Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Antonin Dvorak

personalitati




Antonin Dvorak






Trio Dumky, op. 90



BIOGRAFIA sI CREAŢIA COMPOZITORULUI

Aparitia scolilor nationale īn a doua jumatate a secolului al XIX-lea reprezinta unul din evenimentele importante īn istoria muzicii universale. Antonin Dvorak īmparte cu Bedrich Smetana 24224v2121y gloria de a fi pus bazele scolii nationale cehe. Acesta a continuat drumul īnaintasului sau, apropiind si mai mult arta de nazuintele poporului sau, dezvaluind frumusetile spirituale si artistice ale acestuia.

Antonin Dvorak s-a nascut la Nelahozeves, lānga Praga, la 8 septembrie 1841, fiind fiul unui macelar-cafegiu. Dupa terminarea claselor primare īn orasul natal, este trimis la Zlonice, unde trebuia sa īnvete meseria de macelar. Aici, ia contact cu primele notiuni despre muzica, pe care le datoreaza organistului orasului. Īn cele din urma tatal sau se resemneaza si-l trimite la scoala de organisti de la Praga, īn 1857. Din 1862, intra īn orchestra Teatrului provizoriu, devenind prieten apropiat si colaborator al lui Bedrich Smetana.

Īn 1875 primeste o bursa la Viena, unde face cunostinta cu Johannes Brahms, care ramāne impresionat de talentul si originalitatea sa. Īn 1879, Dvorak face prima calatorie īn Anglia, unde avea sa revina de noua ori, īn calitate de dirijor.

Pentru meritele sale, Universitatea din Praga i-a acordat titlul de doctor, fiind numit profesor de compozitie, contrapunct si armonie la conservator, iar īn 1891 Universitatea din Cambridge īl distinge cu titlul de Doctor honoris causa. Īn 1892, Dvorak accepta invitatia de a fi profesor la Conservatorul din New York, unde va ramāne pāna īn 1895. Pe lānga munca de pedagog desfasurata īn cadrul conservatorului, Dvorak s-a ocupat si cu studierea folclorului popoarelor de culoare, pe care īl va utiliza īn minunata simfonie īn mi minor Din lumea noua.

O data cu īntoarcerea lui la Praga, īn mai 1895, a urmarit sa-si impuna creatiile si inspiratia lor ceha īn capitalele muzicale ale vremii, Viena si Berlin, care l-au omagiat, numināndu-l membru al academiilor lor. Devenit o veritabila glorie nationala, a murit la 5 mai 1904, īn urma unei congestii cerebrale.

Dvorak a creat traditia simfonica si camerala a muzicii cehe moderne. Īnca de la īnceputurile creatiei sale, Dvorak se īndreapta catre muzica de camera. Primul sau opus este un cvintet cu doua viole, urmat la putin timp de un cvartet. Muzica de camera este reprezentata prin 4 triouri, 12 cvartete, 5 cvintete si un sextuor.

Īn genul simfoniei, imaginatia creatoare a lui Dvorak si-a gasit un larg teren de realizare: a scris noua simfonii, cea īn mi minor, Din lumea noua se bucura de cea mai mare popularitate.

Opera este unul din genurile preferate de compozitor, la care a lucrat intens, compunāndu-le una dupa alta: Caterina si Diavolul, Rusalca dupa Mireasa vānduta, cea mai populara opera ceha, cu un subiect popular asemanator operei cu aceelasi nume, a compozitorului rus Dargomījski, si Armida.

Īntr-un singur an a scris poemele simfonice Zāna din miezul zilei, Fusul de aur si Porumbelul.

Dvorak este primul compozitor ceh care a scris concerte instrumentale. Cele trei concerte - Concertul pentru pian (īn sol minor), Concertul pentru vioara (īn la minor) si Concertul pentru violoncel (īn si minor), au devenit piese foarte cunoscute si sunt cāntate frecvent īn cadrul concertelor simfonice.

Dintre cele mai cunoscute creatii vocale, ramān celebre Cāntecele morave op. 20, 4 cīntece pentru soprana si tenor cu acompaniament de pian op. 29 si op. 32, corurile, mai ales cele cuprinse īn ciclurile Ghirlanda de cāntece populare cehe op. 41 si Ghirlanda de cāntece populare slovace op. 43.

Pentru a completa tabloul creatiei lui Dvorak trebuie amintite cele patru rapsodii slave, Dansurile slave, cinci uverturi, cinci poeme simfonice- Vodnik (Geniul apelor), Palednice (Strigoiul), etc., oratorii - Sfānta Ludmila, cantate, un recviem, piese pentru vioara, violoncel: Romanta pentru vioara si orchestra, Rondo pentru violoncel si orchestra.

Cele peste 115 lucrari ale lui Dvorak constituie o importanta mostenire pentru istoria muzicii universale, dar si pentru urmasii acestuia - Josef Suk, Vitezslav Novak, Bohuslav Martinu.










Trio Dumky





Dvorak a compus patru trio-uri pentru pian, vioara si violoncel: Trio nr. 1 īn si bemol major, opus 21, Trio nr. 2 īn sol minor, op. 26, Trio nr. 3 īn fa minor, op. 65 si Trio nr. 4 Dumky, op. 90, acesta din urma impresionānd prin alternanta momentelor de mare dinamism, miscare si vitalitate din partile rapide cu momente de contemplare īn partile lente.

Dvorak are ca sursa de inspiratie folclorul popular slav, introducānd īn lucrarile sale forme populare de dans precum Furiant sau Dumka, pe care le dezvolta, conferind muzicii titluri de noblete.

Dumki deriva din Dumka, īnsemnānd un cāntec popular slav īn care starile de bucurie alterneaza cu cele de tristete.

Īn acest Trio Dumky, Dvorak paraseste tiparul clasic, realizānd o īnlantuire de sase piese, contrastante din punct de vedere dimanic si agogic, cu o structura rapsodica, care reda īntr-un mod cāt mai autentic caracterul elegiac al poeziei populare slave.

Īn aceasta lucrare este redata cea mai pronuntata latura a compozitorului, si anume aceea a unei personalitati de un puternic nationalism.

Partea I a acestei remarcabile lucrari are o forma de lied bipartit dublu A B A' B'.

Sectiunea A (masurile 1-34) are ca indicatie de tempo - Lento maestoso si este prezentata īn tonalitatea mi minor. Aceasta sectiune este structurata īn doua subsectiuni : ,,a,, - masurile 1-12 si ,,a ',, - masurile 13-34. Prima subsectiune aduce tema la pian, īn timp ce violoncelul intoneaza o melodie plina de dramatism si tensiune, stare instalata prin accentele scrise pe timpii 1 si 3 ai masurii, dar si prin tonalitatea minora. Acest īnceput solicita o atentie deosebita asupra emisiei sonore, nuanta notata fiind cea de fortissimo, de aceea este nevoie de un sunet plin si sustinut la violoncel.


Exemplu 1:



Subsectiunea a doua prezinta īn prim plan vioara, care preia linia melodica a violoncelului, ce va reveni īncepānd cu masura 17.

Sectiunea B (masurile 35-72), este adusa īntr-o miscare rapida - Allegro, īn tonalitatea Mi major. Schimbarea tempoului si a tonalitatii - omonima majora, contribuie la atmosfera energica, plina de vitalitate a acestei sectiuni, care cuprinde doua subsectiuni - ,,b,, - masurile 35 cu auftakt - 49) si ,,b',, - masurile 50 cu auftakt - 72. Prima, aduce tema la violoncel, acompaniat de vioara si pian. Acesta tema se afirma prin dinamism si veselie si este contrastanta cu cea din sectiunea anterioara, care degaja tensiune si dramatism.


Exemplu 2:



Subsectiunea a doua a B-ului aduce vioara īn planul principal cu o noua tema, prezentata de doua ori. Violoncelul si pianul contribuie la realizarea acestei atmosfere de voie buna, finalul acestei sectiuni fiind relevant, prin acordurile repetate de Mi major.

Sectiunea a treia A' (masurile 73-102), readuce atāt tempoul - Lento maestoso, cāt si tonalitatea initiala - mi minor. Subsectiunea ,,a,, (masurile 73-81) prezinta tema la vioara si violoncel, īn locul pianului, iar īn ,,a',, (masurile 82-102) pianul are tema, urmat de vioara, spre final se alatura si violoncelul.

Ultima sectiune a primei parti, B' (masurile 103-137), reprezinta reluarea B-ului, diferenta este realizata de inversarea planurilor melodice la vioara si violoncel.

Partea a II-a - Poco Adagio , este scrisa īn forma de lied bipartit dublu A B A' B'.

Sectiunea A (masurile 1-116) este structurata īn subsectiuni, dupa cum urmeaza: subsectiunea ,,a ,, (masurile 1-17 ), aduce īn prim plan violoncelul, cu o tema lirica, plina de cantabilitate si expresivitate.


Exemplu 3:



Acompaniamentul pianului are rolul de a fixa tonalitatea do# minor, īn care se desfasoara acest fragment, iar vioara surdinata intervine discret, dānd raspuns violoncelului. Masurile 18-25 īncadreaza subsectiunea ,,a',, , care se desfasoara īn tonalitatea Do# major. Pianul intoneaza o formula repetitiva (optime si doua saisprezecimi), completata de raspunsul viorii, asemanator cu cel anterior, dat violoncelului. Subsectiunea ,,a,, (masurile 26-41) readuce tonalitatea do# minor si tema intonata de violoncel la īnceputul acestei parti a II-a, a trioului.



B-ul (masurile 42-116) pastreaza tonalitatea anterioara, dar aduce o schimbare de tempo - Vivace non troppo. Este o sectiune dimanica, ce imprima discursului muzical un caracter jovial si vioi. Tema subsectiunii ,,b,, (masurile 42-73) se aude pentru prima data la vioara, iar din masura 65 pianul va fi cel care o preia, de data aceasta fiind cāntata īn fortissimo, nuanta ce imprima un caracter hotarāt, decis, īn contrast cu cel al primei expuneri de tema care era joviala, jucausa. ,,b',, (masurile 74-89) secventeaza elemente alei temei anterioare. Masurile 90-97, īncadreaza subsectiunea ,,b,, si readuc tema la vioara, īn tonalitatea do# minor. Cadenta violoncelului (masurile 106 cu auftakt - 116) este pregatita de puntea, de noua masuri la pian. Spre finalul cadentei, violoncelul realizeaza un ritenuto, anticipānd urmatoarea schimbare de tempo.


Exemplu 4:


Sectiunea A' (masurile 117-158) reprezinta reluarea A-ului initial, usor modificat, atāt prin aducerea temei la pian si nu la violoncel, cāt si prin secventarile ce au loc īn cadrul masurilor 147-157.

B' (masurile 158-195) este ultima sectiune a acestei parti si aduce īn planul principal pianul, care intoneaza tema, īn tonalitatea do# minor, īntr-un tempo Vivace (masurile 158-181 - subsectiunea ,,b,,). Masurile 182-190 īncadreaza subsectiunea ,,b',, , īn care tema este preluata de vioara. Ultimele doua masuri ale partii a II-a au caracter concluziv.


Partea a III-a a trioului are forma de lied tripartit compus A B A' + coda.

Sectiunea A contine trei subsectiuni: ,,a,, La major - masurile 1-42; ,,a',, Fa # major - masurile 43-53 si ,,a,, La major - masurile 54-61.

Primele patru masuri ale sectiunii A (masurile 1-69) apartin pianului si au rolul de a plasa ascultatorul īntr-o atmosfera linistita, plina de calmitate. Vioara si violoncelul vor utiliza surdina pentru a prelua motivul adus de pian īn debutul acestei parti. Tema este auzita pentru prima data la pian (masurile 9-16). Violoncelul, cu sunetul sau cald si expresiv va expune tema preluata de la pian.


Exemplu 5:


Īn ,,a',, tema este prelucrata si este cāntata la vioara. Violoncelul si pianul intoneaza formula de triolet cu optime, īn mod repetitv, ca un raspuns reciproc. Subsectiunea ,,a,, aduce tema prelucrata, la toate cele trei instrumente.

Sectiunea B (masurile 70-134) are ca indicatie de tempo - Vivace non troppo si este alcatuita din patru subsectiuni, dupa cum urmeaza: ,,b,, (masurile 70-85) prezinta tema la violoncel, īn tonalitatea la minor, urmata de expunerea ei si la vioara. ,,b',, (masurile 86-103) aduce o noua linie melodica descendenta, la violoncel, contrastanta cu cea initiala, prin tensiunea pe care o degaja, stare impusa de notele accentuate. Īn ,,b'',, (masurile 104-119) pianul este cel care intoneaza tema initiala, īn octave. Violoncelul aduce īn discursul sau doar doua sunete - la si mi, care sunt treptele I, V din tonalitatea la minor, a acestei subsectiuni. Īn ,,b"',, (masurile 120-134) violoncelul prezinta tema īn La major, iar procedeul de expunere este pizzicato pāna īn masura 120, unde se revine īn arco. Īn finalul acestei sectiuni cele trei instrumente realizeaza un ritenuto, cu rol de pregatire a Andantelui ce urmeaza.

Masurile 135-164 īncadreaza sectiunea A', care reprezinta reluarea variata a A - ului initial.

Coda (masurile 165-182) aduce tema la pian si īncheie aceasta parte īntr-o nota optimista, īn tonalitatea La major.


Partea a IV-a este īn forma de Rondo + Coda. A B A' C A" D A'" + Coda.

A- (masurile 1-22) - re minor; B (masurile 23 cu auftakt - 31) - Fa major; A' (masurile 32-49) - re minor; C (masurile 50 cu auftakt - 72) - Re major; A" (masurile 73-90) - re minor, D (masurile 91-128) - Re major; A"' (masurile 129-148) - re minor si Coda (masurile 149- 170), unde:

A, A', A", A"' = refren

B, C, D = cuplete

A-ul debuteaza cu patru masuri la pian si vioara (masurile 3-4), care pregatesc intrarea violoncelului cu o tema cantabila, plina de sensibilitate si caldura, pe care o va expune de doua ori.

Exemplu 6:

B-ul surprinde prin diversitatea din punct de vedere agogic, pe care o īntālnim pe parcursul a doar noua masuri. Allegretto scherzando - accelerando - ritenuto - a tempo - accelerando - poco ritenuto sunt indicatii ce trebuie respectate la pian si vioara, īn tot acest timp violoncelul avānd pauze.

Exemplu 7:



A' revine cu aceeasi tema melodioasa si plina de expresivitate, a violoncelului, prezentata si aici tot de doua ori.

C-ul aduce acelasi material tematic din B, īnsa diferit din punct de vedere tonal. Aceasta subsectiune are caracter dezvoltator, violoncelul care se va face auzit īncepānd cu masura 59, va prelucra elemente melodice din discursul anterior al viorii.

A"-ul revine cu aceeasi tema cantabila a violoncelului. Singura diferenta consta īn inversarea planurilor melodice la pian si vioara.

D-ul este īn tonalitatea Re major si aduce pentru īnceput īn prim plan pianul, cu o tema energica, vioaie, prezentata de doua ori. O noua linie melodica se aude la vioara si violoncel īn cadrul masurilor 101-108. Tema intonata initial la pian, se va face auzita la vioara īncepānd cu masura 123 pāna la finalul cupletului.

A"' revine pentru ultima oara, asa cum a fost adus pentru prima data, si anume cu cele patru masuri de pregatire la vioara si pian.

Coda īncheie partea a IV-a a trioului īn tonalitatea Re major.


Partea a V-a - Allegro are forma de lied tripartit compus ABA + Coda.

Sectiunea A este alcatuita din doua subsectiuni: "a" (masurile 1-30) - Mi bemol major si "a'" (masurile 31-cu auftakt-50) - mi bemol minor.

"a" debuteaza cu o masura adusa de pian, īn forte, ca un semnal pentru ce va urma. Motivul pianului va fi continuat la violoncel, care va intona tema acestei subsectiuni ce se afirma prin cantabilitate dar si prin mari contraste dinamice. Acompaniamentul īn saisprezecimi īnsoteste īn tot acest timp violoncelul.

Exemplu 8:


"a'" prezinta un canon īntre vioara si violoncel, o tema energica, contrastanta cu cea auzita anterior.

Sectiunea B (masurile 51 cu auftakt-73), este adusa īn tonalitatea fa# minor si continua canonul īntre vioara si violoncel. Īntre masurile 73-83 este o punte modulatorie, īn care apare motivul introductiv al pianului si are rolul de a face trecerea catre A'.

A' revine, īnsa tema va fi auzita la vioara, fiind apoi preluata de violoncel. Īn ceea ce priveste acompaniamentul are loc o inversare a planurilor melodice, si anume, suportul ritmic de saisprezecimi va fi realizat de vioara. Tema subsectiunii "a'" va fi prezentata de data aceasta la pian, nu la violoncel, cum era adusa initial.

Coda se bazeaza pe elemente melodice ale sectiunii A. Ultimele masuri ale partii reprezinta o explozie sonora, prin pasajul īn octave, īntr-un tempo rapid, adus de cele trei instrumente.


Exemplu 9:



Partea a VI-a este īn forma tripartita ABA' + Coda.

Aceasta parte debuteaza cu sectiunea A, divizata īn doua subsectiuni: "a"- Lento maestoso (masurile 1-22), unde pianul īsi face aparitia cu tema, acompaniata de violoncel si vioara.  



Exemplu 10:



Subsectiunea "a'" (masurile 23-86) - Vivace este monotematica. Tema va fi adusa pentru prima data la vioara, iar apoi va fi preluata de pian īn tonalitatea do minor. Vioara va readuce tema , dar īn omonima majora - Do major, pentru ca dupa īnca opt masuri, do minor sa revina o data cu tema preluata de pian. Violoncelul se detaseaza cu o linie melodica noua, bazata pe elemente melodice ale temei principale.

B-ul - Lento aduce ca element de noutate o tema ce nu a mai fost īntālnita, prezentata la vioara (m.87-110). Aceasta īncepe īn do minor, dar spre final moduleaza la Do major.


Exemplu 11:

A' (masurile 111-163) revine cu tema prezentata la pian, īn prima subsectiune, iar īn cea de-a doua are aceeasi constructie monotematica, dar de data aceasta īn tonalitatea fa minor.

Coda (masurile 164-206), debuteaza īn Do major si aminteste elemente ale sectiunii A, pe care le prelucreaza, mai īntāi la violoncel, apoi la vioara. Partea care īncheie si acest trio, finalizeaza īntr-un tempo foarte alert, cu un caracter maret si optimist.











Document Info


Accesari: 4455
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )