Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Educatia fizica a persoanelor cu deficiente fizice

profesor scoala


Educatia fizica a persoanelor cu deficiente fizice


In cadrul organizat al învatamântului românesc persoanele cu deficiente fizice, sunt încadrate în functie de gravitatea deficientei, fie în activitatea scolara obisnuita, fie în scoli speciale.



Educatia fizica adaptata, acolo unde poate fi folosita are în mare aceleasi functii ca ş 19319b12t ;i cea formativa, cu niste accente aparte, determinate de scopurile si obiectivele speciale care le incuba.

Vom descoperi, în planul biologic si sanogenetic, functia de corectare, readaptare, optimizare a potentialului biologic actual al individului, mentinere si îmbunatatire a starii lui de sanatate.

Functia de dezvoltare a capacitatii psihomotrice a individului cu handicap, de învatare si perfectionare a deprinderilor specifice sunt parte integranta a capacitatii de miscare si în strânsa corelatie cu cea anterioara.

In plan psiho-social se încadreaza functia de socializare si cea de dezvoltare a calitatilor intelectuale, moral volitive, de adaptabilitate la viata reala în conditiile date.

Functia de reflectare si constientizare a activitatilor motrice este un rezultat al celor anterioare si este privita ca un act necesar si cultural, de dezvoltare a calitatilor adaptative ale individului.

Functia de ameliorare a randamentului motric, scolar si profesional, de petrecere în mod organizat si util a timpului liber, se face tot cu un scop bine definit, cel corector si de adaptare.

In functie de handicapul avut, rezonanta educatiei fizice speciale se manifesta mai pregnant sau mai estompat în planurile sus mentionate, cert este ca ea trebuie sa îsi aduca o contributie majora la integrarea individului cu handicap la viata reala, prin formele pe care institutionalizarea actuala o permite.

Forma de manifestare a educatiei fizice ca parte componenta a activitatilor motrice o reprezinta exercitiul fizic, cel care este menit, sa actioneze preventiv pentru combaterea aparitiei, sa determine ameliorarea deficientei pâna la disparitie, acolo unde este posibil, sau sa contribuie la stabilizarea si non agravarea deficientelor evolutive.


Deficientele fizice la scolari

In scoala contemporana, preocuparea depistarii, prevenirii si corectarii deficientelor fizice trebuie sa fie permanenta, atât pentru parinti, cât si pentru cadrele didactice.

Examenele medicale periodice facute în scoala au constatat ca în aceasta etapa a vietii putini sunt elevii, care prezinta o atitudine corecta a corpului, un procent mare din rândul acestora prezentând defecte morfologice si functionale, localizate la nivelul aparatului locomotor.

Defectele aparatului locomotor se numesc deficiente fizice, si se prezinta ca abateri de la normal, în forma si functiile fizice ale organismului, care tulbura cresterea normala si dezvoltarea armonioasa a corpului, modificând aspectul exterior, reducând aptitudinile si puterea de adaptare la efortul fizic, diminuând capacitatea de munca.

Deficientele fizice se caracterizeaza prin modificari morfologice, mai mult sau mai putin accentuate, ale formei si structurii corpului si care se manifesta printr-o încetinire sau un exces de crestere, o tulburare si o disproportionalitate a dezvoltarii, deviatii, deformatii sau alte defecte de structura si tulburari functionale.

Dupa evolutie si dupa posibilitatile de corectare cu ajutorul exercitiului fizic, deficientele fizice sunt usoare, medii si accentuate.

Deficientele usoare (atitudinile deficiente) sunt mici abateri de la normal în forma si functiile corpului, sau a unor segmente ale acestuia, de regula aflate pe o scara a evolutiei, într-un stadiu incipient.

Din cadrul acestor deficiente fac parte atitudinile deficiente globale (cifotica, plan rigida, asimetrica) sau deficientele usoare segmentare (cap si gât înclinat înainte, sau lateral, umeri adusi înainte sau asimetrici, toracele în flexie, coloana cu atitudine cifotica, lordotica sau scoliotica, genunchi în valg sau flectati, talpi abduse sau adduse).

Deficientele usoare se pot corecta în cele mai multe cazuri, în conditiile activitatii scolare obisnuite, daca se intervine pâna la aparitia modificarilor structurale de tesut.

Deficientele medii cuprind defectele morfologice si functionale stationare sau cu evolutie lenta, care corecteaza partial, sau ramân nemodificate la efectuarea probei functionale.

Cele mai des întâlnite sunt cele segmentare cum ar fi ale coloanei vertebrale (cifoze, lordoze, cifolordoze, spate rotund, cifotic si plan), deformatiile toracelui si abdomenului, genunchilor si talpilor picioarelor.

In rândul defectelor globale medii de acest grad sunt hiposomiile, disproportiile între segmente, etc.

Stoparea, ameliorarea si corectarea se fac printr-un regim de viata deosebit, dupa prescriptiile medicului si ale profesorului de educatie fizica, dupa un program bine stabilit, de alternanta a efortului cu repaosul si în care exercitiile fizice corective sunt pe primul plan.

Deficientele accentuate sunt cele cu modificari patologice, ajunse într-un stadiu avansat de evolutie.

Cele mai multe sunt aparute înca din viata uterina (malformatiile aparatului locomotor), sau ca urmare a unor paralizii, traumatisme osoase sau articulare, infectii si inflamatii ale oaselor, articulatiilor, muschilor sau vaselor sanguine, care influenteaza starea de sanatate. Modificarile morfologice si functionale diferentiaza pe acesti elevi de cei sanatosi, efortul fizic nefiind recomandat, scutirea de educatie fizica fiind recomandata. Ei trebuie îndrumati spre centrele de recuperare, unde trebuie aplicat un tratament corectiv si recuperator de specialitate.

Pragurile dintre deficiente sunt usor de trecut daca nu se intervine la timp de catre factorii educationali, printr-o observare atenta si periodica a colectivelor de elevi. Profesorul de educatie fizica este cel care trebuie sa cunoasca datele biologice si medicale ale fiecarui elev, pentru a stabili posibilitatile de integrare ale lui în procesul de educatie fizica. Tot el este primul care trebuie sa hotarasca si sa aplice masurile cele mai adecvate pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice.

Privit din unghiul actual al programarii activitatii motrice speciale, dupa diagnosticarea medicala a handicapului individului, ar trebui sa se actioneze dupa anumite directii si într-un anumit fel, în vederea obtinerii unor rezultate pozitive.


Tehnici metodologice de actionare pentru activitatea cu persoane cu handicap sever sunt:

- stabilirea obiectivelor potrivite pentru deprinderi, care sa fie realiste si sa corespunda unor raspunsuri corecte. Ele trebuie permanent raportate la posibilitatile de moment ale subiectului si trebuie sa fie progresive.

- apelarea la cunostinte prealabile sau asocieri de miscari în predarea unei sarcini prin folosirea modelarii ca metoda de lucru.

- folosirea recompenselor pozitive - orice element care motiveaza practicantul sa munceasca. Recompensele functie de vârsta si handicap pot fi permanente sau intermitente; finalizarea muncii sale, recompensa verbala.

- asigurarea asistentei - se face pe nivele de instruire, în functie de capacitatea practicantului si sarcina de efectuat. Genurile de asistenta sunt:

a) Indicatii verbale sau vizuale - cel mai putin instructiv gen de asistenta - se poate rezuma doar la indicarea sarcinii (verbala sau vizuala-poza), dupa care practicantul raspunde prin executie.

b) Demonstratii - facute de instructor sau ajutorul acestuia, o data sau de mai multe ori, pâna când practicantul poate sa execute la rândul sau miscarea - "Priveste-ma si executa!".

c) Sprijinul fizic - se foloseste de catre instructor în special în primele etape de învatare ale unei noi deprinderi si se refera la o îndrumare a practicantului prin atingere sau prin sprijin în cadrul unei parti a miscarii.

d) Ajutorul fizic - manipularea totala a corpului practicantului pentru realizarea unei deprinderi.

- corectarea comportamentului nepotrivit (nesupunere, respingere sau iesiri nervoase de proportii). Ca metode pot fi folosite recompense din rândul preferintelor practicantului, asigurarea asistentei împreuna cu ignorarea comportamentului nepotrivit. Se interzice orice pedeapsa fizica. Trebuie înteles faptul ca persoanele cu handicap pot avea ca si persoanele obisnuite zile bune si zile rele.

- înregistrarea performantelor participantilor - element de eficienta, folosit daca nu zilnic, cel putin saptamânal, în caietul de înregistrare a performantelor. Vor fi înregistrate performantele utile printr-o evaluare corecta, în vederea constatarilor progreselor si schimbarii sarcinilor.

al activitatilor motrice la persoanele cu handicap trebuie sa cuprinda: buna pregatire, buna organizare, creativitatea, entuziasmul, capacitatea de acordare a primului ajutor în caz de necesitate, perseverenta, rabdarea, buna dispozitie, capacitatea de munca deosebita, abilitatea de a descoperi fortele si capacitatile elevilor sai, mai degraba decât slabiciunile si incapacitatile lor, gândirea pozitiva si asteptarile pe masura unei bune evolutii.

Repere generale ale unui instructor de activitati motrice adaptate

- Fii relaxat - întelege ritmul si stilul de lucru al grupei din prima zi

- Fii flexibil - modifica programul de instruire pentru a solutiona nevoile unui sportiv sau grup

- Stabileste scopuri reale pentru fiecare participant

- Fii rabdator - nu astepta rezultate imediate în învatarea deprinderii; acorda suficient timp de familiarizare cu o deprindere, înainte de a învata alta

- Fii meticulos - întotdeauna planifica si studiaza complet lectia

- Fii atent - stai în picioare, fata în fata cu participantii

- Fii activ - participa la activitati împreuna cu sportivul, demonstreaza

- Fii bun pedagog: încurajeaza si evidentiaza; furnizeaza instructiuni clare si concise; subliniaza întotdeauna ceea ce este pozitiv înainte de a corecta (Te-ai rostogolit bine, dar daca ti-ai fi tras mâna.); foloseste elemente de încredere si evita ca un participant sa înregistreze esecuri repetate


Echipamentul - necesitate a activitatilor motrice adaptate


Imbracamintea. Toti participantii, indiferent de handicap trebuie sa poarte vestimentatie adecvata pentru exercitii si activitatea sportiva.

Vestimentatia sportiva da tonul pentru activitatea fizica sau antrenament, atât pentru instructor, cât si pentru participanti.

Vestimentatia îl face pe participant sa se simta "mai normal" si creeaza un mediu potrivit exersarii. Ea trebuie sa cuprinda tricouri, sorturi, sosete si treninguri din bumbac. Incaltamintea trebuie sa fie de tenis sau alt tip de încaltaminte sportiva.

Participantii care poarta bretele, proteze sau alte tipuri de echipamente vor trebui încurajati sa poarte (cu unele modificari), o vestimentatie cât mai potrivita.

Daca activitatea se desfasoara într-o scoala unde copii nehandicapati au un echipament reprezentativ pentru sport, încurajati-i pe participanti sa poarte acest echipament. Daca sunteti într-un centru special care nu are un echipament reprezentativ, încurajati-va elevii sa adune bani si sa cumpere acest echipament.

Echipamentul ajutator pentru activitatile motorii adaptate se gaseste la centre speciale, sau poate fi improvizat. Cu o doza de inventivitate puteti folosi cutii vechi, hârtie, tuburi, carpete, sau alte obiecte care nu mai folosesc.

Mingi si pungi de diferite marimi, usoare, moi confectionate si din hârtie înfasurata în banda adeziva.

Bastoane sau bete de diferite marimi, facute din lemn si înfasurate în banda adeziva.

Rampe trebuie sa fie destul de mare pentru a sustine o minge mare si usoara

Suluri pentru sustinere, de diferite marimi (bucati de covor, perne vechi, sau materiale pentru sustinere, etc. )

Saltele sau materiale textile introduse în cearsafuri, suprafete cu iarba sau nisip.

Mijloace pentru plutire - colace, tuburi, plute, sau alte materiale.

Carucioare cu rotile pot fi cumparate sau pot fi confectionate din placi de lemn si rotile

Jucarii muzicale si telecomenzile folosite pentru copii sub 10 ani. Pot fi cumparate sau adaptate usor.

Extensoare pentru dezvoltarea fortei, folosite sub supraveghere.




Exercitiul fizic, factor al corectarii deficientelor fizice în kinetoterapie si educatia fizica speciala

Exercitiul fizic este principalul element si procedeu al metodei de gimnastica medicala în vederea prevenirii si corectarii deficientelor fizice. El este caracterizat ca o activitate statica si dinamica, care respecta cerintele generale de anatomie, biochimie, fiziologie, igiena si pedagogie si îsi exercita în baza unei metode si tehnici bine stabilite, efectele pozitive asupra tesuturilor corpului, functiilor organice si psihicului.

Exercitiul fizic ca factor de interventie în morfo-genetica aparatului loco-motor, poate actiona mecanic asupra osului, influentând cresterea în lungime si în grosime a acestuia. In acest sens, exercitiile aplicate în copilarie, statice sau dinamice, pot preveni sau corecta deformatiile osoase mult mai usor decât în alte perioade ale vietii. Asupra musculaturii exersarea determina îmbunatatiri ale calitatilor fizice ale acesteia, cât si ale proprietatilor sale fiziologice (rezistenta, elasticitatea si tonicitatea). Odata cu tonifierea musculaturii se întaresc tendoanele si fasciile musculare.

Atunci când este folosit în scop profilactic, concomitent cu influentarea formelor si structurilor corpului, exercitiul fizic echilibreaza functiile fiecarui organ într-o sinergie si solidaritate functionala. Aceste îmbunatatiri functionale sunt datorate interventiei unor factori neuromusculari, care usureaza transmiterea impulsului nervos si utilizarea completa a substantelor energetice. Rolul reglator al exercitiului fizic se face prin aportul pe care si-l aduc în producerea si transmiterea energiei necesare a aparatelor respirator, cardio-vascular, digestiv. In acest sens, "exercitiul fizic, repetat metodic si gradat, dupa principii si reguli bine stabilite, în concordanta cu vârsta, sexul, dar mai ales cu pregatirea anterioara a individului, îmbunatateste functiile mari ale organismului" (C.A. Fozza, 2002).

Sistemul nervos (neuromuscular) se educa prin controlul psihoneuromotor asupra miscarii repetate, ca o adaptare continua a functiei psihoneuromotoare la cerintele si necesitatile corpului în efectuarea exercitiului fizic. Factorii moral volitivi sunt de asemenea stimulati în cadrul exersarii.

Formele în care este folosit exercitiul fizic în cadrul corectarii deficientelor fizice sunt cele statice sau cele dinamice.

Exercitiile statice corective sunt pozitiile sau contractiile izometrice.

Dupa atitudinea corpului în timpul mentinerii lor, pozitiile pot fi:

- corecte - când se respecta atitudinea normala, globala sau segmentara

- corective - când se realizeaza o corectare partiala a deficientei, globale sau partiale

- hipercorective - când se obtine pe lânga corectarea pozitiei deficitare, aspectul invers deficientei


sezând folosita ca pozitie initiala pt. ex. dinamice

fundamentale culcat si derivate (corectarea deficientelor coloanei

în gimnastica vertebrale, spatelui, toracelui, abdomenului

medicala si membre superioare si inferioare)

atârnat si atârnat combinat (corectarea

deficientelor colanei si spatelui, deformari

de abdomen, membre superioare si

inferioare)


O mentinere a unei pozitii corective sau hipercorective mai mult timp, împotriva fortei gravitationale sau a altei rezistente, devine contractie izometrica.


Exercitiile dinamice se realizeaza sub forma miscarilor active libere sau cu rezistenta.

Sistematizate, aceste exercitii sunt:

1. Exercitii active de cap si gât, trunchi, membre superioare si inferioare

- cu segmentul deficient, sau cu segmente învecinate

- liber sau cu îngreuiere

- analitic sau combinate

Formarea si educarea atitudinii corecte

Corectarea atitudinilor deficiente globale ale corpului (global lordotica, global cifotica, global plane, global asimetrice)

Corectarea deficientelor fizice partiale

- cap si gât - înclinat înainte, înclinat lateral spre stânga, torticolis muscular drept,



- corectarea deviatiilor si în C

deformatiilor spatelui dreapta scoliozelor în S


cifoscoliozelor


înfundat

în întregime

- corectarea deficientelor segmentare (ex: omoplati

membrelor departati si desprinsi)

pe vârf - picior ecvin

pe calcâi - picior talus

pe partea ext. - picior varus

pe partea int. - picior valgus

pe toata talpa - picior plat

pe vârf-calcâi - picior scobit


Exercitiul fizic este menit sa actioneze în activitatea motrica adaptata ca un factor generator de efecte individuale de corectare, adaptare si dezvoltare morfo-functionala, efecte la nivel social, de adaptare si integrare sociala si la nivel economic de crestere a randamentului scolar si profesional.



Recuperare morfo - functionala

Echilibru fizic - emotional

Odihna activa

Recreere


Plan individual



Educatia fizica

speciala



plan social plan economic


Integrare sociala Adaptare scolara

Integrare profesionala    Randament profesional




Document Info


Accesari: 13007
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )