![]() |
|
|
|
Alcoolul:
Cel mai bine "merge" alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 īn Germania
si are o istorie multimilenara. Denumirea de "alcool"
provine din limba araba si īnseamna "cel mai nobil".
Efectele sale nu sunt īnsa tocmai nobile: 2,5 milioane de dependenti
īn Republica Federala Germania, 40.000 de morti anual, din care
aproape 1.500 decedati īn traficul rutier. Bauturile alcoolice sunt
considerate "mijloace ce ofera placere" (germ.
Genussmittel): Fiecare cetatean german bea anual cel putin 13
litri de alcool pur. Fiecare! Pentru ca statistica include si copiii
si persoanele adulte care nu consuma alcool. Daunele materiale
provocate anual se ridica la 30 de miliarde de marci germane (15
miliarde ). Asta,
fara a atribui valoare īn bani vietilor omenesti pierdute
Reprezentanti din clasa alcoolilor:
Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida, formiatul
de etil. Toate aceste substante sunt extrem de toxice. Etanolul este
denumirea chimica pentru alcool (corect: Etanolul, sau alcoolul etilic,
este cel mai cunoscut dintre alcooli). Äthanol ist die chemische Bezeichnung
für Alkohol.
Berea are un continut alcoolic de doua pāna la patru procente.
Vinul contine de regula opt pāna la zece, vinurile rosii
"grele" (de ex. soiul Burgunder) douasprezece pāna la
paisprezece procente. Vinurilor dulci (vin de Porto, vin de Xeres/Sherry) li se
adauga alcool, astfel īncāt ajung la un continut de 18 - 20%.
Whisky-ul, romul, ginul si coniacul au, de regula, un continut
de etanol (alcool etilic) de 35 - 45 procente.
Actiune:
Alcoolul actioneaza predominant pe sistemul nervos al omului, mai
ales pe centrii ce coordoneaza functiile cerebrale complexe cum ar fi
constienta si emotiile, si mai putin pe
functiile inferioare, vegetative. Cāt de tare este si cāt de mult
tine acest efect, depinde de concentratia de alcool din organism, ce
se determina din sānge (alcoolemia) si se masoara īn grame
de alcool la litrul de sānge. Cele mai multe decese survenite īn urma unei
intoxicatii etanolice au evidentiat o alcoolemie cuprinsa īntre
1,8 si 6,7 grame/l. Concentratiile letale sunt cuprinse īntre 5,0
si 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezinta aceste valori
decedeaza.
Unele simptome ale intoxicatiei alcoolice acute seamana mult cu cele din intoxicatia cu opiacee. Naloxona, un antagonist al opiaceelor care anihileaza efectele morfinei si heroinei, poate fi eficienta si īn cazul intoxicatiei cu alcool. De regula, nu este īnsa necesar tratamentul medicamentos; de cele mai multe ori fiind suficienta spalatura gastrica urmata de perfuzii. Organismul metabolizeaza īn fiecare ora o parte a alcoolului ingerat. La combustia alcoolului, ca si la metabolizarea altor alimente, se elibereaza o anumita cantitate de energie. Un pahar de tuica are valoarea nutritiva a unui ou. Astfel, la consumatorul (potatorul) cronic apare, mai devreme sau mai tārziu, o stare de avitaminoza, deoarece alcoolicii īsi asigura mare parte din aportul nutritiv sub forma de alcool, care nu contine vitamine, dar pentru a carui metabolizare sunt necesare respectivele vitamine.
Mahmureala
Consecintele unei nopti lungi de petrecere sunt cu
siguranta cunoscute de toata lumea: o mahmureala
puternica. Aceasta se caracterizeaza prin senzatia de presiune
la nivelul creierului, cefalee intensa, nervozitate si iritabilitate
crescuta, sensibilitate la stimuli externi, oboseala precoce īn cazul
efortului fizic, precum si transpiratia profuza si o stare
generala de epuizare, ca dupa o raceala zdravana.
Efecte:
Alcoolul are un efect narcotic care se instaleaza - ca īn cazul altor
substante narcotice, precum eterul, cloroformul sau gazul ilariant (oxid
de azot, N2O - n. tr.) - dupa un stadiu initial de
iritatie/excitatie. Aceasta stare de excitatie se
defineste īnsa mai degraba negativ - prin disparitia
inhibitiilor - decāt pozitiv. Forta musculara grosiera
creste dupa ingestia de alcool īn cantitati mici, fiind
redusa senzatia de oboseala īn timpul starii de
excitatie. Īn acelasi timp, performanta īn ceea ce priveste
rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui autovehicol, este
vizibil afectata, chiar la ingestia de cantitati reduse.
Se reduce nu doar performanta generala, ci si capacitatea de a
aprecia propria performanta.
Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecintele
tipice ale consumului de alcool. Cantitati mici pot deja slabi
controlul, scad inhibitia, iar "supra-eul", asa cum a
denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ si le
īnsuseste īn cursul vietii, pierde din semnificatia sa.
Dezinhibarea īnsa este rareori completa. Din fericire,
concentratiile de alcool care produc dezinhibarea totala si care
ar permite trairea necontrolata a unor impulsuri agresive, produc un
efect narcotic atāt de puternic, īncāt persoana īn cauza nu mai este īn
stare sa comita gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De
asemenea, se spune ca efectul stimulator al alcoolului asupra starii
de spirit si a emotiilor se explica prin aceeasi
dezinhibare, asociata cu sugestia sociala. Ca multe alte droguri,
alcoolul creste si el sugestibilitatea individului. Pentru ca
reduce autocritica, consumatorul se vede satisfacut īn
asteptarile sale: daca doreste sa se
īnveseleasca, se va īnveseli, daca asteapta ca alcoolul
sa-l linisteasca, el se va calma. La persoana aflata īn
stare de ebrietate, se evidentiaza mai ales labilitatea
dispozitiei si sugestibilitatea crescuta: poate face
galagie vesela īntr-un moment, iar apoi sa izbucneasca
īn lacrimi si sa-si plānga viata nereusita.
Īn acest sens, alcoolul nu-l īnveseleste si nici nu-l īntristeaza,
ci doar īnlatura mecanismele reglatoare care īn mod normal
echilibreaza oscilatiile vietii psihice. Īntāi dispar
inhibitiile; apoi lipseste capacitatea de a efectua munca de
precizie, intelectuala sau fizica; īn final, este
influentata si activitatea musculara grosiera, si
constienta individului este tot mai tulburata. Īn doze foarte
mari, alcoolul determina o stare de narcoza - ce se deosebeste
clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. Īn doze
si mai mari, alcoolul devine o toxina cu efect letal. Decesul
intervine prin tulburari ale sistemului nervos central: Centrul respirator
al creierului este paralizat, inima si circulatia sanguina se
prabusesc. Un efect evident al alcoolului se observa la nivelul
vaselor sanguine care se dilata. Concomitent, se produce o contractie
a vaselor din interiorul organismului, pentru a pastra constanta
tensiunea arteriala. Pentru ca sāngele se raceste mai
repede la suprafata corpului, alcoolul accelereaza pierderea de
caldura. Īn acelasi timp, el paralizeaza centrul
termogenezei īn creier care regleaza temperatura corpului. Multi
alcoolici au īnghetat īn aer liber, devenind victime ale acestui mecanism
complex.
Alcoolismul:
Fazele alcoolismului, dupa Jellinek:
Faza prealcoolica: obiceiul de a se relaxa cu bautura, cu tendinta de a creste cantitatea ingerata;
Faza prodromala: consumul, īn secret, de alcool, gāndire orientetata mereu spre consum, aparitia sentimentelor de vinovatie, "rupturi ale filmului";
Consumul prin constrāngere: pierderea controlului! Deraierea totala īn relatiile sociale, accese de furie, gelozie, mila fata de propria persoana, preocupare pentru asigurarea unor cantitati suficiente, bautul de dimineata;
Faza cronica: decaderea personalitatii, tulburari cognitive. Individul bea īmpreuna cu persoane din medii sociale inferioare. Pierderea tolerantei la alcool, tremuraturi, stari de anxietate, stari de colaps.
Consecinte fizice/biologice:
Psihoze determinate de consumul de alcool
1. Betia patologica
Este o stare de excitatie, respectiv sedare declansata prin
consumul de alcool, cu reunoasterea defectuoasa a
realitatii, iluzii si halucinatii. Frica excesiva sau
furia, agresivitatea puternica, starea de afect si atitudinea
violenta pot aparea, īn unele cazuri, deja la ingerarea de
cantitati minime de alcool (probabil īn urma unei predispozitii
individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral).
Durata acestor manifestari este limitata īn timp (5-15 min.).
Urmeaza somnul terminal si amnezia evenimentului. Aceste faze sunt
greu de apreciat īn expertizele medico-legale.
2. Delirium tremens
Reprezinta o stare grava īn care apar halucinatii vizuale
majore, aprecierea gresita a realitatii, agitatie
psihomotorie severa, transpiratii profuze, tremuraturi,
dereglari periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii
arteriale. Īn trecut, starea de delirium tremens era adesea letala,
mortalitatea a scazut semnificativ īn ultimii ani multumita unor
medicamente noi.
3. Halucinoza alcoolica
Se aud voci vorbind īntre ele, precum si voci comentatoare care
judeca persoana consumatorului. Halucinatiile complexe de
situatii includ scene de urmarire si asediu si se
asociaza cu anxietate maxima!
4. Gelozia obsesiva a alcoolicului
Este obsesia adesea incorigibila, ca partenera "merge" cu
altul. Se manifesta de regula zgomotos si cu un vocabular
ordinar. Originea se gaseste īn relatia tensionata a
cuplului, datorata tocmai consumului de alcool, precum si īn
atitudinea evidenta de refuz din partea partenerei. Se adauga
problema impotentei, sentimentele de vinovatie din cauza
abuzului de alcool, sentimentul de umilire si, nu īn ultimul rānd, frica
de a-si pierde partenerul de viata.
5. Encefalopatia Wernicke
Este o inflamatie acuta a creierului ce poate pune viata īn
pericol (include somnolenta, paralizia globilor oculari si
ataxia=tulburarea coordonarii miscarilor).
6. Sindromul Korsakov
Tulbuari grave ale memoriei, pacientul confabuleaza mult.
Fenomene de sevraj:
Hipertensiunea arteriala, transpiratia profuza, tremuraturi,
dureri la nivelul īntregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate,
predelir, tulburari de somn.
Un sindrom acut de sevraj reprezinta īntotdeuana o indicatie pentru
internarea īn spital. Aici, se urmeaza un tratament cu medicamente
psihotrope anxiolitice, hipotensoare si perfuzii pentru corectarea
pierderii de lichide.
Amfetaminele:
Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei
(epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea
sunt numite si "amine de trezire" sau "amine
tonifiante"
Actiune si pericole īn caz de abuz:
Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se
face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac īn cantitate
suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului.
Acest risc este cu atāt mai mare, cu cāt prin efectul lor central, amfetaminele
si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinānd
reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimata
(ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult
efectul amfetaminelor decāt cei odihniti). Capacitatea de gāndire este accelerata
pāna la fuga de idei, initiativa crescuta. Sub influenta
amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de
valabilitatea si originalitatea celor spuse decāt īn mod normal. Munca de
rutina face mai multa placere, contradictiile sunt ignorate
mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame
pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul
substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc
actiunea stimulatoare: palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de
cap, greata cu varsaturi, neliniste si insomnie
chinuitoare.
Supradozarea duce la
neliniste maxima si gāndire necontrolata; este
posibila colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei
stari profunde de inconstienta (coma). Fara
tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de
regula la deces; medicina de azi cunoaste īnsa antidoturi
eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).
Preparate īnregistrate de amfetamine sunt: Fenetyllin (Captagon), Pemolin (Tradon), Piracetam (Nootrop, Normabrain),
precum si substantele cu actiune mai slaba: Meclofenoxat
(Helfergin) si Pyritinol (Encephabol).
Aceste substante sunt larg raspāndite, mai ales ca inhibitori ai
apetitului alimentar īn cure slabire, respectiv indicate pentru
cresterea performantelor īnainte de examen sau īn viata
profesionala (de ex. la soferii de camion).
Expresia americana "speed"
a devenit uzuala pentru distributia pe piata neagra a
acestor substante.
Forme de consum:
"Speed" este de gasit sub forma de pulbere, ambalat īn
capsule sau comprimate. Īn consecinta, speed poate fi prizat, īnghitit,
injectat sau fumat (ice).
Abuz si dependenta:
Pentru amfetamine, ca si pentru majoritatea restului de droguri este
valabila axioma: dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse
sunt, de regula, acele persoane pentru care efectul stupefiantului
respectiv reprezinta un sprijin psihic ("o cārja pentru un
suflet bolnav") ce le ajuta initial sa faca fata
mai usor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt substante
tipice dadatoare de dependenta, īn sensul ca doza
poate fi crescuta rapid si foarte mult - pāna la
cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale
(200-300 mg Pervitin). Toleranta farmacologica este deci mare, dar nu
este egala īn toate cazurile. Dependentul trebuie sa-si
creasca din ce īn ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie
dorita, īn acelasi timp īnsa doarme din ce īn ce mai prost.
Dependentii de amfetamina dorm doar cāteva ore pe noapte, timp de
luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea
īntr-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El
se simte amenintat si urmarit de orice persoana
necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat.
Īn cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant
negativa si tensionata. Euforia initiala dispare
aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o
dispozitie lamentabila. Dimineata este cea mai
neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort
urias - o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a
stupefiantului.
Poltoxicomania:
Amfetaminele sunt frecvent implicate īn asa-numita politoxicomanie,
consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de
exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de opiacee care vor
sa se euforizeze dimineata (īn mod evident, pot suprima fenomenele de
abstinenta, fiind chiar mai eficiente, īn aceasta
privinta, decāt cocaina).
Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca īn multe situatii
un comportament agresiv nefondat.
Dezintoxicare:
Īn abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea,
bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai tārziu, cāte 12 - 14 ore pe
noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza foarte īncet; chiar
si īn timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este mai tot
timpul abatut.
Provenienta:
Cocaina este extrasa chimic din frunzele tufei de coca. Planta,
īnalta de mai multi metri, creste īn zonele tropicale din
America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaizia).
Forma:
pulbere alba, floconoasa, cristalina
Consum:
Cocaina se prizeaza sau se injecteaza
Actiune:
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari
de stupoare (euforie), īn doze mici si fenomene de intoxicatii, īn
doze mai mari.
Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor. Īn trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi īn acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei.
Mecanismul de actiune al cocainei consta īn inhibarea resorbtiei neuromediatorilor adrenergici īn structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele individului.
[Simpaticotonie = excitabilitate crescuta a simpaticului. Determina accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor (midriaza), amplificarea transpiratiilor, inhibarea peristaltismului intestinal, excitabilitate crescuta]
Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva
a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si
cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de
solicitare, pāna la epuizarea totala a rezervelor psihice ale
individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este
neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel īncāt individul poate
renunta mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de
oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar
mobilizarea creste.
Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat.
Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, īn
ultima instanta, insuficienta functionala sunt
consecintele utilizarii pe timp īndelungat a substantei, pe
lānga care apare dependenta
psihica severa care la nici o substanta nu
se instaleaza atāt de puternic, īn timp atāt de scurt ca la cocaina.
Starea de euforie:
Stupoarea din timpul consumului de cocaina e caracterizata de o stare
generala de euforie, de senzatia de fericire supraomeneasca
si de o stare de multumire supranaturala, de un avānt al tuturor
sentimentelor, precum si de un covārsitor sentiment de uniune cu
lumea - concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de
conflicte si probleme.
Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea
capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de
omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din
stupoarea data de cocaina.
Stupoarea data de cocaina poate fi
īmpartita īn trei stadii:
Stadiul euforic
Stadiul de stupoare
Stadiul depresiv
Stadiul euforic:
Īn cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar
deja la scurt timp dupa administrare. Consumatorii sunt foarte bine
dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se
īmbunatateste din ce īn ce mai mult, astfel īncāt vor
simti o nevoie crescuta de
comunicare (logoree), urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).
Īn paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamāntului critic, precum si pierderea sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt īnlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului.
Stadiul de stupoare:
Īn cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe lānga modificariile
descrise anterior, apar frecvente aprecieri gresite ale
realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii
optice si auditive adevarate. Īn multe cazuri se descrie un tablou
clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de
propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci
amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca
s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. Īn plus, la unii
dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte īn
care, de exemplu, cei īn cauza simt prezenta unor animale mici sau a
unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si
"vad". Tulburarea constientei nu este
semnificativa īn timpul stadiului de stupoare.
Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta īn principal prin
oboseala, indiferenta si pasivitate, adesea infiltrate de
gānduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al
consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al
suicidului, ce se poate actualiza īn mod iminent.
Intoxicatia:
Exista, pe de o parte, socul de cocaina, iar, pe de alta
parte, intoxicatia acuta cu cocaina.
socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.
Intoxicatia acuta cu cocaina este, īn schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. Īn final, tabloul clinic prezentat degenereaza īn pierderea cunostintei care, īmpreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.
Dependenta:
Īn timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica
crestere a dozelor de la 0,1 pāna la 15 g, īn cazuri izolate chiar
pāna la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa
administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare
data.
Cocainismul reprezinta dependenta
psihica puternica si tendinta
puternica de a creste doza, īn lipsa dependentei fizice sau a
tolerantei fata de substanta. Cocainomania este
exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, īn privinta
efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica
si fizica data de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar īn abstinenta sunt adesea atāt de puternice, īncāt pot duce la tentative de suicid, avānd īn vedere ca capacitatea de interventie a individului īn timpul abstinentei este pastrata - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.
Riscuri speciale:
Cocaina, de regula, se prizeaza. Īn consecinta, mucoasa
nazala va prezenta inflamatii, ulceratii si - īn cazurile
grave - chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o
īnfundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.
Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, īn cadrul unor procese de
politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme īn
cantitati suficiente pentru a face o reala concurenta
heroinei. Īn ultimii ani īnsa, se pare ca īsi gaseste
locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o
raritate īn practica clinica psihiatrica curenta, de cele mai
multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau ocazional īn
cadrul unei depdendente generale avansate de droguri.
Unii consumatori īsi injecteaza īn mod constient amestecuri de
cocaina si heroina - asa-numitul "speed-ball".
Au fost īnsa īnregistrate si cazuri īn care consumatorilor li s-a
vāndut "spped-ball" īn loc de cocaina pura. Astfel se
induce, īn cel mai scurt timp, dependenta de heroina a consumatorului
de cocaina, fara cunostinta si vointa
acestuia.
Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei īl reprezinta asa-numitele
halucinatii tactile. Bolnavii psihotici au senzatia prezentei
unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor
obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le
si vad. Īn consecinta, se vor scarpina puternic
(prezinta urme de grataj).
Sechele pe termen lung:
Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului
tipice dependentei. Pot aparea leziuni cerebrale grave, cum ar fi
encefalomalacia ("īnmuierea substantei cerebrale", n. tr.), ce duc
la dementa. Īn stadiul final apare o dezintegrare fizica
totala.
(vezi Dependenta)
Istoric:
La mijlocul anilor 80 a aparut īn SUA si mai tārziu īn Europa un drog
care seamana, din punct de vedere al procesului de productie, cu
drogurile sintetice (engl. designer drugs)
si care poarta numele de Crack
(Rock).
Numele este derivat de la sunetul specific de fosnitura (engl. to crackle - a fosni) produs de
substanta īn timpul fumatului. Productia ieftina a
facut sa se constituie o veritabila scena a consumului de
crack, mai ales la New York. Narcomania crack a ajuns curānd si īn
Republica Federala Germania. Īn toamna anului 1986, politia a
deconspirat primul laborator ilegal de crack la Köln.
Forma:
Firimituri solide, alb-galbui. Substanta seamana cu
bucati mici de sare gema, de culoare beige.
Forme de consum:
De cele mai multe ori, crack se fumeaza. Poate fi īnsa si ingerat sau
injectat.
Productie:
Materia prima este cocaina. Mai exact, este vorba de o cocaina
"īntinsa", amestecata cu adaosuri. Baza de cocaina se
fierbe cu praf de copt si apa; procesul dureaza circa opt
minute. Īn mod interesant, prin aceasta īntindere si multiplicare -
care ar trebui sa slabeasca eficienta drogului - are loc tocmai
amplificarea efectelor tipice ale cocainei. Astfel, īn doar cātiva ani,
crack a devenit poate cel mai devastator drog al prezentului.
Actiune si dependenta:
Dependenta de crack poate aparea rapid, uneori chiar dupa prima
doza. Cauza presupusa ar fi o sensibilizarea enorma a unor arii
cerebrale. Primele molecule de cocaina ajung la creier dupa doar zece
secunde. Astfel, fumatul de crack seamana mult cu fumatul de "freebase" - o
narco-moda (germ. Drogenmode
- val nou, varianta "la moda" a narcomaniei, n. tr.) cam la
fel de recenta, dar mult mai scumpa: pasta de cocaina se
concentreaza, cu eter, īn forma cea mai pura, dupa care se
usca si se fumeaza.
Firimiturile de drog, de dimensiunea unei gamalii, care actioneaza cam o jumatate de ora, reprezinta adesea primul pas spre dependenta de crack. Stimularea initiala si senzatia cresterii capacitatii de concentrare sunt urmate de o stare de prabusire care afecteaza tocmai aceste īnsusiri.
Pericole ale abuzului:
- pneumonii
- hipertensiune arteriala
- lipsa apetitului (anorexie)
- usturimea pielii (prurit)
- stare de neliniste si confuzie ce ajunge,
uneori, pāna la manifestari paranoide si schizofrenoide
Riscuri deosebite:
- stare de epuizare totala, dupa consum
continuu
- vasoconstrictie. Consecinta: afectiuni
cardiace
- hipertensiune arteriala. Consecinta:
accidentul vascular cerebral
- leziuni pulmonare
1. "Poppers"
Substanta:
Amilnitrit, butilnitrit, aditivi, de ex. solventi organici
Forma de consum:
Poppers se inhaleaza
si īn nici un caz nu se ingereaza (beau). Efectul stupefiant se
instaleaza dupa 3 - 5 minute.
Actiune:
dezinhibare puternica
cresterea apetitului sexual
sentiment sporit de intimitate
percepere redusa a durerii
relaxare musculara
cresterea sensibilitatii tactile
Efecte adverse de scurta durata:
- tuse, tahicardie, senzatie de caldura a pielii, hipoxie,
posibil colaps - īn functie de dozare = inconstienta
- iritarea pielii si a mucoaselor
Efecte de lunga durata:
- iritarea (combustionarea) mucoasei nasale
- aritmii cardiace
- impotenta
Pericole:
Potentialul de dependenta:
dependenta psihica
2. "GHB, Fantasy, Liquid E, Liquid X (multe denumiri si variante ortografice)"
Substanta:
GHB (gama-hidroxi-butiratul) este o substanta naturala,
produsa si de organismul uman. Concentratia maxima este la
nivelul creierului, motiv pentru care se presupune ca ar avea rol de
neurotransmitator la acest nivel. GHB a fost prima data produs
prin sinteza acum circa 30 de ani.
La scurt timp dupa aceea, a fost utilizat īn medicina, īn domeniul
anesteziei, ca narcotic, precum si ca adjuvant īn tratamentului delirului
din sevrajul alcoolic. Din cauza efectelor secundare nedorite a pierdut īnsa
din ce īn ce mai mult din īnsemnatatea sa si azi abia se mai
utilizeaza īn Germania.
Concomitent cu reducerea utilizarii sale īn scop medical, GHB a devenit
foarte popular īn rāndul culturistilor (stimuleaza hormonul
somatotrop - de crestere) si sportivilor de performanta
(Ben Johnson!) din spatiul anglo-american. A fost interzis ca
substanta de dopaj, iar vānzarea sa īn SUA - initial
fara prescriptie medicala - a fost restrictionata
de la sfārsitul anului 1990 īncoace.
Pericole īn caz de abuz:
Au fost relatate primele cazuri de intoxicatie, mai ales prin supradozarea
si combinarea cu alte substante sinergice. De asemenea, sunt
cunoscute unele cazuri de deces. Riscul este deosebit de mare īn cazul
consumului concomitent de alcool, ecstasy sau heroina.
Odata cu afirmarea "scenei Techno" si a interesului
acesteia pentru stimulante speciale - vezi Ecstasy, bauturi cu
continut de cafeina si alte stimulante (RED BULL s. a.) -
aceasta comunitate a descoperit si GHB. Avānd īn vedere ilegalitatea
redusa a drogului - care nici azi nu cade sub incidenta legii
substantelor stupefiante si psihotrope - este de asteptat ca
acest drog sa capete o īnsemnatate din ce īn ce mai mare.
GBH se produce īn tot felul de laboratoare improvizate īn beciuri sau bucatarii. Nimeni nu cunoaste puritatea si concentratia produselor, astfel īncāt riscul unei intoxicatii acute nu poate fi apreciat.
Actiune:
GHB īncepe sa actioneze la circa 15 minute dupa administrarea
orala si efectul dureaza - īn functie de doza -
pāna la 3 ore. Prin administrarea unei doze noi, durata actiunii se
poate prelungi. Efectul seamana cu cel al Ecstasy, dar este mult mai
slab. De asemenea, nu apar efectele adverse si sechelele de durata
ale consumului de Ecstasy.
Riscuri:
Riscul principal legat de acest drog este necunoasterea concentratiei
si puritatii, respectiv a amestecului cu alte substante, īn
primul rānd alcool. Īn stare pura, GHB este practic lipsit de efecte
adverse periculoase, chiar si īn doze mai mari. Īn doze mari intervine o
sedare puternica, pāna la coma, a persoanei. Supradozarea poate
duce la convulsii si confuzie marcata.
Ce este Ecstasy?
Datorita actiunilor si efectelor lor diferite, drogurile
sintetige sunt greu clasificabile īn grupe distincte. XTC (prescurtarea pt.
Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor
(droguri care permit contactul, "atingerea interiorului", de ex. prin
producerea sentimentului de fericire). Grupul ecstasy are īnsa si
actiuni din grupa drogurilor stimulatoare si halucinogene.
Initial, numele de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA
(3,4-metilen-dioxid-metilamfetamina), o substanta sintetica
pura.
Azi, Ecstasy este un termen generic pentru diverse substante cu spectru de actiune similar. Grupul include MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina) si MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamina), precum si alte substante din clasa fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub acelasi nume de "Ecstasy", si amestecuri ce contin adaosuri de cafeina, amfetamina sau LSD.
Consum:
La īnceputul anilor 90, Ecstasy a aparut pe piata īn diverse
formulari: fie īn capsule de diferite marimi, fie - īn cele mai multe
cazuri - sub forma unor tablete (comprimate) rotunde si plate, cu variate
semne stantate. Tabletele de Ecstasy purtau (si mai poarta)
nume precum trifoi, proumbel, dolar,
iepuras, camila, delfin, Road Runner, Smiley, ciuperca,
Olympics, coroana etc. (denumiri de strada care reflecta,
de regula, simboluri īntiparite īn suprafata tabletelor. Numele
sunt preluate din lb. germ. si nu corespund neaparat denumirilor de
strada din Romānia - n. tr.) Majoritatea tabletelor comercializate sub
numele de Ecstasy contin o substanta activa derivata
din MDMA īn concentratie de 20 - 120 mg care costa īn jur de 20 DM
(10
Īntre timp este evident ca variatele motive si simboluri
stantate - la fel ca si dimensiunea si forma - nu spun
nimic, sau numai putin despre provenienta si calitatea
produsului. Īn multe cazuri sunt comercializate substante īnrudite sau
chiar plagiate (amestecuri greu identificabile ce contin ketamina,
benzodiazepine si barbiturice).
De mai multa vreme se observa o tendinta de renuntare
la semnele distincive (simboluri stantate s. a.). Chiar si
frecventa santului median e īn prezent īn scadere. Astfel,
devine din ce īn ce mai dificila diferentierea tabletelor si
efectelor lor, ceea ce produce un risc suplimentar pentru consumatori.
Cum actioneaza Ecstasy?
Din punct de vedere biochimic, XTC actioneaza asupra eliberarii
asa-numitilor neurotransmitatori. MDMA pura are efect
mai ales asupra neurotransmitatorului serotonina. Acesta
influenteaza emotiile, activitatea noastra, impresiile
senzoriale, activitatile motorii, asocierile (de la nivel cerebral -
n.tr.), precum si senzatiile acustice si optice.
"Cu cāt mai īnviorat este omul, cu atāt mai activ este sistemul sau
serotoninergic. Cu cāt mai activat e sistemul serotoninergic, cu atāt mai activ
este omul."
Alti neurotransmitatori influentati de Ecstasy sunt: dopamina (emotii, motricitate, functii cognitive) si noradrenalina (stres, stimuleaza circulatia sanguina si respiratia omului).
Reactii biologice ce pot fi observate dupa
administrarea de Ecstasy:
- dilatarea pupilelor
- cresterea frecventei cardicae/tensiunii
arteriale
- bronhodilatatia
- īncordarea muschilor mandibulari (trismus) /
tremuraturi
- greata
- uscaciunea gurii
- transpiratii
- cresterea temepraturii corpului
- nevoia de a urina
- bruxism (scrāsnirea dintilor)
- dureri de cap
Pericol īn caz de consum sustinut:
- Sistemul natural de alarma al omului este
abolit.
- Deces prin hipertermie si deshidratarea
organismului, modificari evidente neīnregistrate de catre persoanele
īn cauza.
Manifestari ce apar dupa trecerea efectului:
- epuizare
- oboseala
- greata
- īntepenire
Reactii toxice acute:
- hipertermie
- slabiciune musculara
- trombembolie
- insuficienta renala acuta
- insuficienta hepatica toxica
- tulburari de respiratie
- tulburari cardiace pāna la colaps
Reactii toxice
cronice īn urma consumului
sustinut īn doze mari:
- posibila afectare a sistemului serotoninergic
- posibile leziuni cerebrale ireversibile
Reactii psihice:
Acestea nu pot fi descrise īn mod unitar, deoarece mare parte din efecte sunt
dependente de atitudine si de mediul īnconjurator.
"set" = atitudine individuala ce priveste intentia de consum, asteptarile fata de efectul dorit, starea de spirit si personalitatea consumatorului. O stare de fond negativa poate fi amplificata de MDMA, iar sentimentele pozitive pot fi traite cu intensitate mai mare.
"setting" = Complex ce cuprinde mediul īnconjurator, suma contactelor sociale, a influentelor externe. Efectul se resimte cu totul diferit la petreceri Rave ca acasa, īntr-o atmosfera calma.
Efectele principale pozitive descrise īn conditii de set si setting optime, sunt:
Īn caz de set si setting necorespunzator pot aparea efecte descrise ca profund negative:
Consumul de durata a unor doze mari (toxice) poate duce la psihoza.
Īn combinatie cu alte substante de abuz, pot aparea complicatii. Īn combinatie cu alcoolul:
Īn combinatie cu cannabis:
Tensiunea psihica poate fi redusa, dar si amplificata,
dupa caz = neliniste/nervozitate
Īn combinatie cu cafeina:
- stimuleaza īn plus = nervozitate
Īn combinatie cu amfetamina:
- toxicitate mai mare
- efect cumulativ = risc de supradozare
Īn combinatie cu LSD:
- amplifica efectul halucinogen
- prelungeste starea de stupoare
Īn combinatie cu cocaina:
- īn acest caz sunt relatate reactii de
panica
Consumatorii trebuie avertizati, de principiu, asupra riscurilor administrarii concomitente de MDMA si alte substante! Caracterul ilegal al drogului si amestecurile necontrolate īn care se comercializeaza sporesc īn mod apreciabil riscul efectelor adverse!
Durata de actiune:
La o doza medie de 100 mg efectul se instaleaza dupa ca. 20 min.
- 1 ora.
Efectul dureaza 4 - 6 ore dupa care dispare treptat. Circa 2/3 din
MDMA ingerata se digera īn stomac si se elimina,
nemodificat, pe cale renala. Aproximativ 7% se metabolizeaza la MDA
la nivelul ficatului, iar restul ajunge, prin circulatia sanguina, la
creier.
Timpul de īnjumatatire este de 6 ore. Daca aportul depaseste capacitate de epurare a organismului, apar efecte cumulative ce duc la supradozare.
Alti factori de risc ai consumului de XTC:
Diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace, hipertiroidism, hipertensiune,
hipoglicemie, anemie, astm, hepatita C.
1. LSD
(LSD=dietil-amina lisergic, LSD 25)
Substanta activa se dizolva īn lichide, īntr-o anumita
concentratie, si se aplica apoi pe un substrat (zahar
cubic, hārtie sugativa, bucati de pāsla, bucatele
de hārtie, tablete sau capsule) īn vederea consumului.
Cele mai cunoscute variante de LSD:
Happy Faces: Nume de fantezie
a unui produs "underground" (din lumea interlopa)
Mini-Trips: Substraturi de
dimeniuni minuscule (de ex. gelatine), impregnate cu LSD si care,
datorita dimensiunii lor reduse, se preteaza foarte bine la traficul
ilegal.
Purple Haze: Varianta de
LSD, denumita astfel dupa o piesa de muzica rock a
muzicianului de culoare Jimi Hendrix, la rādnul sau mare consumator
si victima a drogurilor
Sunshine Explosion: Nume de
fantezie a unui produs deosebit de puternic.
Comic-Trips
Efecte chimice si fiziologice:
Daca e sa privim efectul farmacologic al LSD la om, ne
impresioneaza doza minima suficienta pentru a modifica profund
trairile timp de 8 - 12 ore. Īn medie, sunt necesare numai 100 micrograme.
Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor
locuitorilor unui oras cu 10.000 de locuitori. Marja de
siguranta a LSD este foarte mare; cantitati de pāna la
3000 de micrograme pot fi suportate de organism, īn majoritatea cazurilor,
fara consecinte negative.
Pe de alta parte, cantitatile de LSD produse azi īn laboratoare
improvizate īn bucatarii nu sunt īntotdeauna pure.
Administrat oral,
efectul LSD īncepe sa se instaleze dupa circa 45 de minute. Injectat intravenos, efectul apare
la doar cāteva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra
trunchiului cerebral si diencefalului, īn primul rānd asupra sistemului
limbic si sistemului reticular (activator ascendent - n. tr.). Acesti
centri cerebrali coordoneaza reactiile emotionale la stimuli
externi si influenteaza selectarea informatiilor provenite
din mediul nostru īnconjurator, ce sunt transmise catre creier prin
organele senzitive. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic,
dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la fotofobie īn
cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si
varsaturi, ceea ce indica faptul ca LSD irita centrul
vomei din trunchiul cerebral.
Interesanta, din punct de vedere farmacologic, este toleranta ce se
instaleaza destul de rapid. Cine ia LSD īn doze constante, timp de mai
multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie ca se creste
doza, fie se face o pauza de cāteva zile, pāna la refacerea
sensibilitatii fata de substanta.
Aproape toti oamenii care au īncercat macar odata substante
halucinogene, descriu, ca prima modificare psihica, stralucirea
crescuta a culorilor.
Halucinatiile declansate de LSD nu sunt, defapt, decāt
pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape īntotdeauna
constienti de faptul ca impresiile traite nu sunt reale.
Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute
pāna acum poate fi considerat abolirea stabilitatii lumii
noastre interioare, tulburānd perceptiile noastre, strict constante īn mod
normal.
Īntr-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantila a organizarii
perceptiilor ce definesc starea de constienta. La fel ca
si pentru copil, consumatorului aflat sub influenta LSD toate
lucrurile īi sunt noi si unice - va constata, poate, ca ciocolata īi
place acum mai mult ca niciodata.
Asemenea copilului īnsa, consumatorul va fi puternic dependent de mediul
sau. Un mediu social prietenos si suportiv este, de aceea, cel mai
bun mijloc īmpotriva unui bad trip
(engl. calatorie nereusita - experienta
negativa, episod disforic - n .tr.).
Trairile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de
asteptarile individuale ale consumatorului fata de consum,
cāt si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social.
Cine se asteapta ca LSD-ul sa actioneze ca un afrodisiac,
nu va fi dezamagit.
Dependenta:
Pericolul tolerantei (obisnuintei) psihice
Pericole:
a) Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la
nivel celular, precum si malformatii congenitale, la copiii mamelor
care au consumat LSD īn timpul sarcinii.
b) Pericole/riscuri psihogene imediate:
Deoarece īn episodul de stupoare data de LSD se amplifica starea
psihica preexistenta, o stare depresiva īnainte de consum poate
degenera īntr-o experienta "horror"
("horror-trip"). Astfel, pot aparea stari de anxietate
masiva a caror durata se īntinde pe mai multe ore.
Experienta "bad trip" se poate īncheia fie spontan, fie cu
ajutor din partea medicului (clorpromazina - un neuroleptic comercializat sub
numele de Megaphen - este un antidot eficient). Daca reactia
negativa nu remite īn timp util, poate fi urmata de o faza
psihotica mai lunga. Persoana afectata se comporta ca un
bolnav psihic (de regula ca īn cazul schizofreniei
paranoic-halucinatorii). Astfel de reactii psihotice apar aproape numai la
persoane predispuse la astfel de tulburari, persoane la care
predispozitia este determinata de tare din timpul copilariei,
eventual combinate cu existenta unor factori genetici. Riscul cel mai mare
īl prezinta tentativele de suicid - de exemplu saritura din geam,
persoana drogata avānd convingerea ca poate zbura.
Īn trecut au existat cazuri īn care traficantii au distribuit
substante ce nu au nici o legatura cu LSD, ci aveau o cu totul
alta compozitie. Consecinta au fost intoxicatii dintre cele
mai severe.
c) Psihoza de reevocare (flashback):
Īn acest caz este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu
trairi intense de frica si dezorientare, ce poate aparea la
saptamāni sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului si
care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot
aparea stari anxioase, de paranoia si halucinatii. Deoarece
"flash-back"-ul apare fara prodrom, el poate debuta īn
momente cu totul neprielnice pentru persoana īn cauza (conducerea unui automobil),
ceea ce poate crea situatii dintre cele mai periculoase.
d) Pericole ce apar la consumul cronic:
LSD nu este un toxic ce da dependenta. Nu apare dependenta
fizica, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecintele unor
experiente repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfacator,
deoarece trairile de genul "bad trip" nu sunt suficiente,
singure, pentru formularea unor concluzii obiective.
2.
Dom (STP): Substanta numita Dom (STP) a fost elaborata de
catre firma
3. PCP sau Angel Dust a fost elaborat īn anii 50 de catre firma Parke, Davis & Company din Statele Unite ca antialgic. Īn 1965 a fost īnsa retras de pe piata, din cauza efectelor adverse deosebit de grave. Imediat dupa aceea, īn iunie 1967, a aparut brusc pe scena narcoticelor.
Caracteristici ale acestui drog:
- drogul este mai ieftin decāt heroina sau LSD
- efectul se instaleaza la fel de rapid ca la
heroina si mai rapid ca la LSD
- actiunea este mult mai intensiva decāt la
marihuana, hasis sau alcool
- durata efectului este mai lunga decāt la
heroina (pāna la 48 de ore)
- vine īn īntāmpinarea celor care sunt, īn mod evident,
dornici de trairi terifiante (horror) si autolitice
Forma de administrare:
Se prizeaza, daca se prezinta sub forma de pulbere
(Crystal). Formulat īn comprimate (tic-tac) se īnghite. Aplicat dintr-un tub
spray pe marihuana sau chiar patrunjel simplu, PCP-ul poate fi fumat (Hof,
Sherman`s). Administrarea rectala se face prin supozitoare. Īn fine,
efectul dorit se instaleaza cel mai repede, daca se dilueaza
si se administreaza injectabil.
Spectru de actiune:
Dozele mici produc o stare de ebrietate, uneori stari de excitatie nervoasa/agitatie
Īn doze medii, are efect analgetic si anestezic
Produce ecranarea stimulilor externi si reduce capacitatea de percepere a mediului īnconjurator
Hiperexcitatie/Iritabilitate
Dozele mari pot provoca crize convulsive
Nu sunt rare disforiile de tip depresiv
Cresterea frecventei pulsului, cresterea tensiunii arteriale
Starile de intoxicatie
seamana celor din intoxicatia cu cocaina (v. cocaina)
PCP duce la evolutii atipice ale stuporii ("horror-trips") ce
seamana cu cele din consumul de LSD Psihozele PCP sunt tulburari
frecvent descrise īn literatura.
Sechele pe termen lung:
Consumatorii cronici sunt practic zguduiti īn cele aproape doua zile
ale "calatoriei" lor (engl. trip) de depresii si
anxietate. Aud voci bizare sau muzica stranie. Īn timpul celei mai
intensive faze, unii se cred a fi dracul īn persoana. Suferinta
psihica autoindusa se descarca, īn aceste stari de tensiune
prelungi, īn accese de autoagresiune neinhibata ce pot merge pāna la
automutilare.
Dependenta:
Toleranta se instaleaza rapid. Cine doreste sa mai
simta ceva dupa o saptamāna de consum continuu al
"prafului īngerilor", trebuie sa-si mareasca
considerabil doza zilnica. Fiecare episod de stupoare aduce cu sine o
puternica componenta autolitica si de automutilare.
"Daca o iei si totusi
supravietuiesti, esti un tip adevarat",
asa suna un moto din scena consumatorilor de PCP.
4. Ciuperci cu substante stupefiante
(de ex. Psilocibina )
Efectul psilocibinei este asemanator cu cel al LSD-ului. Se
caracterizeaza īn special prin halucinatii vizuale, modificari
ale perceperii culorilor, dar si prin modificari ale starii
psihice si emotionale. Cei aflati sub efectul ei au impresia
ca-si reamintesc si constientizeaza trairi uitate
din vremuri trecute. Se observa o schimbare profunda a perceperii
timpului si spatiului, iar uneori subiectul īsi percepe propriul
corp distorsionat īn mod bizar. Atentia este extrem de focalizata.
Modificarile starii de constienta sunt doar usor
schitate. Doze de cāteva miligrame luate per os - ca. 4 mg - vor
determina, dupa 20 - 30 minute o relaxare spirituala si
fizica perceputa subiectiv ca fiind placuta. La doze mai
mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt mai pronuntate,
perceperea dimeniunii spatiului este modificata si mai mult. Din
punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemanator
LSD-ului, dilatarea pupilelor, cresterea temperaturii s.a.m.d.
Droguri din aceasta categorie de substante:
Hasisul (engl. "pot", "shit") este
rasina secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de
cānepa (Cannabis). Hasisul se comercializeaza īn
"bulgari" solizi sau placi presate si se prezina
- īn functie de tara de origine - īn nuante de culoare
rosie, maron, verde sau negru.
Marihuana (engl. "grass", "kif", "Heu", rom.
"iarba") este un amestec din frunze, tulpini si
inflorescente maruntite ale aceleasi plante, ce are aspect
de tutun verzui taiat foarte fin.
Forme de consum:
Hasisul si marihuana se fumeaza īn forma pura sau
īn amestec cu tutun. Inhalate profund cu fumul, substantele active sunt
absorbite de Organism prin capilarele pulmonare. Efectul se instaleaza dupa circa 10-20 de minute dupa
īnceperea fumatului.
Īn cazul consumului de fursecuri cu hasis, ceai sau produse de confetarie
cu continut de hasis, efectul se instaleaza mai tārziu
(dupa 1 - 2 ore).
Substante
active:
Tetrahidrocannabinoidele (THC) sunt substantele psihoactive ale acestor
produse vegetale.
Substantele active din cannabis au o istorie
īndelungata si plina de traditie, ca medicamente. Īn
tarile Orientului si Americii latine, aceste substante sunt
puternic raspāndite si au indicatii de consum medicale si
mai ales sociale.
Efecte si pericole īn caz de abuz:
Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse si aproape
nesemnificative. Au fost constatate urmatoarele efecte: cresterea
frecventei pulsului, o umplere mai puternica a vaselor conjunctivale
(vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului
sanguin cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si
concentrare.
De asemenea, pot aparea simptome ca: scaderea tensiunsii arteriale,
uscarea mucoasei nazale si faringiene, voma, diaree si
senzatie imperioasa de foame.
Efectele psihice ale substantelor active din cannabis depind īn mod
decisiv de personalitatea si mediul social al consumatorului.
Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl.
"cannabis high", "social high"). Printre efectele
initiale se numara adesea o stare de agitatie,
īnsotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari
ce vor fi urmate īn curānd de o senzatie placuta de
siguranta si ocrotire (germ. Geborgenheit).
Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit.
Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, rāsul nemotivat
alternānd cu tacerea contemplativa. Este caracteristica
intensificarea perceptiei mediului extern si intern. Īn cazul
consumului īn grup, aceste modificari pot determina o traire mai
intensa a relatiilor de grup.
Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare
("Rauschzustand") poate duce la perceperea defectuoasa a
realitatii obiective. Consumatorul nu face fata īntotdeauna
intensitatii trairilor noi, ceea ce poate avea ca si
consecinta aparitia unor stari de anxietate severa.
Ameteala dupa cannabis nu are aceeasi evolutie īn toate
cazurile, exista si stari euforice atipice. Uneori, consumul de
cannabis poate simula, agrava sau declansa psihoze schizofreniforme.
Potentialul de a crea dependenta:
Dependenta fizica de substantele active din cannabis nu a putut
fi demonstrata pāna īn prezent. Aparent, nu exista simptome de
sevraj fizic pur dupa oprirea consumului.
Chestiunea dependentei psihice este dificil de apreciat si depinde de
definitia termenului. Tiparele comportamentale ce apar īn prezent īn urma
consumului de cannabis corespund definitiei de "drug dependence"
(dependenta de droguri) formulata de OMS: "Dependenta
psihica si/sau fizica a unui individ de un drog, consumat periodic
sau continuu."
Majoritatea consumatorilor iau hasis sau marihuana aproximativ o data
de doua ori pe
saptamāna, de regula īntr-un
"peisaj social" īn care, īn trecut, ar fi fost obisnuit consumul
de alcool. De regula, aceasta categorie de consumatori poate abandona
consumul de cannabis fara a suferi de simptome de sevraj psihic, timp
de mai multe saptamāni/luni.
Creste īnsa numarul consumatorilor care fumeaza zilnic
si a caror ritm de viata, sentiment de siguranta
si stare generala este sensibil tulburata fara
droguri. La astfel de consumatori, renuntarea dupa o lunga
perioada de abuz poate duce la neliniste, alterarea starii
psihice si tulburari de somn. Timpul de īnjumatatire
al THC la persoanele neobisnuite cu hasisul este de 50 pāna
la 60 de ore, īn timp ce la persoanele obisnuite scade la aproximativ
jumatate. Aceasta observatie sugereaza o
toleranta semnificativa īn cazul consumului cronic al
substantei.
Consecinte
pe termen lung:
Pāna acum, nu au putut fi demonstrate modificari organice majore.
Riscurile pentru sanatate sunt apreciate, īn ansamblu, a fi mai mari
decāt care apar īn cazul tabagismului.
Cercetarile au evidentiat modificari
hepatice, pulmonare (continutul de gudron al substantei inhalate prin
fum este mult mai mare ca la tutun) si mai ale ales psihotice.
Comunicarile despre modificari ale echilibrului hormonal, sistemului
enzimatic, sistemului imunitar si la nivelul materialului genetic uman nu
au putut fi demonstrate experimental pāna īn prezent.
Metadona este un opioid produs pe cale sintetica, cu efect similar morfinei, elaborata in anul 1942 de fabrica de vopsele Hoechster. A fost patentata in anul 1953 si lansata pe piata ca analgezic forte sub denumirea de POLAMIDONR. Din anii 1960, metadona a fost utilizata (mai intai in SUA) ca substanta impotriva sindromului de abstinenta fizica in cadrul dezintoxicarii de heroina.
Ca substituent, metadona este adecvata din mai multe motive:
Compozitie
Metadona este un racemic format din doua molecule gemene (enantiomeri),
continute in proportie egala (50%): levometadona ((R)-metadona) si
dextrometadona ((S)-metadona). In Germania, metadona se elibereaza numai in
farmacii si numai prin prezentarea unei retete cu regim special (reteta cu
timbru sec).
Efecte adverse
Efect sedativ, transpiratii profuze, euforie, mioza, rar tahicardie,
hipotensiune, constipatie (ca toate opiaceele, are actiune paralitica asupra
peristaltismului intestinal), depresie respiratorie (inhibarea automatismului
respirator).
Intoxicatia
Semne ale unei supradoze sunt: depresia respiratorie severa, hipotensiune
marcata, tahicardie, hipertermie, tulburari de constienta pana la coma.
Mod de administrare
Levometadona poate fi administrata sub forma de comprimate, intravenos (i.v.)
si intramuscular (i.m.), precum si ca solutie neinjectabila de picaturi.
In medicina, se administreaza si ca analgezic forte, sarac in efecte adverse, de exemplu in cazul infarctului miocardic si al durerilor tumorale.
Opiacee - Opiumul si substante īnrudite:
Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete
īntinse, cu precadere īn Orientul apropiat, mijlociu si
īndepartat. Dupa perioada de īnflorire, planta formeaza o
capsula rotund-ovalara ce contine semintele acesteia.
Dupa o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizeaza si se
recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se
coloreaza spre maron si se īntareste, dobāndind o
consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta
forma bruta a opiumului se modeleaza īn bulgari, sau
asa-numite "pāini". Culoarea oscileaza īntre maron si
negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi māncat, baut, injectat
sau fumat. Opiumul contine aproximativ 40 de substante active
diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se
extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.
Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugāndu-se diferite substante chimice īntr-un proces chimic simplu, īn mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, īn general, doar cunostinte de baza īn chimie. Gradul de puritate al heroinei īnsa este īn relatie directa cu priceperea si experienta chimistului care o prepara. Īn ciuda unor procedee de baza si a substantelor chimice obligatorii pentru obtinerea heroinei, chimistul are o marja de libertate suficienta īn aplicarea unor metode de productie individuale. Īn consecinta, formularea heroinei oferite pe piata consumatorilor de droguri poate fi diferita, īn functie de:
Heroina pura, "neīntinsa" ajunge
foarte rar pe piata. De multe ori, laboratoarele de preparare
adauga īnca din productie anumite substante, cu
intentia de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnina. Aceasta
substanta, utilizata printre altele ca rodenticid, are efect
stimulator, administrata īn cantitati mici. Consumatorul ar
putea, astfel, constientiza mai bine trairile din timpul starii
de euforie (germ. Rausch).
Acelasi efect stimulator īl are si cafeina, frecvent adaugata heroinei.
Facānd abstractie de aceste amestecuri preparate īn laborator,
traficantul "īntinde" adesea marfa cu glucoza, lactoza,
acid citric sau substante farmaceutice (de ex. paracetamol - subst.
activa: acetaminophen, n.tr.).
Daca traficantul īnsa nu are la dispozitie nici unul din
acesti excipienti, nu ezita sa utilizeze alte
substante, deosebit de periculoase. Astfel, au fost
determinati chiar si detergenti, insectidice, var s.a.
Forme:
- pulbere alba - beige-bruna (sau granule, ca
de ceai solubil, la heroina din Hongkong)
Heroina nr.1: heroina
Heroina nr.2: amestec de morfina si heroina
Heroina nr.3: heroina cristalizata cu puritate de 30-60% (Hongkong
Rocks)
Heroina nr.4: heroina deosebit de concentrata din Turcia, de puritate
de pāna la 90% ("miere turceasca")
Toxice utilizate:
Dolantina: un antialgic sintetic care actioneaza similar cu morfina
si da, de asemenea, dependenta
Codeina. monometileter al morfinei, componenta principala a multor
sucuri expectorante
Metadona: opiaceu sintetic cu structura similara heroinei (mijloc de
substitutie)
Tilidina: morfina sintetica, substanta activa din Valoron N
Fentanil: Grup de substante cu
efecte puternice, care sunt utilizate, de exemplu, ca narcotice (īn medicina
- n.tr.), dar si ca droguri sintetice (heroina sintetica).
Forme de consum:
Opiaceele pot fi īnghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau
administrate ca supozitoare.
Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza (metoda numita
"hailing" sau "blowing"), ori se injecteaza
intramuscular, subcutan (īn tesutul adipos) sau intravenos, ultima
varianta fiind constatata cel mai frecvent. Pentru injectia
intravenoasa, se plaseaza īntr-o lingura o cantitate de 50 - 150
mg heroina īn apa; amestecul se īncalzeste pāna cānd
cea mai mare parte a substantei se dizolva. Pentru o mai buna
solubilitate se adauga acid citric. Dependentii de heroina
filtreaza apoi solutia obtinuta printr-un tampon de
vata sau un filtru de tigareta, o aspira īntr-o
seringa si o injecteaza ulterior īn vena. Un dependent de
heroina consuma zilnic 0,5 - 3 g heroina de concentratie
medie. Injectiile se īmpart de regula īn trei, rareori īn mai multe
doze pe zi.
Efecte si pericole aparute prin abuz:
Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina,
īn schimb are un efect analgetic de cinci pāna la 10 ori mai puternic. Īn
acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca
morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza
starea sa psihica īn sensul eliminarii fricii si proastei
dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale
afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, au tot ce au
nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de "flash"
(engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde īntreg
corpul imediat dupa injectarea īn circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma
aceste droguri se mai numeste "kick" (energie, avānt, putere
mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare
a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei
dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil.
Multi consumatori dezvolta si o dependenta
fata de seringa sau ac, indiferent de drogul administrat. Este
apreciata senzatia ce o da acul īntepator,
"simti otelul". Se injecteaza orice: de la comprimate
dizolvate, metadona, coniac pāna la apa de balta.
Cantitatea zilnica necesara de opiacee depinde de tipul
substantei si gradul de obisnuinta. Odata cu
disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este
perceputa amplificat īn realitatea obiectiva. La o noua
administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Manifestarile de sevraj
la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative
usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pāna la
colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor
si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative
si crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la
morfina. Durata efectului este de doua-trei ore, spre deosebire de
morfina: cinci-sase ore. Corespunzator, fenomenul de sevraj se
instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca īn cazul
morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati
sa-si reinjecteze heroina din ce īn ce mai des, pentru a evita
sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii
injectate per doza trebuie crescuta mai repede, decāt īn cazul
celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat
al heroinei. Deoarece pretul este ridicat si cantitatea
consumata atinge ordine de marimi considerabile, dependentului nu-i
ramāne alta posibilitate, decāt sa-si asigure cantitatea
necesara prin comiterea de asa-numite "infractiuni de
procurare". Infractionalitatea directa si indirecta
legata de procurarea heroinei apare mai rapid si se manifesta
mai intens decāt īn cazul dependentei de alte substante.
Avānd īn vedere marja de siguranta īngusta a heroinei,
adica a diferentei mici īntre doza suportabila si cea
toxica, se constata frecvent intoxicatia
cu heroina, caracterizata prin pierderea
cunostintei si depresia respitarorie, precum si prin
colapsul circulator si frecventa cardiaca extrem de joasa. Depresia
respiratorie este principala cauza de deces prin supradozare.
Potentialul de dependenta:
Administrarea injectabila a heroinei de sapte pāna la zece ori
poate determina, īn īmprejurari favorizante, dependenta, cu toate
consecintele ulterioare. Capacitatea de a da dependenta a
heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta
substanta. Inhalarea si prizarea de heorina duc, de
asemenea, la dependenta.
Consecinte
pe termen lung:
Dependentii de heroina prezinta, conform experientei
clinice, o stare generala puternic alterata.
Spectrul
īmbolnavirilor asociate cu consumul de droguri este larg:
- abcese ale extremitatilor
- carii dentare si leziuni asociate
- reducerea masei musculare
- modificari trofice si leziuni la nivelul
picioarelor
- scabie
- ulceratii si flebite (inflamatii ale
venelor) la nivelul membrelor inferioare
- bronsite purulente
- pneumonii
- boli cu transmitere sexuala
- crize psihiatrice/comportament suicidar
- infectia HIV
- tuberculoza
- hepatita virala A/B/C
Infectia cu virusul hepatitic C si B constituie o problema
deosebita la dependentii de droguri. La Frankfurt, de exemplu, infectia cu virusul C apare la 95% din
pacienti, iar permeabilitatea infectiei cu virusul B este de 82%. Deoarece
aceste boli se cronicizeaza foarte des - hepatita B īn circa 20% din
cazuri, iar hepatita C in 70% din cazuri, se poate presupune ca
aproximativ 75% din dependentii de heorina sufera de
hepatita cronica. Evolutia este adesea nefavorabila, avānd
īn vedere ca sistemul imunitar este slabit la cei mai multi
dintre consumatori, printre altele printr-o infectie concomitenta cu
HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului īn urma consumului de alcool sau
consumului abuziv de alte substante. Astfel, tot mai multi
pacienti sufera de afectiuni dintre cele mai severe.
La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului
mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de
abstinenta fortata. Libidoul si potenta sunt
reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta
lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina
se observa doar īntr-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame
dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care
apare, de regula, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa
nastere. Tabloul clinic al acestui sindrom include īn primul rānd
insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara),
varsaturi, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra
si diaree. Mai rar pot aparea: stranutul, transpiratiile
si crizele convulsive. Sindromul pericliteaza īn mod serios
viata nou-nascutului.
Actele infractionale, prostitutia si
viata fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieti
la marginea societatii pentru multi dependenti de heroina.
Majoritatea consumatorilor prezinta, pe lānga boala de
dependenta, si o afectiune psihica. Dependenta ca
boala poate fi considerata, īn acest caz, o īncercare de
autovindecare prin automedicatie (de exemplu, īn cazul unor tulburari
posttraumatice cronice dupa repetate abuzuri sexuale si fizice grave
traite īn copilarie).
1. Tranchilizante
Printre medicamentele psihotrope cel mai frecvent comerializate pe piata
germana, locul īntāi a fost tinut mult timp de Valium (diazepam), urmat
de Adumbran si Praxiten (oxazepam).
Īntre timp, diazepamul a fost īnlocuit de alte benzodiazepine care i-au luat
locul de frunte. Īn Republica Federala Germania, pe piata
mdicamentului se gasesc, īn principal, urmatoarele tranchilizante:
Denumire comerciala
Lexotanil
Librium
Valium
Tranxilium
Dalmadorm
Tavor
Nobrium
Mogadan
Adumbran
Praxiten Demetrin
Rohypnol
Tranchilizantele cel mai frecvent utilizate fac parte din categoria benzodiazepinelor.
Actiune:
Tranchilizantele din categoria benzodiazepinelor nu se deosebesc īntre ele īn
mod esential, īn ceea ce priveste actiunea lor. Industria
farmaceutica ofera mereu produse noi. Tranchilizantele au īn primul
rānd o actiune calmanta, antiagresiva, anxiolitica si
un oarecare efect tonic-antidepresiv. Īn plus, majoritatea tranchilizantelor
are si o actiune de relaxare a musculaturii voluntare. Diazepamul
poate fi utilizat, īn afara de aceste indicatii, si la
tratamentul imediat al crizelor epileptice. Apoi, tranchilizantele au un efect
de distantare fata de durere si de inducere a somnului,
fara a suprima īnsa fazele de vis (somnul paradoxal - n.tr.),
asa cum o fac barbituricele.
Tranchilizantele au devenit - dupa alcool - drogul natiunii nr. 2, probabil, pentru ca "ajuta" la depasirea situatiilor de stres neplacute de la locul de munca sau din mediul familial, pentru ca amelioreaza senzatiile de frica, nelinistea si frustrarea si permit relaxarea fizica si psihica. Mediul īnconjurator este vazut ca prin niste "ochelari roz", sunt "diluate" contradictiile, conflictele chinuitoare din trecut īsi pierd semnificatia, totul devine mult mai placut si prietenos, iar viata este mai usor de trait.
Abuz si dependenta
Fara īndoiala, consumul cronic de benzodiazepine īn doze mari
poate duce, īn cazuri individuale, la euforie, instalarea tolerantei
si, īn final, la dependenta. Tipul de dependenta
corespunde celui fata de alcool si barbiturice. Deoarece
benzodiazepinele nu se metabolizeaza prin ficat, potentialul de
dependenta priveste īn special domeniul psihic.
Īn cazul supradozarii tranchilizantelor pāna la 1 g este posibila instalarea unui somn de 48 de ore.
Riscurile abuzului:
Psihice
- plafonare īn plan afectiv, apatie, lipsa
trairilor emotionale
- slabirea creativitatii
- incapacitatea rezolvarii conflictelor
- pierderea simtului raspunderii
- comportament social neavenit
- mai rar: manii, accese de furie, halucinatii,
psihoze
- cimentarea unor relatii sociale
nesatisfacatoare
- posibil, amplificarea starilor depresive
Consecinte pe termen lung:
Deoarece benzodiazepinele actioneaza doar simptomatic si nu
rezolva cauza problemelor, acestea nu se rezolva, conflictele nu se
pot solutiona, iar frica - cu rol de semnal de alarma - nu mai este
perceputa ca atare. Se ajunge la asa-numitul efect rebound (de
recadere - n.tr.), manifestat prin insomnie īn primele ore ale
diminetii, cresterea īn greutate, pierderea libidoului, stare
generala de slabiciune, buimaceala, dezinteres si
mahmureala.
Abstinenta si fenomene de sevraj:
Abstinenta de la benzodiazepine este extrem de dificila si se
realizeaza printr-o reducere lenta a medicamentului pāna la
eliminare totala.
Fenomene de sevraj:
Anxietate, insomnie, tulburari circulatorii si tulburari
gastro-intestinale, crize convulsive.
O problema speciala este politoxicomania:
Multi dependenti de medicamente consuma concomitent mai mult
preparate. Ei iau, de exemplu, un barbituric puternic contra tulburarilor
de somn, dimineata un produs stimulant, iar īntre acestea un
tranchilizant. Multe medicamente prezinta interactiuni nefaste, mai
ales īn combinatie cu alcoolul. Bunaoara, pot prelungi sau
īntretine timp īndelungat starea de ebrietate indusa de alcool.
Alteori, pot ameliora fenomenele de sevraj. Dependentii de opiacee
abuzeaza si ei de tranchilizante, atāt pe cale orala, cāt
si pe cale intravenoasa, de exemplu atunci cānd īsi
injecteaza "Rohypnol ".
2. Somnifere
Sumar al principalelor clase de somnifere:
a) Barbiturice, de ex.: Luminal (Fenobarbital)
b) Bromuri, de ex. Adalin (bromuree)
c) Cloralhidrat/Paraldehyd, de ex. Chloraldurat
d) Alte categorii de substante, de ex.
Distraneurin (clometiazol),
utilizat īn terapia de dezalcoolizare (produsul i.v. a fost retras de pe
piata franceza, producatorul Astra Zeneca a retras īntreaga
productie din cauza gravelor efecte adverse. Nu se mai gaseste
forma pentru administrare i.v. - n. tr.)
e) Perparate combinate periculoase, de ex. Mandrax (metaqualona)
Barbiturice:
Barbituricele induc un somn asemanator narcozei (suprima fazele
de vis/somn paradoxal).
Efecte secundare:
Efectele nedorite sunt rare, la doze normale, si de regula nu sunt
sesizate din cauza actiunii principale a medicamentului, ele aparānd
īn somn. Pot īnsa sa apara: somnolenta īn timpul
zilei, tulburari de echilibru, "stare de betie", mersul
ebrios si tulburarea capacitatii de discernamānt.
Rareori, apar: depresia respiratorie, stare de excitatie nervoasa,
dezorientare (frecvent la persoane mai īn vārsta), hipotermie,
tulburari de dinamica sexuala, dureri musculare si
articulare.
Barbituricele interfereaza cu capacitatea de a conduce un autovehicol
si reduc, īn general, atentia.
Consumul concomitent de alcool este cel care evidentiaza sau
potenteaza īn mod periculos aceste efecte adverse, deorece ambele
substante trebuie prelucrate (metabolizate) de ficat.
Riscul de dependenta:
Consumul de barbiturice poarta cu sine un mare risc de
dependenta, deoarece doza trebuie marita deja la cāteva
zile, pentru a atinge efectul initial. De asemenea, primele fenomene de sevraj
- neliniste, iritabilitate si insomnie - apar deja dupa primele
doua saptamāni de consum. Barbituricele induc o tulburare
severa a caracterului somnului normal, prin faptul ca suprima
fazele de vis (somnul paradoxal) necesare pastrarii echilibrului psihic.
Consumul pe o perioada īndelungata induce
modificari insidioase de personalitate.
Īn baza caracterului aproape identic al dependentei de alcool si al
celei de barbiturice, ambele sunt incluse de catre Organizatia
Mondiala a Sanatatii (OMS) īn aceeasi categorie
de dependenta.
Spre deosebire de tranchilizante, marja
de siguranta dintre doza terapeutica si cea toxica
este foarte redusa, fapt recunoscut si exploatat de multi
oameni. Intoxicatia severa ramāne si azi o metoda
raspāndita de suicid.
O intoxicatie acuta cu
barbiturice va provoca paralizarea progresiva a centrului
respirator si prabusirea functiilor circulatorii.
Compusi cu brom ai ureei:
Aceste substante sunt legaturi chimice īntre uree si brom care,
īn ansamblu, au un efect mai slab decāt barbituricele. Īn momentul
īntrarii īn circuitul metabolic al organismului, ele se depoziteaza
la diferite nivele, deoarece bromul se elimina doar lent din organism.
Rezulta, īn final, o intoxicatie cronica insidioasa cu
brom, asa-numitul bromism, cu: stari de confuzie, pierderea memoriei,
delirii īn cazurile grave, dermatite, stranut, conjunctivita; sunt
posibile hemoragii punctiforme la nivelul tegumentului si al mucoasei.
Legaturile brom-uree prezinta si ele un risc mare de
toleranta si dependenta.
Paraldehida si cloralhidratul:
Din cauza gustului lor execrabil, aceste substante nu sunt folosite mai
niciodata ca stupefiante.
Scena consumatorilor de droguri:
Au existat si exista mereu preparate populare īn rāndul
consumatorilor, precum Luminalul (fenobarbital),
Nembutal (pentobarbital),
Rosimon si Mandrax (metaqualona).
Acestea, alaturi de altele, sunt adesea combinate cu droguri cu efect
stimulator. Cānd scade efectul unui drog "speed" sau atunci cānd
acesta devine insuportabil - īn urma consumului cronic - somniferele ajuta
la surmontarea insomniei de origine chimica.
Istoric:
Īn anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg raspāndita īn rāndul
adolescentilor americani si suedezi. Adezivii care contin toluol
si solventi volatili erau picurati pe batiste (care apoi au fost
tinute īn fata gurii si nazului), sau turnati īn pungi,
pentru inhalarea vaporilor acestora.
Alte substante:
Substantele care se preteaza la inhalare (adulmecare) sunt
solventii chimici din industrie, bricolaj si domeniul casnic, precum:
cleiuri, diluanti pentru adezivi, vopsele si lacuri, benzina,
acetona, butilacetatul, diclormetanul, hexanul, xilolul, tetraclorura de carbon
("Tetra") si hidrocarburile fluorurate alifatice.
Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor contine, de exemplu,
toluol.
Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietati
narcotizante care produce vapori neinflamabili.
Forma de consum:
Inhalarea (adulmecarea, germ.
schnüffeln)
Periculoasa este mai ales varianta ce utilizeaza pungi de plastic,
deoarece - trase prea mult peste cap - pot duce la moarte, īn cazul
instalarii rapide a efectului stupefiant si a intoxicatiei
necontrolabile de catre consumator.
Mod
de actiune a solventilor cu efect narcotic:
Cele patru stadii ale narcozei (pentru īntelegerea
mdical-farmacologica):
Analgezia: Este inhibata perceperea durerii, dar si capacitatea de autocritica si orientarea temporo-spatiala.
Excitatia: Prin inhibarea aproape totala a impulsurilor "frenatoare" superioare, de la nivel cortical, se produce dezinhibarea centrilor motori inferiori. Īn cazul abolirii sau tulburarii starii de constienta se observa o hiperreactivitate motorica. Acest stadiu de excitattie nervoasa se combate, īn anesteziologia moderna, prin medicamente miorelaxante.
Toleranta: Pe lānga scoarta cerebrala, sunt inhibate si diencefalul si maduva spinarii. Tonusul muscular se reduce, starea de constienta este abolita, dar inima mai bate si respiratia īnca functioneaza.
Paralizie: Īn acest stadiu sunt afectati si centrii vegetativi ai trunchiului cerebral, respiratia si circulatia fiind tulburate.
Cānd narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul īncearca sa atinga doar primele doua stadii. Tinde sa atinga acea stare de buimaceala cu tenta euforica, cu o usoara tulburare a constientei, īn care nu mai percepe problemele personale ce-l chinuie atunci cānd e treaz si īn care tensiunile emotionale si spirituale sunt aplanate. Īn aceasta stare, autosugestiile pot deveni "realitate" prin lipsa constientei ancorate īn realitatea obiectiva, astfel īncāt aurolacul adolescent se transforma īn Tarzan sau puternicul Superman al benzilor sale desenate.
Se deosebesc patru stadii ale actiunii
substantelor inhalate (adulmecate):
Īn primul dintre acestea apar: greata, dureri la nivelul gambelor, sau
senzatia de creier sub presiune. Īn cel de-al doilea se descrie
receptivitatea crescuta la stimuli externi, asociata cu o stare de
bine si sentimentul imponderabilitatii, similar cu starea de ebrietate
alcoolica. Al treilea stadiu este comparabil cu un somn superficial, īn
care aurolacii cu experienta īsi "croiesc" anumite
vise īn timpul zilei. Al patrulea stadiu este starea de inconstienta.
Sechele
si riscuri:
Aproape toti solventii au efect toxic īn cazul abuzului regulat. Cloroformul produce leziuni hepatice si poate determina - īn doze prea
mari - paralizia respiratiei, sau cel putin tulburari central
nervoase grave, datorate hipoxiei cerebrale.
Abuzul de tricloretilena produce inflamatii ale nervilor, nevralgii
ale fetei si suferinte cardiace, de asemenea conditionate
nervos (prin tulburarea conducerii impulsurilor). La adolescentii care au
inhalat īn mod regulat, timp de mai multi ani, vapori de toluol, au fost
observate delirii (vezi delirium tremens,
la cap. Alcoolul) de mai multe zile.
Pe lānga stopul respirator, colapsul cardio-circulator reprezinta o
importanta cauza de deces.
Pot aparea stari confuzionale, cu reactii de
hiperexcitatie, anxietate si panica. Īn plus, se pot produce
arsuri si combustii (arsuri chimice) ale cailor respiratorii.
Cerc de persoane afectate:
Se remarca mai ales adolescentii tineri (10 - 15 ani) din
paturile sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt putini, dar
cu atāt mai periclitati, deoarece nu actioneaza īntr-un anumit
context, īsi pastreaza acest obicei multa vreme si au
suferit, de regula, un traumatism psihic anterior consumului.
Sechele de lunga durata:
Leziuni hepatice, renale, nervoase si cerebrale.
Cine consuma droguri, are nevoie de anumite ustensile.
Īn functie de stupefiantul utilizat si de calea de administrare, persoana dependenta de droguri se afla īn posesia unor accesorii dintre cele mai diverse.
Hasis
Instrumente pentru fumat:
Pipe, narghilele (sisa), shillum
(aparat special pentru fumatul de hasis), precum si
instalatii de productie proprie
Ţigarete de hasis (engl. joint)
Rezervoare pentru pastrare (cutii de filme fotografice, cutii de
medicamente)
Cāntar de scrisori (pentru greutati mici - n. tr.) pentru
cāntarirea dozelor de consum
Folie de aluminiu īn care se ambaleaza portiile de
hasis
Pentru droguri sintetice
Rezervoare cu pulberi necunoscute
Plicuri mici, pliate (pentru ambalarea pulberii) (engl. hits - fiecare portie corespunde
unui hit = lovitura, n.
tr.)
Capsule
Rezervoare pentru pastrare
Seringi
Pentru LSD
Cutiute mici
Materiale de ambalaj, de ex. bucati mici de folie de aluminiu;
banda de lipit
Pentru
cocaina
Plicuri mici, pliate, din hārtie si folie de aluminiu, īn care este
ambalata cocaina
Rezervoare pentru pastrarea cocainei
Trusa cocainomanului, ce contine: Oglinda, lama de ras,
tubulet pentru prizare, cutiuta pentru pastrare,
seringa
Tubulet pentru prizare (din metal, sticla, sau plastic)
Lingurita cocainomanului
Pentru crack
Cutiute mici de plastic pentru pastrare
Pipe speciale
Pentru heroina
Plicuri mici, pliate, din hārtie, celofan sau folie de aluminiu, īn care se
ambaleaza heroina (hits)
De regula, seringi de unica folosinta
Linguri acoperite de funingine īn care se dizolva heroina; o bricheta
pentru īncalzirea solutiei si tamponase de vata sau
filtre de tigareta rupte, prin care heroina se filtreaza īn
timpul aspirarii īn seringa
siret de pantofi, curea, sau furtun de cauciuc, pe post de garou, pentru
comprimarea venei īn vederea administrarii injectiei
|