CONCEPTUL DE ANALIZA DE RISC - DIMENSIUNI SI DEFINIRE

CONCEPTUL DE ANALIZĂ DE RISC - DIMENSIUNI sI DEFINIRE

Analiza de risc este un proces prin care structurile responsabile corespondente la nivel national (adesea guvernele) pot sa gestioneze aspecte ce pot sa constituie un pericol sau un risc real pentru diferite domenii macroeconomice. Este de la sine înteles ca, în linii generale, procesul va fi gestionat în schimbul respectarii unor linii standard.

Desi analiza de risc a fost utilizata pentru examinarea riscurilor implicate de aspecte particulare, precum reactoarele nucleare, aviatia, misiunile spatiale, emisiile chimice din procesele industriale si accidentele terestre sau cele vasculare, precum si de aspecte generale corelate cu mediul, utilizarea acestui concept în domeniul veterinar este relativ recenta (de peste 30 ani).

Datorita multitudinii surselor din care s-a dezvoltat analiza de risc, diferiti termeni utilizati au avut mai multe întelesuri.

Una din dificultatile întâlnite în analiza de risc privind sanatatea animalelor si sanatatea publica veterinara este coexistenta a doua modele de descriere si de definire a etapelor elaborarii analizei de risc:

• pe de o parte modelul Oficiului International de Epizootii, asa cum a fost definit de Codul International de Sanatate a Animalelor (OIE 2001 - Titlul I Capitolul 1.3.2 - Editia 2001) si fondat pe sistemul Covvello si Merkhofer (1993)
• pe de alta parte, modelul Codex Alimentarius (Codex 1999) promovat de Academia Nationala de stiinte a Statelor Unite (NAS 1983)

Pentru început prezentam un tabel referitor la acest subiect.

Tabel 1. Etapele analizei de risc = compararea modelelor descrise de Codex Alimentarius cu cele promovate de Oficiul International de Epizootii - 2001

Diferente aparent mai importante sunt de semnalat în ceea ce priveste etapele evaluarii riscului. Din moment ce cele doua organizatii propun patru etape pentru evaluarea riscului, denumirea lor este sensibil diferita, dupa cum 737h72h se poate vedea din tabelul 2.

Tabel 2 - Etapele evaluarii riscului: compararea sistemelor utilizate de Codex Alimentarius cu cele promovate de Oficiul International de Epizootii

Sursa: Terminologia analizei de risc - "Epidemiologie si Sanatatea Animala" 2002, nr. 41, pag. 1 - 3.

În tabelul 3 este redata corespondenta între aceste etape (sursa - Terminologia analizei de risc - Epidemiologia si Sanatatea Animala" 2002, nr. 41, pag. 1 - 3)

Tabel 3 - Corespondenta între termenii utilizati de Codex Alimentarius si cei promovati de OIE pentru evaluarea riscului.

De la redactarea si intrarea în aplicare a "Acordului pentru masurile sanitare si fitosanitare" al Organizatiei Mondiale a Comertului s-a înregistrat un volum substantial de abordari si clarificari în zona analizei de risc, efectuate de cele trei organizatii internationale ce se raporteaza la acest acord: Oficiul International de Epizootii, Codex Alimentarius al FAO/OMS (Organizatia ONU pentru Agricultura si Alimentatie/Organizatia Mondiala a Sanatatii) si Conventia Internationala asupra Protectiei Plantelor (CJPP).

Desi definirile utilizate de catre fiecare din aceste organizatii sunt specifice domeniului lor de activitate, exista asemanari considerabile referitoare la procesele implicate în analiza de risc pentru masurile sanitare si fitosanitare.

Au fost identificate patru diferente majore între modelul analizei de risc promovat de Codex Alimentarius si cel practicat de Oficiul International de Epizootii:

• prima diferenta se refera la identificarea pericolului. Aceasta etapa este individualizata si plasata initial în modelul OIE, dar este inclusa în evaluarea riscului în modelul promovat de Codex Alimentarius
• a doua diferenta este prezenta, a unei etape denumita "evaluarea emisiei" (ce corespunde capacitatii unui animal/ produs patologic de a difuza în mediul exterior particule infectioase, ceea ce nu are echivalent în igiena alimentara) în modelul OIE, si care este absenta în modelul promovat de Codex Alimentarius
• cea de-a treia diferenta este ca, în cazul OIE - "evaluarea expunerii" este pozitionata dupa evaluarea emisiei, pe când în modelul Codex Alimentarius aceasta urmeaza dupa caracterizarea pericolului, ce corespunde relatiei doza/efect
• cea de-a patra diferenta tine de locul si semnificatia consecintelor în cele doua modele: modelul OIE plaseaza evaluarea consecintelor dupa expunere si are în vedere toate consecintele nefaste posibile precum si probabilitatea de aparitie a acestora, pe când modelul Codex Alimentarius trateaza singular consecintele ce rezulta din variatia dozei agentului în cauza (evaluarea relatiei doza/efect denumit caracterizarea pericolului)

Abordarea OIE defineste consecintele în termenii populatiei de animale a unei tari importatoare, iar abordarea Codex Alimentarius se adreseaza mult mai mult individului.

Analiza de risc a fost definita si folosita într-o larga varietate de discipline si aceasta a condus la un numar de terminologii diferite.

Aceasta poate si chiar a creat confuzii. Chiar si în domeniul veterinar, nu exista o uniformitate în acest sens, diferite tari folosesc termeni diferiti pentru a defini acelasi aspect si acelasi termen pentru a defini lucruri si notiuni diferite.

Sumarizând aceste date, putem defini analiza de risc ca o suma a actiunilor de identificare a hazardului, evaluarea riscului, managementul riscului si comunicarea acestuia.

Pe de alta parte, scoala franceza defineste analiza de risc ca maniera de a organiza informatiile disponibile referitoare la un eveniment potential dat, de a introduce probabilitati, tinând cont de ipoteze, de variabilitatea si incertitudinea evenimentelor si de aici, de a deduce logic deciziile ce trebuie luate cu privire la acel eveniment.

Aceasta abordare poate fi aplicata unor domenii foarte variate. De exemplu, fiecare dintre noi utilizeaza inconstient, de mai multe ori pe zi, abordarea calitativa a riscului, pentru a lua decizii în viata curenta. Conducatorul unei masini care merge la Carrefour si îi apare la un metru de linia de oprire culoarea galbena, trebuie sa ia o decizie într-un timp foarte scurt asupra a ceea ce va face; va trece cu viteza mai mare sau va frâna. În acest context acesta analizeaza mai multe informatii: viteza autovehiculului, distanta fata de semafor, prezenta unui pieton pe zebra de trecere, prezenta unui agent de politie, starea soselei, prezenta unui vehicul chiar în spatele sau, gradul de precipitare proprie, etc.

În domeniul schimburilor comerciale între tari, actul semnat la Marakesh (Maroc), în 1994, de 125 de state si care a încheiat un ciclu de negocieri comerciale în cadrul GATT (Acordul General privind Taxe si Tarife), a condus la crearea Organizatiei Mondiale a Comertului si liberalizarea schimburilor comerciale si bineînteles a celor referitoare la comertul cu animale vii si produse de origine animala.

S-a estimat ca riscurile în domeniul sanatatii publice si al sanatatii animalelor vor creste, din moment ce schimburile internationale s-au intensificat. Nu a fost asa datorita aplicarii de catre tarile importatoare a conceptului de analiza de risc.

În paralel, în tarile dezvoltate si în particular în cele europene, exigentele în materie de securitate sanitara si în special cele corelate cu alimentele, au crescut.

Consumatorii din aceste tari, socati de câteva elemente deosebite corelate cu sanatatea publica, larg mediatizate, (endemia de listerioza în Franta, "epizootia" de encefalopatie spongiforma bovina în unele state membre) au devenit foarte atenti si exigenti cu privire la    calitatea sanitara a alimentelor.

Analiza de risc se aplica în foarte multe domenii, dar aceasta îsi gaseste o aplicare deosebita în domeniul veterinar.

În acest domeniu, foarte multi autori au utilizat analiza de risc în multe probleme referitoare la sanatatea animalelor. Aplicarea analizei de risc în domeniul concret al sanatatii animalelor trebuie sa se realizeze oricând este identificat un risc sau un hazard ce poate afecta starea de sanatate a animalelor. Astfel, se poate aplica analiza de risc în raport cu gestionarea bolilor transmisibile ale animalelor produse deci de agenti cauzali biotici)

Întrucât factorii de risc pentru sanatatea animalelor pot fi nu numai factori biotici ci si factori abiotici, se poate discuta si despre aplicarea analizei de risc în raport cu gestionarea bolilor animalelor produse de factori de risc abiotici.

Principalii factori de risc biotici sunt considerati: agentii bacterieni - atât prin prisma îmbolnavirii animalelor si a oamenilor prin consum de produse de origine animala provenite de la animale bolnave, cât si prin contaminarea produselor de origine animala, atunci când acestea sunt obtinute, procesate depozitate, distribuite sau comercializate.

A doua mare clasa de factori de risc biotici sunt virusurile, unele dintre acestea prin afectarea directa a animalelor, altele (mai rar) care se transmit la om fie direct, fie prin consum de produse de origine animala sau pe alte cai.

Unele virusuri au caracterul de contaminant, pe care îl au, de obicei, bacteriile (virusul hepatitei A - boala mâinilor murdare).

O clasa importanta de factori de risc biotici o constituie parazitii si fungii ce pot afecta animalele sau oamenii, dar care se pot constitui si ca agenti contaminanti, asemanatori bacteriilor.

Factori de risc sunt si foarte multi agenti abiotici precum: toxinele si substantele toxice, hiper sau hipoconcentratia unor elemente în diferite tesuturi tinta ce induc boli carentiale, unele substante ce deregleaza functionalitatea normala a unor organe sau tesuturi (ex. hormonii).

Factori de risc pot fi si unele substante poluante cu efecte nocive asupra organismului animal sau al oamenilor (pesticidele), factori fizici (frigul, caldura excesiva, radiatiile, unele substante blocante) sau chiar unele stimulente zilnice (cafeaua).

Toti acesti factori de risc implica o parte calitativa (necuantificabila) si o parte cantitativa (cuantificabila).

Uneori aspectul calitativ al unui obicei sau al unei abordari poate sa nu constituie un risc adevarat, pe când aspectul cantitativ da. Exemplu: obiceiul de a consuma cafea în doze adecvate are un efect benefic pentru organism si cafeaua bauta cumpatat si de persoane fara afectiuni circulatorii (hipertensiune arteriala), cardiace sau vasculare (anevrism, ateromatoza, tendinta la fibrilatie sau tahicardii) nu constituie un risc evident.

Aceeasi cafea poate deveni un factor de risc pentru chiar un om sanatos, atunci când doza consumata depaseste o anumita limita sau frecventa dozei normale de consum este prea mare, prin efectul cumulativ al acesteia. Chiar doza normala constituie un risc evident pentru bautorii de cafea ce sunt afectati de îmbolnavirile mentionate anterior.

Am facut aceste precizari, deoarece procesul analizei de risc este identic si se efectueaza dupa aceleasi etape, dar aplicarea acestuia la un anumit domeniu implica abordari particulare ce nu sunt deloc similare.

În acest context putem clasifica analiza de risc pentru domeniul veterinarar stfel:

analiza de risc în relatie cu sanatatea animalelor,

analiza de risc în raport cu comertul cu animale si produse de origine animala,

analiza de risc pentru produsele medicinale veterinare,

analiza de risc privind nutritia animalelor,

analiza de hazard si controlul punctelor critice pentru întreprinderile de industrie alimentara,

analiza de risc privind miscarea animalelor,

analiza de risc privind protectia animalelor,

analiza de risc pentru masurile comune (reziduuri, substante hormonale, zoonoze, furaje medicamentate si deseurile de origine animala),

analiza de risc pentru radioactivitate,

Organizatiile internationale cu competente de reglementare a comertului mondial, inclusiv cu produse agricole ce trebuie sa fie sub supraveghere veterinara si sunt supuse controlului veterinare, au organizat întruniri specifice pe subiectul analizei de risc.

Referitor la relatia analizei de risc cu epidemiologia, subiect ce a constituit unul din punctele principale de discutie, s-a subliniat ca aceasta relatie este analoga cu relatia între meteorologie si prevederea vremii.

Se preciza atunci ca, daca în trecut analiza de risc era mai mult intuitiva, realizata ad-hoc si mai mult informala, acum analiza de risc trebuie sa fie consistenta, bine documentata, flexibila si transparenta.

A fost pus în practica un program de lucru pentru dezvoltarea armonizarii reglementarilor veterinare si fitosanitare pe baza standardelor Comisiei Codex Alimentarius, ale Oficiului International de Epizootii si ale Conventiei Internationale pentru Protectia Plantelor.

În aprilie 1990, au fost formulate propunerile specifice si a fost discutat în detaliu un proiect de "Acord privind aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare" (SPS), proiect ce a fost finalizat în iunie 1990.

Aceste realizari au încurajat organizatiile ce stabilesc standarde internationale sa dezvolte si sa publice metodologii si criterii pentru evaluarea riscului, pentru a se asigura ca masurile SPS sunt bazate pe proceduri adevarate de estimare a riscului.

Din moment ce se realizase legatura între acordul SPS si celelalte acorduri internationale, s-a initiat si necesitatea ca masurile luate în cadrul SPS sa fie bazate pe estimarea riscului si a fost acordata o atentie particulara celor trei organizatii internationale ce elaborasera standarde si linii directoare în acest domeniu si care au fost în mod explicit identificate în structura SPS pentru ghiduri si metodologii privind modul de elaborare a estimarii riscului.

Dupa 1990, lucrarile directionate pentru finalizarea textului legal al "Acordului SPS" au inclus articolul 5 al acestui acord (estimarea riscului si determinarea nivelului corespunzator al protectiei sanitare si fitosanitare).

S-a precizat ca analiza de risc nu este un concept nou, introdus de abia în 1995 odata cu perfectarea SPS. Aceasta a existat de mai mult de 100 de ani si este foarte raspândita în multe domenii precum asigurarile, investitiile, industria aeronautica si aerospatiala si ingineriile sofisticate. Descris pe larg, conceptul de analiza de risc este un model sistematic de a colecta, a evalua si a înregistra informatii ce pot conduce la recomandari, pozitii, abordari si actiuni, ca raspuns la un risc sau un hazard identificat.

S-a precizat ca analiza de risc nu este destinata sa furnizeze o decizie, dar este un instrument care sprijina luarea deciziilor.

În majoritatea tarilor, decizia daca un risc poate fi acceptat sau nu si ce anume trebuie facut pentru a reduce sau a elimina riscul, a fost luata la nivel politic.

Analiza de risc furnizeaza mecanisme pentru evaluarea riscului si dezvoltarea recomandarilor pe care poate fi bazata o decizie.

Aceasta este un instrument analitic ce rezulta din nevoia de a caracteriza si a gestiona un risc.

Din moment ce analiza de risc a fost baza pentru aplicarea "Acordului SPS", s-a creat o importanta legatura între institutiile guvernamentale si public.

S-a accentuat faptul ca, de fapt componenta cheie a analizei de risc este incertitudinea. O analiza de risc bine efectuata considera incertitudinea ca parte a datelor stiintifice pe care s-a bazat elaborarea acesteia. În acest sens, rolul precautiei este la fel de important ca si incertitudinea.

Luarea în considerare a incertitudinii a fost cheia luarii deciziilor si în acest context, definirea diferentei între incertitudine si variabilitate a fost importanta. Variabilitatea nu poate fi redusa prin informatii mai mult sau mai putin precise, ea este normala si trebuie acceptata. Incertitudinea este cu totul altceva, deoarece aceasta se compune din lipsa de informatii sau din informatii necorespunzatoare, din informatii nefondate sau informatii perimate. Diferenta este ca, în cazul analizei de risc, se poate preciza ceva despre incertitudine, în unele cazuri aceasta poate fi corectata si în context analitic, poate fi masurata.

S-a notat faptul ca analiza de risc nu poate esua ca rezultat al unor informatii insuficiente. Analiza de risc s-a folosit tocmai datorita existentei de informatii insuficiente. Utilizata corect, analiza de risc este un instrument extrem de folositor si de puternic pentru determinarea faptului daca lipsesc informatii, daca informatiile sunt incorecte, precum si pentru evaluarea cantitatii si calitatii informatiilor ce pot îmbunatatii luarea deciziilor.

Ar fi contra productiv sa se evite efectuarea analizei de risc sau completarea acesteia datorita unor informatii insuficiente, asa cum s-a sugerat de unele interpretari ale abordarii precautioniste.

Analiza de risc este un instrument pentru determinarea nivelului incertitudinii, precum si a nivelului de risc.

În luna aprilie a anului 2000, Comitetul Codex Alimentarius s-a întrunit pentru a discuta principiile generale referitoare la modul de utilizare a precautiei în contextul cadrului propus pentru "Principii de lucru pentru analiza de risc", în raport cu incertitudinea, în domeniul sigurantei alimentelor. Au fost discutate criteriile posibile pentru utilizarea precautiei în domeniul sigurantei alimentare si baza în care se poate utiliza precautia.

O alta problema a analizei de risc este procedura oarecum prea sofisticata, pentru unele tari membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului, de realizare a acesteia. Se recunoaste ca, de exemplu, evaluarea riscului ar putea fi complexa dar acest aspect este, fie necesar, fie esential.

Toate tarile ar trebui sa aiba în mod normal o baza stiintifica pentru deciziile privind comertul cu animale vii si produse de origine animala. Daca aceste decizii sunt bazate pe analiza de risc, este necesara doar o documentare temeinica.

Este important de stiut, pentru tarile în curs de dezvoltare, sa nu aiba impresia ca analiza de risc necesita sisteme ultra sofisticate sau o cantitate mare de resurse.

Analiza de risc poate fi efectuata în cele mai limitate circumstante. Daca informatiile sunt limitate, atunci deciziile sunt bazate pe aceste informatii si daca un partener de comert contesta masurile aflate în aplicare, exista posibilitatea, prevazuta de acordul "Acordul de Aplicare al Masurilor Sanitare si Fitosanitare", de a solutiona aspectele conflictuale prin dialog si schimb de informatii.

Acordul "Acordul de Aplicare al Masurilor Sanitare si Fitosanitare" nu solicita tarilor membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului sa realizeze analiza de risc, dar solicita tarilor importatoare sa-si bazeze masurile luate privind aceste activitati pe analiza de risc si în special pe evaluarea riscului.

Evaluarea riscului poate fi asigurata de o alta tara, de un organism regional sau de o organizatie internationala.

Accesul la internet este un instrument important pentru realizarea analizei de risc, în special pentru tarile în curs de dezvoltare, deoarece cea mai dificila sectiune a analizei de risc este culegerea informatiilor si calitatea acestora. Acum, accesul la internet a creat o sursa disponibila permanent de informatii multiple si precise referitoare la un fenomen.

Analiza de risc, în sine, a fost definita ca "un proces ce consta din trei elemente: evaluarea riscului, managementul riscului si comunicarea riscului".

Pozitia Oficiului International de Epizootii în raport cu analiza de risc este bine definita. OIE si-a definit trei misiuni direct legate de analiza de risc si în special pentru majoritatea tarilor membre ale organizatiei care sunt tari în curs de dezvoltare si anume:

• cresterea transparentei privind situatia sanatatii animalelor
• protectia sanatatii animalelor în contextul comertului international si
• furnizarea de expertiza privind statusul de sanatate a animalelor

S-a precizat ca standardele de sanatate a animalelor, elaborate de Oficiul International de Epizootii, constituie un element cheie privind masurile de protectie a sanatatii publice si a animalelor. Pentru a dezvolta aceste standarde, Oficiul International de Epizootii are patru comisii specializate: Comisia Codului International de Sanatate a Animalelor, Comisia de Standarde, Comisia pentru Febra Aftoasa si alte Boli Epizootice si Comisia pentru Bolile Pestilor.

În baza codului unei tari sau a unei zone în cadrul unei tari, le pot fi atribuite acestora diferite standarde, tara sau zona libera cu sau fara vaccinare, tara sau zona oficial libera, tara sau zona contaminata.

Eforturile Oficiului International de Epizootii în domeniul analizei de risc s-au concluzionat prin introducerea în Codul International de Sanatate a Animalelor a unui capitol separat definit ca "Ghid pentru analiza de risc". De asemenea, Oficiul International de Epizootii intentioneaza redactarea unei carti privind analiza de risc si elaborarea de proceduri specifice pentru animalele acvatice.