|
|
|
|
Uriasa
e sīmbata seara, stau īn camera mea si citesc, veioza emailata
lipseste, e plecata la discoteca.
lampa de plafon are-ntīlnire cu studentul ei, am īnvoit-o.
s-a fītīit toata seara īn fata oglinzii.
stau si citesc pe-ntu 21221e44v neric. dar cartea brosata
trebuie sa fie de mult acuma īn parcusorul din fata operei
pupīndu-se cu vreun dictionar.
e sīmbata seara, citesc, levitez la jumatate de metru
de parchet, caci divanul plecase la film. e sīmbata seara
si fiecare sipca din parchet se-ntīlneste
pe bulevard, cu prietenul ei.
dulapul, sprayul si tabloul - toti carati,
toti dichisiti, tīrīti īntr-un trandafir senzual
cu petale de neoane, vitrine, hacuiti, gīlgīind,
pompīndu-si rotitele, furnirele, tevile, tablele si vopseaua
la braseria athenee palace sau la bulandra.
e sīmbata si ma sufoc, caci fiecare īnghititura de aer
si-a pus taiorul si inelele, s-a roit. as mīnca
un atom de oxigen ca pe-o para.
stau si citesc īn camera goala, cīnd, brusc, o lumina albastra mi-a cangrenat pijamaua, m-am rasucit spre fereastra, toata fereastra era acoperita de un ochi urias. era marele ochi albastru al mamei.
era mama ghemuita pe strada si privind īn camera mea.
era mama īnalta cīt doua blocuri cu zece etaje
calcīnd pe sosea cu talpile goale, zdrobind racoritori si pasaje,
era mama asa cum o tineam minte, mama cu masele terifiante
ondulīnd īn fusta de stamba sub stele, sub diamante,
tīrīnd nori lungi de purpura, transpirīnd ceata,
aprinzīnd la o singura atingere cu degetele
orice hotel ca pe un bec de miliarde de wati,
era mama īndepartīndu-se pe sosea cu luna sub omoplati
mergīnd spre piata victoriei, paianjen scīnteietor
dragoste orbitoare.
stateam la fereastra-n picioare.
"mama, sopteam, si tu ma parasesti sīmbata seara ?
lasa-mi scheletul curat, plutind īn odaie.
nu te-am cunoscut, nu m-ai cunoscut
dar īncearca sa-ti amintesti, Uriaso,
cīt de uriase erau eforturile mele de a te-ntelege
si cīt īmi era groaza de fetitele de seama mea...
nu te īndeparta,
nu te trīnti īn piata victoriei, caci īnca nu m-ai īnvins
desi ti-am mestecat parul prelins
desi mi-am risipit viata
si tineretea s-a dus..."
dar mama se īndeparta catre fosforescentul apus
spargīnd cu soldul ferestrele
īndoind autocisternele, darīmīnd avioane postale
eclipsīnd luminile rosii de pe intercontinental, si cīnd s-a īntors, duhnind a fenobarbital, a turturi, a foame, a ger am vazut ce n-as fi vrut sa vad niciodata :
mi-am vazut moartea straluminata dusa īn brate de mama.
|
