Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































OBIECTIVELE SI METODOLOGIA UTILIZATA ASISENTA SOCIALA CUPLURI CONJUGALE AFLATE IN CONFLICT DIN CAUZA ALCOOLISMULUI

sociologie




OBIECTIVELE sI METODOLOGIA UTILIZATĂ ASISENTA SOCIALA CUPLURI CONJUGALE AFLATE IN CONFLICT DIN CAUZA ALCOOLISMULUI






V.1. Obiectivele cercetarii


Asistenta sociala acordata cuplurilor conjugale aflate īn conflict e obiectivul central al lucrarii.

Disfunctiile cuplului conjugal generate de alcoolism sunt abordate din perspectiva bio-psiho-sociala.

Principalul considerent care m-a determinat sa abordez acest obiectiv īl constituie semnificatia sa prioritara īn cunoasterea si optimizarea functionalitatii bio-psiho-sociale a cuplului conjugal īn special si a familiei īn general. Din acest motiv, consider ca abordarea familiei este necesar sa īnceapa īntotdeauna cu abordarea cuplului conjugal, ceea ce corespunde unei maniere etiologice de cunoastere, sporind astfel, sansele de interventie ale asistentului social.

Īn cadrul acestei lucrari, datele au fost culese de la Spitalul de Psihiatrie "Elena Doamna" sectia de dezalcoolizare din Galati.

Componentii lotului de investigatii au fost alesi in mod aleatoriu, din acesta ( cadrul sau ) expunānd īn lucrarea de fata, cazurile cele mai semnificative.



V.2. Tehnici de culegere a informa 848f58i 55;iilor


A.     Documentarea teoretica

Documentarea teoretica constituie a doua sursa principala de date si informatii dupa observatia directa.

Stabilirea bibliografiei:

"Orice studiu si orice investigatie stiintifica presupune cunoasterea lucrarilor publicate pe tema respectiva si a rezultatelor obtinute īn cercetari asemanatoare de catre alte echipe de cercetari."( Vasile Miftode, 1979 )

Īn acest sens se alcatuieste o bibliografie cāt mai vasta si la obiect.

Transmiterile bibliografice vor fi cāt mai precise pentru a putea permite cunoasterea si identificarea originii informatiilor. Constituirea bibliografiei e o etapa indispensabila pentru orice cercetare.

"Elaborarea listei bibliografice pentru orice noua cercetare, conditioneaza progresul cunoasterii domeniului respectiv si originalitatea rezultatelor īncāt acestea nu se confrunta numai cu realitatea ci si cu lumea stiintifica, cu specialistii, cu ipotezele si teoriile acestora despre fenomenele investigate." ( Vasile Miftode, 1979 )

Bibliografia folosita a fost bibliografie generala si specifica.

Sursele bibliografice sunt: institutiile specializate; biblioteci si organe de presa, publicatii generale cu referiri indirecte si publicatii specializate cu referiri directe ( reviste de specialitate ).

" Fisa de lectura constituie īn acest cadru, instrumentul cel mai practic de transfer si sintetizare a datelor, putānd fi utilizate īn mai multe cercetari, ori de cāte ori lucrarea respectiva e inclusa īn bibliografie." ( Vasile Miftode, 1979 )

Tehnica documentarii statistice e necesara īn studiul celor mai multe fenomene sociale, dar nu e suficienta pentru obtinerea unor concluzii pe deplin stiintifice, "reprezentative" pentru īntreaga problema investigata.

Documentarea teoretica am folosit-o in studiul problemei alcoolismului, consultānd lucrari de specialitate īn acest domeniu, īn problema conflictului conjugal si a modelelor de interventie in alcoolism.


B.     Interviul

"Interviul e un procedeu de investigatie stiintifica care utilizeaza procesul comunicarii verbale pentru a culege informatii īn legatura cu scopul urmarit." ( Vasile Miftode, 1979 )

Īn aceasta lucrare am folosit interviul sociologic si psihologic care este un interviu fundamentat stiintific si interviurile intensive; am folosit ghidul de interviu cu īntrebari deschise. (Vezi anexa 1 )


C.     Observatia

"Observatia directa, de teren, constituie tehnica principala de investigatie īntrucāt ne ofera informatii cu valoare de fapte, care constituie materialul cel mai bogat, divers si nuantat." ( Vasile Miftode, 1979 )

Observatia constituie sursa indispensabila de date si proba decisiva a valorii si semnificatiei concluziilor la care se ajunge.

"Realizarea unor observatii stiintifice asupra unui fenomen social impune definirea cāt mai precisa a temei si a obiectivelor si elaborarea unor ipoteze adecvate." ( Vasile Miftode, 1979 )

Un bun observator trebuie sa posede:

īnsusiri care vizeaza identificarea, descrierea si īnregistrarea rapida si specifica a celor mai "reprezentative" fapte;

īnsusiri care vizeaza masurarea si cuantificarea datelor sau traducerea cantitativa a informatiilor calitative.

"Tehnica ce raspunde cel mai bine exigentelor observatiei de teren o constituie observatia participativa." ( Vasile Miftode, 1979 )

Īn cadrul observatiei, instrumentul de lucru e ghidul de observatie, instrument folosit si īn cadrul lucrarii ( Vezi anexa 2 ).

Ghidul de observatie e alcatuit dupa un set de reguli si tehnici bine stabilite.


D.    Genograma

Genograma e o diagrama asemanatoare arborelui genealogic cuprinzānd 2, 3 generatii.

Īn cadrul fenomenului studiat genograma prezinta o importanta deosebita, ca fiind parte integranta din studiul de caz si prezentānd fapte, fenomene precise si clare din ciclul vietii persoanei investigate si a familiei sale ( Vezi anexa 5 ).


E.     Matricea ciclului de viata

Aceasta tehnica īl ajuta pe asistentul social sa-si organizeze ideile despre nevoile psihice, fizice si sociale ale familiei cu care lucreaza.

Schema ciclurilor vietii a fost elaborata R. Hill in 1970.

"Schema precizeaza intervalul de timp īn care se produc schimbari īn dezvoltarea familiei, dezvoltānd asa-numitele cicluri īn existenta sa."( Iolanda Mitrofan, 1989 )

Schema lui R. Hill ofera din punct de vedere metodologic posibilitatea clasificarii numeroaselor studii asupra evolutiei familiei.

Am utilizat matricea ciclului de viata pentru fiecare cuplu conjugal studiat si momentul cānd a aparut alcoolismul.( Vezi anexa 4 )


F.      Istoricul social

Scopul unei istorii sociale e sa furnizeze altor specialisti, o īntelegere de baza a informatiilor sociale importante despre un anume client.

Istoria sociala e o declaratie ce cuprinde impresiile asistentului social si ipotezele ce dau un īnteles īn plus informatiilor.

Acesta are implicatii pentru toate interventiile viitoare ca asistent social.

Informatia prezentata intr-o istorie sociala trebuie sa puna o baza pentru a face ceva cu clientul, cu situatia sa problematica.

Un istoric social trebuie sa fie scurt, concis ,simplu, sa fie foarte bine organizat, trebuie sa fie caracterizat de confidentialitate si obiectivitate. Trebuie sa fie relevant, informatiile sa aiba o legatura clara cu problema prezentata de client sau cu motivul pentru care asistentul social este implicat īntr-o relatie cu acest client. Istoricul social trebuie sa se bazeze pe punctele tari ale clientului ( accentuarea punctelor tari care exista si se pune accentul pe ceea ce clientul poate sa faca, se poate mentiona aceasta ca o zona de nevoi, ca limitare sau ca un deficit).

Am utilizat istoricul social īn cadrul studiului de caz, bazāndu-ma pe schema completa a istoricului social ( Vezi anexa 3 ).



V.3. Procedee de prelucrare a datelor obtinute


A.     Analiza de continut

Analiza de continut e o tehnica de cercetare ce vizeaza descrierea obiectiva, sistematica si cantitativa a continutului comunicarilor cu scopul de a le interpreta.



Schema clasica a unei analize de continut urmareste sa identifice :

cine = cine e persoana ce vine la asistentul social cu o anumita problema

ce = ce spune acea persoana, continutul discursului

cui = cui anume ii e adresat discursul

prin ce = care e canalul de transmitere

cu ce rezultat = care e rezultatul final, metoda de lucru.

Criteriile si caracteristicile analizei de continut sunt:

Obiectivitatea: reguli si exigente precise pentru a asigura comparativitatea si veridicitatea rezultatelor; mai multi analisti trebuie sa ajunga la acelasi rezultat;

Sistematizarea: continutul trebuie ordonat si integrat īn categorii stabilite, nimic nu trebuie lasat in afara;

Cuantificarea: analiza de continut vizeaza numararea (sau masurarea) elementelor semnificative, calcularea frecventelor, etc. Se pot cauta īnsa temele semnificative īn continut si pot fi ierarhizate īn raport cu frecventa lor.

Etapele analizei de continut sunt:

Stabilirea obiectivului analizei;

Organizarea datelor sau informatiilor;

Alegerea unitatii de analiza;

Cuantificarea rezultatelor;

Verificarea analizei.


Avantajele analizei de continut

Tehnica e indispensabila īntelegerii realitatii sociale, a īmprejurarilor si a manifestarilor clientului, dincolo de ce se scrie īn formulare; identifica noi dimensiuni; evalueaza profund un grup, o comunitate.

Am folosit aceasta tehnica pentru a prelucra datele obtinute anterior.


B.     Īntrevederea terapeutica

Īntrevederea in cadrul asistentei sociale constituie o tehnica care se afla īn centrul practicii serviciilor sociale, fiind cea mai eficienta pentru realizarea si analizarea studiilor de caz si pentru a pastra un permanent contact cu clientul.

Īntrevederea se apropie de povestea vietii.

Avantajul īntrevederii este ca suplineste defectele, neajunsurile interviului, chestionarului cu efectele observatiei pure.

Are loc īn cadrul īntrevederii un proces cu un raport de interdependenta mare, accentul se pune pe continutul informatiilor si pe interactiunea umana si mecanismele diverse.



V.4. Modele de interventie. modele de tratament īn alcoolism


A.     Modelul medical de reabilitare a alcoolicului

Acest model tine seama de mecanismele biologice ale intoxicatiei etilice si foarte putin de problemele psihologice si sociale. Modelul medical merge pe principiul ca alcoolismul este o boala si cel mai normal este ca ea sa fie tratata de medici, aceasta idee fiind respinsa de adeptii momelului social.

Medicatia este stricta si riguros respectata, dar cāt de eficient este acest tratament este greu de apreciat, pentru ca tratamentul si evolutia sa sunt greu de urmarit in ambulator.


B.     Modelul de modificare a comportamentului

Modelul include metode de conditionare a aversiuni fata de alcool si noile metode de mentinere a comportamentului modificat.

Tehnica de conditionare a aversiunii include un tratament medical ( terapie cu succinilcolina, terapie prin electrosocuri).

Instalarea si mentinerea comportamentului modificat se bazeaza pe conceptia ca un reflex conditionat se poate prelungi foarte usor prin recompensa; de exemplu o mentinere a abstinentei se poate prelungi daca pacientul este sustinut, laudat pentru comportamentul sau matur si constient.

Īn cadrul acestui model se mai pot utiliza diferite metode de relaxare sau hipnoza pentru a reduce anxietatea care sta la baza ingestiei de alcool, precum si acupunctura.

"Tehnicile de cercetare a comportamentului pornesc de la premisa ca obisnuinta de a bea e conditionata de reducerea anxietatii."( Vasile Miftode, 1979)

Īn cadrul unor programe de tratament s-a propus renuntarea la abstinenta totala si s-a propus un consum controlat de bauturi alcoolice.

Au fost utilizate tehnici de obtinere conditionata a aversiunii fata de alcool, cu drept scop īnlaturarea obisnuintei de a raspunde prin consum de bauturi alcoolice la unele conditii stresante.

"Programe de tratament, orientate in special catre un consum controlat de alcool, par sa-si gaseasca o justificare īn unele cazuri, īn primul rānd atunci cānd metodele de abstinenta nu dau deloc rezultate." ( Vasile Miftode, 1979)


C.     Modelul psihologic

Modelul se bazeaza pe conceptul psihanalitic al personalitatii alcoolicului, determinat de predispozitii genetice sau de influente sociale.

Caracteristic pentru personalitatea alcoolicului este o imaturitate emotionala, cu mari dificultati in relatiile cu alte persoane, cu o structura conflictuala, implicānd un sistem propriu de aparare.

Psihoterapeutica alcoolismului va depinde in mare masura de personalitatea si competenta celor ce aplica acest tratament, de simpatia, īntelegerea, caldura si toleranta si chiar comunitatea de interese fata de bolnav.

O importanta deosebita o au factorii sociali, ce au rol īn reeducarea bolnavului conform cerintelor societatii, precum si influenta societatii asupra adoptarii si dezvoltarii unui comportament acceptabil.

"Scopul final al psihoterapiei īn alcoolism este acela de a-l īnvata pe alcoolic, corespunzator experientei pe care a trait-o si o traieste, adoptarea de activitati umane si sociale, rezultatele astfel obtinute vor fi superioare celor din terapia chimica." ( Vasile Miftode, 1979)


D.    Modelul social

Bazele modelului social sunt īn special terapia de grup si reabilitarea prin reeducare.

Īn cadrul acestui model, factorii sociali ce determina alcoolismul au un rol major īn dezvoltarea sa, īn special influentele statutului socio-economic si cultural, precum si elemente ale vietii de familie; el pune deci, īn prim-plan rolul determinant al factorilor sociali, ceea ce implica cunoasterea si īnlaturarea acelor factori ce au determinat aparitia abuzului.



Sunt acceptate atāt metodele de recompensare pentru abstinenta cāt si cele de pedepsire īn caz de consum de consum de alcool, aplicate individual sau īn grup.


E.     Psihoterapeutica alcoolismului

"Psihoterapia s-ar putea defini ca o experienta emotionala specifica care apare īntre relatiile dintre doua persoane, dintre care una o ajuta pe cealalta sa se īnteleaga mai bine, cu obiectivitate, prin prisma experientelor sale de viata." ( Vasile Miftode, 1979)

Īn psihoterapia alcoolismului, orientarile psihanalitice au fost observate īn numeroase centre specializate, cu tehnici de lucru variate.

"Psihoterapia individuala este una din numeroasele forme de tratament ale alcoolismului, aplicāndu-se izolat sau combinata cu alte forme de tratament (terapia de grup, terapia medicamentoasa, etc.). Alcoolicul reactiv raspunde de obicei bine la psihoterapie, ceea ce īnseamna ca metoda se aplica īn functie de caracteristicile psihice individuale si formele de manifestare a alcoolicului." ( Vasile Miftode, 1979)

Psihoterapeutul trebuie sa-si asume un rol activ īn construirea relatiilor cu alcoolicul, el trebuie sa fie interesat, onest, apropiat, fara idei preconcepute, dar si ferm si abil, sa nu accepte compromisul, toate astea ducānd la cāstigarea īncrederii bolnavului.

Relatiile dintre el si pacient trebuie sa fie naturale, de ajutorare.

"Principalul tel al psihoterapiei in alcoolism este acela de a-l face pe alcoolic sa īnteleaga necesitatea unei vieti civilizate, sa-si īnteleaga temerile, sa diferentieze dorintele de realitate, impulsurile, gāndirea si actiunile. Al doilea tel e acela de a-l obisnui cu abstinenta." ( Vasile Miftode, 1979)


F.      Terapia de grup

"Psihoterapia de grup are la baza conceptia ca anomaliile comportamentului social rezulta din dificultatile reactiilor interpersonale ca o consecinta ca īncearca īntelegerea si ameliorarea acestor dezordini printr-o terapie de grup." ( Vasile Miftode, 1979)

Īn cadrul grupului un membru poate descoperi īn ce fel propria sa imagine se abate de la normal, prin observarea comportamentului celorlalti membri ai grupului īn situatii similare. Un alt avantaj al acestei terapii este depasirea izolarii alcoolicului, reinsertia lui in viata de familie, de anturaj si sociala, īntelegerea avantajelor cooperarii si ale experientelor comune de viata.

Grupurile au īn general īntre 7 si 12 membri, sub conducerea unui psihoterapeut, dar fiecare membru este sub controlul īntregului grup, puterea fiind difuza. Se are īn vedere stimularea activitatii si redescoperirea cailor de supravietuire civilizata, a faptului ca viata nu e compusa numai din frustrari si repercusiuni.

Se organizeaza activitati sportive, de arta sau alte activitati sociale, īn functie de preferintele membrilor grupului.

"Pornind de la conceptia ca obisnuinta de a bea are la baza situatii neplacute si anxietati rezultate din conditiile vietii familiale sau sociale, promotorii acestui "model de tratament urmaresc crearea unei ambiante propice resocializarii alcoolicului, fara a nega importanta īnlaturarii concomitente a suferintelor somatice si psihice generate de abuzul prelungit de alcool." ( Vasile Miftode, 1979)

Īn cadrul grupului sunt stimulate preocuparile recreative dupa munca, a unor activitati īn comun, utilizarea placuta a timpului liber īn functie de nivelul intelectual si de afinitati. Aplicabila la grup e terapia educationala, ce are ca scop principal demonstrarea neplacerilor pe care le presupune viata īn conditiile abuzului de alcool, prin prezentarea unor experiente de viata, lectura si filme.

"Alcoolicii anonimi" reprezinta o institutie de tratament a alcoolismului foarte bine cunoscuta īn SUA. Capacitatea acestei organizatii de a difuza responsabilitati printre membrii sai are drept efect antrenarea alcoolicilor īntr-o activitate, avānd ca scop final, sobrietatea. Organizatia nu este numai un grup terapeutic, ci si un grup de lucru.

"Cea mai reprezentativa lucrare privind psihoterapia de grup este scrisa de Mulan si Sangiuliano īn 1966.

Īn aceasta lucrare se descriu īn amanunt principalele etape de lucru, īntre care amintim:

selectionarea pacientului, care tine seama de o serie de criterii ca vārsta, capacitatea mintala, lipsa unui defect afectiv, recunoasterea de catre bolnav ca este alcoolic, acceptarea unei terapii adecvate, inclusiv necesitatea abstinentei; de asemenea, exista criterii de excludere cum ar fi starile psihotice, comportamentul psihopatic, defecte psihice grave;

stabilirea unor relatii corespunzatoare īntre alcoolic si terapeut, bazate pe īncredere si informare reciproca;

descrierea eforturilor pentru obtinerea coeziunii īn cadrul grupului;

reducerea la minim a starilor de anxietate si a tendintelor egocentriste ale alcoolicului;

discutarea si elucidarea unor probleme de viata a alcoolicului."

( Vasile Miftode, 1979)

Una dintre variantele din cadrul psihoterapiei de grup e formarea unor grupuri constituie din 3-6 alcoolici si sotiile lor, conduita justificata de rolul jucat de acestea īn viata alcoolicului, spre rezolvarea si diminuarea conflictelor conjugale existente.

Terapia de grup are misiunea de a arata fiecarui membru ca īn viata nu predomina frustrarea, renegarea si reprimarile; aceasta forma de tratament se caracterizeaza printr-o coordonare colectiva.


G.    Terapia de familie

Includerea familiei īn etiologia si tratamentul alcoolismului este justificata īn primul rānd de faptul ca fiecare membru al familiei serveste ca model pentru ceilalti.

"Īn 1939, Whiteman a comparat modelele de viata familiala a 100 de barbati alcoolici cu cele din familiile a 100 de barbati normali, avānd aceeasi vārsta, cultura si mijloace materiale.

El a gasit ca alcoolicii provin din familiile unde mama dovedea mult mai mare dragoste pentru copii decāt tatal, care avea o atitudine despotica; alti cercetatori scot īn evidenta contrastul dintre indulgenta mamei si intransigenta tatalui.

Lipsirea adolescentului de modelul pozitiv al tatalui face ca acesta sa-si asume un rol agresiv si independent, adesea bazat pe stereotipii sociale.

Este de asemenea comentata īn literatura influenta vietii familiale dezorganizate sau a lipsei de familiile lor." ( Vasile Miftode, 1979)

Īn dezvoltarea alcoolismului factorii familiei joaca un rol important, precum si dezorganizeaza viata de familie ceea ce justifica eficienta " terapiei de familie", care angajeaza cuplul conjugal īn tratamentul alcoolicului.

Metodele alese pentru terapia de familie a alcoolismului depinde īntr-o oarecare masura de conceptiile terapeutului. Factorul important īl constituie stabilirea unui model de comunicare īntre membrii familiei si īntre membrii cuplului conjugal īn special, si acceptarea pentru fiecare a telului comun.

Un rol semnificativ, īn geneza psihopatologiei si alcoolismului īl joaca reconstituirea elementelor care stau la baza neīntelegerilor familiale si conjugale.

"Terapia de familie a īnceput sa fie discutata īn anul 1950 si recunoscuta ca mijloc de combatere si terapie īn alcoolism īncepānd cu anul 1960 ." ( Vasile Miftode, 1979)

Sunt utilizate mai multe tehnici bazate pe unele teorii, cum sunt cea a rolului jucat de mama sau de tata īn viata de familie si educatia copiilor, casatoria cu un alcoolic si rolul jucat de sotie īn perpetuarea acestui obicei la sot.

"Tehnicile de psihoterapie se vor aplica atāt sotului alcoolic cāt si sotiei nealcoolice pentru obtinerea hemostaziei maritale. Īn acest sistem de tratament, elementul "alcool" apare ca singura variabila importanta ce determina interreactiile comportamentale din sānul familiei si a cuplului conjugal īn special." ( Vasile Miftode, 1979)

Se creeaza astfel o balanta fina īntre consumul de alcool si mecanismul zilnic de functionare a cuplului conjugal īn anumite īmprejurari, alcoolul putānd fi considerat ca un factor de stabilizare, decāt ca avānd o influenta dezorganizatoare. Se va observa foarte atent relatia dintre alcool si viata de familie si dintre alcool si cuplul conjugal īn particular.

Īn acest context, fiecare membru al familiei este privit ca avānd o contributie la comportamentul disfunctional al membrului de familie alcoolic.

"Tratamentul are deci ca scop sa īnlature acel mod de comportare al membrilor familiei care reprezinta substratul etiologic al consumului de alcool al unuia dintre membri." ( Vasile Miftode, 1979)

Īntr-o astfel de terapie este urmarita o cāt mai buna īntelegere a starilor conflictuale si a determinantelor psihice.

"S-a īncercat si o terapie efectuata īn comun cu mai multe familii de alcoolici, fie prin internare īn institutii specializate pe perioade de 6-8 saptamāni, fie prin sedinte periodice īn comun. S-au alcatuit programe speciale īn 3 faze: o faza initiala de 2 saptamāni īn afara spitalului, cu cāte 3 sedinte pe saptamāna, o a doua faza de internare timp de 10 zile, īn care erau internati simultan cāte trei grupuri si īn final o faza de post-internare de 3 saptamāni, cu doua sedinte comune pe saptamāna; acest ciclu se reia dupa 6 luni." ( Vasile Miftode, 1979)

La īnceputul spitalizarii, consumul de alcool este liber, ceea ce permite o observare mai buna si o īntelegere a reactiilor si a comportamentului sub influenta alcoolului a fiecarui cuplu īn parte, īn contrast cu situatia īn perioada de sobrietate.

Dupa modelul " Alcoolici anonimi" s-au creat si grupurile familiale de alcoolici.

"Desi cercetarile au confirmat ca uneori alcoolul stabilizeaza mai degraba decāt perturba relatiile īn cadrul familiei, partizanii acestui gen de tratament sunt de acord ca eforturile trebuie īndreptate atāt catre alcoolic, cāt si spre membrii familiei sale, avānd ca scop mentinerea unor relatii normale īntre membrii acestei familii, tel dupa unii mai important chiar decāt renuntarea la alcool." ( Vasile Miftode, 1979)


H.    Modelul complex



"Modelul complex se serveste de tehnici si metode proprii fiecaruia din modelele anterioare, adaptate īnsa fiecarui alcoolic īn parte, dat fiind faptul ca īn dezvoltarea alcoolismului joaca un rol atāt factorii psihici, biologici cāt si cei sociali." ( Vasile Miftode, 1979)

Tratamentul alcoolismului e considerat complex, multidisciplinar si continuu. Aceasta metoda presupune un program de īngrijire a alcoolicului adecvat fiecarui stadiu al bolii sale; el va cuprinde o perioada de detoxificare, una de reabilitare si una postbelica.

Īn acest model se va lucra cu o echipa interdisciplinara compusa din: medic, psihoterapeut, psiholog, sociolog si asistent social.

Importanta este crearea unei ambiante de microclimat social si familial favorabil, care ar putea face parte integranta dintr-un program complex de sanatate publica, cu atāt mai mult cu cāt tratamentul este complex si īndelungat ( Vezi anexa 6).


I.       Interventie īn alcoolism. Dificultati īn cadrul modelelor de interventie

Alcoolismul comporta atitudini terapeutice diferite, īn functie de stadiul de intoxicare sau forma clinica de boala īn care se afla persoana īn cauza.

"Ce intereseaza medicina preventiva īn problema alcoolismului este stadiul primar sau prealcoolic; aici trebuie sa intervina vointa si autocontrolul consumatorului de alcool, stadiul de instalare a betiei, ce deschide drumul spre intoxicatia cronica. Faza prealcoolica se caracterizeaza printr-o stare de bine, de confort, de dezinhibare psihica. Adevarata actiune de prevenire ideala, e realizarea unei abstinente totale; viitorul sau eventualul amator de alcool sa fie īn asa fel convins de nocivitatea alcoolului, mergānd pāna acolo īncāt sa nu-l guste si nici sa aiba curiozitatea de a-l gusta." ( Vasile Miftode, 1979)

Deci, prin informatie si educatie sa īncepem cu o actiune sustinuta īn ce priveste limitarea consumului, la cei ce consuma si proiectarea spectrului nefast si neiertator, īn fata celor tentati, cu o clipa īnainte de a paraliza vointa.

"Printre obiectivele pe care actiunea de informatie si educatie si le propune, sa faca parte si antrenarea opiniei publice, care este obligata, la rāndul ei sa faca o mutatie de constiinta de la interesul pentru informatia marunta, cotidiana, la receptivitatea pentru probleme mari sociale, īn care este implicata integral.

Este necesara īnsa o participare colectiva, caci īn fata unei probleme care intereseaza īntreaga colectivitate trebuie asociata campania de informatie si demonstratie de masa." ( Vasile Miftode, 1979)

Educatia trebuie sa aiba la baza un material vast de informare, specific, care sa zdruncine unele obiceiuri profund īnradacinate, sa clarifice tot ce este deformat īn unele traditii care se manifesta frecvent si sa posede arme invulnerabile, eficiente īn lupta contra unor prejudecati legate de alcool.

Dintre masurile care se pot lua, putem enumera:

o larga educatie antialcoolica īn familie, scoala, facultati si alte institutii publice sau colectivitati;

o metoda de repaus activ printr-o justa planificare a timpului liber vizānd activitati cultural-artistice si sportive;

contraindicatiile consumului de alcool sa fie nu numai pentru bolnavi ci si pentru individul sanatos;

limitarea accesului la bauturile alcoolice, precizāndu-se īn acelasi timp ca nu numai cantitatea mare poate fi nociva ci si consumul moderat, dar consecvent poate duce tot atāt de repede la alcoolism;

masuri restrictive privind limitarea de consum la persoane sub 18 ani.

Tratamentul alcoolismului e confruntat cu unele dificultati ce vin din partea alcoolicului, care nu se considera a fi un bolnav mintal.

Medicul are misiunea de a-l face sa ia cunostinta de starea sa si necesitatea tratamentului.

"Se īntālneste o situatie paradoxala: alcoolicul se complica cu tulburari mintale, ceea ce necesita internarea la un serviciu de psihiatrie, pe care el o respinge motivānd ca nu vrea sa se interneze īntr-un spital de "nebuni", īnsa , odata internat este rau tolerat si chiar rejectat din spital.

J. Lereboullet spune ca: " Un alcoolic este īmparatul ospiciului si paria terapeuticii." ( Vasile Miftode, 1979)

Īn Franta s-a propus ca alcoolicul sa fie īndrumat pentru consultatie de igiena alimentara sau de alcoologie, īn afara oricarui local ce are legatura directa cu psihiatria si unde se va aplica o psihoterapie directa, educativa si eventual un tratament somatic. Fara acceptul alcoolicului, fara participarea lui, tratamentele terapeuticii sunt sortite esecului. Totodata se impune o colaborare cu alti specialisti medici, psihologi, asistenti sociali si familie.

"Terapeutii comportamentului au dat mare atentie alcoolismului si au inventat un numar de procedee menite sa-i ajute pe cei ce doresc sa se lase de bautura. Unul dintre acestea urmareste crearea prin terapie a unei aversiuni fata de alcool." ( Vasile Miftode, 1979)

Īn termeni generali, cel ce se supune terapiei de dezalcoolizare primeste socuri electrice īn degete sau i se provoaca stari de greata prin administrarea unor medicamente speciale sau crearea unei imagini dezgustatoare, toate acestea īn timp ce subiectul bea sau īsi imagineaza ca bea.

Se presupune ca si conditionat prin teama sau simtindu-se neplacut, subiectul va capata o atitudine negativa fata de alcool.

O alta directie terapeutica o constituie controlul asupra bauturii. Cercetarea a adus īn discutie problema daca alcoolicii au cu adevarat control asupra lor dupa prima īnghititura.

S-a sugerat ca propriile lor credinte despre ei īnsisi si despre faptul ca beau, joaca un rol central, poate la fel de important ca īn orice viciu. S-a acreditat ideea ca este imposibil de evitat alcoolul īn societatea contemporana si este putin probabil ca alcoolicii pot fi invatati sa bea moderat.

O persoana care bea poate beneficia de un control al bauturii prin informatia care apare pe un monitor al aparatului ce masoara nivelul de alcool īn sānge.

S-au creat diferite organizatii (SUA) cum ar fi " Institutul national contra abuzului de alcool si alcoolismului", care initiaza si deruleaza sistematic programe de combatere a alcoolismului.

Organizatia care a avut cele mai bune rezultate īn combaterea alcoolismului este "Alcoolici anonimi", fondata īn 1935 de doi fosti alcoolici, are peste 30.000 de centre īn aproape 100 de tari, iar numarul membrilor este estimat la aproape 1.000.000 .

Membrii acestei organizatii se īntālnesc cu regularitate, se sustin unii pe altii pentru a trai o viata fara alcool.

"Subiectii sunt ajutati individual, apoi sunt īndrumati sa intre īn relatii cu alte persoane aflate īn aceeasi situatie, care īntr-o anumita masura si-au depasit " problema " si cu altii pe cale sa o faca.

Se urmareste cresterea īncrederii īn sine si a respectului de sine a pacientilor ce vor putea face fata mai eficient problemelor vietii.

Asociatia se ocupa cu rezolvarea problemelor specifice ale tinerilor si adolescentilor, fie ajuta copiii din familiile de alcoolici.

Metodele utilizate constau din constientizarea lipsei de control asupra consumului de alcool, introducerea unui fel de " alergie" la alcool."( Revista de Psihologie numarul 4 din 1994 )

Pe lānga acestea exista si alte programe si masuri de combatere a alcoolismului, unele la nivel national, altele la nivel local. Un astfel de program este dezvoltat la locul de munca al fiecarui consumator-problema, constānd īn esenta, īn īncercarea dificila de a masura gradul de stres al acestuia la locul de munca. Evident, masurarea presupune o discretie absoluta si o perioada lunga de timp.

Abordarea psihoterapeutica si sociala constituie un demers, de cele mai multe ori delicat si dificil, necesitānd pe lānga cunostinte multiple īn domeniul tehnicilor psihoterapeutice si sociale, īn general, disponibilitati speciale de relationare si comunicare cu alcoolicul, cuplul conjugal sau microgrupul familial din care face parte.

"Reactiile de rezistenta apar frecvent īn terapia individuala cu alcoolicul sau terapia de grup cu familia acestuia. Una din principalele dificultati o constituie participarea inegala, cu grade de investitie afectiva si atitudinala diferita, atunci cānd alcoolicul participa la terapie cu partenerul conjugal, unul avānd tendinta de a deveni supracooperant iar celalalt īsi accentueaza rezistenta. Acest gen de reactii si atitudini au aparut īn general la persoanele cu nivel intelectual, de pregatire si cultura submediu, sau la cele cu un sistem de conceptie extrem de rigide si conservatoare. "( Vasile Miftode, 1979)

Se considera ca motivarea proterapeutica sau prorecuperatorie a alcoolicului este un demers initial deosebit de dificil.

Una din caile de a induce cooperarea īn actul psihoterapeutic si modelul de interventie este neutralizarea binevoitoare, comprehensiva, respectarea si valorizarea pertinenta a alcoolicului si a personalitatii sale, incitarea curiozitatii si a sperantei de mai bine.

Absenta unei motivatii autentice pentru īntelegere si schimbare poate īmpiedica actul terapeutic.

Receptivitatea scazuta pentru corectie si recuperare a alcoolicului constituie o alta cauza a esecului terapeutic.

Cristalizarea unor conduite si conceptii defectuoase dupa un numar mare de ani scade considerabil sansele reusitei.

"Un alt tip de dificultate īl constituie interventia inoportuna de subminare a actului psihoterapeutic, de recuperare si resocializare a asistentului social de catre persoane exterioare alcoolicului, cu o anumita autoritate asupra lui (parinti, prieteni, rude, etc.) ceea ce reflecta absenta unor modele culturale de acceptare si utilizare a ajutorului specializat stiintific īn problemele alcoolismului si poate, si o alta atitudine de rezerva si anxietate fata de acest gen de interventie mai putin cunoscut." ( Vasile Miftode, 1979)

Din aceste dificultati se deduce necesitatea unei flexibilitati a modelului terapeutic si de interventie īn conformitate cu fiecare situatie īn parte.(Vezi anexa 7)

Alcoolicii, se pare , au mai multe dificultati īn a sti cāt de intoxicati sunt la un moment dat, asa ca un asemenea program de tratament īi socheaza pe subiecti cānd beau mai mult decāt moderat si atunci sunt īnvatati cum sa īnvinga situatiile problematice īntr-o maniera mai putin distructiva decāt aceea de a bea.





loading...











Document Info


Accesari: 4215
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )