CURRICULUM EDUCATIONAL PENTRU PREDAREA STIINTELOR JURIDICE

4.1. Curriculum pentru predarea stiintelor juridice - aspecte structurale

Continutul stiintelor sociale il reprezinta ansamblul valorilor stiintifice, tehnice, culturale, artistice, puse in circulatie in mod deliberat si sistematic in unitatile de invatamant, in vederea realizarii scopurilor stiintelor sociale.

Conditiile determinarii continuturilor stiintelor juridice, sunt consistenta si coerenta. Primul, consistenta interna, sugereaza faptul ca acesta, continutul, trebuie sa integreze date esentiale ale domeniului, cel de-al doilea, coerenta, solicita definirea logica si sistematica a acelorasi continuturi.

Principalele forme de prezentare ale continuturilor sunt:

- datele factuale;

- principii, concepte, legitati;

- modele si metode de cunoastere;

- atitudini, sentimente si judecati de valoare.

Modalitatea de specificare a principalelor continuturi din stiintele sociale se realizeaza astfel:

Filtre / cultura generala Plan

Cultura sociala / Cultura scolara Obiect invatamant Programa

/ Filtre cultura profesionala Manual

Sursa fundamentala care influenteaza cultura scolara o reprezinta ansamblul cunostintelor socialmente elaborate si cu putere de circulatie intr-o societate. Cultura scolara este un produs teoretico-pedagogic rezultat al unor selectii efectuate prin filtre cum ar fi:

politica scolara;

psihologica (natura psihica) - potentialul de invatare al elevilor;

stiintifica - structura interna;

pedagogica

Problema majora a elementelor de continut o constituie preintampinarea supraincarcarii, sarcina cadrului didactic fiind aceea de a regla raporturile dintre potentialul de invatare al elevilor si solicitarile intelectuale ale continuturilor.

Din perspectiva predarii stiintelor sociale, structurile de continut cele mai uzuale sunt: planul de invatamant si programa educationala.

4. 2.Dezvoltarea curriculum-ului universitar - planul de invatamant:

Pornind de la investigatiile profesorului Ioan Negret de la Universitatea din Bucuresti, Marin Manolescu si Romita Iucu arata in lucrarea "Pedagogie" (2000), ca principiile care stau la baza activitatii de elaborare a planurilor de invatamant sunt urmatoarele :

4.2.1. Principii de orientare a activitatii de elaborare a planurilor de invatamant:

1. Principiul corelarii planurilor de invatamant cu misiunea si functiile invatamantului superior;

Planul de invatamant prevede nu doar obiectivele, continuturile si formele de pregatire si evaluare menite profesionalizarii studentilor, ci si alte activitati specifice institutiei universitare: activitati de cercetare si dezvoltare stiintifica, de consultanta si expertiza, de educatie civica etc.

2. Principiul adaptarii continue la schimbarile din universul profesiilor

invatamantul superior trebuie nu numai sa se adapteze la schimbare, ci si sa o anticipeze, sa o provoace.

3. Principiul autonomiei universitare

Elaborarea, experimentarea, optimizarea si validarea planului de invatamant trebuie realizate de catre fiecare facultate, pe baza unui cadru metodologic elaborat de Ministerul Educatiei Nationale, sub avizul Senatului universitatii respective.

4. Principiul unitatii si diversitatii

Obiectivele si continutul 414f57e pregatirii obligatorii de baza trebuie sa fie aceleasi si nu pot fi stabilite decat prin colaborarea facultatilor de acelasi profil. in acest sens, principiul descentralizarii trebuie inteles ca relativ. in aceeasi situatie se afla si unele discipline obligatorii de specialitate, care nu pot fi diferite de la o facultate la alta. in schimb, diversitatea disciplinelor optionale si facultative trebuie sa fie cat mai mare. Ca oferte de aprofundare a studiilor, acestea pun la dispozitia studentilor posibilitati de alegere a unor 'drumuri' proprii de aprofundare a studiilor si de formare a calitatilor de cercetator stiintific. Totodata, paleta ofertelor facultatii contribuie la individualizarea si personalizarea sa in peisajul concurential universitar;

5. Principiul coerentei planului

Planul de invatamant trebuie sa fie coerent atat pe verticala, cat si pe orizontala. Coerenta verticala se refera la corelatia intregului curriculum - de la misiunea si obiectivele la continuturile sale si pana la modalitatile de formare si standardele de performanta a pregatirii. Coerenta orizontala se refera la modul in care sunt corelate elementele curriculumului in diverse etape ale pregatirii (semestre, ani de studiu, nivelul unui ciclu etc.). Surplusurile, corelatiile gresite sau componentele structurale neglijate in planul de invatamant afecteaza negativ realizarea obiectivelor procesului de invatamant;

6. Principiul flexibilitatii

Planul de invatamant trebuie astfel conceput incat sa fie cat mai corect si complet satisfacute necesitatile de formare ale studentilor. Pregatirea obligatorie de baza trebuie inteleasa doar ca premisa sine qua non a curriculumului propriu pe care studentul sa si-l poata constitui cu ajutorul ofertelor de discipline de specialitate, discipline optionale si facultative pe directia unor trasee bine definite de aprofundare a studiilor. Planul trebuie sa fie suficient de flexibil pentru a permite studentului cat mai multe optiuni, cu deosebire in ultimii ani de pregatire, si sa evite pe cat posibil sa se substituie prin constrangeri formale acestor optiuni.

