Sintagma “mijloace de invatamant” reuneste ansamblul materialelor naturale (obiecte din realitatea inconjuratoare in forma lor naturala - minerale, plante, animale, aparate, utilaje, instalatii, masini etc.) sau realizate intentionat (modele, planse, harti, manuale, carti, fise de lucru, chestionare, teste, portofolii, instalatii pentru laboratoare fonice, jocuri didactice, simulatoare didactice, mijloace tehnice de instruire etc.), care sprijina realizarea activitatilor instructiv-educative, respectiv activitatea de invatare a elevilor, activitatea de predare a cadrelor didactice si atingerea obiectivelor specifice acestor activitati. De asemenea, sintagma “mijloace de invatamant” include ansamblul cerintelor pedagogice de selectare, integrare organica si articulare a lor in strategiile didactice si de valorificare eficienta in procesul instructiv-educativ.
Sistemul mijloacelor de invatamant utilizate intr-o activitate instructiv-educativa reprezinta un element component al strategiilor didactice utilizate si, implicit, al tehnologiei instruirii, deci ele nu se afla in relatie de superpozabilitate cu nici unul din acesti termeni.
Mijloacele de invatamant au meritul de a asigura o baza intuitiva, perceptiva, concret-senzoriala si sugestiva activitatii de invatare si, in acelasi timp, de a vehicula informatii bogate, bine selectate, prelucrate si transpuse in perspectiva didactica. Sprijinind perceperea, asimilarea si intelegerea noilor continuturi de catre elevi, ele reusesc sa le trezeasca interesul, sa ii sensibilizeze, sa ii stimuleze si sa le impulsioneze activitatea, marind considerabil gradul lor de participare in activitatile instructiv-educative. Mai mult, data fiind evolutia istorica a resurselor materiale valorificabile in procesul instruirii, se poate vorbi despre utilizarea lor in activitati independente si chiar despre individualizarea invatarii bazata pe utilizarea anumitor mijloace de invatamant. Exemplul cel mai elocvent in acest sens il constituie calculatorul electronic (computerul) cu facilitatile pe care el le ofera: utilizarea unor programe speciale de autoinstruire, autotestare si autoevaluare la diferite discipline de studiu, utilizarea compact discurilor in vederea autoinstruirii, navigarea pe Internet s.a.; mai amintim manualele si alte carti, trusele pentru elevi, instalatiile pentru laboratoarele fonice, simulatoarele didactice, jocurile pentru dezvoltarea vorbirii, jocurile pentru formarea deprinderilor practice, modelele (mii ales daca sunt elaborate de elevi), machetele, mulajele s.a. Asadar, mijloacele de invatamant detin atat valente informative, intrucat sprijina imbogatirea experientei cognitive a elevilor, cat si valente formative, intrucat ii obisnuiesc pe acestia cu utilizarea unor instrumente, dispozitive, aparate, instalatii, masini etc., contribuind la formarea si dezvoltarea unor abilitati (priceperi si deprinderi) practice si intelectuale.
Informatiile oferite de mijloacele de invatamant, tipurile de stimuli pe care acestea ii contin, contribuie la atingerea obiectivelor operationale numai cu conditia ca activitatea desfasurata de elevi sa nu constea in simpla contemplare, ci sa presupuna o invatare activa si intensa, observare constienta si selectiva, manifestarea spiritului critic, exersarea operatiilor gandirii, intelegerea celor percepute, cautari, cercetari, interpretari si reflectii personale, efectuarea de generalizari, manifestarea imaginatiei si a creativitatii etc.
Elementele care confera valente formative si informative oricarui mijloc de invatamant, adaptate dupa R. Glaser (1972), sunt:
gradul de motivare a elevilor si configuratia sistemului lor cognitiv, respectiv ansamblul de cunostinte, competente, abilitati intelectuale si practice necesare asimilarii noului
inteligenta generala a elevilor, modul de abordare al invatarii, tipul de invatare adoptat si capacitatea lor de invatare
modalitatea concreta de proiectare a curriculumului scolar, de structurare si sistematizare a programelor de invatare, natura, logica relevanta si structurarea cunostintelor, competentelor si abilitatilor intelectuale si practice care vor fi insusite, masura in care ele satisfac interesele si nevoile elevilor
masura in care se reuseste imbinarea organica a activitatii de predare a profesorului cu activitatea de invatare a elevilor, respectiv asigurarea caracterului activ si complementar al activitatii de predare-invatare (de exemplu antrenarea elevilor in construirea de modele si in deducerea/descoperirea noului cu ajutorul acestora, oprirea temporara a unei demonstratii didactice pentru realizarea de comentarii, aprecieri, evaluari, pentru identificarea si notarea de catre elevi a aspectelor esentiale s.a.)
masura in care se reuseste verificarea/controlarea activitatii intelectuale si practice a elevilor, a repetitiei si a exersarii noilor achizitii intelectuale si practice, asigurarea feed-backului formativ si sumativ.
Potentialul pedagogic pe care il detin mijloacele de invatamant permite valori-ficarea lor in orice forma de activitate instructiv-educativa/educationala formala non-formala si atingerea tuturor tipurilor de obiective fundamentale ale activitatilor didactice:
informare, comunicare/transmitere de cunostinte
descoperire de noi cunostinte
ilustrare si demonstrare a unor adevaruri
formare de notiuni
formare de abilitati (priceperi si deprinderi) intelectuale si/sau practice
fixare/consolidare/aplicare/exersare de achizitii - cunostinte teoretice si practice, competente si abilitati intelectuale si practice
recapitulare de cunostinte teoretice si practice, competente si abilitati intelectuale si practice
verificare si evaluare de cunostinte teoretice si practice, competente si abilitati intelectuale si practice etc.
Secventele de instruire bazate pe utilizarea mijloacelor de invatamant, pot fi proiectate si realizate in orice etapa a activitatilor educationale cu caracter teoretic, practic sau teoretico-practic si facand apel la toate tipurile activitatii didactice (frontale, grupale, individuale sau combinate). Eficienta secventelor de instruire bazate pe utilizarea mijloa-celor de invatamant este conditionata de considerarea lor ca elemente integrate organic in structura activitatii instructiv-educative (si nu ca elemente exterioare activitatii didactice).
Din punct de vedere metodic, mijloacele de invatamant se pot utiliza in orice etapa a activitatilor didactice, functie de scopul urmarit:
la inceputul activitatii didactice - in acest caz ele avand rol de introducere intr-o anumita tema, de sensibilizare a elevilor, de stimulare a interesului acestora, de creare a unor stari emotionale favorabile invatarii, de captare si mentinere a atentiei, de creare a unei viziuni de ansamblu asupra anumitor continuturi, de reactualizare a unor cunostinte si/sau priceperi si deprinderi intelectuale si practice de lucru etc.
in anumite secvente de instruire sau pe tot parcursul activitatii didactice - in acest caz ele avand rol de informare, comunicare de date, explicare de cunostinte, ilustrare de adevaruri, evidentiere de caracteristici ale obiectelor, fenomenelor, proceselor, de mentinere a atentiei elevilor etc.
la sfarsitul activitatii didactice - in acest caz ele avand rol in realizarea sintezei cunostintelor, in fixarea si consolidarea lor, in ilustrarea, concretizarea sau completarea continuturilor predate, in corectarea eventualelor reprezentari gresite ale elevilor, in extinderea cunostintelor, in corelarea lor, in integrarea noilor cunostinte in sistemul cognitiv al elevilor etc.
|
