 |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||
|
|
|
|
ANATOMIA PIELII
Pielea īndeplineste si functia de homeostzie (echilibru interior), schimburi de substante cu mediul si functie imunologica, avānd o serie de mecanisme 16516x2320q de adaptare la mediu, suportānd cel mai bine pH-ul 5,5.
Veritabil īnvelis impemiabil, pielea este un organ complex, multistratificat. Ea contituie o bariera care se opune actiunii agentilor externi de natura fizica (lovire, taire, zgāriere, expunere la soare), chimica (produse toxice) sau bacteorologica (patrunderea bacteriilor).
Ea pastreaza de asemenea apa īn organism. Pielea este cel mai mare organ al corpului uman. La un corp adult suprafata pielii este de 1,5-2 m2 si reprezinta 15% din greutatea totala a corpului. Grosimea sa variaza de la 0,5 la 5 mm, īn functie de regiunile pe care le acopera si īn functie de solicitarile la care este expusa. Este foarte fina pe ploape si foarte groasa pe talpa picioarelor.
Rolul multifunctional al pielii este reflectat prin multitudinea de celule ce se gasesc īn tesuturile ei. Un centimetru patrat de piele umana contine 200 de nervuri, 10 fire de par si muschi microscopici, 100 glande sudoripare, 15 glande sebacee, 3 vase de sānge, 12 receptori de caldura si 2 receptori de frig precum si 25 receptori sensibili la presiune. Īmpreuna cu parul si unghiile, pielea se mai numeste tegument, sau sistem tegumentar.
|
