Partidele ofera membrilor si simpatizantilor o ideologie, o doctrina, în ultima instanta deci, o subcultura politica. Mai concret, partidele politice le ofera informatii politice, cai de solutionare a unor revendicari, de relationare activa cu sistemul politic, normele legitimiatii politice.
Influenta directa exercitata de sistemul politic asupra formarii convingerilor si atitudinilor politice este mai puternica decât cea exercitata de factorii nonpolitici ai socializarii si în anumite circumstante o poate submina sau chiar anula. Chiar daca familia si scoala au întiparit în mintea individului o viziune pozitiva asupra sistemuui politic, în cazul în care el este dispretuit de partidul sau, înselat de politic, înfometat (...) este mai mult ca sigur ca opinie pe caere o avea despre sistemul politic se va altera.
Când mijloacele socializarii se afla sub controlul exclusiv al statului, ca în regimurile totalitare, rolul ei este nu numai de a consolida sistemul politic existent ci si de a preîntâmpina sau anihila aparitia eventualilor factori perturbatori.
În astfel de societati educatia si propaganda îsi unesc eforturile în a asigura autoritatea totala a statului asupra individului. În aceste conditii, socializarea timpurie prin scoala - gradinita - pare a fi cea mai eficienta. În copilarie, mesajul propagandistic prinde usor, nu întâmpina de obicei rezistente semnificative.
Analizând procesul de socializare din tarile totalitare se constata existenta a trei elemente importante : 1. în primul rând, constiinta importantei decisive a socializarii politice ; 2. în al doila rând, suprematia absoluta a unor anumite institutii : scoala, partid, armata - în detrimentul altor posibili competitori ; 3. în al treilea rând, simplificarea extraordinara a discursului poltic. Fenomenul acesta cauzeaza si o regresie intelctuala. În timp ce modernizarea societatii implica multiplicarea surselor de informatie si dezvoltarea mesajelor suprapuse si conflictuale, statul totalitar se întoarce la adevarul unic si indivizibil.
Consideram ca prezentarea urmatoarelor date statistice* este relevanta pentru întelegerea caracteristicilor socializarii politice în România.
Influenta asupra deciziilor Frecventa Procentajul
luate în familie raspunsurilor raspunsurilor
a) mare 103 19,2
b)medie 192 36,0
c) mica 101 18,9
d) nici o influenta 116 21,8
e) nu-mi amintesc 16 3,0
f) non raspunsuri 5 1,1
TOTAL 533 100,0
Din relatarile subiectilor deducem ca în 40,7 % din cazuri, familia nu a încurajat participarea libera a copiilor la luarea deciziilor, perpeutînd modelul autoritar al relatiilor în familie, învatându-l pe copil mai mult sa se supuna, sa se subordoneze, decât sa se implice cu responsabilitate în luarea deciziilor, pregatindu-i în mod indirect pentru adoptarea unui comportament politic obediant, dependent.
Ce puteau face subiectii daca nu erau Frecventa Procentajul
supusi unui tratament nedrept în raspunsurilor raspunsurilor
scoala?
a) Puteau sa riposteze 207 38,8
b) Nu aveau dreptul sa se plânga 319 59,8
c) Nu stiu (nu-mi amintesc) 7 1,4
TOTAL 533 100,0
Tabel 3. Pattern-ul autoritatii în scoala si competenta civica
Tabelul 3 indica faptul ca 59,8 % din subiecti afirma ca scoala nu le-a oferit posibilitatea sa se plânga în situatia unui tratament nedrept. Ei sustin ca era în avantajul copilului sa nu riposteze în situatia în care era victima unui tratament nedrept pentru ca, în timp ce obedienta era "premiata", riposta era sanctionata. Elevul sanctionat pe nedrept, daca se revolta, risca sa primeasca o noua pedeapsa, poate mai grea decât prima, sau în cel mai bun caz era igonrat.
Subiectii au avut sau nu prilejul sa discute Frecventa Procentajul
în scoala probleme politice si sociale raspunsurilor raspunsurilor
controversate?
a)Au avut prilejul 106 20
b) Nu au avut prilejul 416 78
c)Nu-si amintesc 11 2
TOTAL 533 100,0
Putem deduce ca, în perceptia majoritatii subiectilor, pattern-ul autoritatii în familie era mai democrat decât cel al autoritatii în scoala.
Daca 70% din subiecti opinau ca în familie aveau dreptul sa se plânga daca se simteau nedreptatiti, doar 38% din subiecti au sustinut ca s-au bucurat de aceasta libertate si în scoala. Relatiile profesori-elevi sunt percepute, deci, ca nondemocratice, coercitive în percpetia majoritatii subiectilor.
Neexersarea dialogului pe probleme politice în scoala este apreciata de majoritatea subiectilor ca fiind o deficienta majora a scolii românesti. De aceea, ei propoun în proportie de 80,1% introducerea în învatamântul românesc a unei discipline care sa le permita dezbaterea unor probleme privind statul de drept, democratia, drepturile omului.
Tabelul 5 ne indica faptul ca 51,1% din interlocutori sustin ca sunt consultati cu privire la deciziile luate la locul de munca cel putin din când în când, iar 25,0% foarte rr sau niciodata. Se observa, deci, ca pattern-ul autoritatii la locul de munca este mai democrat decât cel din scoala : procentul celor care delcara ca sunt consultati este dublu fata de procentul celor care sustin contrariul.
Masura în care subiectii sunt consultati Frecventa Procentajul
cu privire la deciziile luate la locul de raspunsurilor raspunsurilor
munca
a)des 102 19,1
b) din când în când 165 32,0
c) foarte rar 76 14,3
d) niciodata 57 10,7
e) non-raspunsuri 133 24,9
TOTAL 533 100,0
Tabel 5. Pattern-ul autoritatii în scoala si competenta civica
Desigur ca oportunitatea participarii difera de la un status ocupational la altul. Cu cât statusul ocupational este mai înalt, cu atât este mai mare probabilitatea ca individul sa fie consultat în procesul decizional.
Frecventa Procentajul
a) Apartin uneia sau mai multor organizatii 91 17,1
b) Nu apartin nici unei organizatii 427 79,4
c) Non-raspunsuri 15 2,8
TOTAL 533 100
Tabel 6. Apartenenta subiectilor la diferite organizatii
Tipuri de organizatii Frecventa Procentajul
a) sindicate 44 8,4
b) de afaceri 29 5,5
c)cooperative 9 1,7
d)grupuri de veterani 6 1,1
e) atletism 7 1,3
f) politice 19 3,6
g) de cariate 8 1,5
h) civice 13 2,6
i) religioase 13 2,6
j) altele 9 1,7
Tabel 7. Organizatiile la care sunt afiliati subiectii
Constatam, în primul rând, ca exista un procent mare de non-activi civic. acest lucru este evidentiat pe de o parte de procentul mic al pariticipantilor la viata organizationala, respectiv 17,1% din intervienati, precum si de procentul si mai mic de afiliati la organizatiile politice (3,5% din raspunsuri) si civice (2,6% din raspunsuri).
Tabelul urmator, nr.8, indicia pe de o parte gradul scazut de implicare a organizatiilor în probleme controversate precum o guvernare mai buna, problema scolilor, a locuintelor etc., si, pe de alta, caracterul formal al apartenentei organizationale a majoritatii subiectilor afiliati (81,4%).
În concluzie, cercetarea întreprinsa a evidentiat ca modelul de cultura politica predominant în actuala societate româneasca se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi principale :
a) insuficienta informare si comunicare politica ;
b) valori scazute ale competentei civice subiective ;
c) valori scazute ale atasamentului fata de sistemul politic ;
d) valori scazute ale cooperarii, solidaritatii, participarii organizationale în general si politico-civica, în special.
Într-o formula succinta putem spune ca "dependenta" (inexistenta feed-back-ului) constituie acum dominanta pattern-ului culturii politice românesti.
Note :
Giovanni Sartori, Teoria democratiei reinterpretata, Polirom, 1999, p. 180.
2 G. Sartori, op. cit., p. 181.
3 Ibid., p. 182.
4 Jean Badouin, Introducere în sociologia politica, Ed. Amarcord, Timisoara, 1999, p. 51.
5 Ibid., p. 53.
6 Jean Badouin, op. cit., p. 54.
7 Ibid., p?.
8 P. Garrand, 1989, apud. I. Ionescu, D. Stan, Elemente de sociologie, Iasi, 1977, p. 282.
9 C. Zamfir, L. Vlasceanu, Dictionar de sociologie.
10 Edgar Hallet Carr, apud. G. Sartori, op. cit., p. 186.
11 G. Sartori, op. cit., p. 188.
12 Ibid., p. 194.
13 M. Duverger, Sociologie de la politique, PUF, Paris, 1973., p. 120.
14 G. Almond, S. Verba, Cultura civica, Du Style, Bucarest, 1996, p. 44.
15 Y. Schmeil, Les cultures politiques, în M. Gravitz,J. Lecca, Traite de science politique, PUF, 1985, vol. XI, p. 279.
16 G. Almond, S. Verba, op. cit., p. 45.
17 M. Dogan, D. Pellassy, Cum sa comparam natiunile, Ed. Alternative, Buc., 1993, p. 34.
|
