Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ASISTENTA PERSOANELOR CU BOLI CRONICE

medicina




ASISTENŢA PERSOANELOR CU BOLI CRONICE


familii sarace: familii fara venituri sau cu venituri mici în care unul dintre parinti este somer, familii monoparentale, familii cu multi copii al caror necesar depaseste veniturile parintilor;

copii care traiesc în mediu familial si social advers, abandonati si institutionalizati;

minori delincventi, tineri neintegrati;

persoane dependente de droguri si/sau alcool;

persoane abuzate fizic si sexual;

persoane cu handicap fizic si/sau psihic;

persoane cu boli cronice si degenerative fara sustinatori legali;

persoane în vârsta aflate în incapacitate de autoservire;

persoane care au suferit în urma calamitatilor naturale, sociale;

persoane care au suferit discriminari (sociale, fizice, economice, psihologice) - grupari minoritare cu mai putine drepturi fata de populatia majoritara.


Identifica si înregistreaza segmentul populational care face obiectivul activitatii sociale.

Realizeaza o diagnoza a problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta într-o anumita perioada si în anumite conditii socio-economice si culturale date.

Dezvoltarea unui sistem coerent de programe, activitati profesionalizate, de protectie si suport al acestora.

Identificarea surselor de finantare a programelor de sprijin.

Constientizarea propriilor probleme de catre cei aflati în situatie de risc.

Stabilirea drepturilor si modalitatilor concrete de acces la serviciile specializate de asistenta sociala cu ajutorul cadrului legislativ institutional.

Suportul prin consiliere, terapie individuala sau de grup în vederea refacerii capacitatilor de integrare socio-culturala si economica.

Promovarea unor strategii de prevenire a situatiilor defavorizante.

Dezvoltarea unui program de cercetare stiintifica la nivel national si local privind dimensiunea problemelor celor aflati în situatii speciale.



Niveluri de actiune ale mecanismelor de asistenta sociala


2. DUREREA PROVOCAT DE BOLILE CRONICE


În cazul persoanelor care se confrunta cu diverse boli cronice sau SIDA întâlnim nu doar durerea fizica ci si "durerea emotionala, psihologica" legata de pierderile suferite (sanatate, loc de munca si implicit veniturile, status socio-profesional). Rando (1984) definea durerea ca fiind procesul si încercarea de adaptare la irevocabilitatea pierderilor suferite. Definitia include raspunsurile spontane generate de aparitia bolilor cronice. Durerea poate sa apara si în alte circumstante ca: moartea sau la separarea de o fiinta draga, pierderea pozitiei comunitare, pierderea sperantei, a relatiilor sociale. Pentru a functiona optim la nivel psihosocial, întrucât consecintele pierderilor sunt uneori irevocabile, supravietuitorii trebuie sa caute strategii de acceptare si adaptare la noua situatie. De cele mai multe ori, aceasta adaptare genereaza stres si disconfort. Unele definitii considera ca durerea reprezinta:


un raspuns la factorii declansatori (Kastenbaum, 1977),

reactie (Crow, 1991),

un proces de adaptare (Rando, 1984).


Bolile cronice cauzeaza stres si pot conduce la depresie si chiar abuz de alcool sau de diverse droguri. Se traieste sub frica si anxietate constanta. Suferinta complicata, durere anormala, durere nerezolvata, durere patologica sunt doar câtiva termeni ce se refera la procesul durerii care nu-si urmeza cursul normal. Departe de a fi anormalitate, simptomele indicative ale suferintei cronice pot fi un raspuns normal la durere si pierdere.


Sprijinul social este privit pe buna dreptate ca fiind deosebit de important în revenirea si depasirea starilor dureroase provocate de bolile cronice. Reprezinta un raspuns si o oportunitate de reconectare la ceilalti. Înseamna oportunitatea de a identifica si exprima sentimente. Suportul social sau în caz nefericit lipsa acestuia, reprezinta o variabila cruciada în procesul de adaptare al supravietuitorilor la pierderile multiple cauzate de bolile cronice. Fiecare noua pierdere aminteste supravietuitorului de celelalte pierderi anterioare. Fiecare noua pierdere redeschide cicatricile pierderilor trecute provocând astfel o noua suferinta. Varietatea caracteristicilor pierderilor anterioare influenteaza de asemenea tipul, intensitatea si durata durerii. Când apar si alti factori care pun în dificultate ameliorarea durerii sau când apare o alta suferinta nerezolvata în contextul pierderilor anterioare, supravietuitorul este pus în fata faptului de a face fata unor problme sumative ce dau nastere la dureri multiple.










3. REACŢII sI RĂSPUNSURI LA BOLILE CRONICE


Reactiile la aflarea diagnosticului unei boli cronice difera de la o persoana la alta. Asa cum am mai mentionat durerea este un proces individual. Fiecare individ coopereaza cu pierderea într-o modalitate unica si personala.


Unii cercetatori considera ca a distinge între normal si anormal, între patologic si nonpatologic în sfera suferintei este extrem de dificil.



3.1. Reactii emotionale si comportamentale la aflarea diagnosticului


În ceea ce priveste reactia emotionala si comportamentala la aflarea tristului diagnostic, întâlnim doua categorii mari de raspunsuri:

intrapsihice si

interpersonale.


Raspunsurile intrapsihice sunt raspunsurile îndreptate catre propriul sine, iar cele interpersonale sunt raspunsurile îndreptate catre ceilalti.


Cele mai raspândite reactii care apar când suntem pusi în fata unei astfel de "vesti" sunt:

negarea

rusinea si vinovatia

ideatie suicidara

anxietatea

abuzul de substante chimice

crize ale relatiilor interpersonale

comportamentele de evitare

supararea

culpabilizarea



3.2. Raspunsuri stadiale la pierderile suferite


Kubler-Ross (1969) considera ca persoanele care se confrunta cu bolile cronice si în mod special cele infectate cu HIV/SIDA parcurg urmatoarele stadii:


negare si izolare ("nu, nu eu"),

furie si revolta ("de ce eu?"),

târguiala, negociere ("bine eu, dar..."),

depresie ("da, eu"),

acceptare ("viata merge mai departe").


Granitele dintre aceste stadii nu sunt precise, ci mai degraba fluide si într-o agitatie continua.




Dupa alti autori este mentionata o alta clasificare a stadiilor:


soc si negare

supralicitare si confuzie

acoperirea realitatii

reevaluare si redresare.



PRINCIPII ÎN CONSILIERE




Scopul consilierii este de a ajuta beneficiarii sa gaseasca solutii adecvate pentru a face fata cu bine noilor situatii aparute în viata lor.


Calitati necesare consilierului


Nu price persoana, chiar daca poseda pregatirea profesionala necesara, are un nivel înalt de cunostinte de specialitate, poate fi un bun consilier. Sunt necesare anumite calitati native, calitati ce nu se pot obtine din carti sau biblioteci, ci se afla, poate uneori ascunse, în sufletul nostru, în fiinta naostra, ne-am nascut cu ele si putem doar sa le scoatem la lumina sau nu.


4.1.1. Calmul


Un bun consilier trebuie sa-si pastreze calmul în situatii de criza. Nu este indicat "sa intram" si noi în criza. Tonul vocii consilierului, calitatea, viteza vorbirii si inflexiunea trebuie sa reflecte încredere si sprijin.


4.1.2. Atitudinea non-critica


Consilierul trebuie sa demonstreze respect pentru beneficiari prin respectarea dreptului acestora de a-si mentine propriile standarde. Desi în viata personala consilierii nu ar fi ales aceeasi optiune, nu trebuie sa-si impuna valorile si morala lor asupra beneficiarilor.


4.1.3. Încrederea în sine


Pentru a fi eficace, un consilier trebuie mai întai sa se considere eficace. Încrederea în noi însine va creste odata cu pregatirea, dezvoltarea deprinderilor si experienta pozitiva pe care le vom câstiga prin munca intensa si pregatire profesionala.


4.1.4. Abilitatea de a empatiza si preocuparea sincera pentru celalalt


Motivatia principala a unui consilier o reprezinta preocuparea sincera pentru oameni. Ea reprezinta capacitatea de a întelege si de a se identifica cu sentimentele, gândurile si experientele cuiva, fara ca acestea sa fie direct communicate, îl ajuta pe consilier sa stabileasca o legatura cu beneficiarul. Trebuie evitat riscul de a supraestima capacitatea proprie de întelegere a ceea ce simte beneficiarul. Relatia stabilita se bazeaza pe consideratie si respect fata de beneficiar, în mod special atunci când exista diferente între atitudinile privitoare la credinte sau comportamente.


Capacitatea consilierului de a demonstra caldura si interes fata de beneficiar va încuraja încrederea si deschiderea acestuia, lucru atât de necesar în relatia dintre cei doi.



4.1.5. Rabdarea


Este foarte posibil ca beneficiarii sa nu urmeze imediat sfaturile consilierilor, ei nu au totdeauna capacitatea de a exprima problemele cu care se confrunta, chiar le este greu sa gaseasca cuvintele. Consilierul trebuie sa astepte cu rabdare si sa nu forteze beneficiarul, sau sa-i impuna valorile / parerile sale.


4.1.6. Constiinta de sine


Valorile personale influenteaza reactiile consilierului care, la rândul sau va influenta modul în care va reactiona beneficiarul. Valorile si credintele consilierului pot fi diferite de cele ale beneficiarului iar greutatile personale din viata consilierului pot afecta capacitatea acestuia de a asculta în mod eficient si de a raspunde pacientului.


4.1.7. Deprinderi de consiliere


Deprinderile de consiliere se deosebesc de calitatile de consiliere prin faptul ca deprinderile pot fi învatate, pot fi însusite de catre consilier ca un material nou. Spre exemplu, deprinderea de a fi un bun ascultator se poate învata în timp si cu multa rabdare.



5. FORME DE SPRIJIN


5.1. Grupurile de suport


În sprijinul alinarii si mentinerii unui echilibru psihosocial al persoanelor cu boli cronice si SIDA se pot constitui grupurile de suport, atât de necesare celor ce se trezesc dintr-o data ca sunt "altfel decât ceilalti oamni".


5.1.1. Obiectivul grupurilor de suport


Obiectivul grupurilor de suport este acela de a dezvolta un mediu securizant unde beneficiarii îsi pot împartasi experienta proprie, dificultati si probleme întâmpinate dar si modalitati de solutionare a acestora. Constituirea grupurilor de suport include selectia participantilor, stabilirea continutului si a regulilor de grup, folosirea relaxarii, informare, evaluare continua, psihoterapie. Se poate utiliza si umorul. Deseori sunt invitati diversi specialisti cu diverse preocupari: asistent social, medic, jurist, psiholog, psihoterapeut.


Regula de baza a grupului de suport o reprezinta confidentialitatea. Se asculta si respecta unul pe altul, o singura persoana vorbeste la un momet dat, se schimba numarul de telefon dar nu adresa, se respecta punctualitatea în începerea si terminarea sedintelor, nu se accepta utilizarea alcoolului. Continutul se poate axa pe discutii asupra procesului durerii si suferintei provocat de bolile cronice ca si pe efectele acestora la nivel social.


Se fofosesc: casete, fotografi, muzica, poezie; recunoasterea si exprimarea sentimentelor negative (furie, vinovatie, blamul); comunicarea si învatarea deprinderilor; discutii despre alimentatia celui infectat cu HIV; exercitii de exprimare a stresului; probleme religioase si spirituale.


Structura unui grup de suport difera în functie de specificul grupului si de problemele pe care le abordeaza. La un numar de 6 - 10 participanti se recomanda doi moderatori. Selectia participantilor se face în functie de scopul grupului, bolile cronice si tematica de discutii.



0 alta modalitate cu valente terapeutice o constituie ritualurile si ceremoniile. Ritualurile sunt extrem de necesare si utile în comemorarea pierderilor, dezvolta o perspectiva controlabila asupra separarii si împrospateaza aducerea aminte.


Ritualurile sunt proceduri formale si solemne, obiceiuri practicate pentru a comemora ceva anume. Simbolizeaza tranzitia, vindecarea si continuitatea. Sunt investite cu sens si multe întelesuri. Ritualurile sunt o forma a vindecarii, o evidenta a modului în care suferinta provocata de bolile cronice afecteaza mintea, vointa si psihicul. Ritualurile pot fi modalitati practice de rezolvare cu succes a durerii individuale sau familiale. Ele sunt o modalitate excelenta de actualizare a pierderii, simbolizând natura irevocabila a acestora.


Serviciile memoriale, funerariile si veghea sunt cele mai comune forme de ritualuri pentru cazurile de deces. Acestea sunt extrem de importante în mod special pentru supravietuitorii din mediul rural.


Aceste ceremonii îndeplinesc urmatoarele functii:

întrerup rutina zilnica;

aduc în prim plan realitatea pierderii;

ofera oportunitate pentru suport;

stabilesc o punte de legatura între supravietuitor si cel decedat.


Ceremoniile demonstreaza întelegerea continuitatii legaturii dintre viata si moarte. Varietatea ritualurilor difera de la o regiune la alta, de la o latura la alta, de la un popor la altul, de la o tara la alta.


Specialistii cei mai apropiati de sufletul celor care au trecut prin durerosul proces al multiplelor pierderi sunt consilierii, psihoterapeutii si asistentii sociali. Un rol important îl detin adesea si voluntarii implicati într-o asemenea munca. Profesionistul trebuie sa fie constient de unicitatea pierderilor suferite si de specificitatea sa în comparatie cu alte probleme care necesita terapie si sprijin psihosocial.


Evaluarea initiala include gândurile clientului, deprinderile acestuia, pierderile anterioare, stresorii existenti, magnitudinea si impactul pierderilor, strategiile de care dispune, reteaua sociala în care convietuieste. Supravietuitorul vine la consiliere pentru a gasi usurare pentru problemele si durerea sa, pentru a descoperi o alta perspectiva asupra pierderilor, pentru a obtine împreuna cu terapeutul o reasezare si o interiorizare corecta a celor întâmplate.


Cel mai util consilier este acela care detine deprinderile fundamentale pentru munca de consiliere si cel care este constient de specificul problemei cu care se confrunta. Calitatea personalului afecteaza calitatea îngrijirii primite.


Un bun consilier trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici: sa detina deprinderi foarte bune de comunicare, empatie, compasiune, sensibilitate, abilitatea de a fi alaturi de oameni, constiinta limitelor personale.


Consilierul trebuie sa aibe atitudini de acceptare neconditionata a diferentelor si sa respecte diversitatea. Este extrem de important ca dialogul sa nu se focalizeze în mod exclusiv pe problemele prezentate.


Consilierul ajuta beneficiarul sa evalueze situatia în care se gaseste, sa identifice ceea ce vor în fapt, sa exploreze alternativele de atingere a scopurilor propuse si sa-i încurajeze în efortul de realizare a acestora. Clientii pot prezenta o varietate de probleme: anxietate, ahedonism, depresie, abuz de substante chimice, probleme de relationare, angoasa existentiala, complicatii somatice.


5.2. Retele de sprijin social




Una dintre cele mai importante directii în domeniul asistentei si consilierii este analiza retelelor din cadrul sistemelor de sprijin/suport social. Analiza se concentreaza atât asupra grupurilor de sprijin formal cat s asupra sprijinului informal oferit persoanelor aflate în situatii de dificultate de catre prieteni, vecini si membri familiali (boli cronice, SIDA, abandon, divort, violenta domestica).


Orice persoana convietuiste în cadrul unor retele formale sau informale iar gradul de conectivitate la aceste retele asigura socializare, adaptabilitate si functionare la parametrii optimi dn punct de vedere psihosocial.


Prin retea sociala întelegem un ansamblu de relatii sociale ce variaza de-a lungul vietii în functie de diverse statusuri si roluri sociale, contexte socio-culturale, obiceiuri si traditii, zona de existenta, tipul si caracterul persoanei, migratia, evenimente de viata, etc.


Reteaua de sprijin social reprezinta o parte a retelei sociale a persoanei ce corespunde si satisface unele nevoi psihosociale ale acesteia cursul vietii zilnice s-au în situatii de criza, asigurând sprijin afectiv, emotional si instrumental, concret persoanei în cauza.


0 retea puternica este protectiva iar una slaba sau absenta vulnerabilizeaza persoana la evenimente de viata negative.


Orice retea de sprijin social îndeplinette doua functii foarte importante:


(a)    functia de suport psihologic sau afectiv care asigura comunicare intima, încredere, confidenta, apreciere si acceptare;


(b)   functia de suport instrumental care asigura rezolvarea unor probleme concrete, practice în viata de zi cu zi sau în situatii de criza (pierderi, schimbari, boli cronice).


Structura retelei de sprijin social cuprinde:


numarul total al persoanelor,

caracteristicile demografice ale membrilor retelei,

pregnanta contactelor (frecventa întâlnirilor si comunicarilor),

modalitatea legaturilor (simetrice, asimetrice),

intensitatea legaturilor reciproce,

gradul de accesibilitate al persoanei aflate în relatie,

tipul de relatie,

stabilitatea si durata legaturilor,

proportia legaturilor multiple,

contextual în care se realizeaza legaturile.


Se poate interveni fie la nivel personal (sprijin psihologic, dezvoltarea deprinderilor, dezvoltarea competentei si a abilitatilor în rezolvarea propriilor probleme) fie la nivel social (educatie si informare).


Sprijinul personal si social are drept scop sustinerea clientilor capabili sa se implice în reteaua sociala ce le ofera resursele necesare dar în acelasi timp acestia trebuie sa contribuie la rândul lor la sprijinirea altor persoane aflate în situatii similare.


Rolul asistentului social este acela de a fi mai degraba un intermediar între oameni, de a realiza o interdependenta între client si alte persoane si mai putin de a realiza independenta clientului. Mai degraba un consultant decât un clinician, mai degraba realizeaza abilitarea indivizilor decât o simpla acordare de servicii.

























B I B L I O G R A F I E



Colledge, R., 2002, Mastering counselling fheory, New York: Polgrave Macmillan.


Kubler-Ross, E., 1987, AIDS: The ultimate challenge, New York: Macmillan.


Manea, L., 2000, Protectia sociala a persoanelor cu handicap, Bucuresti, Editura sansa.


May, R., 1981, Freedom and destiny, New York: Dell.


Mitrofan, I., Buzducea, D., 2002, Psihologia pierderii si terapia durerii, Bucuresti, Editura SPER.


Pop, L. M., coord., 2002, Dicttionar de politici sociale, Bucuresti, Editura Expert.


Vladescu, C., 1999, Politica de reforma a sistemului de sanatate din România, Bucuresti, Editura Infomedica.


Zamfir, E., 1997, Psihologie sociala - texte alese, Iasi, Editura Ankarom.


Zamfir, E., Zamfir, C., (coord.) 1995, Politici Sociale. România în context european, Bucuresti, Editura Alternative.


Zarkovic, G., Enachescu, D., 1998, Politicile de sanatate în tarile Europei Centrale si de Rasarit, Bucuresti, Editura Infomedica.


Buzducea, D., 2007 / 2008, Asistenta persoanelor cu boli cronice, Bucuresti, Suport de curs - Specializarea - Asistenta Sociala - (ID).












Document Info


Accesari: 5762
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )