LEGISLATIE IN DOMENIU
In luna iunie 2004, Parlamentul a adoptat Pachetul legislativ in domeniul protectiei drepturilor copilului, avand la baza principiile Conventiei Europene privind drepturile omului si respectiv ale Conventiei ONU privind drepturile copilului, pachet legislativ ce a intrat in vigoare la 1 ianuarie2005 care cuprinde : Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, Legea nr.274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii si Legea nr.275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.12/2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Prin elaborarea acestui nou set de legi s-a dorit instaurarea unei stari de normalitate si responsabilizare a familiei naturale si reintoarcerea acesteia catre copil.
Rolul institutiilor statului a fost astfel redefinit, atributiile lor acoperind in primul rand datoria de a sprijini parintii, sau dupa caz, alt reprezentant legal al copilului in realizarea obligatiilor sale.
Pachetul legislativ in domeniul protectiei copilului reprezinta mai mult decat o ameliorare a unui cadru legislativ dintr-un sector de activitate si reprezinta baza unui sistem modern, european, de protectie a drepturilor tuturor copiilor, pe deplin armonizat cu tratatele internationale la care Romania este parte, in mod deosebit cu Conventia europeana privind drepturile omului si respectiv
Conventia ONU privind drepturile copilului.
Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului reprezinta elementul central al pachetului legislativ.
Aceasta lege reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului stabilite prin Constitutie, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie la care Romania este parte.
Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cuprinde in aria sa de reglementare toti copiii, indiferent unde se afla acestia, in familie sau in sistemul de protectie, in
scoala sau deja pe piata muncii, in
Principiul interesului superior al copilului,principiu care a determinat indelungate dezbateri in incercarea specialistilor de a-l defini, este recunoscut in cuprinsul actului normativ ca o conditie sine-qua-non a oricaror demersuri si decizii care privesc copiii.
Mai mult decat atat, legea subordoneaza acestui principiu orice alte reglementari, ori acte juridice, care ar putea fi elaborate si care ar putea avea incidenta in domeniul protectei drepturilor copilului.
Drepturile copilului, garantate de lege, pot fi impartite in 3 mari categori:
1. Drepturi de protectie - se refera la protectia impotriva oricaror forme de abuz fizic sau emotional, precum si impotriva oricaror forme de exploatare:
2.Drepturi de dezvoltare - se refera la disponibilitatea si accesul la toate tipurile de servicii de baza :
3.Drepturi de participare - se refera la dreptul copilului de a fi implicat in deciziile care il privesc:.........
In cadrul protectiei alternative ce poate fi asigurata copiilor lipsiti temporar sau definitive de ocrotirea parintilor lor, Legea nr.272/2004 include si masurile de protectie speciala ce pot fi luate cu privire la acestia.
- HG nr. 729/2005 - stabileste nivelul alocatiei zilnice de hrana pentru consumurile colective din institutiile publice de asistenta sociala;
- Legea nr. 326/2003 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 111/2004 - stabileste drepturile de care beneficiaza copiii si tinerii ocrotiti de serviciile publice specializate pentru protectia copilului, mamele protejate in centre maternale, precum si copiii dati in plasament la
asistenti maternali profesionisti.
Art. 51. - (1) Copilul beneficiaza de protectia speciala prevazuta de prezenta lege pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu.
(2) La cererea tanarului, exprimata dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu,daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda in conditiile legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani.
(3) Tanarul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale. In cazul in care se face
dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv, prevederile prezentului alineat nu mai sunt aplicabile.
Art. 55. - Masurile de protectie speciala a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul in regim de urgenta;
c) supravegherea specializata
Art. 56.-De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza:
a) copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;
b) copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;
e) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.
Articolele 55 si 56 reglementeaza atat masurile de protectie care pot fi stabilite pentru copilul care necesita protectie speciala,cat si categoriile de copii care vor beneficia de aceste masuri.
Art. 58. - (1) Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar, care poate fi dispusa inconditiile prezentei legi, dupa caz, la:
a) o persoana sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip residential
Art. 110. - (1) Serviciile de tip residential sunt acele servicii prin care se asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii in conditiile prezentei legi a masurii plasamentului.
(2) Fac parte din categoria serviciilor de tip rezidential centrele de plasament si centrele de primire a copilului in regim de urgenta.
(4) Serviciile de tip rezidential care apartin autoritatilor administratiei publice se organizeaza numai in structura DGASPC, in regim de componente functionale ale acestora, fara personalitate juridica.
(5) Serviciile de tip rezidential se organizeaza pe model familial si pot avea character specializat in func]ie de nevoile copiilor plasati.
Alin (5) consacra modelul familial ca mod de organizare/reorganizare a serviciilor de tip rezidential, pentru a raspunde mai bine nevoilor copiilor plasati, inclusiv nevoilor speciale ale copiilor.
In principal, actele normative de referinta pentru serviciile de tip rezidential, sunt urmatoarele:
- HG nr. 1438/2004, anexa nr.1 care se refera la Regulamentul cadru de organizare si functionare a serviciilor de tip rezidential care se completeaza cu HG nr. 539/2005 modificata prin 1007/2005;
- Ordinul nr. 21/2004, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 222 din 15.03.2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind serviciile pentru protectia copilului de tip rezidential. Prezentul Ordin a intrat in vigoare incepand cu data de 1 ianuarie 2005.l
Standardele minime obligatorii privind serviciile pentru protectia copilului de tip rezidential, cuprind urmatoarele arii de interes:
I Misiunea si locul serviciului pentru protectia copilului de tip rezidential in sistemul de servicii sociale judetean:
1. Misiunea
2. Locul in sistemul de servicii sociale judetean
II. Planificarea protectiei copilului:
3. Admiterea in cadrul serviciului pentru protectia copilului de tip rezidential
4. Planul individualizat de protectie
5. Mentinerea legaturilor cu parintii, familia largita si alte persoane importante pentru copil
6. Implicarea comunitatii
7. Iesirea din cadrul serviciului pentru protectia copilului de tip rezidential
III. Calitatea ingrijirii, educatiei si socializarii:
8. Participarea copiilor
9. Intimitate si confidentialitate
10. Asigurarea hranei
11. Aspectul exterior, imbracamintea, echipamentul si banii de buzunar
12. Starea de sanatate a copiilor si prevenirea imbolnavirilor
13. Tratamentul medical si administrarea medicamentelor
14. Educatia
15. Activitati de recreere-socializare
IV. Reclamatii si protectie impotriva abuzurilor:
16. Reclamatii si reprezentare
17. Protectia copilului impotriva abuzurilor
18. Relatia personalului cu copiii
19. Controlul comportamentului
V. Evenimente deosebite:
20. Absenta unui copil fara permisiune
21. Notificarea cu privire la evenimentele importante
VI.Mediul:
22. Amplasamentul, compartimentarea si dimensiunile constructiei
23. Conditiile de locuit
24. Spatiile igienico-sanitare
25. Siguranta si securitatea
VII. Resurse umane:
26. Recrutare si angajare
27. Numarul si structura de personal
28. Formarea initiala si continua a personalului
29. Supervizare
VIII. Management si administrare:
30. Proiectul institutional
31. Managementul comunicarii si informatiei
32. Managementul resurselor umane
Serviciile pentru protectia copilului de tip rezidential au drept misiune generala furnizarea sau asigurarea accesului copiilor, pe o perioada determinata, la gazduire, ingrijire, educatie si pregatire in vederea reintegrarii sau integrarii familiale si socio-profesionale.
Activitatile de gazduire, ingrijire, educatie non-formala si informala, sprijin emotional, consiliere, precum si dezvoltarea majoritatii deprinderilor de viata independenta si a unora dintre activitatile legate de reintegrarea sau integrarea familiala se acorda obligatoriu in locatia Serviciilor pentru protectia copilului de tip rezidential.
- Ordinul nr.14 / 2007, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.146 din 28 februarie 2007, pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta si a ghidului metodologic de implementare a acestor standarde.
Standarde minime obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta
Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta are drept misiune crearea, dezvoltarea si aplicarea unui ansamblu de masuri si proceduri menite sa duca la formarea, dezvoltarea si imbunatatirea deprinderilor de viata independenta pentru copiii si tinerii aflati in evidenta sistemului de protectie a copilului.
Functiile esentiale ale Serviciului pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta sunt urmatoarele:
1. Evaluarea deprinderilor, aptitudinilor si resurselor innascute si/sau dobandite ale copilului/tanarului;
2. Elaborarea si monitorizarea implementarii programului de interventie specifica, denumit in continuare PIS, pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta;
3. Consultanta in domeniul dezvoltarii deprinderilor de viata independenta pentru persoanele fizice si juridice interesate, cu precadere la cererea furnizorilor de servicii pentru activitatile de dezvoltare a deprinderilor de viata care se deruleaza in cadrul altor servicii pentru protectia copilului.
Pregatirea pentru viata independenta este o forma de educatie non-formala, participativa, de stimulare si dezvoltare personala. Aceasta nu se substituie pregatirii scolare a copilului/tanarului, ci este complementara acesteia si, in situatia copiilor aflati in evidenta sistemului de protectie pentru prevenirea abandonului si institutionalizarii, este complementara demersurilor si eforturilor propriilor familii, asa cum decurg din obligatiile si responsabilitatile parintesti.
Standardele minime obligatorii prezente se aplica si in cazul activitatilor pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independente (cuprinse in PIS) care se desfasoara in alte servicii pentru protectia copilului, daca standardele minime obligatorii ale acestora contin prevederi in acest sens, de exemplu: serviciile de tip rezidential, centrele de zi, asistentul maternal profesionist.
Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta este complementar celorlalte servicii pentru protectia copilului, iar standardele minime obligatorii prezente sunt complementare, in mod particular, cu standardele minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul protectiei copilului.
Standardele sunt grupate pe urmatoarele domenii principale:
I. Rolul si responsabilitatile serviciului:
Rol si responsabilitati
II. Evaluarea copilului/tanarului in vederea elaborarii programului de interventie specifica pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta:
Evaluarea
III. Programul de interventie specifica pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta:
Programul de interventie specifica pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta
IV. Activitatile serviciului:
4. Activitati
5. Integrarea profesionala
V. Resurse umane:
6. Recrutarea si angajarea personalului
7. Formarea initiala si continua a personalului
8. Supervizarea
VI. Administrare si management:
9. Locatia, resurse financiare si baza materiala
10. Administrare si management
11. Planul anual de actiune
Conform legislatiei actuale in vigoare privind protectia copilului, copiii si tinerii beneficiaza de servicii de calitate in raport cu nevoile lor.
|
