ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Determinarea "lumii" ca res extensa
Descartes distinge ego cogito ca res cogitans de res corporea. Aceasta distinctie o va determina apoi din punct de vedere ontologic pe aceea dintre "natura" si "spirit". Oricīt de multe ar fi, ontic vorbind, īntruchiparile īn care s-a fixat aceasta opozitie, obscuritatea fundamentelor ei ontologice precum si aceea a termenilor ei īsi are radacina īn distinctia facuta de Descartes. Ce fel de īntelegere a fiintei pune el īn joc atunci cīnd determina fiinta acestei fiintari? Termenul prin care el exprima fiinta unei fiintari īn ea īn 222v2121c sasi este cel de substantia. Cuvīntul acesta are īn vedere cīnd fiinta unei [90] fiintari ca substanta, substantialitatea, cīnd fiintarea īnsasi, o substanta. Aceasta ambiguitate proprie cuvīntului substantia, care exista deja la conceptul grec de oŁs.a, nu este īntīmplatoare.
Determinarea ontologica a lui res corporea pretinde o explicare a substantei, adica a substantialitatii acestei fiintari ca substanta. Ce anume constituie adevarata fiinta-īn-sine a lui res corporea? Cum poate fi īn genere sesizata o substanta ca atare, īn speta substantialitatea ei? Et quidem ex quolibet attributo substantia cognoscitur; sed una tamen est cuiusque substantiae praecipua proprietas, quae ipsius naturam essentiamque constituit, et ad quam aliae omnes referuntur.3 Substantele sīnt accesibile prin "atributele" lor si fiecare substanta are o proprietate privilegiata, īn care poate fi descifrata esenta substantialitatii unei anumite substante. Care este aceasta proprietate cīnd vorbim de res corporea? Nempe extensio in longum, latum et profundum, substantiae corporeae naturam constituit. "Īntinderea dupa lungime, latime si adīncime constituie adevarata fiinta a substantei corporale", pe care noi o numim "lume". Ce anume īi confera lui extensio acest privilegiu? Nam omne aliud quod corpori tribui potest, extensionem praesupponit. Īntinderea este īnsasi constitutia de fiinta a fiintarii īn discutie, care trebuie "sa fie" īnaintea tuturor celorlalte determinari de fiinta, pentru ca acestea sa poata "fi" ceea ce sīnt. Īntinderea trebuie sa fie "atribuita" lucrului corporal īn chip primordial. Asa se face ca īntinderea si substantialitatea "lumii" care e caracterizata prin aceasta īntindere sīnt dovedite aratīndu-se felul īn care toate celelalte determinari ale acestei substante - mai cu seama divisio, figura, motus - nu pot fi concepute decīt ca modi ale lui extensio, īn vreme ce invers, extensio ramīne inteligibila sine figura vel motu .
Asa se face ca un lucru corporal, pastrīndu-si īntinderea sa totala, poate totusi sa schimbe repartitia acesteia dupa diferite dimensiuni si sa se prezinte, luīnd forme felurite, ca unul si acelasi lucru. Atque unum et idem corpus, retinendo suam eandem quantitatem, pluribus diversis modis potest extendi: nunc scilicet magis secundum longitudinem, minusque secundum latitudinem vel profunditatem, ac paulo post e contra magis secundum latitudinem et minus secundum longitudinem.6 [91] Forma este un modus al lui extensio si nu īn mai mica masura miscarea; caci motus nu este surprins decīt si de nullo nisi locali cogitemus ac de vi aqua excitatur non inquiramus. Daca miscarea este o proprietate de ordinul fiintarii a lui res corporea, atunci, pentru a putea fi experimentata īn fiinta ei, ea trebuie conceputa pornind de la fiinta acestei fiintari īnsasi, de la extensio, deci ca pura schimbare de loc. Ceva precum "forta" nu contribuie cu nimic la determinarea fiintei acestei fiintari. Iar determinari precum durities (duritate), pondus (greutate), color (culoare) pot foarte bine sa fie īnlaturate din materie si totusi ea continua sa ramīna ceea ce este. Aceste determinari nu constituie fiinta ei autentica si īn masura īn care sīnt ele se manifesta ca moduri ale lui extensio. Descartes īncearca sa arate acest lucru īn chip amanuntit īn legatura cu "duritatea". Nam, quantum ad duritiem, nihil aliud de illa sensus nobis indicat, quam partes durorum, corporum resistere motui manuum nostrarum, cum in illas incurrunt. Si emim, quotiescunque manus nostrae versus aliquam partem moventur, corpora omnia ibi existentia recederent eadem celeritate qua illae accedunt, nullam unquam duritiem sentiremus. Nec ulo modo potest intelligi, corpora quae sic recederent, idcirco naturam corporis esse amissura; nec proinde ipsa in duritie consistit. Duritatea este experimentata prin pipait. Ce anume ne "spune" simtul pipaitului despre duritate? Partile lucrului dur "rezista" miscarii mīinii, sa zicem vointei de a le da la o parte. Daca dimpotriva corpurile dure, adica neretractile, si-ar modifica locul cu aceeasi viteza cu care se īmplineste schimbarea de loc a mīinii care "se plimba" peste corpuri, atunci nu s-ar putea niciodata produce o atingere, duritatea nu ar fi niciodata experimentata si astfel ea nici nu ar fi vreodata. Īnsa nu se īntelege defel de ce de pilda corpurile care se misca cu aceasta viteza ar trebui īn consecinta sa-si piarda ceva din fiinta lor corporala. Daca ele o pastreaza pe aceasta chiar schimbīndu-si viteza, astfel īncīt ceva precum "duritatea" devine imposibil, atunci aceasta nu apartine nici ea fiintei acestor fiintari. Eadem ratione ostendi potest, et pondus, et colorem, et alias omnes eiusmodi qualitates, quae in materia corporea sentiuntur, ex ea tolli posse, ipsa integra remanente: unde sequitur, a nulla ex illis eius (sc. extensionis) naturam dependere. Ceea ce constituie deci fiinta lui res corporea este extensio, ceea ce este omnimodo divisibile, figurabile et mobile, ceea ce poate sa se modifice īn orice chip al divizibilitatii, al configuratiei si al miscarii, aceea care este capax [92] mutationum, aceea care se mentine, remanet, dincolo de toate aceste modificari. Ceea ce īn lucrul corporal poate sa asigure o asemenea ramīnere constanta este ceea ce fiinteaza cu adevarat īn el si tocmai prin aceasta este caracterizata substantialitatea acestei substante.
Principia I, n. 53, p. 25. (Ouvres, ed. Adam-Tannery, vol.VIII). ["Substanta este desigur cunoscuta pornind de la un atribut oarecare; totusi, fiecare substanta are o proprietate principala, care constituie natura si esenta ei si la care se raporteaza toate celelalte proprietati."]
Ibid.
Ibid. ["Caci orice altceva poate fi atribuit unui corp, presupune īntinderea."
"fara forma sau miscare"
Ibid., n. 64, p. 31. ["Iar unul si acelasi corp, pastrīndu-si aceeasi cantitate proprie, poate fi īntins potrivit mai multor moduri diverse: cīnd, de pilda, mai mult dupa lungime si mai putin dupa latime sau adīncime, si putin apoi, dimpotriva, mai cu seama dupa latime si mai putin dupa lungime."]
Ibid., n. 65, p. 32. ["daca nu ne gīndim la nimic altceva decīt la ceea ce ocupa un loc si nu cercetam forta prin care ea este provocata"
Ibid., II, n. 4, p. 42. ["Caci, cīt priveste duritatea, tot ce ne indica simtul īn privinta sa este ca partile corpurilor dure rezista la miscarea mīinilor noastre atunci cīnd le plimbam peste ele. Īntr-adevar, daca de fiecare data cīnd ne-am duce mīna catre o parte anumita, corpurile care s-ar gasi acolo s-ar retrage cu aceeasi viteza cu care ele se apropie, noi nu am mai simti niciodata duritatea. Totusi nu se poate concepe nicicum ca corpurile care s-ar retrage astfel, ar trebui sa-si piarda astfel natura de corp; prin urmare, aceasta nu consta īn duritate."
Ibid. ["Īn acelasi chip poate fi aratat ca greutatea, culoarea si toate calitatile de felul acesta care sīnt simtite īn materia corporala pot fi īnlaturate, aceasta ramīnīnd īntreaga: de unde rezulta ca natura sa [īn speta a extensiei] nu depinde de nici una dintre ele."]
|