7. Principiul ierarhizarii disciplinelor

Ierarhizarea obiectivelor planului de invatamant implica si ierarhizarea continuturilor, ceea ce permite cuantificarea lor simpla si elaborarea unui sistem de credite convenite responsabil si obiectiv de consiliul profesoral al facultatii. Astfel conceput, sistemul de credite va permite fiecarui student sa se orienteze cat mai exact in directia propriei formari, la nivelul de performanta dorit, cu obligatia satisfacerii unor standarde bine definite.

8. Principiul promovarii dimensiunii europene a educatiei universitare

Deoarece planul de invatamant condenseaza valorile paideutice pe care le promoveaza universitatea, calea cea mai sigura de integrare a scolii superioare romanesti in Comunitatea Europeana o constituie asumarea valorilor promovate de societatile democratice din spatiul euro-atlantic. Compatibilizarea finalitatilor, functiilor si obiectivelor, apropierea continuturilor si metodologilor de pregatire si evaluare, includerea in planurile de invatamant a standardelor de pregatire stiintifica si profesionala egale sau chiar superioare celor europene, ca fundament al certificarii diplomelor etc. genereaza un etos universitar european care adauga traditiilor romanesti capacitatea de a rezona mai prompt si mai amplu la progresele umanitatii.

9. Principiul integrarii curricumului

Planul de invatamant trebuie sa fie rezultatul unui curriculum care integreaza tridimensionalitatea proceselor educative. Absolventul trebuie sa fie pregatit in mod echilibrat pentru a sti si a face, dar si pentru a fi. Continutul planului universitar trebuie sa cuprinda, in ponderi firesti, cunostinte, capacitati de utilizare a cunostintelor, cultura generala, atitudini si valori. Proiectantii curriculumului universitar trebuie sa evite supradimensionarea unei laturi in defavoarea celorlalte. Reducerea curriculumului la formarea ingusta si pragmatica a specialistului (expertul, tehnicianul etc.) este la fel de primejdioasa ca si aspiratia spre formarea livresca a eruditului si a umanistului. Continuturile formative ale pregatirii trebuie sa balanseze pe cele informative, iar metodele de instruire trebuie sa se adapteze acestei norme esentiale. in acelasi mod, pregatirea practica trebuie sa reechilibreze un curriculum orientat, prin traditie, spre instruire teoretica. Este necesar ca Universitatea sa-si abandoneze autocentrismul in favoarea deschiderii fata de solicitarile vietii reale, cu provocarile sale social-economice si culturale actuale si potentiale.

10. Principiul elaborarii curriculare riguroase

Planul de invatamant trebuie elaborat pe baza exigentelor metodologice de dezvoltare a curriculumului national educational. Demersul curricular presupune parcurgerea metodica a cel putin trei etape succesive:

1. proiectarea planului;

2. experimentarea;

3. validarea.

4.2.2. Un demers metodologic pentru elaborarea planurilor de invatamant

Pentru conturarea unui cadru metodologic pentru elaborarea planurilor de invatamant, optam pentru un demers alcatuit din patru faze succesive:

proiectarea,

experimentarea,

optimizarea,

validarea.

in aceasta viziune metodologica, alcatuirea planurilor de invatamant trebuie conceputa ca o activitate cuprinsa intr-un ansamblu sistemic - curriculumul - depinzand de alte elemente ale acestui sistem si influentandu-le la randul sau (in figurile nr.1 si 2 sunt sugerate elementele unui asemenea tip de demers).

4.2.2.1. Curriculum in proiect si conceperea planului de invatamant

Alcatuirea proiectului planului de invatamant necesita:

(a) examinarea nomenclatorului profesiilor actuale si virtuale pe baza unor analize ale universului profesiilor si progreselor cunoasterii in domeniu; scopul examinarii este acela de a stabili daca institutia respectiva pregateste sau poate pregati eficient specialisti in concordanta cu solicitarile actuale sau de perspectiva ale societatii;

(b) reexaminarea filosofiei si a finalitatilor educatiei nationale, precum si a functiilor institutiei de invatamant pentru a-i defini cu claritate: misiunea si ofertele educative ale acesteia;

(c) realizarea 'portretului robot' al absolventului sau modelul 'produsului'. Cu ajutorul instrumentelor psihopedagogiei (taxonomii de obiective pedagogice, teorii ale dezvoltarii personalitatii, teorii ale invatarii etc.) se va realiza transcrierea competentelor pe care le va castiga beneficiarul pregatirii si a performantelor de care va fi capabil in plan cognitiv, actionar-profesional si atitudinal-civic;

(d) inventarierea elementelor necesare dezvoltarii curriculumului si alcatuirii proiectului planului de invatamant, stabilind:

obiectivele pedagogice ale pregatirii si ordinea lor ierarhica;

continuturile pregatirii - necesare realizarii fiecarui obiectiv;

intrarile si iesirile din sistem, precum si sistemul de profesionalizare cu ciclurile (treptele) sale si tipurile de calificare si certificare;

formele de pregatire si suporturile logistice ale acestuia;

standardele de performanta partiala si terminala si modalitatile de a le evalua.

Planul de invatamant, in faza de proiect, va solutiona urmatoarele probleme:

gruparea continuturilor in discipline de invatamant;

clasificarea disciplinelor in discipline fundamentale, optionale si facultative, in functie de ierarhia obiectivelor si standardelor de performanta;

conturarea 'trunchiului comun' de discipline obligatorii, fundamentale si de specialitate si a structurii disciplinelor optionale si facultative;

esalonarea parcurgerii disciplinelor dupa criterii predefinite ale nivelurilor de pregatire si a tipurilor de calificare vizate prin obiective si standarde de performanta;

modularizarea pregatirii se va impune in chip firesc in cel putin una dintre urmatoarele variante:

structurarea de 'pachete de instruire' prin compactarea mai multor discipline;

alcatuirea de 'blocuri autonome' intra-disciplinare;

liste de discipline optionale, care sa permita studentilor alegeri multiple in vederea constituirii unui parcurs propriu in vederea specializarii si studiului aprofundat.

elaborarea unui sistem de credite pe baza ierarhiei obiectivelor si disciplinelor prin acordarea numarului maxim de credite disciplinelor fundamentale si obligatorii si a unui numar minim pentru disciplinele optionale, excluzand din sistem disciplinele facultative;

principial, ponderea care s-ar putea acorda disciplinelor care alcatuiesc trunchiul comun ar trebui sa nu fie mai mica de 60%, dar nici mai mare de 70%; o proportie similara s-ar putea stabili intre disciplinele care asigura pregatirea teoretica (60-70%) si cele care asigura pregatirea practica (30-40%); aceste estimari sunt doar teoretice, deoarece misiunea si obiectivele pedagogice ale institutiei constituie criteriile de stabilire a unor ponderi de acest fel.

Fie si in cea mai simpla forma de redactare, planul de invatamant trebuie sa cuprinda:

A. Obiectivele pregatirii finale, pe cicluri de instruire, tipuri de calificare si trepte de calificare;

B. Esalonarea disciplinelor, modulelor, cursurilor etc.;

C. Standardele de performanta finala pe cicluri de instruire si tipuri de calificare;

D. Modalitatile de desfasurare a pregatirii si de evaluare a performantelor;

E. Sistemul de credite.

4.2.2.2. Curriculum in experiment si experimentarea planului de invatamant

(a) Scopul este de a identifica posibilele erori de proiectare la nivelul planului si al intregului curriculum;

(b) Complexa si de maxima responsabilitate, aceasta activitate trebuie realizata numai pe baza avizarii 'curriculumului in proiect' de catre Senatul universitatii de care apartine facultatea respectiva;

(c) Activitatea de experimentare trebuie condusa direct de membrii consiliului - in sensul participarii la evaluarile partiale si finale si al asistentelor la activitatile didactice;

(d) Experimentarea unui plan de invatamant care se poate extinde pe parcursul unei promotii, dar nu mai mult.

4.2.2.3. Curriculum optimizat

Rezultatele experimentarii trebuie valorificate in sensul identificarii disfunctionalitatilor, erorilor si nereusitelor din proiect, care vor fi corectate sau ameliorate. Planul de invatamant optimizat va fi reavizat de catre Senatul universitatii si supus unor reexperimentari partiale ('tintite' asupra modificarilor introduse);

4.2.2.4. Curriculum si plan validat

Dupa reexperimentarea planului optimizat, vor fi reintroduse, daca este cazul, alte noi corecturi si ameliorari si planul poate fi validat de catre Senatul universitar. in aceasta forma, nici curriculumul, nici planul de invatamant nu pot fi considerate definitive, deoarece ele trebuie reevaluate continuu si ameliorate periodic, in functie de progresele cunoasterii, de mutatiile din lumea profesiilor si de inovatiile educationale.

4.2.2.5. Evaluarea planului de invatamant

Definirea unor criterii de evaluare este indispensabila pentru realizarea sarcinilor din ultimele trei faze. Constituirea unui set de criterii pentru evaluarea calitatii planurilor de invatamant constituie, oricum, o problema urgenta, iar principiile enuntate la paragraful 3 pot fi luate in considerare pentru elaborarea unor asemenea criterii de evaluare. Coerenta pedagogica constituie criteriul fundamental, putand identifica o coerenta pe verticala si o coerenta pe orizontala.

A. Criterii de coerenta verticala

A1. Concordanta planului cu filosofia si finalitatile educatiei nationale

A2. Compatibilitatea finalitatilor, continuturilor si a metodologiei de instruire cu etosul si practicile invatamantului superior din tarile Comunitatii Europene

A3. Concordanta planului cu functiile invatamantului superior

A4. Concordanta planului cu misiunea si obiectivele institutiei de invatamant

A5. Gradul de adaptare la nivelul invatamantului de acelasi profil pe plan national si international

A6. Corectitudinea structurarii 'trunchiului comun'

A7. Pertinenta ofertelor de discipline facultative si optionale

A8. Pertinenta structurarii disciplinelor de specialitate

A9. Ponderea disciplinelor care alcatuiesc trunchiul comun

A10. Nivelul standardelor de performanta la disciplinele obligatorii fundamentale si de specialitate

A11. Ponderea pregatirii teoretice si practice

B. Criterii de coerenta orizontala

B1. Structura planului pe trepte de pregatire si tipuri/nivele de calificare

B2. Structura planului pe ani de studiu, semestre etc.

B3. Orarul saptamanal (caracteristici)

B4. Sesiunile de examene (caracteristici, rationalitate)

B5. Programele disciplinelor fundamentale si obligatorii

B6. Programele disciplinelor optionale si facultative

B7. Modularizarea pregatirii

B8. Caracterul interdisciplinar al pregatirii

B9. Modalitati de evaluare

B10. Sistemul de credite

B11. Calitatea pregatirii teoretice

B12. Calitatea pregatirii practice

B13. Nivelul standardelor de pregatire

Propunem spre exemplificare documentele curriculare ale Universitatii din Bucuresti cu aplicatie pe domeniul stiintelor juridice

4.3. Evolutii in curriculum-ul predarii stiintelor juridice din invatamantul preuniversitar

Cu referire la curriculum pentru predarea stiintelor juridice in invatamantul secundar sunt de remarcat doua discipline specifice: Institutiile administratiei publice si Drept si legislatie. Iata principalele lor structuri curriculare:

Disciplina INSTITUTIILE ADMINISTRATIEI PUBLICE, clasa a XII-a, aprobata prin Ordin al ministrului educatiei nationale, nr. 5344/13.12.2000, specializarea: Administrativ.

Nota de prezentare:

Curriculum-ul disciplinei "Institutiile administratiei publice" pentru clasa a XII-a isi propune cunoasterea de catre elevi a institutiilor administratiei publice, rolului acestora in societate si a documentelor elaborate in cadrul acestor institutii.

Competentele specifice au in vedere identificarea si descrierea institutiilor administratiei publice, caracterizarea serviciilor specifice si a directiilor de specialitate ale administratiei publice, identificarea atributiilor administratiei publice, descrierea serviciilor publice locale, analiza bugetului de venituri si cheltuieli, aplicarea prevederilor dreptului administrative si dreptului constitutional.

Se va avea in vedere ca atributiile administratiei publice sa fie insusite de catre elevi in cadrul conceptiei noi ce trebuie sa guverneze aceste institutii si anume aceea de institutii aflate in slujba societatii si a cetateanului.

Curriculum-ul permite profesorilor abordarea continuturilor in raport cu experienta si viziunea proprie astfel incat sa fie atinse competentele specifice.

Disciplina se studiaza 1 ora pe saptamana.   

Competente specifice si continuturi:

Valori si atitudini:

Formarea unor atitudini si comportamente centrate pe client si cooperarea pentru a oferi servicii de calitate.

Cultivarea responsabilitatii pentru activitatile desfasurate.

Sugestii metodologice:

In strategiile didactice propunem folosirea metodelor active de invatare cum sunt: dezbaterea, observarea independenta sau dirijata, descoperirea, exercitiul, demonstratia, problematizarea, studiul de caz.

Pentru identificarea si descrierea institutiilor administratiei publice propunem desfasurarea unor lectii vizita in cadrul acestor institutii precum si folosirea unor ore de documentare.

Se va pune accentul, in formarea elevilor pe calitatile pe care trebuie sa le aiba personalul care isi desfasoara activitatea in administratia publica si anume capacitatea de comunicare, tehnica negocierii, actionarea in contextul respectarii legii. In acest scop lectiile trebuie sa porneasca de la situatii concrete care pot apare in activitatea institutiilor publice si rezolvarea acestora de catre elevi.

Deosebit de importanta este si organizarea activitatii de documentare a elevilor prin studierea unor texte de lege si interpretarea acestora.

Toate metodele propuse au in vedere faptul ca elevii trebuie sa fie capabili sa desfasoare o activitate de calitate in cadrul institutiilor administratiei publice.

Metodele didactice au menirea de a-l face pe elev sa participe activ la propria instruire, la rezolvarea unor probleme, decizia si interventia in situatii critice, la formarea competentelor civice si sociale.

Programa: DREPT SI LEGISLATIE, Clasa a X-a, aprobata prin Ordin al ministrului educatiei nationale, nr. 5128/21.12.1999

Nota de prezentare:

Drept si legislatie reprezinta o disciplina destinata introducerii elementelor de baza in studierea elementelor de drept si legislatie, pentru filiera tehnologica a invatamantului liceal, profilul servicii.

Conceptia curriculara a acestei discipline fundamenteaza un tip de proiectare interdisciplinara si integrata, pe cinci unitati tematice, semi-autonome.

Fiecarei unitati ii corespund competente specifice si continuturi tematice.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza si de a adapta procesul didactic la particularitatile elevilor.

Continuturile acestei discipline sunt elaborate pe baza unor competente specifice de observare, de analiza si de interpretare ale elementelor de drept si legislatie. Ulterior, in clasele a XI-a si a XII-a, elevii vor adanci caracteristicile profilului - servicii - prin studierea, in cadrul curriculum-ului la decizia scolii, a legislatiei specifice ramurii de activitate pentru care au optat.

Alegerea disciplinelor optionale apartine elevilor, sub indrumarea parintilor si a profesorilor, si se situeaza in perspectiva finalitatilor liceului tehnologic, profilul servicii.

Baza informationala a disciplinei Drept si legislatie este reprezentata diferit in cele cinci unitati de continuturi. In prima unitate tematica continuturile vizeaza notiunile elementare despre stat, rolul statului de drept, autoritatile statului si drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor.

"Notiuni elementare despre drept" abordeaza rolul dreptului ca disciplina sociala, categoriile de norme juridice, izvoarele de drept, tipurile de raporturi de drept si rolul persoanelor fizice si juridice ca subiecte de drept.

"Elemente de drept civil" vizeaza dreptul civil ca ramura de drept, raportul juridic civil, drepturile subiective, recunoasterea diferitelor categorii de bunuri, principalele contracte de drept civil precum si rolul contractului ca principal izvor de obligatii civile.

"Elementele de drept comercial" vizeaza, in principal, actele si faptele de comert, categoriile de comercianti, procedura juridica pentru constituirea, functionarea si dizolvarea societatilor comerciale, precum si rolul si tipurile contractelor comerciale.

A cincea unitate se refera la elementele de drept al muncii: raporturile juridice de munca, contractele de munca si raspunderea persoanelor incadrate in munca.

Competente specifice si continuturi:

Competente specifice	Continuturi
1. Identificarea persoanelor fizice si juridice in raportul de drept.	NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE STAT Notiuni despre stat Puterea de stat Cetatenia Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE DREPT Definitie, rol, Norma de drept: definitie, structura, clasificare, aplicare Izvoarele de drept Raportul de drept: definitie, structura, clasificare Persoanele fizice si persoanele juridice, subiectul de drept: capacitatea juridica, atribute
2. Identificarea si descrierea unor elemente de drept civil. 3. Valorificarea informatiilor de drept civil in rezolvarea unor probleme personale/profesionale.	ELEMENTE DE DREPT CIVIL Definitie, obiect Raportul juridic civil Clasificarea drepturilor subiective Bunurile si clasificarea lor Patrimoniul Dreptul de proprietate: definitie, atribute, forme Actele si faptele juridice Contractul-principalul izvor de obligatii civile Principalele contracte de drept civil.
4. Cunoasterea prevederilor legale generale privind constituirea unei societati comerciale. 5. Descrierea atributiilor pe care le au partile in anumite tipuri de contracte comerciale. 6. Elaborarea unor contracte specifice dreptului comercial in functie de un context dat.		ELEMENTE DE DREPT COMERCIAL Definitie, obiect; Actele si faptele de comert; Comerciantii, subiect de drept comercial; Comerciantul - persoana fizica; Registrul de Comert; Fondul de comert; Comerciantii, persoane juridice; Societatile comerciale: forme, procedura juridica de constituire; Contractul de societate, izvor de subiecte si obiecte comerciale; Tipuri de contracte comerciale; Contractul de vanzare-cumparare; bazele dreptului, componente, forme, uzante, derulare (pregatire, incheiere, livrare, plata); cazuri de neindeplinire a contractului; corespondenta in legatura cu contractul de vanzare-cumparare; Protectia consumatorului.
7. Descrierea atributiilor pe care le au partile intr-un contract de munca. 8. Recunoasterea si descrierea formelor de raspundere a persoanelor incadrate in munca. 9. Elaborarea unor tipuri de contracte de munca in functie de un context dat.	ELEMENTE DE DREPT AL MUNCII Definitie, obiect Raporturile juridice de munca Contractul individual de munca: elemente esentiale, trasaturi, capacitatea juridica a partilor; obiect si cauza; modul de verificare a aptitudinilor si pregatirii profesionale; durata; forma; drepturile si obligatiile generale ale partilor contractului, modificarea si incetarea contractului individual de munca Raspunderea persoanelor incadrate in munca. Forme: Disciplinara: disciplina muncii, sanctiuni; Materiala: conditii, modalitati principale de stabilire si recuperare a prejudiciului; Contraventionala: contraventii; Penala: categorii de infractiuni contra patrimoniului; categorii de infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul; categorii de infractiuni de fals; pedeapsa penala.		Sesizarea preferintelor consumatorilor si participarea la educarea gustului acestora. Asigurarea protectiei consumatorului si a mediului prin oferirea de produse si servicii de calitate. Constientizarea impactului calitatii produselor si serviciilor asupra calitatii vietii. Responsabilitatea pentru solutiile economice propuse. Sugestii metodologice : Curriculum-ul disciplinei "Drept si legislatie" este alcatuit din unitati de continut semiautonome. Profesorul care preda disciplina este obligat sa utilizeze elementele corespunzatoare fiecarei teme pentru ca elevul sa poata dobandi competentele specifice. Temele se abordeaza in interdependenta si cu corespondenta in activitatea sociala si economica. Ordinea de parcurgere a temelor intr-un an scolar poate fi propusa de profesori. In viziunea noii proiectari curriculare, profesorul are libertatea de a alege metodele si tehnicile didactice. In scopul formarii competentelor specifice se iau in considerare urmatoarele abilitati ale elevului: munca in echipa; observarea, analiza, planificarea, comunicarea; autoevaluarea; capacitatea de a lua decizii; spiritul de initiativa; creativitatea; dorinta de informare si perfectionare. Fisele de lucru care vor fi folosite de profesor in procesul de predare-invatare vor insista pe prezentarea unor informatii interdisciplinare si pe antrenarea elevilor in rezolvarea unor probleme si exercitii practice. In activitatile desfasurate cu clasa organizata in microgrupuri de lucru se va insista pe imbinarea judicioasa a invatarii teoretice cu aspectele practice, stimuland participarea elevilor la procesul de autoinstruire. Pentru realizarea competentelor specifice vor fi folosite metode didactice moderne ca: problematizarea, invatarea prin descoperire, experimentul, exercitiul etc. Problematizarea presupune crearea unor situatii-problema care sa determine elevii sa restructureze si sa completeze unele cunostinte anterioare in vederea solutionarii noilor situatii pe baza experientei si a efortului personal. Problematizarea se regaseste in modul de intocmire a fiselor de lucru si a fiselor de evaluare propuse de catre profesor. Problemele pot fi: de identificare; de construire; de explicare; de demonstrare. In cadrul orelor in care vor fi prezentate cele cinci sectiuni se vor utiliza mijloacele vizuale, audio-vizuale care au avantajul de a stimula gradul de participare a elevului si de a intensifica activitatea mentala prin: vizionarea unor materiale privind tipologia intreprinderilor (casete video, fotografii, pliante) audierea unor inregistrari. Pentru prezentarea si intelegerea corecta de catre elevi a notiunilor referitoare la elementele de drept si legislatie, vom utiliza urmatoarele mijloace de invatamant: F1 - folie transparenta privind drepturile si indatoririle cetatenilor F2 - folie transparenta privind categoriile de norme juridice F3 - folie transparenta privind izvoarele de drept F4 - folie transparenta privind tipurile de raporturi de drept F5 - folie transparenta privind tipurile de drepturi subiective F6 - folie transparenta privind categoriile de bunuri F7 - folie transparenta privind categoriile de contracte de drept civil F8 - folie transparenta privind categoriile de comercianti F9 - folie transparenta privind categoriile de contracte comerciale F10 - folie transparenta privind formele de raspundere ale persoanelor incadrate in munca Evaluarea este confundata adesea cu verificarea cunostintelor elevilor si cu atribuirea notelor pentru aceste cunostinte. In realitate, evaluarea este un proces mult mai complex care presupune o pregatire stiintifica temeinica a profesorului si efortul de a diminua la minimum subiectivismul in aprecierile pe care acesta le face in mod obisnuit, prin exercitarea atributiilor profesionale. Pentru profesor este o activitate etapizata, la capatul careia profesorul isi da seama care este pregatirea elevului la un moment dat, la disciplina sa, in comparatie cu asteptarile lui si cu cerintele programelor analitice. Pentru elev, evaluarea este mijlocul prin care el este perceput de profesor si cum ii apreciaza acesta pregatirea (nu intotdeauna evaluarea profesorului coincide cu autoevaluarea facuta de elev propriei sale pregatiri). Procesul de evaluare presupune in sens generic doua activitati distincte importante: masurarea cantitativa sau calitativa a ceea ce constituie comportamentul observabil circumscris obiectivului de evaluare propus; emiterea unei judecati de valoare pe baza informatiilor dobandite anterior. In aceste conditii instrumentul de evaluare dobandeste o semnificatie deosebita, fiind cel care ofera evaluatorului si celui evaluat, masura gradului in care este realizat un obiectiv educational. Principalul instrument de evaluare il constituie testul. Testele pot fi standardizate sau elaborate de profesor. Testele elaborate de profesor sunt teste de cunostinte sau teste de aptitudini. Alaturi de teste, evaluarea poate fi realizata si prin utilizarea instrumentelor de evaluare complementara: chestionarele; grilele; referatele; inventarele de control; activitatile experimentale; portofoliile. Evaluarea trebuie sa utilizeze instrumente care sa-i permita profesorului sa evalueze eficient nu numai cunostinte, ci si priceperi si deprinderi, abilitati de ordin practic ale elevului. Tocmai de aceea, vor fi folosite complementar forme de evaluare de baza si alternative (teste, chestionare, grile, scale, proiecte, portofolii, etc.) care sa ofere o informatie cat mai completa asupra competentelor elevilor. 4.4. Strategii de integrare a continuturilor invatamantului juridic 4.4.1. Abordarea interdisciplinara In esenta interdisciplinaritatea consta din selectarea din ansamblul mediului natural si social a unui domeniu si gruparea cunostintelor derivate din diferite discipline stiintifice in functie de relevanta lor pentru cunoasterea integrala si actiunea umana asupra domeniului respectiv. Principala modalitate de introducere a acesteia in invatamant o reprezinta regandirea continuturilor si elaborarea planurilor, a programelor si manualelor scolare in perspectiva conexiunilor posibile si necesare sub raport epistemologic si pedagogic. Actiunea de promovare a interdisciplinaritatii trebuie sa se integreze in contextul sistemului educativ dat. De asemenea, pentru a fi eficienta, trebuie sa se asocieze cu alte principii sau inovatii specifice unui invatamant modern (G. Vaideanu, Educatia la frontiera dintre milenii, Editura Politica, Bucuresti, 1988, pag. 253-254). Este vorba de regandirea invatarii si evaluarii in perspectiva educatiei permanente, introducerea invatarii in clasa, extinderea invatarii in grupe mici, introducerea progresiva a invatarii asistate de ordinator etc. Optica interdisciplinara constituie o abordare economica din punctul de vedere al raportului dintre cantitatea informatiei si volumul de invatare, dar tocmai de aceea trebuie sa se evite tendinta de generalizare abuziva. 4.4.2. Predarea integrate a cunostintelor Profesorul Marin Manolescu (2004), arata ca aceasta maniera de organizare a continuturilor invatamantului este oarecum similara cu interdisciplinaritatea, in sensul ca obiectul de invatamant are ca referinta nu o disciplina stiintifica, ci o tematica unitara, comuna mai multor discipline. Deosebirea dintre cele doua consta in aceea ca interdisciplinaritatea identifica o componenta a mediului pentru organizarea cunoasterii, in timp ce in al doilea caz se ia ca referinta o idee sau un principiu integrator care transcende granitele dintre disciplinele stiintifice si grupeaza cunoasterea in functie de noua perspectiva. De exemplu, principiul codificarii informatiei poate grupa cunostintele de genetica, teoria matematica a informatiei, chimie, fizica, informatica, microelectronica, lingvistica, sociologie etc. pentru a analiza informatia, codurile, comunicarea sau prelucrarea informatiei in domeniile biologice, fizice, sociale si tehnologice. Dificultatile de definire sunt ingreunate chiar si de terminologia imprecisa: este vorba de predarea integrata a stiintelor sau de predarea stiintelor integrate? Termenul utilizat cel mai frecvent este cel de predare integrata a stiintelor; aceasta denumire vrea sa sugereze faptul ca este o strategie ce presupune reconsiderari radicale nu numai in planul organizarii continuturilor, ci si in "ambianta" predarii si invatarii. O reuniune a UNESCO a propus urmatoarea definitie:" Predarea integrata a stiintelor consta in aceea ca prezinta conceptele si principiile stiintei astfel incat sa evidentieze unitatea funciara a gandirii stiintifice si sa evite sublinierea prematura si neadecvata a distinctiilor intre diverse discipline stiintifice" (UNESCO, Reunion sur la methodologie de la reforme des programes scolaires, Paris, 6-11 decembrie, Doc. Ed. 76/Conf. 640/12). Progrese mai mari s-au realizat insa in privinta modalitatilor de integrare a continuturilor diferitelor discipline. (Emil Paun, op. citata). Patru modalitati de integrare sunt mai frecvente: integrarea continuturilor ce apartin diferitelor subdiviziuni ale unei discipline stiintifice majore. Spre exemplu, un curs de fizica va trata acest domeniu ca pe o structura conceptuala modificata si nu ca pe o serie de teme sau discipline distincte: mecanica, lumina, sunetul, electricitatea, magnetismul etc.; integrarea a doua sau mai multe domenii in proportii mai mult sau mai putin egale spre exemplu "stiinta despre pamant" ar integra astronomia, meteorologia, oceanografia, geografia fizica, geologia etc.); integrarea a doua sau mai multe discipline cu preponderenta a uneia dintre ele (spre exemplu, proiecte integrate de fizica ce integreaza elemente de chimie si astronomie). Diferenta dintre aceasta metoda si cea precedenta pare a fi mai degraba cantitativa decat calitativa; una sau alta dintre primele trei modalitati amintite corelata insa cu integrarea unei discipline nestiintifice (spre exemplu, fundamentele filozofice ale stiintei etc.). (Manolescu, Marin, 2004) Predarea integrata cunoaste o extensie relativ rapida, in primul rand datorita faptului ca raspunde unor preocupari privind natura stiintei. Cei mai seriosi pasi in predarea integrata a stiintelor s-au facut in invatamantul primar dar si in invatamantul gimnazial si liceal. Predarea integrata se dovedeste a fi o solutie pentru o mai buna corelare a stiintei cu societatea, cultura, tehnologia. Cu toate acestea, se intampina o serie de dificultati, ce tin in primul rand de schimbarea mentalitatii cadrelor didactice, inlaturarea comoditatii, a inertiei. BIBLIOGRAFIE Cretu, C., Curriculum diferentiat si personalizat, Iasi , Editura Polirom,1998. Cretu, C., Conceptul de curriculum (etimologie, evolutii semantice ale conceptului de curriculum, definitii, componentele curriculumului, tipuri de curriculum), (in Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, coord. C. Cucos), Iasi, Editura Polirom, 1998. Cristea, S., Proiectarea curriculara (in Pedagogia), vol. 2, Pitesti, Editura Hardiscom,1997. Crisan, Al. (coord.), Curriculum scolar. Ghid metodologic, Bucuresti, M.E.I.-I.S.E., 1996. Cucos,C., Delimitari conceptuale: continut al invatamantului si curriculum (in Pedagogie), Iasi, Editura Polirom,1996. Curriculum si dezvoltare curriculara, Revista de pedagogie, nr.3-4/1994. D'Hainaut,L.,(coord.), Programe de invatamant si educatia permanenta, Bucuresti, EDP,1981 Jinga, I., Negret, I., Invatarea eficienta, Bucuresti, Editura Aldin, 1999. Potolea, D., Teoria si metodologia obiectivelor educationale, (in Curs de pedagogie-coord: I. Cerghit, L. Vlasceanu), Bucuresti, Universitatea Bucuresti,1988. Stancu, M., Reforma continuturilor invatamantului. Cadru metodologic, Iasi, Editura Polirom, 1999. Vaideanu, G., Orientari si tendinte in educatia contemporana, (in Educatia la frontiera dintre milenii ), Bucuresti, Editura Politica,1988. Ungureanu,D., Teoria curriculumului, Timisoara Editura Mirton, 1999. Document Info Accesari: 2413 Apreciat: Comenteaza documentul: Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou A fost util? Daca documentul a fost util si crezi ca merita sa adaugi un link catre el la tine in site Copiaza codul: in pagina web a site-ului tau. <a href="https://www.scritub.com/profesor-scoala/CURRICULUM-EDUCATIONAL-PENTRU-71459.php" target="_blank" title="CURRICULUM EDUCATIONAL PENTRU PREDAREA STIINTELOR JURIDICE - https://www.scritub.com">CURRICULUM EDUCATIONAL PENTRU PREDAREA STIINTELOR JURIDICE</a> eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )