Reforma sistemului de evaluare
"Reforma în domeniul rezultatelor scolare ale elevilor trebuie să producă în sensul creării unui sistem complex de evaluare, bazat pe criterii unitare, la nivel național, de apreciere a performanțelor elevilor si nu în sensul revizuirii și îmbunătățirii sistemului tradițional" (A. Stoica, Ghid de evaluare).
Începând cu anul 1998-1999, în învățământul primar românesc au avut loc schimbări importante, în ceea ce privește evaluarea rezultatelor școlare ale elevi 818r1718i lor.
Cel mai important aspect al modernizării procesului evaluative este introducerea unor indicatori de performanță.
Indicatorii de performanță reprezintă rezultatele observabile anticipate ale activităților desfășurate, definite ca niveluri acceptabile ale realizării obiectivelor proiectate.
Prin stabilirea indicatorilor de performanță, în faza de proiectare se realizează o legătură firească și corectă între proiectare și evaluare. (Romiță Jucu, Marin Manolescu, Pedagogia 2001).
Standardele curriculare de performanță sunt standarde naționale necesare introducelii unei oferte educaționale diversificate, concretizată în elaborarea unul plan cadru de învățământ a unor programe și promovarea unor metode alternative.
Ele reprezintă sfârșitul unei etape de școlaritate. Standardele curriculare de perfOlmanță reprezintă criterii de evaluare a calității procesului de învățare. Standardele constituie cunoștințele, competențele și atitudinile stabilite prin curriculum.
o importantă obiecție adusă manierei tradiționale de apreciere a rezultatelor școlare ale elevi 818r1718i lor este acordarea notelodcalificativelor după impresii generale. În lipsa unor criterii comune, aprecierea diverselor lucrări se realizează pe baza unor jaloane ca experiența didactică a profesorului, aplicarea unor metode de corectare/apreciere cunoscute, convingerea că aprecierea lui nu poate fi subiect de dispută. (profesorul este suveran).
O astfel de apreciere asupra calității evaluării reprezintă o fidelitate scăzută și lipsa de consistență.
În practica noastră școlară, aprecierea lucrărilor se realizează de multe ori la nivelul judecății subiective, în timp ce ar fi de dorit ca eforturile evaluatorului să se concentreze în direcția realizării unei evaluări obiective.
În ultimul timp, în literatura de specialitate se manifestă, cu tot mai multă insistență, un interes pentru "evaluarea asistată de calculator". Aceasta neprezentând o componentă importantă a învățării asistată de calculator, creând posibilitatea pentru o evaluare obiectivă.
Este aceasta una din direcțiile de modernizare spre care se îndreaptă învățământul.
Totodată, pe plan mondial au apărut cercetări referitoare la evaluare. Astfel, s-a creat Asociația de Evaluare în Învățământ. (L.E.A.).
În zilele noastre caracterizată prin trecerea de la învățământul tradițional spre un învățământ modern, această tendință se manifestă și în domeniul evaluării. În acest domeniu se disting cel puțin trei orientări (1. T. Radu - Evaluarea în procesul didactic):
a). Importanța și necesitatea realizării unei evaluări pertinente a devenit atât de evidentă încât "învățarea asistată de calculator" este comparată cu "învățarea asistată de evaluare".
b). A doua idee se referă la faptul că specialiștii de prestigiu în domeniu, apreciază că primele decenii ale secolului XXI, vor fi puternic marcate de căutări privind realizarea unei evaluări, cât mai corecte științific și mai obiective din punct de vedere moral.
Această modernizare constă în principiu în: abordarea evaluării din perspectiva sistematică, ceea ce relevă o nouă concepție asupra proiectării activității instructiv-educativ, însoțită uneori și de amplificări ale vocabularului sub două aspecte: apariția
unor noi concepte pentru desemnarea unor realitati sau cerinte (de exemplu: evaluarea autentica, evaluarea criteriala, pedagogica, creativa, etc.).
c). Modernizarea la nivelul evaluarii se realizeaza într-un ritm rapid; unele concepte folosite în mod traditional îsi îmbogatesc continutul. Exemplu: evaluarea initiala, evaluarea sumativa, etc. a crescut aria preocuparilor de evaluare, unele concepte capatând chiar o oarecare autonomie, exemplu: evaluarea de sistem, evaluarea de proces.
Docimologia si importanta ei
Psihologul francez, Henri Pieron, în deceniul III al secolului trecut, si-a consacrat cercetarile urmarind cum noteaza profesorii aceleasi lucrari ale elevilor. A dat unui grup de profesori sa aprecieze si sa noteze un numar de lucrari. A constatat ca diferenta între evaluatori a mers uneori pâna la trei si chiar patru puncte. Mai mult, a dat, dupa un timp, aceleasi lucrari sa fie notate de aceeasi profesori. Se astepta ca, cel putin în acest caz, notarea sa fie foarte apropiata. Dar nu a fost asa. Fiecare profesor opera cu alte criterii în aprecierea lucrarilor. Pe temeiul acestor investigatii a determinat numarul evaluatorilor necesar pentru a ajunge la o nota medie care sa exprime valoarea reala a unei lucrari. Bineînteles ca numarul minim de evaluatori este diferit de la o disciplina la alta, mai mic la disciplinele exacte si mai mare la disciplinele socio-umane.
Verificarea înseamna ac ti vitatea complexa de cunoastere a progresului scolar, de confirmare sau infirmare a acumularii de catre subiecti a unor cunostinte.
Masurarea este procesul de cuantificare sau de determinare a numarului de caracteristici posedate de scolar, deci a marimii rezultatelor verificate, care nu exprima printr-un etalon si nici prin aprecieri ca bine/rau sau superior/inferioL
Aprecierea este o notiune corelativa cu masurarea, fiind exprimata prin judecati de valoare, calificative, note.
Eficienta învatamântului priveste capacitatea sistemului de a realiza, în mod satisfacator, rezultatele preconizate.
|
