Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































MANAGEMENT FINANCIAR

management
























Tablitele de lut datate cu mai bine de 3000 de ani i.Ch au inregistrat tranzactii de business si legile statului antic, evidentiind tot o data cu multa claritate practicile organizationale.De sigur ca existenta organizatiilor este mult mai veche decat aceste tablite, in acest sens arheologia ne aduce dovezi de netagaduit privind formele de organizare ale vietii sociale a oamenilor preistorici.

Managementul ca practica este foarte vechi, viziunea managementului ca profesie, disciplina si domeniul de instruire este relativ noua, astfel managemntul nu a devenit domeniul recunoscut decat la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX.

Cu trecerea anilor, managementul in unele organizati devine tot mai distinct si sofisticat, in acelas timp si oraganizatiiele   devin mult mai puternice si mai de durate. Este de ajuns sa amintim Imperiul Roman care a durat sute de ani, unde legiunile cu popoarele Europei si Orientului Mijlociu, mult mai slab organizate si coordonate. Noile pamanturi cunoscute erau administrate de guvernatori responsabili fata de Roma si drumurile erau construite sa strabata intregul imperiu, ca informatia si urmarirea ei sa fie usurata si astfel centrul imperiului sa poata interveni prompt si eficace in ori ce problema. Comunicatia aceasta reprezinta o cerinta esentiala a managemantului de succes.

Istoria ne arata ca, desi organizatile pot fi considerate la fel de vechi ca si umanitatea, inainte de secolul XX greu putem gasi modalitati sistematic gandite si elaborate privind modelul in care aceste sa fie conduse.

Oamneii au fost in special interesati numai de modul in care oraganizatiile pot fi intrebuintate pentru a obtine bani sau putere politica.





Definirea conceptului de management

- fiind o activitate complexa, cu profunde implicatii in viata economica, sociala, politica a cunoscut de-a lungul evolutiei sale diferite acceptiuni si abordari.

Astfel managementul poate fi privit ca "Un proces de coordonare al resurselor umane , informationale,- fizice si financiale in privinta realizari scopurilor orgnizatiei".

Potrivit opiniei lui A.Mackensie, managementul este "Un proces in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale: Idei, lucruri si oameni, realizand obiectivul prin altii". H.Johanssen si A.Robertson afirma ca managementul este "Arta si stinta de a directiona, dirija si administra munca altora pentru a atinge obiectivele stabilite". O abordare interesanta apartine lui David H.Hemphil, care sustine ce managementul este "Un compus al elementelor: Putere, autoritate si influenta". Dupa Jean Gerbier insa, managementul inseamna "Organizare: arta de a conduce, de a administra".

Profesorii O.Nicolescu si I. Verboncu cosidera ca "Ca managementul firmelor rezida in studierea proceselor si relatiilor de managemant din cadrul lor, in vedera descoperiri legitatilor si princiipilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, technici si modalitati de conducere , de natura sa asigure obtinerea si cresterea competivitaiilor".

Fara a face o prezentare exhaustiva a conceptului de management ,se poate constata ca exista pareri diferite in ceea ce priveste definirea managementului ,unii autori sustinind ca managementul este "stiinta conducerii ",altii ca managementul reprezinta "arta conducerii "iar a treia categorie defineste managementul ca "stiinta si arta de a conduce ".

In ceea ce priveste definirea stiintei managementului, respectiv a managementului stiintific, profesorul universitar Constantin Pintilie face o delimitare clara intre cele doua concepte. Daca stiinta managementului consta in "Studierea , sistematizarea , generalizarea, experintei practice, cautare de noi idei, formulare de principii, reguli privind cele mai bune cai de conducere , care sa permita obtinerea de rezultate maxima cu minim de efort" ,managementul stiintific se refera la "aplicarea princiipilor si regurilor formulate de stiinta managementului, in anumite conditii concrete, tinand cont de aspectele specifice si cerintele obiectivelor de realizat".

Acesta abordare este inpartasita si de Institutul American pentru Stiintele Conducerii

- organizarea productiei si a muncii

- motivarea si comunicarea

- stabilirea metodelor de masurare a performantelor

- dezvoltarea permanenta a performantelor angajatilor

La aceste interpretari se poate adauga si ideea lui Richard Farmer, potrivit careia : "Managementul este unul din factori care explica de ce o tara este bogata sau saraca".


Aparitia managementului sistematic.

Pentru prima data in 1911, odata cu publicarea"Principles of Scientific Management" a lui F.W Taylor, apare aceea explozie a interesului pentru management ca practica, activitate si este considerat tot o data ca punct de inceput in recunoasterea managementului ca domeniu de informare si instruire scolastica.

Desigur ca notiunea si conceptul conduceri sistematici a organizatiilor nu a aparut la un moment in timp. Principala forta care a stimulat interesul pentru management a fost revolutia industriala, care a inceput in Anglia.Dar ideea ca managementul prin el insusi poate sa contribuie la performanata oganizatie apare in America.


Evolutia managementului ca discip

De la inceput trebuie sa aratam ca dezvoltarea managemantului ca disciplina nu a cunoscut o serie de trepte distincte. Mai mult, modelul dezvoltarii a fost unul cu o diversitate de abordari care adesea s-au suprapus cronologic, nu s-au sucedat in dezvoltare. Cauza principala a acestei dezvoltari o constituie faptul ca managementul este extrem de eclectic din cauza ca managerul are de a face de-o potriva si cu thechnologie si cu oameni.

In lume s-au propus si au aparut o multime diversificata de schimbari. Inoviitile tehnologice devin mult mai frecvente si revolutionale, chiar si guvernul incepe sa se simta mai puternic si sa castige in importanta.


Managementul contemporan

Managementul ca siinta s-a conturat relativ incet,prin eforturile depuse de un numar mare de specialisti de pe intreg mapamondul.

Caracteristic stiintei managementului firmei este situatrea in centrul investigatiilor sale,a omului in toata complexitatea sa prin prizma obiectivelor ce-i revin,in stransa interdependenta cu obiectivele,mijloacele si resursele sistemelor in care este integrat.

Managemenul firmei este cea mai dezvoltata,cunoscuta si importanta componenta a siintei manageriale.O ilustrare convingatoare a acestei realitati o reprezinta faptul ca peste jumatate din literatura mondiala de management este consacrata firmei.O astfel de situatie se explica in principal prin doua cauze :

Firma este un agent economic de baza a fiecarei economii,in cardul careia isi desfasoara activitatea majoritatea populatiei ocupate din fiecare tara

Primele cristalizari ale stiintei manageriale au avut ca obiectiv firma care s-a manifestat pe unul dintre terenurile cele mai fertile ale inovarii pe planul teoriei si practicii managementului.


Managemantului in Romania

Romania se inscrie in randul tarilor in care preocupatile teoretice si pragmatice privind managemenul firmelor au debutat foarte timpuriu.Fundamentul acestei afirmatii il reprezinta unele realizari obtinute pe acest plan inca din perioada pregatitoare celui de al doilea razboi mondial.

Preocupari si actiuni sustinute pe planul teoriei si practicii managementului firmei se manifesta dupa primul razboi mondial.

Instaurarea comunismlui a determinat pentru o perioada indelungata o ignorare cvasitotala a stiintei managementului.A fost o perioada de regres in planul teoriei si practicii managementului.

In ultimele doua decenii si jumatate,pana la evenimentele din decembrie 1989 putem face urmatoarele precizarii :

Pe planul teoriei si practicii se produce o difuzare apreciabila a cunostiintelor de management ale intreprinderii,in care se regasesc o mare parte din conceptele si instrumentarul managementului din tarile dezvoltate.

Practica managementului intreprinderilor a fost puternic influentata de manifestarea sa in cadrul unui sistem economic comunist

Intre teoria si practica managementului sa manifestat un decalaj,care sa marit treptat

Anul 1990 a marcat si in acest domeniu inceputul unor schimbari radicale.Se fac eforturi de asimilare a ultimelor noutati in management si de adaptarea lor la conditiile actuale de tranzitie spre o economie de piata.

Pe planul pragmatic al managementului societatilor comerciale si regiilor de stat evolutiile sunt sensibil mai lente.Mentalitatea personalului de conducere si exectie se schimba lent si nu cu profunzimea necesara.Efortul de acumulare a elementelor de management este prezent la un nivel apreciabil in majoritarea firmelor,mai ales la nivelul managementului executiv.

Criza de « autoritate a proprietarului » si de « autoritate a managerului » ce se manifesta pe fondul unei crize economice si de mentalitate reprezinta cauzele principale ce genereaza progerese lente in practica manageriala din fostele intreprinderi de stat.

Ceva mai buna este situatia manageriala a firmelor mici si mijlocii private infiintate de intreprinzatori particulari.Motivatia puternica a acestor pentru acteiune si profit se refelecta pozitiv in managementul lor.Cu toate acestea nivelul de folosire a elementelor manageriale moderne in cadrul rol este inca redus.

Stiinta progreseaza cel mai mult , mai mult decat poate prelua tehnica si productia.


Managementul financiar ca segment al mangementlui general

Sarcina de baza a managementului firmei, aceea de a pune în valoare performantele oamenilor, factorul de productie determinant, devine realizabila numai daca îmbraca o dimensiune concreta si pozitiva în raportul management - profit - valoare firma. Ca urmare, latura financiara se regaseste în toate componentele activitatii manageriale, adica:

în toate functiile actului managerial: prevedere, organizare, coordonare, antrenare si control-evaluare;

în toate elementele sistemului de management: sistemul organizatoric, sistemul informational, sistemul decizional, sistemul metodelor si tehnicilor de management etc. De asemenea, în întreaga structurare si materializare practica a functiilor firmei (cercetare-dezvoltare, de productie, comerciala, de personal si financiar-contabila), elementele de natura financiara (resurse necesare si consumate - cost - profit) reprezinta parametrii esentiali pentru alegerea oricarei variante de decizie.

Managementul financiar, în aceasta acceptiune, se poate defini ca fiind un subsistem al managementului general al firmei, având ca scop asigurarea resurselor financiare necesare, alocarea si utilizarea lor profitabila, cresterea valorii firmei, dezvoltarea, consolidarea si   siguranta patrimoniului acesteia, îndeplinind un rol activ, pornind de la resursele financiare mobilizabile în stabilirea obiectivelor strategice si tactice ale firmei si în controlul si evaluarea îndeplinirii acestora.

Functiile managementului financiar, ca segmente care prelungesc si completeaza functiile managementului general al firmei, sunt:

previziunea financiara

organizarea financiara

coordonarea financiara

antrenatrea financiara

control-evaluarea financiara



Managementul costurilor de productie componenta a managementului financiar

Costul productiei este o categorie economica de importanta deosebita în managementul firmei, întrucât exprima modul în care se realizeaza consumul si valorificarea factorilor de productie (capitalul, natura, munca, informatia, stiinta etc.).

Ca urmare, costul ocupa un loc central în managementul firmei, fiind "purtatorul de cuvânt" al modului de conlucrare între functia tehnica si economica, între toate functiile firmei. Acest lucru impune o noua mentalitate a managerilor fata de costuri.

Întreprinderea moderna, în aceasta viziune, necesita un nou stil de management, bazat pe flexibilitate, dinamism si previziune.

Procesul de management, în domeniul costurilor, trebuie conceput si realizat din trei puncte de vedere.

cibernetic, respectiv sub aspectul coerentei si relevantei informatiei, al rationalitatii si raspunderii;

economic, adica prin construirea si realizarea obiectivelor strategice si tactice ale firmei;

social, în sensul maximizarii efectelor pe acest plan;

Costul productiei reprezinta esenta managementului firmei în general si a managementului financiar, în particular, deoarece, concret, reflecta modul în care se realizeaza obiectivele de baza ale managementului, ale strategiei firmei: valorificarea resurselor, realizarea profitului scontat, echilibrul economic si financiar, capacitatea concurentiala, cresterea valorii firmei, imaginea firmei, atractivitatea ei, climatul de creatie, ordine, eficienta, perspectivele acesteia.

Rolul hotarâtor al costurilor de productie deriva si din faptul ca reducerea volumului si optimizarea structurii acestora alaturi de cresterea preturilor, prin calitate, ramâne singura si cea mai sigura cale pentru obtinerea de catre firma a profitului scontat, a unui profit stabil, de durata, normal, sanatos, performant.

Performantele managerilor sunt exprimate cel mai sintetic si mai concludent de volumul si structura costurilor firmei sale"

În viziunea prezentata, managementul costurilor de productie trebuie sa ocupe un loc prioritar în managementul general al firmei, ca urmare a argumentelor prezentate, precum si din alte cauze obiective cum sunt:

resursele materiale si energetice cantoneaza criza majora din sistemul de crize contemporane si de perspectiva, în acest domeniu producându-se cele mai dinamice mutatii, cu reverberatii profunde în întreaga activitate a firmei resursele fiind tot mai scumpe si mai greu de asigurat, înscriindu-se în una dintre restrictiile dure cu care sunt confruntate firmele;

zestrea tehnica a firmelor, ca performanta, randamente, reînnoire, amortizare, uzura morala etc., marcheaza nivelul si structura costurilor, profitabilitatea firmei etc.;

resursele umane - cea mai importanta si riscanta resursa si investitie -, raportul între productie (Q) si fondul de salarii (FS) si între productivitatea muncii (W) si salariul mediu (S), trebuie reasezate într-un alt cadru, ca un instrument important în optimizarea conceperii, organizarii si derularii productiei (chiar daca unii teoreticieni pun sub semnul îndoielii necesitatea acestor corelatii);

resursele financiare se constituie între resursele cele mai dificile si imprevizibile, penuria de capitaluri si dinamica costurilor capitalurilor, efectele lor asupra costurilor si profiturilor, impunând un comportament managerial nou, adecvat;

profitul obtenabil, cu respectarea cerintelor pietei, a cerintelor unei dezvoltari durabile, devine instrumentul de baza al managementului firmei, antrenând toate interesele care se intersecteaza în cadrul firmei (ale proprietarilor, managerilor, salariatilor, comunitatii locale, ale statului etc.).

