Ca metoda stiintifica de cercetare, utilizata in egala masura in stiintele naturii (fizica, chimie, biologie, geografie s.a.), in stiintele tehnice si in stiintele sociale, experimentul, presupune intotdeauna modificarea de catre subiectul uman a unor fenomene, aspecte sau variabile ale realitatii, in scopul descoperirii si studierii legilor ce le guverneaza, a relatiilor dintre ele, a implicatiilor lor etc.
Ca metoda de invatamant, experimentul presupune activitati didactice de provocare, producere, reconstituire si modificare a unor fenomene, procese, evenimente, in scopul studierii lor amanuntite.
Metoda experimentului poate fi valorificata incepand cu perioada de varsta 11-14 ani, intrucat, asa cum arata studiile de psihologie (J. Piaget, 1972), in aceasta perioada se structureaza gandirea formala, se dobandesc instrumente mintale, respectiv judecati, rationamente inductive, deductive si ipotetice, se formeaza capacitatea de a formula ipoteze si de a le combina, de a le verifica pe cale experimentala, se formeaza abilitati practice s.a.m.d., toate acestea fiind necesare intr-o activitate de natura experimentala.
Clasificarea experimentelor
Exista multiple modalitati de clasificare a experimentelor, dintre care, consideram ca fiind operationala cea bazata pe scopul didactic urmarit in organizarea si realizarea activitatii experimentale. Aceasta clasificare distinge urmatoarele categorii de experimente:
T Experimentul cu caracter de cercetare/de descoperire - presupune executarea de catre elevi a anumitor experiente de provocare a unui fenomen, proces, eveniment, in scopul observarii, studierii si interpretarii caracteristicilor sale. In acest fel, elevii sunt familiarizati cu demersul specific investigatiei stiintifice, care presupune, ca actiuni principale, urmatoarele: punerea problemei, formularea de ipoteze, elaborarea unui plan experimental, desfasurarea propriu-zisa a experimentului, inregistrarea, consemnarea si prelucrarea rezultatelor, formularea concluziilor si argumentarea lor.
T Experimentul demonstrativ - consta in ilustrarea unui fenomen, proces sau eveniment greu accesibil observatiei directe, in scopul intelegerii noilor cunostinte, al formarii unor convingeri stiintifice etc. Experimentul demonstrativ se executa in fata clasei de catre profesor sau un elev; elevii din clasa observa actiunile pe care le implica realizarea experimentului demonstrativ, emit ipoteze in legatura cu fenomenul sau procesul provocat si explica esenta acestuia.
Dupa natura lui, experimentul demonstrativ poate fi calitativ (respectiv poate evidentia procesualitatea si relatiile cauza-efect) sau cantitativ (respectiv poate evidentia legi, interrelatii intre marimi si poate implica determinarea anumitor marimi, efectuare de calcule, stabilire de relatii matematice etc.).
Dupa rezultatul lui, experimentul demonstrativ poate fi pozitiv (respectiv poate evidentia existenta unor proprietati, a unor interrelatii intre marimi etc.) sau negativ (respectiv poate evidentia absenta unor proprietati, a unor interrelatii intre marimi etc. si poate viza corectarea sau infirmarea reprezentarilor gresite ale elevilor referitoare la fenomene, procese, evenimente).
T Experimentul destinat formarii deprinderilor practice/motrice - consta in efectuarea constienta si repetata de catre elevi a anumitor experiente, actiuni si operatii, in vederea formarii unor priceperi si deprinderi de activitate practica si in vederea insusirii unor cunostinte referitoare la fenomenele, procesele si evenimentele provocate in experiment.
Experimentele reprezinta o metoda de predare-invatare cu bogate valente formative si informative, intrucat:
reproduc procesele, fenomenele, evenimentele in procesualitatea lor
se pot repeta de mai multe ori daca sunt intrunite conditiile necesare reproducerii proceselor, fenomenelor, evenimentelor respective
contribuie la realizarea unui invatamant activ, euristic si creator (in special cele cu caracter de cercetare/de descoperire si cele destinate formarii deprinderilor practice/motrice).
|
