Evolutia metodelor de invatamant in teoria si practica instruirii a reprezentat si reprezinta un proces extrem de dinamic, cu repercusiuni importante asupra cresterii eficientei procesului instructiv-educativ. In decursul anilor au fost propuse mai multe clasificari ale metodelor de invatamant, care aveau la baza criterii diferite. In prezent, o clasificare operationala in practica instruirii este urmatoarea:
A. Metode de transmitere si insusire a cunostintelor:
A.1. Metode de comunicare orala:
A.1.1. metode de comunicare orala expozitiva: expunerea, expunerea cu oponent, povestirea, descrierea, explicatia, informarea, prelegerea scolara, prelegerea-dezbatere, conferinta-dezbatere, cursul magistral
A.1.2. metode de comunicare orala conversativa: conversatia, discutia, dezbaterea, asaltul de idei, colocviul
A.1.3. metoda problematizarii.
A.2. Metode de comunicare scrisa: lectura (explicativa, dirijata), activitatea/munca cu manualul si alte carti.
A.3. Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: reflectia personala, introspectia.
B. Metode de cercetare a realitatii:
B.1. Metode de cercetare directa a realitatii: observatia sistematica si independenta, experimentul, abordarea euristica (in plan material), invatarea prin descoperire (in plan material), munca in grup.
B.2. Metode de cercetare indirecta a realitatii: abordarea euristica (in plan mental), invatarea prin descoperire (in plan mental), demonstratia, modelarea.
C. Metode bazate pe actiunea practica
C.1. Metode de actiune reala: exercitiul, rezolvarile de probleme, algoritmizarea, lucrarile practice, studiul de caz, proiectul/tema de cercetare
C.2. Metode de actiune simulata: invatarea pe simulatoare didactice, jocurile de simulare, jocurile didactice
D. Instruirea si autoinstruirea asistate de calculator
|
