ERUPTIA DINTILOR

ERUPTIA DINTILOR

Eruptia dintilor reprezinta miscarea dintilor prin tesuturile gingivale spre cavitatea orala. Eruptia este diferita de notiunea de crestere a dintilor, care poate fi un factor cauzal al eruptiei. Suprafata masticatorie presand, coroana perforeaza gingia, acesta constituind primul moment al inceputului eruptiei. Epiteliul cavitatii bucale si sacului dentar se unesc. Din resturile sacului dentar se formeaza marginea gingivala si papila interdentara, iar prinderea sacului dentar in dreptul gatului dentar va forma ligamentul circular. Deplasarea dintelui spre cavitatea bucala se considera terminate, cand dintele a luat contact ocluzal cu cel antago­nist. Dupa atingerea acestui plan ascensiunea dintelui 414i83e continua, dar este franata de ocluzie si compensate cu uzura suprafetelor de contact ocluzal.

Eruptia dintilor se insoteste de hipersalivatie, agitatie, tumefierea mucoasei gingivale.

1. Mecanismele eruptiei dintilor

Teoriile privind eruptia dintilor se bazeaza pe: observatii clinice pe subiecti umani prezentand anomalii de eruptie, studii radiologice si histologice la subiecti normali si pe observatii experimetale la animale. Pe baza informatiilor culese s-au elaborat urmatoarele mecanisme posibile, implicate in eruptia dintilor:

cresterea radacinii dintelui care impingand osul alveolar forteaza coroana spre cavitatea bucala;

constructia pulpei: s-a sugerat ca prin cresterea odontoblastelor si a grosimii dentinei se micsoreaza cavitatea pulpara crescand presiunea in interiorul cavitatii ceea ce ar determina impingerea dintelui spre cavitatea bucala. In deficit de vitamina A apare o crestere neobisnuita a dentinei, vasele dentare sunt putine la numar, cavitatea pulpara este micsorata, iar rata eruptiei este redusa;

cresterea pulpei: Sicher sugereaza ca cresterea pulpei asociata cu cresterea radacinii participa la realizarea 'fortei eruptive' a dintelui. La capatul apical al pulpei celulele sunt in diviziune rapida, se formeaza noi fibre de colagen ce realizeaza un adevarat ligament 'like-hamac' care este ancorat pe osul alveolar si inconjoara varful radacinii, tractionand astfel dintele spre cavitatea bucala;

cresterea osului alveolar impinge dintele printre fibrele periodontale. La dintii multiradiculari, osul dintre radacini prolifereaza foarte activ in timpul eruptiei realizand o presiune ce forteaza dintele spre cavitatea bucala;

vascularizatia bogata din regiunea apicala determina formarea de lichid interstitial intr-un spatiu restrans ceea ce exercita o presiune contribuind la eruptia dintlilor. Cresterea sau scaderea fluxului sanguin apical produce Modificari corespunzatoare in cantitatea de hormoni, saruri minerale si factori nutritivi ce ajung la dinte iar acestia afectand cresterea tisulara pot altera rata eruptiei.
Bryer a gasit experimental la rozatoare ca scaderea vascularizatiei reduce rata eruptiei, iar edemul pulpar creste rata eruptiei. Hormonii tiroidieni si somatotropul cresc vascularizatia pulpei si deci grabesc eruptia dintilor;

- ligamenlul periodontal poate participa si el la forta eruptiva

In viata embrionara la nivelul lamei dentare apare, de asemenea, un organ formator al dintilor definitivi (muguri dentari secundari) ce trec prin aceleasi faze de dezvoltare ca si dintii temporari. Cand radacina definifiva incepe sa creasca, are loc resorbtia radacinii dintilor temporari, creind spatiul necesar. Resorbtia sau rizaliza fiziologica este un proces autonom, se desfasoara cu precizie la diferite varste determinand in final caderea dintelui temporar. Resorbtia incepe la un an de la cresterea completa a dintelui de lapte. Osteoclastele devin odontoclaste ce participa la resorbtia radacinii dintilor temporari. Traumatismul cauzat de stressul ocluzal si procesele inflamatorii grabesc resorbtia radacinii dintilor de lapte.

Calendarul eruptiei dintilor

Eruptia dintilor temporari se desfasoara in urmatoarea ordine: la 6-10 luni incisivii, la 12-16 luni I-ul molar, la 16-20 luni caninii, la 20-30 luni molarii secunzi (II-lea molar).

Eruptia definitiva se desfasoara aproximativ in ordinea urmatoare: la 6-7 ani apar primii molari, intre 7-9 ani incisivii, 9-11 ani caninii, 10-12 ani premo-larii, la 6-12 ani molarii secunzi, la 16-20 ani erup molarii de minte (al III-lea molar) (tabelul 1).

Principalii factori ce infuenteaza eruptia dentara

Dintre factorii ce controleaza eruptia amintim cativa:

mineralizarea si eruptia dintilor este mai timpurie la fete decat la baieti.
Aceasta diferenta s-a observat inainte de pubertate, deci ar fi controlata de cromozomii sexuali si mai putin de hormonii sexuali. Mineralizarea si eruptia este de 3-5% mai repede la fete decat la baieti;

eruptia tinde sa fie mai precoce la grupurile socio-economice mai elevate;

factorii genetici, de rasa influenteaza eruptia: la negrii erupaia dinailor permanenti este cu 7 saptamani mai devreme decat la albi, cu aceesi stare economica;

hormonii tiroidieni, hormonul somatotrop cresc rata eruptiei, etc.

Tulburari de eruptie

Tulburarile de eruptie ale dintilor pot avea cauze variate, si anume:

eruptia intarziata a dintilor asociata cu boli endocrino-metabolice: creti­nism, rahitisin;

eruptia dintilor permanenti in pozitia lor normala poate fi influentata de:
lipsa spatiului, pozitia anormala a criptei, dinti suplimentari sau supranumerari, retentia dintilor de lapte care pot fi anchilozati in os;

perturbari severe ale nutritiei si metabolismului intalnite in gastroenterita
infantila, hipotiroidism idiopatic, hipovitaminoza D;

boli genetice: sindromul Down se insoteste de fisuri ale buzelor sau palatului in 1 din 200 pacienti, iar in zona fisurii dintii sunt absenti sau

boli genetice: sindromul Down se insoteste de fisuri ale buzelor sau palatului in 1 din 200 pacienti, iar in zona fisurii dintii sunt absenti sau malformati;

chimioterapia cu citostatice poate determina hipoplazia coroanei si smaltului, iar radacinile dintilor sunt scurte

boli genetice: sindromul Down se insoteste de fisuri ale buzelor sau palatului in 1 din 200 pacienti, iar in zona fisurii dintii sunt absenti sau malformati;

chimioterapia cu citostatice poate determina hipoplazia coroanei si smaltului, iar radacinile dintilor sunt scurte.