Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


























Fizologia aparatului digestiv




FIZOLOGIA APARATULUI DIGESTIV


Organismul uman are nevoie pentru a creste si a-si desfasura functiile vitale, de substantenutritive, apa, electroliti si vitamine, pe care le procura din mediul extern.

Prelucrarea principiilor alimentare inseamna supunerea lor de la modificari fizice si la transformari chimice, cu scopul nu numai de a le aduce in forme absorbabile, ci si de a anula specificitatea unor substante complexe cum sunt: protidele, glicoproteidele, lipoproteidele, lipidele.

Anularea specificitatii sau a identitatii acestor substante de origine vegetala on animala este necesara pentru integrarea lor in noul organism.

Toate aceste transformari au loc datorita functiei secretorii, motorii de digestie si absorbtie a aparatului digestiv.




DIGESTIA BUCALA

In cavitatea bucala, alimentele sufera procese mecanice si fizice, care constau in triturarea hranei si imbibarea alimentelor cu saliva, formandu-se in final bolul alimentar.

Procesele chimice, reduse la acest nivel, se datoreaza actiunii singurei enzime-amilaza salivara-, care catalizeaza hidroliza amidonului preparat.

Masticatia este un proces mecanic care consta in trituarea alimentrlor solide si semisolide ingerate, urmata de imbibarea lor cu saliva.

Din cavitatea bucala, unde are loc masticatia, dintii si limba participand de asemenea la acest act, alimentele sunt dirijate treptat spre suprafetele de ocluzie dentara si spre faringe.

Reglarea masticatiei se realizeaza pe cale nervoasa, reflexa, prin intermediul refluxului de masticatie-motor digestive, neconditionat.

Conrtolul presupune participarea centrilor bulbopontini, locul de inchidere a arcului reflex neconditionat. Calea aferenta este prezentata de fibrele somatosenzitive ale perechilor V, VII, IX si X de nervi cranieni iar calea aferenta, prin fibrele somatomotorii ale perechilor V, VII si XII de nervi cranieni. Prin conexiunea centrilor subcorticali cu cei corticali, reflexul devine conditionat.


Rolul digestiv al salivei consta in:

isalivarea alimentelor ingerate favorizeza masticatia si solubilizarea unor alimente:

mucina continuta in saliva faciliteaza formarea bolului alimentar si deglutitia:

amilaza salivara catalizeaza hidroliza amidonului preparat la dextrine la randul lor

hidrolizate in continuare pana la maltoza.


Rolnl nedigestiv al salivei constaiin:

apararea dintilor contra cariilor prin curatarea cavitatii bucale de resturile alimentare

si prin actiunea bactericidal lizozimului

stimularea mugurilor gustativi din mucoasa linguala, prin solubilizarea alimentelor

mentinerea mucoasei bucale in stare umeda favorizeaza fonatia impreuna cu buzele,

limba si dintii

eliminarea produsilor finali ai metabolismului si a substantelor toxice ajunse accidental

in organism.

Digestia chimica incepe in cavitatea bucala, sub actiunea amilazei salivare asupra substratului-amidonul preparat-si se continua in interiorul bolului alimentar, pana cand acesta este dezintegrat in stomac, unde pH-ul acid blocheaza activitatea acestei enzime.

Reglarea secretiei salivare se realizeaza pe cale nervoasa, prin intermediul reflexului neconditionat salivar si reflexul conditionat salivar,

Reflexul neconditionat salivar este declansat prin stimularea mugurilor gustativi prin stimularea parasimpaticului produce vasodilatatie si secretie salivara abundentaa, apoasa cu continut enzematic redus, pe cand stimularea simpaticului determina asoconstrictie, secretie salivara redusa, vascoasa bogata in enzime .


Deglutitia consta in totalitatea proceselor ce permit transportul bolului alimentar din cavitatea bucala in stomac, pe parcusul a trei timpi:bucal, faringian si esofagian. Primii doi timpi sunt voluntari iar cel de al treilea, involuntari.





DIGESTIA GASTRICA


Digestia gastrica este un proces cu doua componente: mecanica si enzimatica.

Componenta macanica este indeplinita de musculatura stomacului si consta in amestecarea alimentelor cu secretia gastrica , bolul alimentar capatand calitati fizico-chimice noi, care il transforma in chim gastric; numai astfel el poate fi evacuat din stomac si supus in continuare activitatii enzimatice in alte segmente ale tubului digestiv.

Produsul de secretie a glandelor gastrice propriu-zis este sucul
gastric. Histologic., aceste glande sunt formate din celule principale
(parietale, secreta HCL si principale, secreta enzime) si accesorii (secreta
mucina).

Sucul gastric este un lichid incolor, limpede, cu pH-ul foarte acid, de
1,52,5, datorita acidului clorhidric.


Compozitia chimica. Sucul gastric contine 99% apa si 1% reziduu uscat, format din substante anorganice HCL, cloruri, fosfati) si organice (enzime si mucina).

Acidul clorhidric secretat de celulele parietale ale glandelor gastrice propriu-zise indeplineste functii fiziologice importante: creeaza un mediu acid propice actiunii enzimelor protceolitice (pepsina, labfermentul, gelatinaza) si celor lipolitice (lipaza gastrica). Din sucul gastric; transforma pepsinogenul in pepsina; se combina cu protidele pregatindu-le pentru actiunea pepsinei: alaturi de lizozim, are actiune bactericida asupra bacteriilor continute in bolurile alimentare; in prezenta lui si a enzimelor oxidoreducatoare,

Fe 3+este redus la Fe2+; forma sub care se absoarbe cu intensitate maxima la nivelul mucoasei intestinului subtire.

proteja celulele mucoasei gastrice de actiune priteolitica a enzimelor din sucul gastric.

Reglarea secretiei gastrice este posibila gratie unui mecanism nervos, asociat si prelungit de unul umoral.


Reglarea nervoasa se realizeaza prin reflexele gastrosecretorii care, dupa natura stimululor, sunt neconditionate si conditionate.

Reflexul gastrosecretor neconditionat este declansat de stimulili alimentari, care actioneaza asupra receptorilor mucoasei digestive bucale, gastrice si intestinale. Prin stimulare, receptorii descarca impulsuri nervoase trsansmise pe calea aferenta, reprezentata de fibrele viscerosenzitive ale nervului vag, la centrul gastrosecretor din bulb. Raspunsul reflex la aceasti stimuli este innascut si variaza in raport cu specia.

Reflexul gastrosecretor conditionat este declansat prin asocierea in mod repetat a unui stimul initial indiferent (aprinderea unui bec, declansarea unei soneri) cu un ecitant neconditionat (hrana) si raspunsul consta in stimularea secretiei gastrice.

Secrttia gastrica decurge in trei faze; cefalica, gastrica si intestinala.



Faza cefalica incepe inainte ca alimentele sa fi ajuns in stomac, datorita reflexelor gastrosecretorii care pregatesc terenul pentru digestia gastrica.

Excitarea nervului vag determina stimularea secretiei gastrice atat -direct, prin stimularea celulelor care secreta HCL, enzime digestive si histamina, cat si indirect, prin stimularea sintezei si echilibrarii gastrinei hormon digestiv, eliberat prin polul bazal al celulelor endocrine G din mucoasa gastrica, de unde trece in sange. Ajuns in circulatia sistemica, va manifesta efect stimulator asupra mucoasei gastrice, prin intermediuli-sangelui arterial.

Faza gastrica incepe odata cu patrunderea alimentelor in stomac. Durata acestei faze este de 3-4 ore, deci egala cu cea a digestiei gastrice, si se termina odata cu evacuarea continutului gastric in duoden.

Reglarea nervoasa, posibila datorita reflexului gastrosecretor neconditionat, preceda reglarea umorala. Patrunderea alimentelor in stomac provoaca distensia gastrica (in regiunea antrului), care stimuleaza mecanoreceptorii; prezenta alimentelor in stomac stimuleaza si chemoreceptorii. Impulsurile descarcate de receptori sunt conduse prin fibrele viscerosenzitive la centrul gastrosecretor. Fibrele postganglionare parasimpatice stimuleaza secretia celulelor parietale P, care produc HCL , si secretia celulelor G, care produc gastrina, determinand efectele prezentate anterior. Un alt mecanism care controleaza secreta si motilitatea gastrica se realizeaza prin intermediul sistemului nervos vegetative intrisec, situate in tramural (in grosimea peretelui stomacului), in majoritatea segmentelor tubului digestive, incepand cu stomacul, continuand cu intestinal subtire si terminand ce cel gros.

Faza intestinala este de mai mica importanta pentru secretia gastrica, fiind declansata de primele cantitati de chim gastric evacuate in duoden. Rezulta ca acesta faza este importanta numai in cazul unor mese bogate in alimente care necesita o digestie gastrica mai prelungita (de exemplu, carnea). Faza intestinala este reglata printr-un reflex secretor vago-vagal; calea aferenta este reprezentata de fibrele viscerosenzitive ale nervului vag, iar cea eferenta, de fibrele viscerosecretorii ale aceluiasi nerv.

Gastrina, hormon digestiv secretat si de celulelor endocrine G din mucoasa duodenala, stimuleaza secretia gastrica. Ihibarea activitatii scretorii si motorii a stomacului se realizeaza sa fie prin diminuarea tonusului parasimpatic, fie prin participarea unor factori inhibitorii, eliberati de catre sistemul nervos intrisec:

Motilitatea gastrica este mai scazuta in regiunea fundica si in partea superioara a corpului stomacului si mai intensa in partea inferioara a corpului stomacului, antrul si orificiul piloric. Contractiile musculatorii netede a stomacului sunt automate, datorita unui centru de automatism (pace-maker) situate in peretele gastric, la nivelul marii curburi.

Motilitatea gastrica este descrisa in patru momente: pe stomacul gol, prin prelungirea intervalului dintre mese; umplerea stomacului in timpul alimentarii; prelucrarea mecanica a alimentelor; evacuarea continutului stomacal dupa terminarea digestiei gastrice.

Ulterior contractiile devin mai frecvente, mai puternice si mai prelungite, pe masura cresterii intervalului. Deoarece aceste contractii sunt insotite si de senzatia dureroasa de foame, se numesc contractii de foame.



Hipoglicemia intensifica conrtactiile stomacului gol, ca urmare a senzatiei de foame pe care o determina ia hiperglicemia (de scurta durata) este asociata cu senzatia de satietate

Umplerea stomacului are loc dupa deglutitie, cu bolurile alimentare care patrund in stomac prin orificiul cardia. Primele se aseaza in apropierea peretelui gastric iar ultimele, spre cardia. Ulterior alimentele solide sufera un process de stratificare.

Umplerea stomacului atrage dupa sine o serie de modificari : destinderea regiunii fundice si a marii curburi; relaxarea musculaturii netede, urmata de dilatarea portiunii proximale, ceea ce ii permite stomacului sa se adapteze la volumul si presiunea alimentelor.

Amestecarea alimentelor constituie efectul contractiilor gastrice ce amesteca alimentele.

Contractile tonice incep de la cardia si progreseaza spre pilor, favorizand contactul intim al alimentelor cu mucoasa gastrica, amestecarea si imbibarea lor cu sucul gastric,
Contractiile peristalice urmeaza contractiile tonice.
Ele incep la nivelul corpului stomacului, in jonctiunea portiunii proximale cu cea distala a stomacului. Aceste contractii au intrensitate mai mare in antru si canalul piloric. Initial alimentele inainteaza spre pilor ( miscari de propulsie) pe care-l gasesc inchis. Astfel, primele alimente sufera o miscare de retropulsie (de intoarcere in antru), unde sunt supuse amestecarii cu sucul gasatric.

Acest proces se repeta pana cand alimentele sunt transformate in particule mici de cativa mm, care apoi vor fi evacuate.

Contractiile automate ale musculaturii stomacului si a intestinului
subtire si gros sunt rezultatul activitatii centrilor de automatism din peretele
tubului digestiv.

Evacuarea gastrica consta in trecerea alimentelor prelucrate fizic si chimic din stomac, prin canalul si sfincterul piloric, in duoden. Trecerea alimentelor se face diferentiat, in raport cu natural or. Alimentele cu un continut ridicat de apa pot trece mai repede iar cele solide trec in cantitati de cativa mililitri, pe masura ce sunt preparate. Aceasta trecere treptata este motivata de diferenta mare de pH dintre continutul gastric si cel duodenal.

Reglarea nervoasa. Stimularea sistemului nervos vegetativ parasimpatic, si anume a nervului vag, determina o serie de efecte, ce constau in cresterea tonusului si a motilitatii musculatorii netede a stomacului. Prin stimularea fibrelor simpatice din nervii splanhnici, apar efecte antagonice, dar de mai mica intensitate.

Reglarea umorala se realizeaza prin intermediul hormonilor digestivi locali care influenteaza atat motilitatea gastrica cat si inhibarea evacuarii gastrice, favorizand buna desfasurare a digestiei intestinale.

Motilina, hormon digestiv, stimuleaza motilina gastrica. Peptidul vasoactiv intestinal denumit VIP favorizeaza relaxarea portiunii proximale a stomacului.

Alti hormoni digestivi scad motilitatea gastrica si temporizeaza evacuarea continutul gastric: colecistokinina (CCK) si secretina. Glucagonul inhiba contractile de foame ale stomacului, aparute prin prelungirea intervalul dintre mese si temporizeaza evacuarea gastrica.







Document Info


Accesari: 425
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2023 )