CLASIFICAREA METODELOR DE INSTRUIRE

CLASIFICAREA METODELOR DE INSTRUIRE

Clasificarea metodelor de instruire se face dupa doua criterii:

- natura obiectivelor pedagogice concrete;

- continutul instruirii.

In functie de aceste criterii, in didactica moderna exista patru categorii de metode si anume:

I. METODE DE TRANSMITERE SI INSUSIRE A CUNOSTINTELOR

dezvolta capacitati logistice (observarea, analiza, sinteza, generalizarea, compararea, investigatia, concluzionarea);

formeaza capacitatea de a sesiza semnificativul sau importantul.

se combina perfect cu observatia, expunerea si conversatia euristica;

marile tipuri de demonstrare:

demonstrarea bazata pe experimentul de laborator;

demonstrarea actiunilor;

demonstrarea cu ajutorul reprezentarilor grafice (harti, desene etc.);

demonstrarea cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale (proiectii);

demonstrarea prin exemple;

demonstrarea cu ajutorul modelelor similare sau analoge (asemanatoare);

demonstrarea chimica (experiente);

demonstrarea prin argumente, pentru a dovedi justetea afirmatiilor/ /existenta unor fapte.

demonstrarea asigura prezentarea sistematica si organizata a obiectelor, fenomenelor, proceselor, actiunilor, scopul fiind receptarea si invatarea lor corecta;

importanta metodei: asigura cunoasterea, in conditii optime, a realitatii apeland fie la materialul concret, fie la exemple, fie la argumente logice;

rolul (sarcinile) profesorului in demonstrare:

sa conduca observatia elevilor;

sa dinamizeze elevii (sa-i solicite sa actioneze);

sa pregateasca materialul cu ajutorul caruia sa realizeze demonstrarea;

sa stimuleze atentia elevilor;

sa respecte principiile didactice.

locul temei intr-un ansamblu mai larg al continutului

strategia didactica elaborata de profesor in functie de particularitatile de varsta si nivelul pregatirii elevilor.

Cele mai cunoscute variante ale acestui tip de lectie sunt:

lectia introductiva: are rolul de a oferi o imagine de ansamblu asupra unei discipline sau a unui capitol si de a-isensibiliza pe elevi in scopul eficientizarii receptarii noilor continuturi;

lectia prelegere, practicabila doar la clasele liceale terminale, cand continutul de predat e vast, iar putereea de receptare a elevilor e foarte mare;

lectia seminar: presupune dezbaterea unui subiect in timpul orei pe baza studiului prealabil de catre elevi a unor materiale informative; se realizeaza, de asemenea, la clasele mai    mari, cand nivelul de pregatire si interesul elevilor pentru disciplina sunt ridicate;

lectia programata, conceputa pe baza materialului sau textului programat sau pe baza unor programe de invatare computerizate.

3. Lectia de formare de priceperi si deprinderi, specifice unor domenii de activitate diverse: desen, muzica, lucru manual, educatie fizica, gramatica, literatura, tehnica

Structura orientativa a acestui tip de lectie:

• moment organizatoric;
• precizarea temei si a obiectivelor activitatii;
• actualizarea sau insusirea unor cunostinte necesare desfasurarii activitatii;
• demonstratia sau executia-model;
• antrenarea elevilor in realizarea activitatii cu ajutorul profesorului;
• realizarea independenta a lucrarii, exercitiului de catrefiecare    elev;
• aprecierea performantelor elevilor si precizari privind modul de continuare a activitatii desfasurate in timpul orei.

Variantele lectiei de formare de priceperi si deprinderi pot fi identificate, in principal, in functie de specificul domeniului de activitate si de locul desfasurarii activitatii:

• lectia de formare de deprinderi de activitate intelectuala;
• lectia de formare a unor deprinderi motrice;
• lectia de formare a unor deprinderi tehnice;
• lectia cu caracter practic;
• lectia de laborator;
• lectia-excursie.

4. Lectia de fixare si sistematizare

Aceasta vizeaza, in principal, consolidarea cunostintelor insusite, dar si aprofundarea lor si completarea unor lacune. Se realizeaza prin recapitulare; recapitularea nu inseamna reluarea intr-o forma identica a unitatilor de continut insusite anterior.

Structura orientativa a acestui tip de lectie:

• precizarea continutului, a obiectivelor si a unui plan de recapitulare;
• recapitularea continutului pe baza planului stabilit;
• realizarea de catre elevi a unor lucrari pe baza cunostintelor recapitulate;
• aprecierea activitatii elevilor;
• precizarea si explicarea temei.

Variante posibile ale acestui tip de lectie:

• lectia de repetare curenta;
• lectia de recapitulare pe baza unui plan;
• lectia de sinteza.

6. Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare

Aceasta urmareste constatarea nivelului de pregatire a elevilor, dar si actualizarea si incadrarea cunostintelor in noi cadre de referinta si semnificare, cu consecinte importante asupra viitoarelor trasee de invatare.

Structura relativa a acestui tip de lectie:

• precizarea continutului;
• verificarea continutului;
• aprecierea rezultatelor;
• precizari si sugestii.

Variantele lectiei de verificare si apreciere se stabilesc, in principal, in functie de metoda sau modul de realizare a evaluarii:

• lectia de evaluare orala;
• lectia de evaluare prin lucrari scrise;
• lectia de evaluare prin lucrari practice;
• lectia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.

Cum este firesc, tipologia lectia ramane deschisa si permisiva la noi ipostaze si asocieri.

DICTIONAR DE TERMENI PEDAGOGICI

1.Prin 'metoda de invatamant' se intelege, asadar, o modalitate comuna de actiune a cadrului didactic si a elevilor in vederea realizarii obiectivelor pedagogice. Cu alte cuvinte, metoda reprezinta "un mod de a proceda care tinde sa plaseze elevul intr-o situatie de invatare, mai mult sau mai putin dirijata.

2. Metodologia didactica desemneaza sistemul metodelor utilizate in procesul de invatamant precum si teoria care sta la baza acestuia. Sunt luate in considerare: natura, functiile, clasificarea metodelor de invatamant, precum si caracterizarea, descrierea lor, cu precizarea cerintelor de utilizare.