ANATOMIA PIELII
Pielea
īndeplineste si functia de homeostzie (echilibru interior),
schimburi de substante cu mediul si functie imunologica,
avānd o serie de mecanisme 16516x2320q de adaptare la mediu, suportānd cel mai bine pH-ul
5,5.
Veritabil
īnvelis impemiabil, pielea este un organ complex, multistratificat. Ea
contituie o bariera care se opune actiunii agentilor externi de
natura fizica (lovire, taire, zgāriere, expunere la soare),
chimica (produse toxice) sau bacteorologica (patrunderea
bacteriilor).
Ea
pastreaza de asemenea apa īn organism. Pielea este cel mai mare organ
al corpului uman. La un corp adult suprafata pielii este de 1,5-2 m2
si reprezinta 15% din greutatea totala a corpului. Grosimea sa
variaza de la 0,5 la 5 mm, īn functie de regiunile pe care le
acopera si īn functie de solicitarile la care este
expusa. Este foarte fina pe ploape si foarte groasa pe
talpa picioarelor.
Rolul
multifunctional al pielii este reflectat prin multitudinea de celule ce se
gasesc īn tesuturile ei. Un centimetru patrat de piele
umana contine 200 de nervuri, 10 fire de par si muschi
microscopici, 100 glande sudoripare, 15 glande sebacee, 3 vase de sānge, 12
receptori de caldura si 2 receptori de frig precum si 25
receptori sensibili la presiune. Īmpreuna cu parul si unghiile,
pielea se mai numeste tegument, sau sistem tegumentar.
