Senzorialitatea
a) Văzul
La naștere, copilul este echipat cu un aparat vizual intact, funcțional, dar imatur. Aceste imaturități sunt atât la nivelul organului receptor (celulele retiniene, nici ca organizare, nici ca funcționalitate, nu sunt performante; mușchii cristalinului sunt slab dezvoltați) cât și la transmițători sau în zona centrală (nervul optic și celulele din scoarță devin de tip adult în câțiva ani!).
Toate acestea conferă văzului nou-născutului anumite particularități:
1. Absența binocularității; nou-născutul nu privește cu ambii ochi același obiect, strabismul funcțional este normal acum. Convergența este realizată după vârsta de 2-3 luni și îmbunătățită după 6 luni ceea ce se constituie în permisă pentru vederea tridimensională!
2. Absența focalizării; acomodarea vizuală nu este încă posibilă deoarece mușchii cristalinului sunt slab dezvoltați. Ca urmare, ochiul se prezintă ca un aparat foto prefocalizat pe distanța 20-25 cm. La 6 săptămâni această capacitate este deja îmbunătățită, iar la 3-4 luni focalizarea este de tip adult!
3. Acuitate vizuală limitată; capacitatea de a vedea clar și a sesiza detaliile este de 7,5-10 ori mai scăzută decât la adult. Concret, ceea ce un adult distinge de la 1,5-2 m, un copil o poate face 919d34j relativ clar doar la 20-25 cm. În condiții obișnuite, nou-născutul vede ca prin ceață așa după cum se poate sesiza din figura nr. 2. La 2 ani acuitatea vizuală este de tip adult.
4. Receptare selectivă; aceasta este condiționată de mărimea obiectelor și de lărgimea câmpului său vizual. Nou-născutul vede obiectele cu dimensiuni în jur de 8-10 cm, iar vederea lui periferică merge până la 600 (la adult 1800). Unghiul vertical al câmpului său vizual este și mai mic, în jurul a 20 (la adult 115 ). Astfel, o altă parte din totalul stimulilor vizuali este blocată, ceea ce nu este neapărat un neajuns, ci și o binecuvântare adaptativă. Figura nr. 2 Imagine comparativă: nou născut - adult
5. Explorare preferențială a spațiului vizual; strategia de explorare a spațiului vizual este marcată de: i) căutarea pe orizontală (față de cea verticală), ii) selectarea punctelor de contrast, atracția pentru iii) mișcare, iv) strălucire , v) orientarea catre ceea ce este interesant și vi) debutul prelucrării cromatice.
i) căutarea pe orizontală este pusă în evidență de fixarea preferențială a privirii nou-născutului pe liniile sau formele orizontale și pe găsirea mai rapidă a acestora față de cele verticale.
ii) selectarea punctelor de contrast este principalul reper al explorării vizuale la această vârstă. Descoperirea acestui fapt a permis să se răspundă la câteva interogații:
Cercetările contemporane au confirmat că sensibilitatea pentru contrast este înnăscută. Ea constituie un sprijin esențial al explorării vizuale active de care nou-născutul este capabil. Descifrarea manierei de raportare la contrast și a suportului său neurofiziologic au condus la înțelegerea faptului că explorarea vizuală este centrată diferit: a) în prima lună, pe căutarea de stimuli, b) după cea de a doua lună, pe identificarea și explorarea naturii obiectului. Explicația constă în tratamentul periferic și central diferit al informației vizuale. În căutarea stimulilor sunt implicate celulele retinei periferice care trimit informații în zonele subcorticale ale creierului. Pentru explorarea stimulului este necesară maturizarea zonei celei mai sensibile a retinei (fovea) și tratamentul cortical al informației vizuale. A fost important să se descopere cum se traduc aceste diferențe în planul mișcării globilor oculari, a "hărții" pe care aceștia o "desenează" pe ecranul aparatului care le monitorizează traseul. În prima lună privirea se mișcă pe orizontală până întâlnește 1-2 puncte de contrast de care se "agață". De regulă, acestea fac parte din zona conturului obiectelor (efectul externalității Salapatek, 1975). Ea rămâne "prizonieră" acolo, făcând trasee de mică anvergură. Această strategie este valabilă atât pentru figurile simple (triunghi) cât și complexe (fața umană).
În a doua lună apare o "eliberare" a privirii, ceea ce oferă posibilitatea explorării întregului contur al obiectului stimul, dar și un început de "scanare" în interiorul lui, axată asupra punctelor de contrast de aici (figura nr. 3).
Această diferență explică de ce condițiile de recunoaștere a feței mamei văzută din față sunt diferite: ▪ la 4-6 săptămâni copilul o face în baza conturului feței, a utilizării contrastului oferit de linia părului de pe frunte. Atunci când capul mamei este acoperit, performanța nu se mai repetă deoarece el își pierde reperele familiare; ▪ după 3 luni, recunoașterea chipului se face prin explorarea interiorului feței. Conturul nu mai contează și performanța apare și în cazul capului acoperit.
Figura nr. 3 Explorarea vizuală a stimulilor simpli și complecși la 1 și 2 luni
Dinamica acuității sale vizuale și sensibilitatea la contrast explică de ce același model (tabla de șah) se bucură de un tratament diferit în momente succesive. La 2-3 săptămâni, tabla mare (deși are mai puțin contrast) este preferată. Cea mică, care conform "cantității" suplimentare de contrast ar trebui să fie aleasă, este văzută acum ca un pătrat gri. La 2 luni, îmbunătățirea acuității vizuale permite alegerea stimulului cu cea mai mare cantitate de contrast (vezi figura nr. 4).
|
1 lună |
Figura nr. 4 Cele două table de șah văzute la 1 și 2 luni
Încă din stadiul de
nou-născut este certă prezența unui "top" al preferințelor vizuale: ▪
fața umană; ▪ modelele în alb și negru față de cele colorate (dată
fiind imaturitatea celulelor retinei implicate în vederea cromatică); ▪
modelele complexe celor simple; ▪ anumite elemente sau structuri (liniile
curbe față de cele drepte sau ascuțite, elementele intercorelate celor dispersate, cele organizate în jurul unui
punct central (centripete) celor centrifuge, regularitățile in raport cu
iregularitățile, modelele mari față de cele mici).
