Tipatul mut

Ţipatul  mut

Când Domnul hotarî sa te-mplineasca,

si firea-ti de femeie sa rodeasca,

În pântecele tau mi-a facut loc,

Sa ma fere# 21221k1023v 1;ti de orice nenoroc.

Am respirat si m-am hranit prin tine,

si glasu-ti auzeam vorbind de mine,

Visam sa te cunosc, fara sa stiu,

Ca-n pântece îmi faci mormântul viu.

Deodata am simtit cutitul rece,

si groaznica durere sagetând,

si am tipat cu tipatul meu mut,

Dar tu maicuta, nu m-ai auzit.

Ma-ntreb: unde erai maicuta mea,

Când moartea cruda trupu-mi sfârteca?

Ma chinuiam sa scap si nu puteam,

Cu glasu-mi mut, la Domnul ma rugam.

Unde-ti era iubirea ta de mama

Ca puiul chinuit sa l poti salva?

Cum ai lasat ca dureroasa lama

Sa taie în bucati faptura mea?

Dar, poate tie nici nu ti-a pasat

si nici n-ai plâns când mortii tu m-ai dat,

si nici macar tu nu mi-ai dat un nume,

Cu lacrimi sa-l rostesti în rugaciune.

Tu, prin botez, nu mi-ai dat sfânta haina

Nici n-am gustat a-mpartasirii Taina,

Cu îngerasi-n cer,nu pot cânta,

Nici sa-L vad pe Domnu-n Slava Sa.

La sânul tau, tu nu m-ai alaptat,

si nici în brate nu m-ai leganat;

si nu am nici macar un mic mormânt,

La care flori sa îmi aduci plângând.

Eu stau maicuta într-un colt stingher,

si plâng de mila ta, privind spre cer,

Caci stiu ca la Obsteasca Judecata,

Tu vei plati.eu voi primi rasplata.