Notiuni generale privind educatia si rolul ei in societate

Notiuni generale privind educatia si rolul ei in societate.

P(praxisul) = A(agentul) + Op(obiectul actiuni) + S(situatia) + R(realizarea)

Pornind de la modelul de mai sus putem stabili cateva coordonate generale ale actiunii educationale:

selectarea si transmiterea valorilor de la societate la individ

dezvoltarea constienta a potentialului biopsihic al omului

pregatirea omului pentru integrarea activa in viata sociala

Prima functie presupune selectarea si transmiterea valorilor de la societate la individ, a carei realizare necesita existenta unor principii pedagogice. De asemenea selectarea si transmiterea valorilor trebuie sa fie in conformitate cu anumite particularitati psihice. Pe masura ce societatea evolueaza, ritmul de acumulare a valorilor este tot mai intens, cauza pentru care principiile dupa care se face selectarea si transmiterea se restructureaza continuu. In perioada contemporana se vorbeste despre o crestere exponentiala a cunostintelor umane.

Cea de-a doua functie vizeaza omul coceput ca un tot unitar, ca fiinta biopsihosociala. Prin aceasta functie, educatia raspunde unor nevoi individuale si prin intermediul lor unor nevoi sociale.

Ultima functie isi propune sa pregateasca omul ca element activ al vietii sociale, ca forta de munca si ca subiect al relatiilor sociale.

Toate aceste functii trebuie privite ca un tot, deoarece, in caz contrar, exista riscul iminent al unei intelegeri unilaterale a actiunii educationale, fie in sens sociologizant, fie in sens pedocentrist. Aceste functii releva si faptul ca actiunea educationala dezvolta personalitatea umana si tot odata societatea umana.

7. Structura actiunii educationale.

Schema de mai jos reprezinta un posibil model al actiunii educationale:

Legenda:

S – subiectul actiunii educationale.

O – obiectul actiunii educationale.

S' – subiectivitatea obiectului.

I.e – ideal educational.

Sc.e – scopurile educationale.

Ob.e – obiectivele educationale.

D – dispozitiv pedagogic.

M.e – mesaje educationale.

A – ambianta educationala.

c.o – comportament obiectivat

c.i.e – conexiune inversa exterma.

c.i.i – conexiune inversa interna.

S.E – situatie educationala.

Subiectul actiunii educationale(S) sau agentul actiunii poate fi o personalitate izolata sau o comunitate umana. Rolul sau este de a declansa sau provoca actiunea educationala, direct sau indirect, prin totalitatea actelor sale comportamentale. El pune in miscare actiunea in calitate de reprezentant al societatii, al imperativelor sociale generale sau al unor grupuri mai restranse. In acest scop agentul proiecteaza rezultatul actiunii educationale si elaboreaza stategia corespunzatoare realizarii ei. Ambele operatii, proiectarea si realizarea, presupun angajarea totala din partea sa, fapt care imprima actiunii un caracter creator si irepetabil in acelasi timp.

Obiectul actiunii educationale(O) sau receptorul actiunii este cel asupra caruia se vor exercita efectele actiunii respective. In cazul educatiei el este o fiinta umana, calitate marcata cu S'. Obiectul se poate prezenta sub doua ipostaze: cea de obiect al actiunii si cea de obiect transformat, cu semnificatii pedagogice diferite. Daca in prima ipostaza el este asa cum se prezinta la inceputul unei secvente, in cea de-a doua ipostaza ne apare ca rezultat al modificarilor ce s-au produs, inregistrate la sfarsitul acelei secvente. De mentionat faptul ca obiectul intra concomitent atat in campul de actiune al subiectului, cat si in campul de cunoastere al acestuia.

Subiectivitatea obiectului(S') exprima faptul ca obiectul este tot o fiinta umana sau mai bine-zis o existenta dimensionata subiectiv. Se impune precizarea faptului ca „elevul(obiect) nu este o notiune abstracta, ci o realitate vie, el vine la sscoala nu numai cu inteligenta sa, ci cu intreaga sa personalitate, cu emotiile sale, sentimentele sale, interesele sale”.

Subiectul se orienteaza in exercitarea actiunii dupa un ideal educational(I.e) si urmareste realizarea unor scopuri si obiective educationale(Sc.e, Ob.e). La un loc toate acestea desemneaza finalitatile actiunii educationale.

Dispozitivul pedagogic(D) cuprinde mijloacele pe care subiectul le foloseste pentru exercitarea actiunii sale, pentru transmiterea mesajelor si asimilarea lor de catre receptorul actiunii. Toate mijloacele de invatamant, metodele si procedeele folosite, materialul didactic etc. Sunt componente ale dispozitivului pedagogic.

Mesajele educationale(M.e.) inglobeaza continutul comunicarii ce se realizeaza intre subiect si obiect care servesc, in cele din urma, la conducerea de catre subiect a procesului de dezvoltare a obiectului.

Ambianta educationala(A) reprezinta climatul psihosocial ce se constituie din totalitatea reactilor afective(emotii, dispozitii, atitudini, sentimente etc.) ale celor doi poli, agentul si receptorul, ca fiinte umane. O ambianta educativa in care domina optimismul, buna dispozitie, increderea reciproca se rasfrange in mod pozitiv asupra intregii actiuni educationale.

Comportamentul obiectivat(c.o) constituie un indiciu al efectelor actiunii intreprinse de subiect asupra obiectului.

Conexiunea inversa externa(c.i.e) ofera subiectului informatii in legatura cu efectele actiunii exercitate asupra obiectului, a modului in care au fost asimilate mesajele transmise, pentru ca pe baza lor sa-si regleze in continuare strategia ce o va intreprinde.

Conexiunea inversa interna(c.i.i) este circuitul care se stabileste intre obiect si comportamentul sau avand rolul de autocontrol si autodirijare a propriei dezvoltari si implicit a autoorganizarii raspunsurilor pe care le va emite.

Situatia educationala(S.E) inglobeaza intr-un tot coerent determinarea social-obiectiva a actiunii educationale.

8. Logica actiunii educationale.

Din cele prezentate pana acum putem sublinia cateva note definitorii ale logicii educatiei.

In primul rand, relatia dintre subiect si obiect imbraca forma unui circuit praxiologic in cadrul caruia unul se modifica in functie de celalalt pastrandu-si autonomia si rolul pe care-l are in interiorul sau.

In al doilea rand, tocmai datorita acestui circuit dintre subiect si obiect, ce se realizeaza pe cai si prin modalitati diferite actiunea educationala este un fenomen cu autoreglare interna.

In al treilea rand, relatia dintre cei doi poli se stabileste pe fondul unei multitudini de factori, subiectivi si obiectivi, necesari si intamplatori, constienti si spontani intre care se stabilesc, de asemenea, relatii complexe care isi pun amprenta asupra efectului relatiei dintre ei.

Din cele trei aspecte prezentate putem deduce ca educatia este o relasie neunivoca de tip finalist.

9. Viitorul si educatia.

Educatia viitorului nu se poate alimenta din experienta trecutului. Obiectivele si metodele sale, sustine A. Toffler, vor trebui cautate in viitor. Viitorul oricarei societati depinde de capacitatea generatiilor actuale de a se ingriji de sanatatea si bunastarea urmatoarei generatii. Pe scurt, copiii de azi sunt cetatenii, angajatii si parintii de maine. Daca investim in mod intelept in copii si familie, rasplata generatiei de maine va fi capacitatea de a trai ca adulti productivi si responsabili. Daca nu reusim sa oferim copiilor ceea ce au nevoie pentru a pune bazele solide ale unei vieti sanatoase, punem in joc siguranta si prosperitatea noastra.

10. Caracterul permanent al educatiei.

Caracterul permanent este unul dintre cele mai importante caractere ale educatiei, deoarece el reflecta faptul ca educatia este o actiune ce se exercita asupra omului indiferent de varsta pe care o are. Din moment ce societatea este in continua schimbare, generand solicitari noi fata de educatie, inseamna ca omul, la randul sau, se afla continuu in calitate de receptor al actiunii educative. Caracterul permanent este impus, deci, pe de o parte, de factori sociali cum ar fi uzura morala a cunostintelor ca urmare a exploziei informationale, progresul neintrerupt al tehnicii etc., iar pe de alta parte de factori individuali intre care mentionam necesitatea unei integrari dinamice a omului in societate, sentimentul demnitatii umane etc.

Pe fondul unor trasaturi generale ale actiunii educationale din epoca contemporana exista o serie intreaga de particularitati determinate de conditiile economico-sociale existente in fiecare tara.

11. Specificul national al educatiei.

Dupa cum am vazut, educatia difera de la o etapa istorica la alta in functie de conditiile materiale si spirituale ale societatii. Pe aceeasi treapta de dezvoltare, educatia prezinta si anumite particularitati izvorate din experienta fiecarui popor. Ca actiune sociala, educatia se infaptuieste in limitele unor granite nationale si statale, pe fondul unei vieti sociale si al unor traditii ce s-au acumulat de-a lungul dezvoltarii poporului si natiunii respective. „Nu exista popor la care sa nu existe un numar oarecare de idei, sentimente si practici, pe care educatia trebuie sa le intipareasca in sufletul tuturor copiilor, indiferent de categoria sociala caruia ii apartin”.

In dezvoltarea si perfectionarea educatiei trebuie sa se porneasca intotdeauna de la realitatile nationale si numai pe aceasta baza sa se asimileze experienta universala, acumulata in cadrul altor sisteme educationale.

12. Educatia – corelatia cu alte stiinte.

Educatia nu reprezinta un obiect exclusiv al pedagogiei, ea intrand si in sfera de reflectie si a altor stiinte, unele dintre ele fiind de acum constituite, altele aflandu-se intr-un proces de constituire. Fiecare din aceste stiinte abordeaza fenomenul educational dintr-un unghi propriu relevandu-i anumite trasaturi si circumscriindu-i locul in ansamblul celorlalte fenomene sociale.

Avand in vedere particularitatile actiunii educationale putem estima ca pedagogia este o stiinta pozitiva si filozofica in acelasi timp.

Pedagogia este stiinta care, in conformitate cu propria sa logica, decide asupra finalitatii actiunii educationale in concordanta cu un sistem de valori sociale, asigurand totodata mijloacele necesare transpunerii in practica a acestei finalitati.

Psihologia, Sociologia, dar si alte stiinte socio-umane, si nu numai, joaca un rol deosebit in cadrul educatiei, fiecare avand o contributie la realizarea procesului educational.

Educatia are urmatoarele caracteristici: pune accent pe oameni, urmareste dezvoltarea unor calitati umane si explorarea orizonturilor, este orientata predominant spre pregatirea pentru viata, are in vedere, cu precadere, intrebari asupra existentei, vizeaza cu precadere dezvoltarea unei stari sau a unei structuri atinse, finalitatea in educatie imbina viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educationala este dinamica si flexibila in acelasi timp, iar educatia stimuleaza idealul fiintei umane exprimat prin „a fi si a deveni”.