Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























Profilul managerial al organizatiilor economice moderne

management


Profilul managerial al organizatiilor economice moderne



Odata cu evolutia functionarii sistemelor economice acestea devin mai complexe, dar si mai vulnerabile. De-a lungul etapelor de dezvoltare parcurse sistemele economice industriale s-au complexificat. Aceasta complexitate crescuta s-a manifestat atat pe plan vertical, cat si orizontal. In industrie cresterea complexitatii sistemelor economice in plan vertical presupune marirea numarului de faze care apar in lantul tehnologic, iar cresterea complexitatii in plan orizontal presupune amplificarea volumului activitatilor care sustin procesul de fabricatie propriu-zis.




Efectele generate de cresterea complexitatii verticale se refera in principal la restrangerea ariei de aplicatie a produselor, adica in cresterea specializarii acestora, precum si a specializarii utilajelor tehnologice, etc. Daca acest efect poate fi considerat un neajuns al complexificarii industriale, atunci el poate fi compensat prin cresterea productivita# 222c23c 5;ii muncii si a performantelor tehnologice. Specializarea produselor are in realitate semnificatia unei multiplicari a mijloacelor si metodelor - aparitia unui evantai mai bogat de variante tehnice, adaptate inr-o masura tot mai mare la nevoi si obiective specifice. Fiecare tehnologie noua induce o crestere a numarului de faze intermediare de transformare a materiiilor prime in produse finite. Gradul de specializare trebuie stabilit in functie de nevoile organizarii proceselor tehnologice si nu intr-o maniera care sa urmareasca in primul rand o dezvoltare liniara. Specializarea proceselor de productie este corelata in mod inextricabil de obiectivul urmarit, fiind posibila existenta unor specializari ale caror obiective nu mai sunt semnificative sau chiar inceteaza sa existe. Cresterea complexitatii sistemelor de productie industriala, in plan vertical, inseamna in esenta multiplicarea elementelor componente ale acestor sisteme, fiecare dintre ele dobandind in acelasi timp o specializare tot mai ingusta.


Despre complexitatea sistemelor economice in plan orizontal se poate spune ca are loc prin extinderea activitatilor de natura serviciilor care sustin functionarea acestor sisteme, ca de exemplu serviciile de asigurare, gestiunea stocurilor, managementul resurselor umane, cercetarea-dezvoltarea, serviciile financiare, marketingul, administrarea generala a sistemelor, asigurarea securitatii lor, etc. Nevoia acestor servicii bineinteles ca exista si inainte, inca de la inceputurile revolitiei industriale. Insa manifestarea acestor nevoi avea loc in forme atenuate, discrete, ele neconstituind vreodata surse de crize si tensiuni in functionarea sistemelor economice. Acutizarea problemelor legate de exemplu de distributia produselor, asigurarea resurselor necesare sau exercitarea unui management competent s-a    produs pe masura ce afacerile mici si mijlocii - caracteristice pentru inceputurile erei industriale - au inceput sa capete anvergura, transformandu-se in mari unitati de productie, care au devenit modalitatile de organizare dominante in economiile industriale. Multiplicarea fluxurilor informationale si decizionale si, legata de aceasta, cresterea puternica a probabilitatii unor erori decizionale si disfunctii comportamentale, a adus in prim planul atentiei aceste probleme odinioara minore. In alti termeni, cresterea volumului si diversitatii productiei industriale a transformat aceste 'mici' probleme in adevarate puncte critice si totodata orientari strategice majore pentru marile intreprinderi.

Aici trebuie individualizate cateva aspecte. De exemplu, cu privire la asigurari, apar probleme referitoare la capacitatea de a fi asigurat deoarece un risc este mai usor de protejat atunci cand are un cost mediu mai scazut si o frecventa de pierderi mai ridicata. Aceasta situatie reprezinta o variabila fundamentala de luat in seama in procesul de optimizare dimensionala a activitatii economice. De asemenea, odata cu cresterea cantitativa si calitativa a productiei, determinata de aparitia noilor tehnologii, se impune si fluidizarea, ritmicizarea fluxurilor de materiale inspre si dinspre procesele de fabricatie. Un alt aspect problematic ce a dobandit contur odata cu cresterea complexitatii productiei este legat de finantare. In legatura cu asigurarea capitalurilor necesare finantarii productiei daca la inceputul revolutiei industriale situatia era cat se poate de simpla, in sensul ca principala sursa a fondurilor era autofinantarea ca rezultat al economisirii, in prezent nevoile tot mai mari de capital determina aparitia unor 'scheme' tot mai complicate de finantare operate prin intermediul unor retele uneori foarte sofisticate. In sfarsit, aparitia de noi tehnologii determina atat cresterea cantitativa si calitativa a productiei, cat si emergenta unor noi profesiuni specializate. Toti acesti factori, dar si multi altii, concura la expansiunea complexitatii in interiorul sistemelor economice industriale.


Multe din activitatile de tipul serviciilor ce sustin functionarea sistemelor economice devin functii autonome in cadrul firmelor sau sunt externalizate unor firme specializate.

Mai importanta ca cele doua laturi ale dezvoltarii economice - orizontala si verticala - devine in prezent necesitatea integrarii, orientarii si coordonarii unitare a multitudinii de elemente si functii separate. Putem afirma ca asistam la un proces de dezvoltare progresiva a specializarii intr-un numar tot mai mare de domenii conexe. Chintesenta acestui fenomen este cresterea nevoii de informatii despre toate componentele sistemului, informatii incorporate intr-o organizare si strategie coerente. Aceasta dimensiune a procesului de complexificare, rezultata din combinarea complexitatii orizontale cu cea verticala, se concretizeaza mai ales in configurarea unor retele relationale de complexitate crescanda ca expresie a faptului ca sistemele economice s-au transformat in formatiuni alcatuite din numeroase sisteme de comunicare suprapuse si intrepatrunse. In cadrul sistemelor economice moderne - complexe prin definitie -cele mai importante probleme tin de informare, comunicare, integrarea comportamentelor si functiilor, organizare, pilotare, etc.




Daca in faza 'sistemelor simple' a dezvoltarii industriale se urmarea cu precadere imbunatatirea secventiala a stadiilor procesului de fabricatie, in 'era complexitatii' atentia se concentreaza asupra optimizarii comunicarii si organizarii realizata din perspectiva intregului sistem economic. Mutarea accentelor se datoreaza faptului ca explozia complexitatii difuzeaza in cascada vulnerabilitati si riscuri majore. Orice sistem produce rezultate atunci cand functionarea lui poate fi considerata 'normala', adecvata, corespunzatoare. Functionarea sistemului depinde de timpul real si de dinamica evenimentelor reale. Pentru a obtine rezultate in viitor pe baza unor actiuni prezente sistemul este nevoit sa functioneze in conditii de incertitudine cu grade diferite de risc. Tendinta de evitare a riscurilor si limitare a incertitudinii, ca expresie a rationalitatii umane, culmineaza in intentia omului de a instaura un control cat mai complet asupra riscurilor si indeterminarii. Bunul simt ne obliga insa sa acceptam ca riscul se situeaza dincolo de limitele contrulului subiectiv al celor implicati intr-o activitate economica. El depinde in mod obiectiv de vulnerabilitatea sistemului economic in care se desfasoara activitatea si se manifesta preponderent prin accidente, din intamplare. In virtutea acestui fapt notiuni cum ar fi fiabilitatea functionarii sistemului economic si controlul vulnerabilitatii lui desemneaza in prezent functii manageriale cheie.

Stapanirea acestor factori definitorii ai fenomenelor economice complexe - riscul si vulnerabilitatea crescuta - aproape ca este imposibila pe baza structurii paradigmatice actuale a managementului sistemelor economice. Este necesara o reorientare radicala a managementului dinspre dimensiunile hard spre dimensiunile soft ale sistemului, adica exact spre zonele in care izbucneste cu maxima intensitate complexitatea. Acest proces, revolutionar in esenta sa, se identifica cu o feminizare a conceptelor si valorilor pe care se sprijina managementul.

Relatia dintre 'masculinitate' si 'feminitate' a fost adusa in atentie de mai mult timp. In literatura de specialitate este foarte bine cunoscut modelul cuadri-dimensional al lui Gert Hofstede in care raportul masculinitate-feminitate, ca importnta dimensiune a managementului, detine un loc central. Concluziile si sugestiile corespunzatoare acestui model si atator alte teorii similare nu au fost inca asimilate la nivelul practicilor manageriale. Insa sfidarea complexitatii obliga la acest lucru. Pentru a fi eficient managementul sistemelor complexe trebuie sa renunte la predominanta valorilor masculine, adica cele cantitativiste, si sa se orienteze spre valori feminine, care privilegiaza aspectele calitative ale functionarii sistemelor economice.

Din perspectiva managementului, atitudinea este capacitatea individuala a sistemului de a pastra o anumita orientare constanta, indiferent de complexitatea proprie si sansele de supravietuire. Mentinerea unei orientari constante cantitative in cadrul sistemului asigura un randamnet crescator al activitatii economice. Pastrarea unei orientari constant calitative in cadrul sistemului ii asigura acestuia coerenta, stabilitate si simetrie. Concilierea celor doua dimensiuni ale eficientei nu numai ca este de dorit, ci se prezinta chiar ca o conditie absolut obligatorie pentru imprimarea unui caracter sustenabil dinamicii economice.

Gandirea si practica economica a trecutului, dar in mare masura si a prezentului, sunt subordonate unei viziuni cantitativiste asupra comportamentului sistemului economic, care favorizeaza aspecte cum ar fi de exemplu volumul absolut al vanzarilor, masa totala a profitului net, marimea cash-flow-ului, valoarea bruta a activelor economice tangibile, aria geografica a activitatii, etc. Oamenii, in obsesia lor pentru simplitate, claritate si ordine liniara, au inhibat dezvoltarea complexitatii, punand accent pe aspectele cantitative ale functionarii sistemelor economice.

Big is beauty aceasta este deviza conceptiei care pune in centru valorile masculine. Small is beauty - este sloganul managementului complexitatii. Trebuie insa inteles ca nu tot ce este mic este neaparat slab, inconsistent, incapabil, nefunctional. 'Mic' inseamna adaptat, flexibil, reactiv, suplu, sensibil la schimbari, etc.

Orientarea cantitativista, strict masculina a managementului, am putea-o sintetiza cu ajutorul cuvantului efectivitate, iar orientarea calitativa, strict feminina, am putea-o sisntetiza prin cuvantul eficacitate. Din pacate, in lumea de astazi eficacitatea nu este altceva decat o replica deformata a efectivitatii. In caz ca moartea eficacitatii exista, exista in mod necesar si 'moartea omului'. Cei mai multi economisti uita sau nu vor sa accepte ca activitatea economica are ca menire satisfacerea nevoilor unor fiinte umane reale si concrete, ca economia exista numai pentru si prin oameni. Excluderea aspectului uman din valoarea economica este una dintre principalele manifestari ale masculinitatii lumii economice moderne.



Concilierea celor doua dimensiuni ar favoriza o evolutie armonioasa, echilibrata a sistemelor economice. Or, tocmai deficitul de echilibru, stabilitate si continuitate este trasatura definitorie a sistemelor complexe ce domina lumea economia de astazi.

Orice proiect de viitor al managementuli sistemelor economice complexe nu poate evita feminizarea valorilor din care se inspira. Readucerea in centrul gandirii si practicii economice a valorilor feminine va compensa deficitele acute de energie afectiva - implicare, motivatie, responsabilitate, loialitate, devotament, etc. - care nu permit in prezent o administrare eficienta a complexitatii economice si datorita carora managementul, de foarte multe ori, nu este altceva decat o activitate formala, arida, indepartata de nevoile oamenilor si de aceea atat de des confruntata cu dominatia si abuzul.

Paradigmatic si conceptual, managementul modern este orientat spre simplificare, spre omogenizarea structurilor realitatii. Intr-o lume economica care se complexifica tot mai mult acest demers echivaleaza de fapt cu o fuga de realitate, cu o neintelegere a cauzelor profunde ce declanseaza schimbarile. Acestei conceptii ii scapa nuantele, diferentele si mai ales partea ascunsa a lucrurilor, dar tocmai acestea sunt importante pentru controlul eficient al complexitatii.

Actiunea economica eficienta intr-un context complex respinge orice dogma si orice abordare unilaterala. Noul profil al managementului implica reflectie, simtire, constiinta, pragmatism, cunoastere si un ethos bine dezvoltat. Managerul, dintr-un manipulator de proceduri, hartii, informatii si decizii formale, trebuie sa se transforme intr-un 'arhitect social' si 'alchimist moral'. El trebuie sa creeze si sa protejeze valori, sa cultive un spirit si o atitudine, sa domine nu prin coercitie ci prin competenta, loialitate si sensibilitate. Puterea managerului trebuie sa rezulte din idei si moralitate si nu din regulamente, organigrame, statuturi, etc. Identitatea de sens a fluxului de informatii ce traverseaza nivelele unui sistem complex atribuie un sens, o orientare umana managementului. Capacitatea de a mentine aceasta postura, orientata spre densificarea informatiei, defineste managementul sistemelor complexe.

Managementul sistemelor complexe nu se confrunta cu nevoia de a renunta la abordarile deterministe, analitice si rationale, el pur si simplu recunoaste ca acestea, desi foarte utile in situatii caracterizate prin claritate, non-contradictie si certitudine, sunt insuficiente pentru a surprinde si stapani fenomene si procese discontinui, neliniare si neomogene din punct de vedere structural. Pluralitatea complexa a abordarilor, criteriilor si perspectivelor trebuie sa fie completata de unitatea deschisa a sistemelor economice complexe. Aceasta fuziune are misiunea de a satisface multitudinea de interese si aspiratii ale actorilor umani din cadrul sistemelor economice, pe de o parte, si cerintele obiective de eficienta economica, pe de alta parte. Echilibrul intre eficienta economica si implinirea socio-umana constituie marea provocare a complexitatii.

Sarcina principala a managementului este de a face ca sistemul economic sa fie eficient. Realizarea acestei sarcini rezulta din insusi modul de intelegere a ceea ce este un sistem economic: el nu este o simpla aglomerare de elemente si actori cu functii economice specializate, ci mai intai de toate el este reteaua de legaturi dintre aceste elemente si actori. Conexiunile intrasistemice transforma o aglomerare intr-un sistem coerent ce urmareste obietive determinate. De aceea, misiunea de baza a managementului economic implica descoperirea si imbunatatirea acestor legaturi. Ineficienta legaturilor intrasistemice, ca urmare a neglijarii lor de catre management, are ca efect major faptul ca procesul de crestere a complexitatii sistemului nu se desfasoara intr-o matrice functionala benefica si productiva, complexitatea mai mare insemnand aproape intotdeauna proliferarea focarelor de haos, anarhie, dezordine si ineficacitate.






Document Info


Accesari: 1299
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare



window.dataLayer = window.dataLayer || []; function gtag(){dataLayer.push(arguments);} gtag('js', new Date()); gtag('config', 'G-PPWHHVFVQQ'); });

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )