BOGDAN PETRICEICU HASDEU (1838-1907)

Scriitor, filolog, istoric, folclorist. Se trage dintr-o familie boiereasca de carturari din Basarabia. nascut in preajma Cetatii Hotinului, in satul Cristinesti, ca fiu al boierului nationalist si savant Alexandru Hajdau (1811-1872). Atat tatal sau cat si bunicul Tadeu au scris, e adevarat, in ruseste, insa au abordat subiecte din universu 353h71d l romanesc (folclorul si istoria nationala). Inaintasii sai erau carturari poligloti. A primit primele invataturi in Polonia, unde tatal sau era profesor la Vinita si Camenita. Bogdan copilareste, vara, la mosie si vorbeste de mic, in chip desavarsit, limbile romana, polona si rusa. Parintii se stabilesc in Basarabia, unde e elev la liceul din Chisinau (coleg cu C. Stamatim, ruda indepartata). Apoi frecventeaza Universitatea din Harcov, preocupat de amoruri trecatoare, dar si de studiu. Jurnalul misuna de nume de femei iubite. Citeste enorm; in timpul serviciului militar de trei ani la cavalerie cade de pe cal; chefuieste prin restaurante si se bate in duel, fiind ranit; ia parte la razboiul din Crimea, dar demisioneaza din armata.

Desi a facut scoala ruseasca si a trait inconjurat de rusi, Hasdeu are in inima imaginea draga a Moldovei. De aceea, la 19 ani (1857) trece in Moldova si e judecator la Cahul; apoi directorul si custodele bibliotecii din Iasi (1859-1862); vine la Bucuresti, unde editeaza revista Aghiuta (1863); devine deputat (1867); e director al Arhivelor Statului (1876) si membru al Academiei (1877).

Era casatorit in 1865 cu o ardeleanca: Iulia Faliciu, care in 1869 da nastere fiicei lor botezata tot Iulia. Fericirea filologului enciclopedist este maxima. Copila lor scumpa e desteapta ca toti din vita Hasdeu. Scrie versuri de talent in franceza. Insa vine clipa tragica: geniala sa Iulia se stinge la 19 ani, de tuberculoza (1888). Evenimentul il zguduie profund, intrand intr-o faza de declin. Construieste la Campina un castel ciudat (de care a ras subtire Caragiale - cum noteaza G. Calinescu). Isi continua aici, dezechilibrat, practicile spiritiste, comunicand dincolo cu fiica pierduta. Scrie incercarea de filozofie spiritista Sic cogito (1892). E pesimist si singuratic, traind in bizarul castel ca o buha. In 1902, ii moare si sotia, Iulia, iar in 1907 se stinge si el, fiind inmormantat in Bucuresti, intre cele doua Iulii, sotia si fiica.

Erudit filolog ne-a lasat opere stiintifice de mare valoare. Cea mai importanta este monumentalul dictionar al limbii romane Etymologicum Magnum Romaniae (1886-1898), opera prea vasta, intrecand puterile unui singur om, pe care o realizeaza pana la litera B, cuvantul 'barbat'. Dupa nereusita lui Laurian si Massim, Regele Carol si Academia Romana ii incredinteaza lui Hasdeu lucrarea, dar acesta, fireste, n-o poate termina. A mai redactat Cuvente den batrani (1877-1881), culegere de texte vechi romanesti si carti populare (si aceasta neterminata).

Geniul creator al lui Hasdeu s-a manifestat amplu si in literatura. ca scriitor ne-a lasat: poezii romantice (Poesie, 1873) si Sarcasm si ideal (1897); nuvela satirica Duduca Mamuca (1863), care i-a adus destituirea din invatamant si invinuirea de atentat la bunele moravuri; monografia Ioan Voda cel Cumplit (1865), un fel de biografie romantata a voievodului comparat cu Cezar si Napoleon.

Insa opera cea mai populara este drama istorica Razvan si Vidra (1867). O boieroaica apriga si trufasa (Vidra) ii starneste setea de putere unui rob tigan devenit haiduc in Moldova (Razvan). Avand mari calitati, Razvan ajunge, prin vitejie, hatman, insa Vidra il face sa ravneasca si tronul. In final, indrazneala lui este platita cu moartea.