Performanțele în tratamentul informațiilor vizuale sunt rapide. Astfel, după 3 luni, copilul are deja posibilitatea combinării informațiilor vizuale ceea ce face ca la vârsta de 6-7 luni să fie prezentă detectarea organizării și a formelor. Operaționalizarea acestei capacități este făcută prin recunoașterea unei forme într-o imagine lacunară (vezi figura nr. 5).
TEMĂ
Cum procedați experimental pentru a face dovada recunoașterii de către bebeluș a figurii din modelul lacunar propus?
După 9 luni acest gen de performanță se stabilizează, copilul detectează și preferă o siluetă umană formată din puncte luminoase (vezi figura nr. 6).
Figura nr. 6
TEMĂ
Dintre cele trei variante, copilul alege într-o proporție semnificativă modelul de la A, în raport cu B și/sau C. Discutați interpretările și semnificațiile psihologice ale acestui fapt.
La sfârșitul
primului an de viață copilul poate recunoaște diverse forme după o dâră
luminoasă schițată în aer (tehnica contururilor iluzorii, conform figurii nr.
7).
Figura nr. 7
Cauzalitatea acestor performanțe este dublă: a) maturizarea nervoasă (experimentele pe animale indică perfecționări succesive ale cortexului vizual care se traduc în capacitatea celulelor nervoase de a răspunde diferențiat și specific la combinațiile orizontal-vertical, regularități-neregularități etc.; b) experiența rezultată din expunerea la stimularea vizuală accidentală sau sistematică. Astfel, o acțiune de educare vizuală precoce face ca recunoașterea și preferința pentru silueta din figura nr. 6 să apară chiar și la 5-6 luni.
Tehnica habituării-dezhabituării a permis constatarea faptului că la nou născuți constanța mărimii și formei sunt înnăscute fiind prezente încă din prima săptămână de viață, chiar înaintea oricărei explorări tactile a obiectelor, sau a perceperii lor din unghiuri diferite.
TEMĂ
Cum ați proceda concret pentru a demonstra aceste două capacități?
Să vedem etapele unui astfel de experiment (vezi
figura nr. 8): a) copilul este habituat la un cub mic, plasat la diferite
distanțe. Se procedează astfel ca să se
producă imagini retiniene diferite și imaginea perceptivă a cubului mic să se
fixeze; b) el este stimulat apoi cu un cub mare, plasat la distanță mai mare
(ca să se obțină o imagine retiniană asemănătoare cubului mic), copilul îl preferă în mod semnificativ
(explorare cu peste 50% mai lungă decât cea rezultată prin habituare). Explicația
psihologică este că imaginea perceptivă îi semnalează noutatea datorată
mărimii, ceea ce produce deshabituarea.
Figura nr. 8
iii) importanța mișcării pentru percepția vizuală a suscitat interesul cercetării psihologice. Luarea în calcul a precocității și importanței reacției la stimulii vizuali cinetici a permis elaborarea unui răspuns contemporan la o problemă pusă și de psihologia clasică: poate bebelușul identifica granița dintre două obiecte alăturate/suprapuse? Ca adulții o facem în baza diferenței de material, culoare, formă sau mărime. Răspunsul clasic oferit de experimentele lui J. Piaget este că o atare capacitate nu este posibilă până la 6 luni și, chiar peste această vârstă, este dificilă. Răspunsul cercetării contemporane este mai nuanțat: copilul poate face distincția dintre cele două obiecte mai devreme (3-5 luni) cu o singură condiție: cele două obiecte să difere prin MIȘCARE. Nu forma lor, nici culoarea, nici textura și nici poziționarea lor nu operează ca indici de discriminare la această vârstă. Experimental, s-a lucrat cu patru situații (Elisabeth Spelke, 1985):
٠ obiectele separate ( ). Reacție de diferențiere firească, fiind preferat unul sau altul;
٠ obiectele unite și statice ( ). Nici o diferențiere;
obiectele unite se mișcă în aceeași direcție ( ). Nici o diferențiere;
obiectele unite se mișcă în direcții diferite ( | ). Apare diferențierea lor.
Și prin acest tip de experiment, cercetătorii au întărit ideea că mișcarea este percepută precoce, chiar dacă nu în mod clar. Trebuie subliniat faptul că stimulilor cinetici nu li se aplică regulile explorării stimulilor statici.
Faptul este confirmat și de descifrarea calendarului reacțiilor la diferitele tipuri de indici vizuali: ▪ la 3-4 săptămâni domină indicii cinetici; ▪ la 2-3 luni, indicii binoculari intră în acțiune; ▪ de la 6-7 luni apar indicii pictografici care configurează: iluzia perspectivei, detaliile despre textură, planurile imaginii (ex. un obiect ascuns vederii de un altul este în plan secund).
Legat de indicii binoculari și rolul lor în
adaptarea la provocările spațiului fizic sunt foarte instructive rezultatele
experimentale în cazul așa-numitei "iluzii a faliei". Inițiatoarea
experimentului, Eleonor Gibson (1960) a imaginat o masă de sticlă și prin jocul
texturii a creat impresia de abis (vezi figura nr. 9). Sintetizând datele sale,
dar și pe cele ale altor echipe, se știe astăzi că reacția copiilor este
diferențiată după vârstă și experiență. Puși în poziție ventrală deasupra
"faliei", bebelușii de până la 2 luni nu prezintă modificări fiziologice.
Explicația este că, în absența binocularității și a vederii tridimensionale, falia nu există pentru ei.
Copiii de peste două luni, plasați deasupra faliei, prezintă modificări ale ritmului cardiac. Cei de
peste 6 luni, cu posibilități de locomoție independentă (târâre sau mers în 4
labe), deși vin până la marginea "abisului", nu trec mai departe chiar dacă
sunt ademeniți de propriile lor mame cu stimuli atrăgători (hrană, jucării).
Dacă însă sunt plimbați pe toată suprafața de sticlă, inclusiv deasupra faliei,
după un număr de exersări, vor răspunde chemărilor trecând pe "deasupra"
abisului. Cum explicați diferența?
Figura nr. 9
De o atenție aparte s-a bucurat studierea percepției feței umane. Concluzia vizând această problematică specială poate fi exprimată sintetic: certitudini descriptive, incertitudini explicative. În cadrul primelor se confirmă că: ♦ fața este preferată cert oricărui alt stimul; ♦ legile decodificării ei sunt diferite în etape diferite: la 6 săptămâni copilul nu distinge între o față reală și una desenată; la 6 săptămâni tratamentul modelului feței reale și a negativului ei este egal, ceea ce nu se întâmplă cu nici un alt model complex; după vârsta de 3 luni preferința pentru fața corectă devine singura alternativă. ♦ atracția pentru fețe frumoase pare a fi o abilitate precoce. Printre cele mai sistematice demersuri experimentale sunt studiile lui Judith Langlois (1987, 1991). Cele din anii '80 au avut ca subiecții copii de 2-3 luni și 6-8 luni. Aceștia au vizionat proiecția simultană a două fețe de femei albe. S-au alcătuit combinații diverse ale binomului atrăgător / neatrăgător : neatrăgător / atrăgător; atrăgător / atrăgător; neatrăgător / neatrăgător. S-a măsurat timpul de fixare. În studiile ulterioare din anii '90, s-a lucrat cu subiecții de 1,5 luni (6 săptămâni). S-au folosit figuri mai diversificate (femei și bărbați atrăgători / puțin atrăgători; femei negre atrăgătoare / puțin atrăgătoare; copiii mici cu grade de atractivitate diferite). S-a urmărit ca expresiile acestor fețe să fie cât mai asemănătoare.
Rezultatele sunt sintetizate în tabelul ce urmează și impun o concluzie certă: preferința pentru fețele atrăgătoare.
|
|
2-3 luni |
6-8 luni |
1,5 luni |
||
|
femei+bărbați |
femei negre |
bebeluși |
|||
|
fețe atrăgătoare |
|
|
|
|
|
|
fețe neatrăgătoare |
|
|
|
|
|
٠Toate valorile indicate sunt semnificative statistic în privința diferențelor timpului de fixare
(apud, H. Bee, Psychologie du développement, De Boeck, 1997, p. 95).
Într-un alt studiu al său din 1990, subiecții au fost copiii de 1 an. Ca variabila independentă manipulată, atractivitatea feței a fost operaționalizată printr-un joc cu adulți purtători de măști atrăgătoare / neatrăgătoare. Variabila dependentă - preferința - a fost operaționalizată prin cuantificarea indicilor referitori la starea copilului și interacțiunea lor în joc. Și de această dată s-a confirmat impactul special a ceea ce este atrăgător. Explicarea fenomenului se dovedește însă mai complicată decât identificarea lui. La prima vedere pare a fi o capacitate ce ține mai mult de natură decât de cultură, mai mult de înnăscut decât de ceea ce este dobândit. Se avansează ipoteza existenței unui model-reper înnăscut pentru ceea ce este configurație corectă și dezirabilă. Explicația rămâne însă fragilă în absența unor studii interculturale. Acestea ar avea ca obiectiv să testeze variabilitatea culturală a judecăților privind structurile atrăgătoare ale chipului și sensibilitatea precoce la eventualele variații.
O altă serie de cercetări au vizat capacitățile copiilor de a decodifica expresivitatea emoțională a feței. S-a constatat că după 5-6 luni bebelușii pot distinge între fețe bucuroase, surprinse, speriate.
La 10 luni ei folosesc indicii mimicii faciale ai adultului pentru a-și ghida comportamentul în fața necunoscutului. Fenomenul numit referință socială (Hirshberg, Svejda, 1990; Walden, 1991) - se traduce comportamental prin faptul că la apariția unei noutăți (persoană, obiect, situație), privirea copilului se desprinde de noul stimul pentru a explora fața adultului care îl îngrijește. În funcție de expresiile acestuia (încredere, surpriză, neliniște etc.) se structurează și prima reacție a copilului.
iv) luminozitatea, strălucirea.
Observația cotidiană și practicile educative tradiționale indicau strălucirea ca factor favorizant al orientării vizuale a nou-născutului. Cercetarea experimentală atestă că, încă de la 3-4 zile, nou-născutul face distincție între diferite combinații care includ strălucirea:
Surclasarea strălucirii și luminozității puternice se explică printr-o fotofobie naturală a nou-născutului cu valoare de protecție. S-a constatat că o lumină prea puternică blochează activitatea oculară, în timp ce semi-obscuritatea o stimulează.
v) interesul
Ultimul dintre criteriile care filtrează "bombardamentul" stimulării vizuale este o pârghie esențială în selecția naturală pe care nou născutul o operează între diferite categorii de stimuli. Limitarea interesului său este dată de fiziologia activității care susține concentrarea atenției: imediat după naștere această posibilitate se plasează în intervalul de 4-10 s și crește în primele luni până la 2 minute. Stimulii prea puternici, chiar interesanți, pot induce însă o inhibiție generalizată, adormindu-l pe copil în loc să-l antreneze.
vi) tratamentul informației cromatice.
TEMĂ
Imaginați un procedeu experimental care să reconfirme aceste rezultate.
▪ la 4-5 luni se poate vorbi de instalarea constanței culorii. Aceasta înseamnă capacitatea de a identificarea aceiași culoare și în condiții de "bruiaj" obținute prin modificarea luminozității; ▪ la această vârstă există deja pattern-ul adult al preferinței pentru culori (măsurat prin tehnica timpului de fixare): albastru-roșu 5 s; galben 3,8 s; verde 3 s.
TEMĂ
De mai multe ori în text s-a făcut trimitere la cele două tehnici utilizate în cercetarea percepției vizuale: timpul de fixare și habituarea-dezhabituarea vizuală. Prin ce se aseamănă, ce le deosebește?
Văzul este implicat în transferul intermodal. Această capacitate, numită și transmodalitate sau integrare intermodală, se definește ca fiind capacitatea de a transfera o informație senzorială de la o modalitate receptivă la alta, fără ca fenomenul să implice în mod necesar învățarea. Un exemplu ar fi capacitatea celor care, orbii din naștere fiind și revenindu-le vederea, pot recunoaște vizual caracterele scrierii Braille cu care au fost familiarizați tactil. Pentru adultul normal, un caz de transmodalitate apare atunci când un stimul cunoscut doar vizual (exemplu: configurația unui sigiliu, o pictogramă chinezească etc.) poate fi recunoscut doar tactil. Cercetările anilor '80 atestă precocitatea transferului intermodal. (Rezultatele concrete obținute în cercetarea experimentală a transmodalității văz-auz le discutăm la auz, iar pe cele dintre văz-simț tactil în etapa următoare 0-2 ani).
Legitățile ontogenezei senzorialității vizuale descoperite până acum permit avansarea ideii că reactivitatea vizuală a nou-născutului poate fi utilizată și pronostic. S-a avansat ipoteza conform căreia performanța capacității unui nou-născut de a diferenția două modele corelează cu valoarea QI-ului de la v. preșcolară. Rezultatul acestui gen de investigații este superior celui oferit de metodele tradiționale (diagnosticul reflexelor). Cercetările lui S. Miranda ș.a., 1977 (apud D. Papalia, Human Development, p. 90) s-au aflat la originea acestei noi căi diagnostico-prognostice: 33 nou-născuți suspectați de risc neurologic au fost examinați prin două procedee:
a) habituarea vizuală (ca procedeu de diagnostic a capacității de discriminare a doi stimuli),
b) evaluarea reflexelor (ca procedeu de evaluare a maturizării neurologice).
După fiecare procedeu, cei 33 de subiecți au fost repartizați în 3 categorii ale dezvoltării: normali / suspecți / anormali.
La vârsta de 3-4 ani, 19 dintre cei evaluați în stadiul de nou-născut au fost examinați cu un baby-test (Stanford-Binet). Concluzia care s-a impus a fost că procedeul habituării este superior oferind corelații mult mai bune. Totuși, ce observație se impune?
TEMĂTransformați toate informațiile referitoare la ontogeneza senzorialității vizuale în sugestii educative pentru părinți.
b) Auzul
Să ne reamintim că fătul poate auzi cu 4 luni înaintea nașterii. Urechea internă și cea mijlocie au deja organizare de tip adult, dar dezvoltarea neurologică este încă imatură. Cu 2 luni înaintea nașterii există capacitatea de discriminare a tonalității și intensității, ceea ce este bază pentru condiționare și habituare. În timpul și după naștere (ore, zile) auzul poate fi afectat.
Așa după cum s-a putut constata în cazul senzorialității vizuale și tratamentul informației sonore prezintă preferințe și performanțe precoce. Dintre cele evidențiate experimental menționăm: 1. discriminarea tonalității (crescător/descrescător) obiectivată în reacții diferite: tonalitățile medii - liniștesc, cele joase - sperie, tonalitățile înalte - "îngheață" motricitatea nou-născutului; 2. încă de la vârste precoce (12 ore/2 zile) apar reacții de sincronizare motorie cu vorbirea adultului (ca ritm, momente de stop și start), indiferent de limba în care i se vorbește; 3. Orientarea după sunete este precoce. La 3 zile nou născutul întoarce capul după sursa sonoră. Mai mult chiar. Analiza înregistrărilor video a evidențiat că nou-născuții cu vârste de câteva ore, își orientează buzele în direcția unei voci umane. Observarea faptului că această orientare precoce nu apare întotdeauna, i-a determinat pe cercetători să identifice condițiile necesare producerii. Principalele rezultate indică durata stimulării și durata așteptării reacției ca fiind condiții obligatorii. Pentru prima, intervalul necesar este între 1-8 secunde, iar pentru a obține răspuns este necesară o așteptare de peste 12 secunde. Această orientare precoce după sunete dispare în jurul vârstei de două luni, pentru a reapare către vârsta de patru luni, dar cu un alt statut: ca mișcare voluntară. 4. preferință pentru structura sonoră (voci, zgomote) față de sunetele singulare, conform a ceea ce s-a evidențiat și la senzorialitatea vizuală: ascendența complexității față de simplitate; 5. discriminare a structurii sonore chiar și pentru stimulii foarte asemănători. Astfel, nou născutul poate face dovada diferențierii silabelor pa și ba. Cum s-a procedat experimental pentru a confirma acest rezultat? Una dintre posibilități valorizează tehnica suptului non-nutritiv și practica habituării. Utilizând suzete sonore, experimentatorii au măsurat rata mișcărilor de supt în cazul repetării unei combinații (bah!, bah!, bah!) și, apoi, în cazul intervenției unei noi stimulări auditive (pah!).
Cu acest gen de strategii empirice s-a putut dovedi că, după vârsta de 6 luni, bebelușii discriminează sunetele limbii materne în raport cu alte foneme; 6. Nou născutul poate distinge vocea mamei de cea a altei femei, dar nu și pe cea a tatălui față de alte voci masculine. Cercetările echipei De Casper, Fifer, (1980) au avut ca subiecți copii în vârstă de 3 zile, cu suzete în gură, în timp ce auzeau vocea maternă (înregistrată) și, apoi, tot înregistrată, vocea altei femei. Rata suptului în prima situație a fost cu 24% mai ridicată; 7. După 3 luni, bebelușul este capabil să detecteze emoții exprimate vocal; 8. Transferul intermodal are variate forme de expresie. La 3-4 luni transmodalitatea de tip auz-văz este prezentă. Cercetările lui Waltron și Bower (1993) și ale echipei lui Pikens (1994) au evidențiat că bebelușii, puși în situația de a urmări un film mut care prezintă două fețe care își mișcă buzele în ritmuri diferite, pot face asocierea corectă cu benzile sonore corespunzătoare.
Aceste investigații ale anilor '90 confirmă rezultatele uneia dintre primele tentative în domeniu (Loraine Bahrick, 1983). Autoarea în cauză a realizat un montaj experimental utilizat pentru bebeluși cu vârstă de 4 luni. Aceștia urmăreau prezentarea concomitentă a două desene animate mute, în care personajele - un cangur și un măgăruș - difereau prin ritmul săriturilor. Alternând stimulări sonore corespunzătoare celor două filmulețe, s-a putut dovedi că orientarea privirii copiilor și timpul de fixare a stimulului vizual erau determinate de manipularea auditivă folosită.
După vârsta de 6 luni, copilul este capabil să estimeze distanța la care este plasată o sursă sonoră și să o identifice.
TEMĂ
Cum ați putea dovedi experimental aceste două capacități?
O altă exprimare a transferului intermodal a fost surprinsă de cercetările lui Soken și Pick (1992) care au făcut dovada capacității copiilor de 7 luni de a asocia corect vocile vesele cu fețe vesele și cele supărate cu fețe supărate.
În raport cu ontogeneza percepției vizuale, cercetările tratamentului informației auditive sunt mai puțin avansate, date fiind și dificultățile sporite de operaționalizare. Cele mai frecvente sunt legate de monitorizarea pulsului, respirației, motricității generale sau specifice (suptul).
Până la vârsta de 10 luni auzul surclasează văzul. Faptul are confirmare experimentală comportamentală. Confruntați cu două evenimente, unul auditiv și altul vizual, bebelușii de până la 10 luni acordă mai mare atenție primului. După această vârstă, ei reacționează după modelul adult: ochiul are prioritate. Argumentarea este de natură neurofiziologică. Dată fiind diferența de antrenament prenatal între cele două forme senzoriale, bazele lor neuroanatomice sunt diferit maturizate. Cea auditivă este mai dezvoltată, în toate segmentele: periferic, căi de transmitere, zonă corticală.
c) Mirosul și gustul
Se știe că nou-născutul posedă o sensibilitate olfactivă antrenată încă din etapa prenatală. Pentru anumite mirosuri pattern-ul de răspuns este similar celui adult, ceea ce sugerează o bază neurofiziologică înnăscută. Printre preferințele depistate până acum se numără mirosul de: ciocolată, banane. În registrul nonpreferință, indicat de grimase sau de întoarcerea capului în altă direcție, se înscriu mirosul de ouă stricate sau de amoniac. De regulă, nou născutul diferențiază mirosurile tari: ceapă, usturoi, oțet. Discriminarea olfactivă a mamei este precoce (din primele zile după naștere) și rapidă (câteva ore de contact direct sunt suficiente), iar această capacitate durează până în jurul vârstei de 2 ani. În timp, performanțele olfactive descresc sub aspectul acuității, dar se socializează și diversifică prin învățare.
Practicile alimentare influențează rapid și semnificativ dezvoltarea capacităților olfactive ale nou-născutului.
O particularitate a nou-născutului este că are toată cavitatea bucală (minus zona palatului) tapetată cu receptori gustativi. El manifestă preferință netă pentru dulce - suge prelung, cu pauze puține și cu o mimică de relaxare facială. Prezintă reacții diferențiate și la celelalte gusturi de bază: amar - respingere, buze strânse, acru - strâmbătură; sărat - în primele luni de viață respingere sau indiferență; după 4 luni începe să-l intereseze (ceea ce reprezintă o premisă pentru diversificarea alimentară!)
TEMĂ
Reamintiți-vă concluziile studiului lui L. Marlier, B. Schaal (1997) prezentat la tematica de seminar din semestrul I.
Ce impact precoce al alimentării la sân au depistat autorii? Cum sunt explicate diferențele dintre capacitățile olfactive ale copiilor hrăniți cu lapte matern, față de cei care au supt laptele praf. De ce unii par a avea deja ca "schemă" de explorare olfactivă a alimentului căutarea familiarului, iar ceilalți căutarea noutății?
d) Senzorialitatea tactilă
Cea mai precoce în etapa prenatală, senzorialitatea tactilă este desigur prezentă și acum. Zonele de maximă sensibilitate sunt: gura, palmele, tălpile. Nou născutul poate distinge între rece-cald, lipicios-alunecos, neted-aspru. Reacțiile la temperatură și durere sunt monitorizate prin modificarea ritmului cardiac, a presiunii sanguine etc. Mângâiat, el devine atent, iar mângâierea sistematică pare a stimula creșterea fizică și dezvoltarea emoțională. Explorarea bucală, incluzând și componenta tactilă, are o etapă de maxim la vârsta de 6 luni. Senzorialitatea tactilă intră în combinațiile intermodale timpurii. Cercetări interesante au vizat transmodalitate tact-văz (o prezentarea a acestei capacități o vom urmări în cadrul dezvoltării motricității în etapa 0-2 ani).
Deși a pornit cu un serios handicap generat de miturile despre nou-născut (până în 1920 perceput ca "surd", până în 1950 tratat ca "nevăzător" și încă considerat "insensibil la durere") cercetarea senzorialității primare se află actualmente în plină efervescență. Cu toate că este departe de a-și fi definitivat proiectele, totuși, s-au degajat deja trei concluzii majore: 1. În primele 6 luni de viață, adaptarea senzorială monopolizează prioritar energia copilului; 2. În termeni de performanță s-a constatat că bebelușii pot cu mult mai mult și cu mult mai devreme decât se credea. Această constatare are incidență directă asupra practicilor educative, a educației senzoriale timpurii. 3. Departe de a fi doar un "burete senzorial", nou-născutul face dovada unor capacități de tratament structural și structurat a informațiilor.
III. Diferențe interindividuale și interculturale
Problematica diferențelor interindividuale precoce se plasează între două extreme atitudinale: minim de variabilitate vs. maxim de variabilitate. Exprimate plastic, ca afirmații, ele ar fi: a) "Un bebeluș este un bebeluș, l-ai văzut pe unul i-ai văzut pe toți!"; b) "A îngriji un copil după sfatul unei cărți este o bună idee, numai că este nevoie de câte o carte diferită pentru fiecare bebeluș!"
Unul dintre domeniile diferențelor interindividuale evidente și sistematic cercetate este cel temperamental. Este adesea citată o investigație de referință: NYLS (New York Longitudinal Study - apud. Lerner, Human Developement, pp. 214-217). Începută în 1956 ea continuă încă. Inițiatori au fost: Alex Thomas, Stella Chess ș.a. Ei au avut ca subiecți inițiali 133 copii cu vârsta de o zi (la adolescență, rămăseseră în lot 99). Periodicitatea înregistrării datelor a fost diferită. În primul an, la câte 3 luni; în următorii, la câte 6 luni. Metodologia a fost mixtă. S-a utilizat observația participativă realizată prin intermediul părinților. Aceștia completau fiecare câte o foaie de observație, după care urma câte un interviu cu fiecare părinte separat. Consemnul cerea înregistrarea și descrierea faptelor și nu evaluarea lor (ex. Operator: - Cum a reacționat copilul la introducerea cerealelor?; Părinte - Nu le-a putut suporta! (evaluare); O. - De ce credeți că nu i-au plăcut? Ce a făcut?; P. - A scuipat ce luase în gură și, când i-a fost oferită o nouă linguriță, a întors capul (relatare factuală).
Obiectivele NYLS au fost: a) constatarea diferențelor de reacție și a durabilității lor în timp; b) analiza bazei acestor diferențe și a valorii ei predictive pentru trăsăturile temperamentale.
În cadrul acestui studiu, temperamentul a primit o definiție largă: stilul reactivității comportamentale la ambianță. Operaționalizarea temperamentului s-a făcut prin intermediul a nouă variabile, fiecare cu câte trei forme de expresie, după criteriul intensității/frecvenței /calității lor (vezi tabelul).
Dintre rezultate preliminare menționăm: ▪ diferențele temperamentale interindividuale pot fi decelate din primele săptămâni de viață; ▪ cele mai evidente sunt la: activism, intensitatea reacției, sensibilitate, tonalitatea afectivă, concentrare-distragere; ▪ aceste diferențe nu depind sistematic de personalitatea părinților sau de stilul lor educativ; ▪ diagnosticul precoce al acestor diferențe are și valoare prognostică.
|
Variabila |
Definire |
Expresii |
|
1. Nivelul activității (activismul) |
Ponderea perioadelor active în raport cu cele cu activism diminuat |
Înalt, moderat, scăzut |
|
2. Ritmicitatea |
Regularitățile prezente în activitățile de bază: somn, hrană, excreție etc. |
Ritmice, variabile, neritmice |
|
3. Reacția la noutate |
Comportamentul dominat în fața noutății |
Apropiere, mixtă, retragere |
|
4. Adaptabilitatea |
Ușurința acceptării schimbării |
Ridicată, mixtă, scăzută |
|
5. Intensitatea reacției |
Energia răspunsului |
Intensă, mixtă, slabă |
|
6. Sensibilitatea (pragul senzorial) |
Intensitatea stimulării capabile să producă un răspuns diferențiat (ex. în cazul habituării) |
Înaltă, moderată, scăzută |
|
7. Tonalitatea afectivă |
Starea dominantă: prietenoasă, veselă, bucuroasă în opoziție cu cea morocănoasă și/sau neprietenoasă |
Pozitivă, variabilă, negativă |
|
8. Concentrarea-distragerea |
Măsura în care stimulii externi alterează comportamentul în curs |
Înaltă, mixtă, slabă |
|
9. Persistența |
Timpul acordat unei activități |
Înaltă, variabilă, scăzută |
Combinarea celor 9 variabile și a formelor lor de expresie le-a permis autorilor conturarea a patru categorii temperamentale:
a) nou-născuți dificili (10%) - țipă, au accese de furie, refuză mâncarea nouă, reacționează energic la spălare, mănâncă și dorm neritmic, sunt greu de împăcat; 70 % dintre ei au probleme la vârsta preșcolară.
b) nou-născuți cordiali, dar lenți (15%) - adaptare lentă, nivel scăzut de activism, tendința de retragere, variază greu la situații noi; problemele lor sunt nesemnificative ca preșcolari, dar 50% dintre ei au dificultăți de adaptare în clasele elementare.
c) nou-născuți maleabili (40%) - senini, veseli, adaptabilitate rapidă; doar 18% au probleme în perioada școlară.
d) nou-născuți din categoria mixtă (35%) - prezintă un tablou amestecat.
TEMĂ
Stabiliți corespondențele dintre cele patru categorii identificate de Thomas și Chess cu tipologia temperamentală clasică.
Un alt aspect al variabilității comportamentale precoce este cel legat de diferențele interculturale. Scorurile la testele de dezvoltare indică deosebiri între nou-născuții unor grupuri etnice diferite, chiar în situația în care aceștia trăiesc în aceeași țară. Astfel, cercetări efectuate în Statele Unite au impus ideea că nou născuții asiatici (chinezi, japonezi) și cei ai nativilor americani (indienii navajo) sunt mai puțin iritabili decât cei de origine caucaziană (albi). Aceștia din urmă sunt mai activi, dar și mai iritabili. Explicația este de ordin cultural. Modelul tradițional al practicilor de puericultură, mai persistent în primele două cazuri, face ca mamele din primele categorii menționate să încurajeze calmul copiilor lor prin înfășare. În plus, ele se caracterizează prin răspuns prompt la cererile de hrană și contact fizic ale bebelușilor lor. Chiar și în cazul unor reflexe primare aceste diferențe sunt observabile. Astfel, pentru reflexul Moro, tabloul este diferențiat: la nou-născuții caucazieni pattern-ul este: brațele întinse în cruce, plâns puternic și de durată, tot corpul agitat; la nou născuții navajo este mai puțin evidentă proiectarea în exterior a brațelor și picioarelor, cât mai ales flexia acestora pe corp; ei plâng rar, sunt mai puțin agitați, sau această stare este doar pasageră.
Atunci când studiul variabilității a luat în calcul criterii mai ample, s-a identificat faptul că nou-născuții negri (născuți în Africa sau în altă parte) - au o dezvoltare mai rapidă și înainte și după naștere. Fizic și motor sunt diferențe notabile: talie superioară, picioare mai lungi, oase mai grele și mai mult țesut muscular. Abilitățile motorii premergătoare mersului și chiar mersul sunt mai precoce (Tanner, 1978). Pe locul doi se situează nou-născuții din rasa caucaziană (albi), iar cei asiatici par a fi cei mai lenți sub aspect motor.
Acest gen de date, încă insuficiente pentru a putea desprinde un adevăr general, sugerează totuși ideea că normalitatea dezvoltării este o variabilă controlată de interdependența natură-cultură (vezi caseta nr. 2).
CasetA nr. 2
Diversitatea practicilor de creștere a copiilor
"Haideți să urmărim câteva exemple pentru a ilustra faptul că modalitatea pe care noi o considerăm "corectă" în privința creșterii copiilor nu este nicidecum împărtășită de toate societățile.
1. Observați o mamă din țările vestice care are bebelușul pe genunchi și veți vedea cât de total absorbiți sunt unul cu celălalt. Mama își dă silința să conducă această interacțiune, adesea foarte intensă din punct de vedere emoțional, prin îmbrățișare, zâmbet, legănare, cântec și discuție cu copilul, asigurându-se că este în centrul atenției acestuia. Să considerăm acum observațiile unor mame Kaluli și ale bebelușilor lor (Schieffelin, Ochs, 1983). Persoanele Kaluli formează o societate mică în pădurile tropicale din Papua Noua Guinee, iar acolo interacțiunea mamă-copil îmbracă o cu totul altă formă. Bebelușii nu sunt tratați ca parteneri într-un schimb de tip unu-la-unu: cei doi nu petrec mult timp uitându-se unul în ochii celuilalt, ci, dimpotrivă, mamele țin copiii astfel încât ei să fie întorși spre exterior și să poată fi văzuți de ceilalți care fac parte din grupul lor social. Mai mult, mamele vorbesc rareori direct cu bebelușii; ceilalți oameni (în special copiii mai mari) vorbesc cu sugarul, iar mama vorbește cu o voce de intensitate înaltă "pentru " acesta. Așadar, de la început copiii sunt implicați în schimburi cu mulți parteneri. Motivul pentru un astfel de tratament poate fi identificat în condițiile de trai ale celor din societatea Kaluli: acolo, comunitățile sunt compuse din 60-90 de indivizi, care locuiesc într-o casă lungă fără pereți interiori. Unitatea mamă-copil și familia așa cum le știm noi au o importanță mai mică; de la o vârstă fragedă, copiii sunt pregătiți să fie conștienți de comunitatea socială ca întreg - de aici obiceiul de a întoarce bebelușul cu fața spre exterior și nu spre mamă, reducând astfel importanța interacțiunii unu-la-unu. Oricare altă practică ar fi considerată "anormală" și de puțin folos pentru dezvoltarea copilului.
2. În societatea Gusii din Kenya, orice interacțiune a mamei cu bebelușul ei are ca scop evitarea sau reducerea oricărei agitații pe care acesta ar resimți-o în mod normal într-o interacțiune unu-la-unu - cu alte cuvinte, liniștirea și nu activarea contează. Și aici există puțină interacțiune față-în-față: când e prezentă, este lentă și lipsită de emoții. Cel mai uzual răspuns al mamei la privirea sau gânguritul bebelușului este de a se uita în altă parte. Accentul cade însă pe contactul fizic, chiar și în timpul somnului. În momentul în care bebelușul plânge, el sau ea obține atenție fie prin oferirea sânului, fie prin legănare și îmbrățișare - din nou pentru evitarea agitației. Și în acest caz, mama urmează prin aceste obiceiuri o agendă culturală: ea trebuie să se întoarcă cât de repede la muncile câmpului, moment în care bebelușul va fi lăsat în grija copiilor mai mari, el sau ea trebuind să fie suficient de calm(ă) și de ușor de îngrijit pentru ca aceștia să se descurce. Felul în care mamele se poartă cu bebelușii se constituie așadar în modalitatea "corectă" de a îndeplini scopul determinat cultural.
3. În societatea occidentală se acordă o importanță considerabilă jocului, iar mamele se joacă adesea împreună cu copiii lor pentru a asigura formarea abilităților cognitive și educaționale. Nu la fel se întâmplă în cazul mamelor mexicane din familiile sărace, care văd jocul ca având importanță minimă și nici un rol în dezvoltarea viitoare. Când sunt rugate să se alăture copiilor lor în joc, aceste mame consideră această experiență ciudată și jenantă, iar contribuțiile lor iau de cele mai multe ori forma unei educații explicite și nu a unor acțiuni menite să facă experiența "distractivă". Luând în considerare circumstanțele economice, aceste mame par să funcționeze pe baza unui "model de muncă": viața este serioasă, jocul este un lux și cu cât învață copiii mai repede această lecție cu atât mai bine.
4. În societatea japoneză tradițională predomină o concepție foarte diferită privind natura copilăriei față de cea din Occident. Mamele din cultura occidentală se văd ca oferind ajutor bebelușului foarte dependent cu scopul de a-i dezvolta independența pe parcursul copilăriei și, de foarte devreme, adoptă practici care promovează deopotrivă autonomia fizică și psihologică. Copiii sunt încurajați să exploreze singuri situații noi, este valorizată asertivitatea, iar dependența emoțională nu este privită cu ochi buni. Mamele japoneze văd copilăria ca mergând în direcția opusă, de la independență la dependență. Nou-născutul este considerat o ființă separată și autonomă, pe care mama trebuie să o socializeze pentru a deveni dependentă de ceilalți membri ai grupului. De aceea, sarcina ei este aceea de a utiliza tehnicile de creștere a copiilor care îl leagă tot mai mult pe copil de ea și apoi de ceilalți. [.]
În timp ce o mamă occidentală apelează la jucării pentru a atrage atenția copilului la proprietățile și funcțiile acestora, încurajând astfel orientarea spre lumea obiectelor, mama japoneză intră în joc și scoate în evidență rutinele care leagă copilul de mamă., De exemplu, confruntând copilul cu o mașină, mama occidentală poate să spună: "Aceasta este o mașină. Vezi mașina? Îți place? Are roți drăguțe." Mama japoneză ar zice: "Uite! Este o brrrmmm-brrrmmm. Ți-o dau ție. Acum mi-o dai mie. Da! Mulțumesc." Al învăța pe copil numele obiectului sau a-i demonstra proprietățile sale nu prezintă importanță; ceea ce contează este a-l învăța pe copil normele culturale pentru vorbirea politicoasă, iar jucăriile sunt doar un mijloc de a-l implica pe copil în ritualurile sociale care vor lega mai puternic mama și copilul. În unul din cazuri, scopul mamei este de a focaliza atenția copilului pe jucărie, în celălalt, de a o centra pe aspectele interpersonale.
5. Pentru a exemplifica distincția, socializare individualistă - socializare colectivistă, să analizăm cuvintele pe care părinții din două grupuri culturale diferite le utilizează pentru a-și descrie copiii, și anume o comunitate metropolitană din America și o societate rurală din Kenya (Harkness, Super, 1992). Când mamele americane sunt rugate să își descrie copiii ele tind să se concentreze pe abilitățile cognitive ale copiilor: cuvintele mai des folosite sunt "inteligent", "deștept", "imaginativ", împreună cu expresii care se referă la independența copiilor și încrederea în sine, cum sunt "poate face alegeri", "capabil să se joace singur" și "rebel" sau opozant" - caracteristici văzute ca dezirabile, așa cum sunt calitățile sociale de tipul "încrezător" și "în largul său cu alții". Mamele africane au acordat cea mai mare atenție caracteristicilor care reflectă obediența și capacitatea copiilor de a oferi ajutor: "bun la suflet", "respectuos", "demn de încredere" și "onest" se aflau printre cele mai frecvente cuvinte descriptive în prezentările lor. În mod evident aceste mame aveau valori diferite de cele ale mamelor americane: conceptul lor despre ce înseamnă un copil adaptat reflectă importanța acordată adecvării la grup și contribuției la nevoile comune, ele nedorind copii ai căror caracteristici să-i ajute să intre în competiție cu ceilalți.
6. Să luăm cazul timidității - un atribut personal care este într-o anumită măsură determinat genetic, dar care este influențat și de felul în care sunt crescuți copiii. În Occident, o natură umană orientată spre exterior este văzută în general ca un lucru de preț; timiditatea este văzută ca un handicap social și de aceea este indezirabilă. În forma sa extremă, timiditatea este considerată un semn al neadaptării sociale și, așa cum au arătat cercetările, este mai probabil ca astfel de copiii să fie marginalizați de colegii lor, să se simtă singuri și depresivi și să dezvolte o imagine de sine distorsionată. În țările din estul îndepărtat, cum sunt China, Thailanda, Indonezia și Coreea, prevalează o atitudine foarte diferită: timiditatea este valorizată pozitiv. Comportamentul extravert și asertiv este văzut ca fiind disruptiv din punct de vedere social; de aceea, copiii sunt crescuți pentru a deveni retrași și reticenți. Părinții și profesorii tind să laude și să încurajeze astfel de comportamente și să descrie copiii timizi ca fiind competenți social - o atitudine total diferită de cea manifestată de vestici. În plus, copiii timizi din culturile estului îndepărtat nu sunt rejectați de colegii lor și este mai probabil să dezvolte o imagine pozitivă de sine decât copiii orientați spre exterior și dezinhibați.
Așadar, una și aceeași caracteristică personală are sensuri diferite în culturi diferite. În estul îndepărtat, unde predomină orientarea colectivistă și unde doctrina confucianistă a pietății filiale cere un comportament submisiv din partea copiilor față de cei mai în vârstă, timiditatea este văzută ca o calitate care contribuie la menținerea ordinii sociale și este încurajată. Nu este de mirare că incidența timidității este considerabil mai mare la copiii din estul îndepărtat decât la copiii vestici, unde un asemenea atribut este văzut ca indezirabil și nepotrivit cu normele sociale de asertivitate și independență".
(H.R. Schaffer, Introducere în psihologia copilului, ASCR, Cluj, 2005, pp. 26-27, 28, 29, 31-32)
TEMĂ
Reluați suportul de curs și redactați concluziile generale privind dezvoltarea nou-născutului.
|