Ca urmare, în domeniul costurilor de productie, managementul trebuie sa creeze cadrul organizatoric si de responsabilitate pentru solutionarea unor probleme cardinale, la solutionarea carora trebuie sa-si aduca contributia întreg personalul firmei, iar solutiile care se adopta au rezonanta generala în firma. Dintre solutiile care se impun se detaseaza conceperea si introducerea costurilor standard, a costurilor ideale, normale si reale, analiza valorii etc. introducerea de sisteme si metode de management prin care sa se stabileasca preventiv si operativ abaterile costurilor efective de la cele prestabilite, a cauzelor lor si a masurilor de corectie ce se impun, prevenirea pierderilor, introducerea de sisteme si metode de management adecvate (dintre care ne-am referit doar exemplificativ la cele mai semnificative).

Pentru România, singura sansa de iesire din criza, de prosperitate si de integrare în structurile europene o constituie restructurarea si dezvoltarea productiei si reducerea si modernizarea costurilor, în toate domeniile, valorificarea a ceea ce mai exista în economie, obiective strategice în care veniturile, costurile, profiturile si formarea unei gândiri economice si manageriale adecvate sunt parametrii si jaloane de referinta obligatorii.


Pentru realizarea acestui proiect am ales o structura care sa curinda urmatoarele capitole:

Elemente conceptuale privind Managementul costurilor de productie

Impactul managementului costurilor de productie asupra firmei viitorului

Cercetare stiintifica privind managementul costurilor de productie

Concluzii

Opinii,solutii pe ansamblul proiectului

Managementul costurilor înseamna, implicit, managementul recuperarii capitalurilor investite si managementul profitului.


CAP1:ELEMENTE CONCEPRUALE PRIVIND MANAGEMENTUL COSTURILOR DE PRODUCTIE




Costul productiei, într-o acceptiune larga, se poate defini ca unul dintre cei mai sintetici si importanti indicatori utilizati în managementul firmei, el caracterizând priceperea, spiritul de ordine, de buna gospodarire a mijloacelor economice în cadrul unei firme.

Daca ne referim la aspiratiile firesti spre dezvoltare ale firmei, atunci, costul de productie se poate defini ca unul dintre elementele fundamentale care, alaturi de profit, da imaginea si forta firmei pe piata, determina alegerea unui proiect de investitii si în general a variantelor de decizii strategice si tactice ale firmei.

Din punctul de vedere al influentei potentiale a managementului asupra profitului, costul poate fi definit ca fiind factorul intern al rentabilitatii (factorul extern fiind pretul de vânzare).Costul de productie reprezinta un indicator calitativ-economic ce ocupa o pozitie centrala in sistemul indicatorilor la nivel de firma si a celor folositi pentru masurarea si aprecierea cresterii economice.

Intr-o forma mai generala se poate aprecia ca eficienta este reflectata de expresia :ce se produce,cat se produce,cu ce cheltuiala de munca,in cat timp si pentru cat timp.De aici rezulta ca eficienta este in functie de mai multe elemente intre care dimensiunea cheltuielilor necesare pentru obtinerea rezultatelor ocupa un loc important.

Informatia costurilor, privita pe alt plan, reprezinta suportul pentru controlul si conducerea firmei prin costuri.

"Costul de productie - scria Florea Pârvu - este o categorie valorica fundamentala a economiei de schimb. În jurul lui graviteaza toate celelalte. De evolutia lui depind conditiile de viata ale fiecarui individ, ale colectivitatilor, sansele de progres economic si social. Costul exprima esenta întregului sistem de raporturi, de legaturi pe linie de productie si circulatie ce se stabilesc în mod obiectiv între agentii economici, între producatori si consumatori la un moment dat."

Ca urmare, costurile reprezinta o problema a tuturor celor ale caror interese se intersecteaza în cadrul firmei si toate functiile firmei, începând de la functia de conceptie, pâna la functia financiar-contabila a firmei. Managementul costurilor înseamna, implicit, managementul recuperarii capitalurilor investite si managementul profitului.

Costul productiei, ca si categorie economica, se defineste în general ca reprezentând totalitatea cheltuielilor corespunzatoare factorilor de productie consumati pentru producerea si valorificarea produselor si serviciilor.

Cheltuielile se fac, de regula, în sfera circulatiei, iar costurile în sfera productiei.

Cheltuiala reprezinta echivalentul unei transformari în structura activelor circulante, generata de obicei de o plata

Costurile deci sunt factori de productie, resurse asupra carora s-a efectuat cel putin o operatie tehnologica. Numai asa ele pot avea adresabilitate la produsul si serviciul la a caror realizare au participat. Abordarea acestor notiuni ca atare, pe lânga eliminarea confuziilor aratate, permite si o racordare mai buna la cerintele manageriale

Costul de productie, ca indicator, face parte dintre indicatorii principali de performanta ai firmei, din grupa indicatorilor rezultatelor economico-financiare, fiind alaturi de indicatorii care reflecta volumul veniturilor si de cei care reflecta profitabilitatea, cei mai sintetici indicatori, cu forta informationala cea mai încarcata de semnificatii în procesul de management.Luat ca atare ,el reprezinta un indicator de efort,de cheltuiala si este,din acest punct de vedere,incadrat in categoria indicatorilor resurselor consumate.

Indicatorii costurilor reflecta consumurile efectuate de intreprindere pentru producerea si desfasurarea rezultatelor activitatii.

Intreprinzatorul trebuie sa recupereze cheltuielile de productie prin pretul de vanzare practicat pe piata :deci costurile de productie reprezinta importanta deosebita in formarea preturilor,alaturi de alte elemente.

Astfel apare necesitatea de a se trata notiunea de pret de cost.

Avem de-a face cu doua notiuni cu continut si rol distinct, si anume:

- notiunea de cost;

- notiunea de pret.

Daca le-am aborda ca atare, continutul lor si utilitatea, ar face imposibila suprapunerea sau alaturarea lor (pret de cost). Chiar daca am accepta ca ar fi vorba de pretul factorilor de productie care formeaza costurile, acest pret nu ar avea nici un corespondent real în practica si nici o semnificatie. Pretul este în permanenta legatura cu valoarea si nu cu costul valorii. Costul este un element informativ în formarea preturilor (fiind stiut faptul ca la baza formarii preturilor se aseaza, în esenta, urmatoarele elemente: cererea, oferta, preturile pe plan extern, comportamentul agentilor economici, costurile, legislatia etc.

Intreprinzatorul este interesat de elaborarea unei strategii in domeniul costurilor,astfel costul devine un instrument fundamental al deciziilor la nivelul intreprinderii,dar si la nivel de subramura.El este o categorie valorica fundamentala a economiei de schimb,de marimea si tendintele de evolutie ale acestuia depind conditiile de viata ale fiecarui individ in patre si ale colectivitatii in ansamblul ei,precum si sansele de progres economico-social.

In contextul economiei moderne de piata,costurile de productie indeplinesc o serie de functii,dintre care cele mai importante sunt:

a)     Cunoasterea reala a consumurilor de resurse materiale,financiare si umane pentru producerea fiecarei marfi in parte si a intregii productii

b)    Evidenta si control,deoarece masoara consumul de mijloace materiale si forta de munca

c)     Calcularea unor indicatori importanti,cu ajutorul carora se exprima eficienta activitatii depuse in toate intreprinderile productive

d)    Influenta nivelului rentabilitatii-capacitatea intreprinterii dea produce profit este determinata in primul rand de nivelul costurilor de productie


Tipologia costurilor de productie

Costul de productie este întâlnit în teorie si în viata firmei în ipostaze diferite si multiple. Ţinând seama de complexitatea si importanta costurilor, de dinamica acestora, tipologia costurilor se diversifica, la rândul ei, continuu. Utilitatea definirii tipologiei costurilor a continutului acestora si a utilitatii lor manageriale este fara echivoc.

Cele mai frecvente manifestari ale costurilor sunt: costul unitar, costul global, costul THM, costul de sectie, costul de uzina, costul complet, costul normat, costul standard, costul obiectiv, costul mediu, costul marginal etc.

1) Costul unitar

Costul unitar se refera la costul unitatii de activitate (piesa, reper, subansamblu, produs, serviciu) .

Costul unitar, în managementul firmei, se proiecteaza, se programeaza, se lanseaza în productie, se urmareste, se controleaza, se analizeaza

Costul unitar este util în management în multiple scopuri, dar mai cu seama pentru:

- gestiunea resurselor consumate pe fluxul de fabricatie;

- formarea pretului de oferta minim pentru piata.

Costul unitar, în functie de metoda de calculatie folosita, poate fi:

- costul unitar direct;

- costul unitar total.

2) Costul total

Totalitatea este rezultatul multiplicarii costului unitar, cu volumul activitatii purtatorului de costuri la care s-a referit costul unitar.

El este necesar pentru analiza comparativa în timp si spatiu si fata de program a produsului sau serviciului, respectiv a suportului concret si esential al întregii activitati a firmei,dar si pentru utilizarea sistemului de conducere prin produs.

3) Costul global

Globalitatea costului provine din faptul ca se refera la totalitatea costurilor proiectate, programate, lansate sau realizate la nivelul structurilor organizatoare (firma, fabrica, sectie), sau la nivelul unei activitati (Ex.: productia de caramida, de tigla, de argila etc.).

Dimensionarea acestui cost este facila.

4) Costul mediu

Nu este un cost rezultat concret din însumarea consumurilor de resurse, ci este un cost derivat, calculat în scopuri bine definite (comparatii la nivelul unor perioade mari de gestiune, la nivelul unei game de sortimente etc.).

5) Costul THM (tarif-ora-masina)

Este costul dimensionat cu ajutorul metodei THM.

Costul THM dimensioneaza costul proiectat, programat, lansat si la nivel efectiv al orei de functionare a utilajelor si instalatiilor de productie conducatoare. Asupra conceptului si utilitatii acestei metode vom reveni.

6) Costul obiectiv (pe care noi îl consideram si cost de oportunitate)

Este costul în care firma trebuie sa se încadreze la realizarea produsului sau serviciului, pentru a-si putea realiza profitul scontat Costul se construieste plecand de la pretul de livrare :

CO = P - Pr

în care:

CO = costul de oportunitate;

P = pretul de piata;

Pr = profitul scontat.

7) Costul economic

Costul economic se refera la acea dimensiune a consumului factorilor de productie care a avut la baza cea mai buna alternativa de utilizare a acestora, în conditiile date.

8) Costul marginal

Este costul aparut din productia ultimei unitati de produs luat în considerare, sau, cum mai este denumit, costul unei unitati aditionale.

Utilitatea manageriala a acestui cost se localizeaza la fundamentarea deciziei pentru cresterea productiei

9) Costul direct

Reprezinta totalitatea consumurilor factorilor de productie, individualizate pe produs, serviciu, activitate, centru de gestiune sau de profit, la nivel individual (pe unitatea de activitate) sau total (pe ansamblul activitatii, individualizate pe segmentele mentionate), asa cum s-a aratat.



10) Costul indirect

Reprezinta ansamblul (sau cota unitara) costurilor comune, indirecte sau, cum mai sunt denumite, suplimentare.

11) Costul degresiv



Sunt costuri variabile, însa nu proportionale, care se caracterizeaza printr-o crestere în proportie mai mica decât cresterea volumului fizic al activitatii. Datorita acestor caracteristici, mai sunt denumite si costuri subproportionale.

Tendinta degresiei face ca pe unitatea de activitate costul sa scada pe masura ce creste volumul fizic de activitate. Din aceasta categorie fac parte, între altele, costurile cu întretinerea si functionarea utilajelor, retributiile muncitorilor auxiliari

12) Costul progresiv

Este acela care, în totalitatea lui sau pe unitatea de activitate, creste, în proportie mai mare si mai repede decât ritmul de crestere a activitatii fizice. Datorita acestui comportament, el se mai numeste si cost proportional.

si acest tip de costuri poate avea o evolutie lineara sau nelineara.

13) Costul regresiv

Costurile regresive sunt acelea care scad simtitor în cazul unor cresteri importante ale volumului fizic al activitatii, în timp ce costurile degresive cresc, dar în proportie mai mica decât volumul productiei.

Costurile regresive au volumul cel mai ridicat atunci când volumul activitatii este cel mai redus si apoi scad puternic, pe masura cresterii volumului de activitate..

14) Costurile flexibile

Sunt costurile variabile care, sub influenta unor factori, evolueaza neregulat (în raport cu volumul activitatii), uneori pot evolua linear, apoi nelinear, alteori progresiv, proportional, sau degresiv etc.

15) Alte tipuri de costuri

Asa cum s-a aratat, tipologia costurilor este deosebit de complexa si într-o continua expansiune. Dintre costurile netratate mai sus, mai exemplificam: costul de sectie, costul de uzina, cost complet (comercial), cost implicit, cost explicit, cost contabil, cost real etc.


In economia de piata agentii economici in mod obiectiv sunt obligati sa se preocupe de reducerea costurilor avand in vedere relatia de inerdependenta si invesoproportionalitate dintre nivelul costurilor marfurilor si pofitul-obiectivul esential al oricarui intreprinzator.Legile concurentei obliga blocarea canalelor de risipa,la introducerea de solutii tehnice si tehnologice de varf,la cresterea sistematica a productivitatii muncii.






CapII:Impactul managementului costurilor de productie asupra firmei viitorului


Cu toate evoutiile de necontestat ce au avut loc in intreprinderi,obiectivele principale ale acestora, rezultatele obtinute nu s-au modificat radical in timp.In intreprinderile industriale aceste rezultate sunt posibile doar prin procesul de productie.

Opinia unor specilaisti recunoscuti este ca in tarile dezvoltate s-a uitata,mai ales in ultimele decenii,ca productia este sursa primara a bunastarii.De exemplu,Oliver Winght observa ca era dificil sa te intereseze productia cand descoperi ca un post intr-o banca sau in comert iti ofera un salariu dublu chiar de la inceputul carierei.

Intreprinderea anului 2000 nu mai este in esenta mecanica,desi este plina de masini.Acest fapt duce la modificari si in managementul industrial in care se cristalizeaza o teorie a productieie ce se bazeaza pe patru concepte:

Gandirea statistica

Contabilitate generala

Organizarea moduala

Adordarea sistematica

Pana acum statistica era considerata doar un instrument necesar productieie.Aatazi,insa ea are impact asupra intregii intreprinderi.Dupa cum se stia controlul statistic poate indica nivelul calitativ ce este obtinut cu un anumit proces si arata unde sunt probleme in procesul de fabricatie.Acum,controlul statistic capata un rol mai mare,el putand indentifica impactul oricarei schimbari in ansamblul procesului,putandu-se simula efectele oricarei propuneri de schimbare.

Intreprinderea viitorului nu va mai fi o unitate productiva,ci un ansamblu de unitati legate de procesul de productie.

accentuiaza reinoirea, dar si incertitudinea si riscul

Omenirea a ajuns în fata problemelor actuale în mare parte datorita faptului ca a urmarit preponderent viteza si mai putin tinta. S-a alergat în viteza spre tinte gresite, irosindu-se resurse si timp. Pentru a iesi din aceasta situatie, omenirea nu are nevoie atât de ceas cât de busola. Deasemenea, omenirea a ajuns la aceste probleme datorita dezechilibrului creat între interesele utilizatorilor fortei de munca si interesele oamenilor. Or, performanta presupune prezenta omului, nu numai cu mâna de lucru, ci mai ales cu mintea, daruirea, inventivitatea si constiinta.. Acestea sunt si trebuie sa fie, valentele esentiale ale capitalului uman Orice exagerare de o parte sau alta, diminuiaza performanta pe ambele paliere ale echilibrului mentionat.Organizatia trebuie sa creeze si sa stimuleze instalarea unui sentiment de urgenta pentru inovatie, pentru a creste randamentele talentelor de care dispune. Acest lucru nu îl poate realiza decât prin instaurarea echilibrului dintre munca si viata oamenilor.Supunerea oarba pentru a face ,, cum trebuie'', ,, ce ti se cere''si nu ,, ce trebuie'', nu mai serveste nimanui.

Secolul XXI este secolul revolutiei performantei ( vor predomina managementul si auditul performantei, managementul vizionar, inovativ, managementul paradoxurilor,etc). Obiectivul fundamental al managementului si al managerilor este de a crea o viziune competitiva, viabila , pentru organizatie.

Schimbarea trebuie sa porneasca de sus în jos, deci rolul managementului schimbarii este esential. Schimbarea are, ca dusmani , redutabili, inertia, conservatorismul,comoditatea, automultumirea si aroganta

Importanta managementului costrurilor de productie in firma dezvoltata a viitorului rezida si din faptul ca una din marile probleme cu care se confrunta managerii si agentii economici o constituie modul de implementare a disciplinei costurilor de productie care se axeaza pe obiectivele mari ale activitatii tehnico-economice urmarita de manageri.

Aceste obiective pot fi :

Cresterea productivitatii muncii si implicit reducerea cheltuielior cu munca vie pe unitatea de produs

Organizarea stiintifica productivitatii muncii

Reinoirea productiei,modernizarea acesteia si inbunatatirea tehnologiilor de fabricatie

Optimizarea cheltuielor legate de aprovizionarea tehnico-materiala ca si cele privind vanzarea productiei

Economisirea resurselor materiale,recuperarea deseurilor,valorificarea superioara a acestor resurse

Optimizarea cheltuielilor administrativ-gospodareasti

Limitarea cheltielilor neproductive

Toate aceste obiective sunt in acelasi timp si cai concrete de reducere a costurilor care se interconditioneaza reciproc,obiectivul general fiind cresterea eficientei economice in societatea comercila respectiva.

Managementul costurilor de productie impune proiectarea acestora, programarea lor, urmarirea realizarii si controlul abaterilor de la nivelul proiectat si programat. Fara cunoasterea si stapânirea acestora, nu se poate pune problema unui management performant într-o firma. Acestea reprezinta abecedarul în managementul firmei.

Evident,managerul cand ia decizii in materie de costuri,tine seama de circumstantele concrete in care-si desfasoara activitatea,ancorand deciziie sale in realitatii.

Abordarea si conducerea actiunilor concrete de reducre a costurior de productie constituie o latura esentiala a conducerii manageriale.Nu poti fi un bun manager daca nu sti sa operezi in decizii cu indicatorii de costuri si de eficienta,daca nu cunosti o calculatie de costuri,daca nu sti s-o analizezi critic si daca nu cunosti caile concrete de reducere a costurilor,de crestere a productivitatii muncii.

Mai ales in organizatia viitorului, bazata pe schimbare,cunoastere,orientare catre cilent,continua perfectionare,agentul economic este interesat sa-si cunoasca costul in totalitatea lui si structura acestuia pentru ca pentru atat cheltuielile cu materiile prime cat si cele efectuate pentru impozite si taxe ii solicita capital si preocuparea pentru acoperire,iar impozitul pe profit il determina sa introduca totul in costurile sale.

Legile dure ale concurentei vor obliga unitatile sa introduca progresul tehnic intr-o masura mai mare decat in trecut,dar suportarea cheltuielilor de insusire in fazele de initiere vor fi facute fie din fonduri proprii create cu anticipatie,fie pe alte cai.Oiectivul privind reinoire si modernizarea productiei si imbunatatirea tehnologiilorde fabricatie este esential pentru a rezista concurentei si a fi competitiv in economia de piata.

Maximizarea profitului sau minimizarea costurilor contituie o preocupare care in economia romaneasca porneste de la un punct situat mai aproape de zero decat de unu.

Strategiie puse in aplicare,cel mai adesea,pentru reducerea costurilor de productie sunt:

Specializarea intreprinderilor de productie la nivel inernational

Concentrarea productiei intr-un numar mic de intreprinderi

Reducerea costurior de cumparare,ca urmare a rationalizarii rapoturilor cu furnizorii

Putem exemplizica preocuparile firmelor de reducere a costurilor de productie cu ajutorul firmei Danone care si-a regrupat productia in cele mai performante uzine,inchizandu-le pe celelate.Astfel preturile a fost reduse la minim.

Asadar toti producatorii pot fi convinsi de faptul ca o reducre semnificativa a costurilor este o situatie favorabila care le multiplica posibilitatile de actiune,care le permite sa aiba initiative noi,sa desfasoare sustinute campanii de marketing,si sa-si consoideze sau sa-si amerioreze pozitiile concurentiale

Specialistii sustin ca stapânirea problematicii costurilor este începutul stiintei managerilor.

Firesc, de-a lungul timpului, si teoria, studiul si calculatia costurilor au cunoscut o dezvoltare rapida, mai cu seama în deceniile 6-8 ale secolului trecut. S-a creat o gama larga de metode si procedee, iar calculatia costurilor s-a diversificat în continuu, adaptându-se specificului tuturor ramurilor si subramurilor productiei materiale. În timp, tratarea electronica a datelor si informatiilor a deschis noi orizonturi de cunoastere si operationalizare în acest domeniu hotarâtor al activitatii firmei.

Putem spune,deci ca,costul este un criteriu definitoriu al eficientei economice care impune managerului o rationalitate maxima in combinare factorilor de productie el constituind pragul critic al rentabilitatii asupra caruia managerii isi focaizeaza intreaga atentie si pricepere.Ca atare trebuie acordata o atentie deosebita managementului costurilor de productie in organizatia viitorului.


CapIII: Cercetare stiintifica privind managementul costurilor de productie



Am ales spre exemplificare societatea comerciala Viromet S.A,respectiv sectorul maselor plastice.

Sectorul este organizat in patru subsectoare:

Productia

Denumirea produsului

UM

Program

Realizat

Produsule din mase plastice

buc.




2. Costurile de productie

a. Materiale directe (MD

Explicatii

UM

Program

Realizat

Unitar

Total

Unitar

Total

Mase plastice






- cantitatea

buc





- pret unitar

mil. lei


x


x

- valoare

mil. lei





b. Manopera directa (m.d.)



Unitar

Total

Unitar

Total







- Timp

h.





- Tarif

lei/h


x


X

- Valoare

mil.lei





c) Total costuri directe (CD) =Materiale directe+manopera directa (mil.lei )

Program: 1680

Realizat:1642.5

d) Cheltuieli de sectie - mil. lei

Provin din repartizarea cheltuielilor de mai jos


Explicatii

Sectia I

Sectia a II-a

Sectia a III-a

Sectia a IV-a

Total

Program

Realiza

Realizat

Program

Realizat

Program

Realizat

Program

Program

Realiz



Cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor











Cheltuieli cu salariile











Combustibil si energie











TOTAL











Total cost de sectie=CIFU+Cgs+MD+md   - mil. Lei

Programat:154+1680=1834

Realizat:155.5+1642.5=1798

e) Cheltuieli generale ale întreprinderii - mil. lei

- lei -

Explicatii mil lei

Program

Realizat

Reparatii si întretinere active fixe



Salarii si alte cheltuieli salariale



Energie si combustibil



Alte cheltuieli



Total cost de firma (uzina) =CS +CGI- mil. lei

Programat:1834+56=1890

Realizat:1798+67=1865  


f. Cheltuieli de desfacere

Explicatii mil

Produsul A


Program

Realizat

Stelaje




Explicatii

Program

Realizat

Salarii si asimilate



Alte cheltuieli



TOTAL



Cheltuieli directe - mil. lei

O.Niculescu,I.Verboncu- Management Ed:Economica

O.Niculescu,I.Plumb,Mihai Pricop,I.Verboncu-Abordari moderne in mangementul si economia organizatiei Ed:Economica Bucuresti 2004

Vol.2:Management pe domenii de activitate

Dr.Gheorghe Sica-Costuri de productie in economia de piata

Floarea Parvu -Costuri si fundamentarea deciziilor



loading...








Document Info


Accesari: 5783
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )