Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Evolutia managementului. Scolile de management.

management




Evolutia managementului. scolile de management.


            Managementul empiric a aparut odata cu diviziunea muncii si traiul omului īn grupuri organizate. Īnainte de a se cristaliza ca stiinta, drumul parcurs de "management" a fost de la o forma embrionara manifestata o data cu constituirea primelor colectivitati umane īn comuna primitiva, pāna la īnceputul secolului XX cānd Henry Fayol si Frederich Taylor prin lucrarile "Administratia industriala si generala", respectiv "Principiile managementului stiintific" au analizat de o maniera stiintifica, pentru prima data, procesul de management si sistemul de management, elaborānd un set de reguli, principii si metode de conducere stiintifica.




            Studiul literaturii de specialitate īn domeniul managementului reliefeaza existenta unor multiple clasif 16516v2119q icari ale scolilor de management, grupate dupa principiile si natura conceptelor utilizate cu precadere. Īn opinia specialistilor romāni, sunt considerate 5 curente sau scoli principale: clasica (traditionala), sociologica (behaviorista sau comportista), cantitativa, sistemica si contextuala.

            1. scoala clasica (traditionala) este reprezentata de F.W. Taylor, considerat fondatorul stiintei managementului, care īn lucrarea sa "The Principles of Scientific Management" publicata īn anul 1911 arata ca "sistemul managementului stiintific implica o revolutie completa a starii de spirit a muncitorilor si īn acelasi timp o revolutie a starii de spirit a celor care sunt de partea conducerii", identificānd urmatoarele principii fundamentale ale managementului:

            * Studiul tuturor cunostintelor traditionale, īnregistrarea, clasificarea si transformarea acestora īn legi stiintifice;

            * Selectia stiintifica a muncitorilor, perfectionarea calitatii si cunostintelor acestora;

            * Punerea īn aplicare a studiului muncii de catre muncitori stiintific antrenati;

            * Repartizarea aproape egala a muncii executate īn īntreprindere īntre muncitori si manageri;

            * Realizarea cooperarii īntre oameni, īn locul individualismului haotic.

            Alti reprezentanti de seama ai acestei scoli sunt: H. Fayol, G. Barth, H. Gantt, Frank si Lillian Gilbreth,  E. Filene, H. Koontz, C. O'Donnel.



Teoria X are la baza urmatoarele premise:

Fiinta umana medie este inevitabil predispusa la delasare īn munca, pe care ar evita-o daca ar putea;

Datorita delasarii si dispretului fata de munca, oamenii trebuie constrānsi, controlati, amenintati sau pedepsiti pentru a-i determina sa munceasca;

Omul mediu prefera sa fie condus, evita raspunderea, are amitie relativ redusa si mai presus de orice vrea sa fie linistit;

Omul mediu este egoist si indiferent la necesitatile organizatiei din care face parte;

Omul mediu doreste sa-si maximizeze doar avantajele materiale, neglijānd nevoile psihosociale.

Teoria Y se bazeaza pe urmatoarele premise:

Consumul de efort fizic si intelectual īn munca este tot atāt de necesar ca odihna si distractia;

Omul mediu īnvata nu numai sa accepte, sa īndeplineasca sarcini si sa-si asume responsabilitati, ci si sa si le asume din proprie initiativa;

Omul mediu nu doreste sa-si maximizeze doar avantajele economice, ci si pe cele de natura psihosociala;

Controlul extern si amenintarea nu sunt singurele mijloace de atragere a executantilor la realizarea obiectivelor.

Managerii care pornesc de la premisele teoriei X vor dezvolta un stil de management autoritar, īn timp ce adeptii teoriei Y vor dezvolta un stil de management democratic, folosind metode participative de conducere.

Pornind de la cele doua teorii, un alt reprezenatnt al scolii sociologice, Octav Gélinier a elaborat teoria Z ca o combinatie a celor doua.



Īn concluzie, scoala sociologica se caracterizeaza prin:

Situarea īn prim planul cercetarilor a factorului uman;

Evidentierea importantei stimulentelor de natura psihosociala asupra cresterii performantelor organizatiei;

Promovarea unui stil de management participativ;

Evidentierea elementelor de natura informala, a grupurilor informale si organizarii informale.

3. scoala cantitativa este reprezentata de A. Kauffman, J. Starr, C. Afanisiev, F. Goronzy si se caracterizeaza prin rigurozitatea abordarii fenomenelor si proceselor de management, prin cresterea gradului de fundamentare a deciziilor folosind instrumentarul matematic si statistic. Studiile elaborate īn scoala cantitativa s-au concentrat asupra activitatii de productie, a functiilor de previziune si organizare, meritele principale constānd īn adaptarea instrumentarului statistico-matematic la cerintele practicii economice, conferind un plus de rigurozitate si precizie analizelor manageriale si solutiilor strategice propuse.

4. scoala sistemica - reprezinta de fapt o sinteza a scolilor precedente, fiind un rezultat al cresterii gradului de complexitate al fenomenelor economice, manageriale si nu numai. La baza ideilor acestei scoli sta conceptul de "sistem", care reprezinta un "ansamblu de elemente organizat pe baza legaturilor de interconditionare, a carui functionare permite atingerea unor obiective". Asadar, organizatia de tip economic, firma, este vazuta ca un sistem complex (productiv, social, economic) aflat īn strānsa interdependenta cu mediul ambiant.

Dintre reprezentantii acestei scoli, enumeram: P. Drucker, H. Mintzberg, M. Porter, J. Child, H.A. Simon, C. Barnard, etc.

Aportul major al acestei scoli este abordarea firmei īntr-o viziune sistemica, multidisciplinara si identificarea unor modalitati de crestere a eficientei economice prin structurare, adaptare la mediul ambiant si nu īn ultimul rānd prin accentul pus pe relatiile dintre elementele de baza ale sistemului.

5. scoala contextuala

Desi multti autori considera contemporana scoala sistemica, un grup de manageri, consulatanti si cercetatori ai secolului XXI, au fondat scoala contextuala care are la baza premisa ca nu exista "reteta succesului" īn management, respingānd cu fermitate ideea formularii unor principii, metode si tehnici de conducere universal valabile.

scoala contextuala recomanda fiecaru manager sa identifice contextul īn care evolueaza firma pe care o conduc si sa aleaga acele metode si instrumente sau sa respecte acele principii si reguli care sunt adecvate, compatibile cu situatia respectiva. Cu alte cuvinte, sa alegi solutia potrivita la momentul potrivit, fara a fi tributar unor reguli stricte pe care le recomanda stiinta managementului. Chiar daca de exemplu, un stil de management participativ este recomandat de stiinta managementului īn defavoarea unui stil autoritar, adoptarea sa īn orice situatie nu garanteaza succesul. Īntr-un anumit context, un stil de management autoritar poate fi eficient - de exemplu īn conditiile īn care angajatii unei firme nu-si asuma responsabilitati, nu au initiativa, sunt delasatori si sunt antrenati doar de stimulente materiale.

Īn concluzie, acelasi stil de management practicat īn contexte diferite, poate avea consecinte diametral opuse.




Zorlentan T. si colectiv - Managementul organizatiei, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag. 44-45

Zorlentan T. si colectiv - Managementul organizatiei, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag. 46










Document Info


Accesari: 37476
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )