DESPRE AUTENTICITATE

DESPRE AUTENTICITATE

īn literatura comentatorilor platonicieni, autenticitatea lui Euthydemos nu a fost contestata īn secolul XIX decīt de patru autori: AST (1816), SCHAARSCHMIDT (1866), CRON (1891) si Iyti'DDECKE (1897). O buna sistematizare a argumentelor aduse de primii doi si o examinare a īndreptatirii lor a īntreprins POL-ZJ3R (1874). Argumentele aduse de Schaars 14214w2212o chmidt au fost supuse unui examen critic si respinse de catre BONITZ (1875, 131 si urm.). īn secolul XX, cercetarea nu a revenit asupra acestei probleme, considerīnd-o rezolvata si trecīnd dialogul Euthydemos īn corpus-u\ sigur al scrierilor lui Platon.

Care sīnt totusi, īn mare, argumentele aduse de catre filologii amintiti īmpotriva autenticitatii acestui dialog ? Cele mai multe si mai solide īi apartin lui SCHAARSCHMIDT. Dupa convingerea sa, autorul dialogului este un falsificator perfect familiarizat cu atmo­sfera scrierilor lui Xenofon, Platon si Aristotel. Elementele exteri­oare (scenariul) sīnt īmprumutate din Protagoras ; cele doua parti socratice sīnt xenofonice; iar sofismele sīnt luate, ,,ca dintr-un arsenal", din Respingerile sofistice ale lui Aristotel. Neplatoniciene

LĂMURIRI PRELIMINARE LA EUTHYDEMOS

sīnt, prin lipsa lor de gust si masura, folosirea si manevrarea ima­ginilor, rolul cu totul nedemn pe care si-1 asuma Socrate, ironia rmpīusa'aici mai departe decīt īn oricare alt dialog, pe o simplii linie exterioara. īn Protagoras, Gorgias sau Republica, Platou nu s-a oprit niciodata 1-a suprafata lucrurilor; el a atacat īntotdeauna sofistica īn miezul conceptiei ei hedoniste si egoiste si nu s-ar fi putut rezuma niciodata, cum se īntīmpla īn Euthydemos, la un banal  compendiu logic de tip aristotelic. ?"~ miS

AST a afirmat despre Euthydemos ca este o "cīrpaeeala" (ein 'stiimpcrhafles Produkt) īn care se vad petecele culese din diferitele scrieri cu adevarat platoniciene si ca totul aici nu este decīt ,,truda zadarnica" (eitle Miihe). Sīntem īn fata "unei batjocoriri goale a unui obiect gol īn sine" (eristica), nedemna de spiritul filosofici platoniciene. Obiectiile de detaliu sīnt la A st īn principal de natura stilistica si lexicala. Prea multe expresii proverbiale; prea multe imagini plastice;» prea multe invocari mitologice; un vocabular afectat, tradīnd abateri stilistice de la norma vorbirii platoniciene - toate acestea i-au aparut lui Ast drept semne sigure ale unei imitatii tīrzii.

CRON a mers si el pe aceasta linie, aratīnd ca īn Indexul editiei lui Schanz la Euthydemos apar 71 de cuvinte neuzitate īn restul operei lui Platon.

īn sfīrsit LtJDDECKE, dupa o analiza diferentiata a relatiilor pe care dialogul Euthydemos le īntretine cu opera lui Platon, Iso-crate si Aristotel, conchide ca dialogul pune īn joc, īn partile sale socratice, dogme ale eticii aristotelice (īmpartirea bunurilor īn trei specii, faptul ca fericirea nu īnseamna posedarea bunurilor, ci justa lor folosire etc), īn celelalte, īmprumuturi nedisimulate din Res­pingerile sofistice, si ca, īn general, se respira īn el atmosfera din Protrepiicul aristotelic, dublata de animozitatea aristotelica fata de eristica. Concluzia lui Liiddecke: Euthydemos este compilatia unui aristotelic.

Dupa cum am spus, discutia īn jurul autenticitatii acestui dialog nu a avut curs si īn epoca noastra. Comentatorii mari, de la ī'ried-lander si Meridier pīna la Sprague, nu au īncetat sa vada īn Euthy­demos cel putin o mare reusita artistica, pentru care nu era de ajuns o simpla mina de imitator sau compilator.