Putinta existentiela autentica a Dasein-ului de a fi īntreg, īnteleasa ca hotarīre anticipatoare
Daca starea de hotarīre a fost "gīndita pīna la capat" īntr-un mod care sa corespunda cu tendinta cea mai proprie a fiintei sale, īn ce masura ne va conduce ea catre fiinta autentica īntru moarte? Cum trebuie conceputa legatura dintre vointa-de-a-avea-constiinta si putinta au 747s189h tentica de a fi īntreg a Dasein-ului, proiectata existential? Rezulta prin combinarea lor un fenomen nou? Sau vom ramīne astfel la starea de hotarīre care a fost atestata īn posibilitatea sa existentiela, īn asa fel īncīt ea sa poata cunoaste, prin fiinta īntru moarte, o modalizare existentiela? Dar ce īnseamna, existential vorbind, "a gīndi pīna la capat" fenomenul starii de hotarīre?
Starea de hotarīre a fost caracterizata ca proiectare de sine realizata īn deplina discretie si dispusa sa īnfrunte angoasa, ca proiectare de sine catre faptul-de-a-fi-vinovat cel mai propriu. Acest fapt-de-a-fi-vinovat apartine fiintei Dasein-ului si el īnseamna: a-fi-temei nimicnic al unei nimicnicitati. Acel "a fi vinovat" care apartine fiintei Dasein-ului nu cunoaste nici crestere, nici diminuare. El este anterior oricarei cuantificari, daca aceasta are īn genere vreun sens. Dasein-ul este prin esenta lui vinovat, ceea ce īnseamna ca nu este cīnd si cīnd vinovat, pentru ca apoi sa fie din nou nevinovat. Vointa-de-a-avea-constiinta se hotaraste pentru acest fapt-de-a-fi-vinovat. Ţine de sensul īnsusi al starii de hotarīre ca ea sa se proiecteze catre acest fapt-de-a-fi-vinovat cu care Dasein-ul se confunda atīta vreme cīt el este. Preluarea existentiela, prin starea de hotarīre, a acestei "vini" va fi īmplinita asadar īn chip autentic doar atunci cīnd starea de hotarīre, prin felul ei de a deschide Dasein-ul, devine īntr-atīt de transparenta īncīt īntelege faptul-de-a-fi-vinovat ca permanent. Īnsa aceasta īntelegere devine posibila numai prin faptul ca Dasein-ul deschide putinta-de-a-fi "pīna la capatul ei". Pentru Dasein, faptul-de-a-fi-la-sfīrsit īnseamna totusi, existential vorbind, a fi īntru sfīrsit. Starea de hotarīre devine cu adevarat ceea ce ea poate fi numai ca fiinta aflata, prin īntelegere, īntru sfīrsit, īn speta numai ca pre-mergere īn moarte. Starea de hotarīre nu "īntretine" cu pre-mergerea o simpla legatura exterioara, ca si cum pre-mergerea ar fi ceva diferit de ea. Ea adaposteste īn sine fiinta autentica īntru moarte, ca modalitate existentiela posibila a propriei sale autenticitati. Aceasta "legatura" trebuie clarificata din punct de vedere fenomenal.
Starea de hotarīre īnseamna: a te lasa chemat īnainte catre faptul-de-a-fi-vinovat cel mai propriu. Faptul-de-a-fi-vinovat apartine fiintei Dasein-ului īnsusi, pe care am determinat-o primordial ca putinta-de-a-fi. Cīnd spunem ca fiinta Dasein-ului "este" permanent vinovata, [306] aceasta nu poate īnseamna decīt ca el se mentine de fiecare data īn aceasta fiinta, existīnd fie autentic, fie neautentic. Faptul-de-a-fi-vinovat nu este doar o proprietate constanta a unei fiintari-simplu-prezente permanente, ci el este posibilitatea existentiela de a fi vinovat īn chip autentic sau neautentic. Acest "vinovat" este de fiecare data numai si numai prin putinta factica de a fi dintr-un moment sau altul. De aceea, faptul-de-a-fi-vinovat, īntrucīt apartine fiintei Dasein-ului, trebuie conceput ca putinta-de-a-fi-vinovat. Starea de hotarīre se proiecteaza catre aceasta putinta-de-a-fi, ceea ce īnseamna ca se īntelege prin ea. Aceasta īntelegere se mentine, asadar, īntr-o posibilitate originara a Dasein-ului. si ea se mentine īn chip autentic īn aceasta posibilitate atunci cīnd starea de hotarīre este īn chip originar ceea ce ea tinde sa fie. Īnsa fiinta originara a Dasein-ului īntru putinta sa de a fi ni s-a dezvaluit ca fiinta īntru moarte, adica īntru acea posibilitate privilegiata a Dasein-ului pe care am caracterizat-o deja. Pre-mergerea deschide aceasta posibilitate ca posibilitate. De aceea, abia cīnd pre-merge, starea de hotarīre devine o fiinta originara īntru putinta-de-a-fi cea mai proprie a Dasein-ului Pe acel "a putea" al putintei-de-a-fi-vinovat ea īl īntelege abia atunci cīnd se "califica" pe sine ca fiinta īntru moarte.
Aflat īn starea de hotarīre, Dasein-ul preia īn chip autentic īn existenta sa faptul ca el este temeiul nimicnic al nimicnicitatii sale. Moartea o concepem existential ca fiind posibilitatea - pe care am caracterizat-o deja - a imposibilitatii existentei, īn speta ca pura nimicnicitate a Dasein-ului. Moartea nu este pentru Dasein ceva separate care vine sa i se adauge la "sfīrsit", ci Dasein-ul este, ca grija, temeiul aruncat (adica nimicnic) al mortii sale. Nimicnicitatea care domina īn chip originar si strabate de la un cap la altul fiinta Dasein-ului i se dezvaluie lui īnsusi īn fiinta autentica īntru moarte. Numai pornind de la temeiul fiintei Dasein-ului īn īntregul ei pre-mergerea ajunge sa faca manifest faptul-de-a-fi-vinovat. Grija adaposteste īn sine, īn chip la fel de originar, moartea si vina. Numai īn starea de hotarīre anticipatoare ajunge sa fie īnteleasa - īn chip autentic si īn totalitate, adica īn chip originar - putinta-de-a-fi-vinovat.
Īntelegerea chemarii constiintei dezvaluie starea de pierdere īn impersonalul "se". Starea de hotarīre readuce Dasein-ul catre putinta sa cea mai proprie de a fi sine. Putinta proprie de a fi devine autentica si pe deplin transparenta īn fiinta īntru moarte, care īntelege moartea ca fiind posibilitatea cea mai proprie
Chemarea constiintei, prin interpelarea pe care ea o face, lasa īn urma tot ceea ce, īn "lume", pentru Dasein-ul, trece drept prestigiu si putere. Netinīnd seama de nimic, ea individualizeaza Dasein-ul īn putinta sa de a fi vinovat, cerīndu-i sa fie īn chip autentic tocmai aceasta putinta. Totala precizie cu care Dasein-ul se individualizeaza īn chip esential catre putinta-de-a-fi cea mai proprie deschide pre-mergerea īntru moarte ca pre-mergere catre acea posibilitate care e desprinsa de orice relatie. Starea de hotarīre anticipatoare devine pe de-a-ntregul constienta de putinta-de-fi-vinovat, ca o putinta desprinsa de orice relatie si care este cea mai proprie.
Vointa-de-a-avea-constiinta īnseamna disponibilitatea de a fi interpelat catre faptul-de-a-fi-vinovat cel mai propriu, ca unul ce a determinat de fiecare data Dasein-ul factic īnaintea oricarei vinovatii factice si, deopotriva, dupa anularea ei. Acest prealabil si permanent fapt-de-a-fi-vinovat se arata neacoperit īn caracterul sau prealabil abia atunci cīnd acesta este inclus īn posibilitatea care pentru Dasein este pur si simplu de nedepasit. Cīnd starea de hotarīre, īn pre-mergerea sa, a preluat posibilitatea mortii īn putinta sa de a fi, atunci existenta autentica a Dasein-ului nu mai poate fi depasita de nimic.
Fenomenul starii de hotarīre ne-a condus īn fata adevarului originar al existentei. Aflat īn starea de hotarīre, Dasein-ul se dezvaluie lui īnsusi īn putinta sa factica de a fi dintr-un moment sau altul īn asa fel īncīt el īnsusi este aceasta dezvaluire si faptul-de-a-fi-dezvaluit. Adevarului īi apartine si īi corespunde de fiecare data o considerare-a-ceva-ca-adevarat. Aproprierea explicita a ceea ce a fost deschis sau des-coperit este faptul-de-a-avea-certitudine. Adevarul originar al existentei reclama un fapt-de-a-avea-certitudine la fel de originar precum mentinerea-de-sine īn cuprinsul a ceea ce starea de hotarīre deschide si face accesibil. El īsi da situatia factica de fiecare data si se aduce pe sine īn ea. Situatia nu se lasa luata īn calcul dinainte si nu e data precum o fiintare-simplu-prezenta care asteapta sa fie sesizata. Ea nu poate fi deschisa decīt printr-o hotarīre de sine libera, care initial este indeterminata, dar care apoi poate fi oricīnd determinata. Ce semnificatie are atunci certitudinea care este proprie acestei stari de hotarīre? Ea trebuie sa se mentina īn sfera a ceea ce a fost hotarīt prin hotarīre. Īnsa aceasta īnseamna tocmai ca ea nu poate īncremeni īntr-o situatie, ci trebuie sa īnteleaga ca hotarīrea, potrivit sensului ei propriu īn care ea se deschide, trebuie mentinuta libera si deschisa pentru posibilitatea factica de fiecare data. [308] Certitudinea care e proprie hotarīrii īnseamna: a te mentine liber pentru o posibila revenire asupra hotarīrii, necesara factic īntr-un moment sau altul. O asemenea considerare-a-ceva-ca-adevarat, pe care o implica orice stare de hotarīre (ca adevar al existentei) nu ne face totusi nici o clipa sa recadem īn starea de nehotarīre. Dimpotriva: aceasta considerare-a-ceva-ca-adevarat - īn calitatea ei de fapt-de-a-te-mentine-liber īn sfera hotarīrii si totodata liber pentru revenirea asupra hotarīrii - este starea de hotarīre autentica īntru reiterarea de sine*. Prin aceasta īnsa, tocmai pierderea īn starea de nehotarīre este īngropata existentiel. Considerarea-a-ceva-ca-adevarat pe care o implica orice stare de hotarīre tinde, potrivit sensului sau, sa se mentina permanent libera, adica libera pentru īntreaga putinta-de-a-fi a Dasein-ului. Aceasta certitudine permanenta īi este garantata starii de hotarīre numai īn masura īn care ea se raporteaza la acea posibilitate īn privinta careia poate avea pur si simplu o certitudine. Prin moartea sa, Dasein-ul trebuie sa "revina" pur si simplu asupra lui īnsusi. Starea de hotarīre īsi dobīndeste certitudinea autentica si deplina avīnd permanent certitudinea mortii, adica pre-mergīnd
Īnsa Dasein-ul este, deopotriva de originar, īn neadevar. Starea de hotarīre anticipatoare īi da Dasein-ului totodata certitudinea originara a starii sale de īnchidere. Pre-mergīnd si aflīndu-se īn starea de hotarīre, Dasein-ul se mentine deschis pentru permanenta pierdere īn starea de nehotarīre a impersonalului "se", pierdere care e posibila tocmai īn virtutea fiintei care īi este lui proprie. Starea de nehotarīre, ca posibilitate permanenta a Dasein-ului, este si ea tot atīt de certa. Starea de hotarīre ce īsi este transparenta siesi īntelege ca indeterminarea putintei-de-a-fi se determina de fiecare data doar printr-o hotarīre luata īntr-o situatie sau alta. Ea stie foarte bine ca indeterminarea guverneaza fiintarea care este īn modul existentei. Īnsa faptul de a sti acest lucru, daca vrem sa corespunda starii de hotarīre autentice, trebuie sa ia nastere el īnsusi dintr-o deschidere autentica. Indeterminarea putintei proprii de a fi, chiar daca aceasta putinta a devenit de fiecare data certa printr-o anumita hotarīre, se face manifesta īnsa pentru prima oara pe de-a-ntregul īn fiinta īntru moarte. Pre-mergerea aduce Dasein-ul īn fata unei posibilitati care ramīne permanent certa si totusi īn orice clipa indeterminata cu privire la momentul īn care ea se va transforma īntr-o imposibilitate. Ea face manifest faptul ca aceasta fiintare este aruncata īn indeterminarea "situatiei sale limita", prin raport cu care Dasein-ul aflat īn starea de hotarīre īsi obtine putinta sa autentica de a fi īntreg. Indeterminarea mortii se deschide si devine accesibila īn chip originar prin angoasa. Īnsa aceasta angoasa originara aspira catre starea de hotarīre si o cere cu toata taria. Ea īnlatura tot ceea ce vine sa acopere faptul ca Dasein-ul este lasat īn seama lui īnsusi. Nimicul īn fata caruia ne aduce angoasa dezvaluie acea nimicnicitate ce determina Dasein-ul īn temeiul sau, temei care este el īnsusi stare de aruncare īn moarte.
Analiza a dezvaluit rīnd pe rīnd acele momente ale modalizarii spre care tinde, pornind de la ea īnsasi, starea de hotarīre. Aceste momente iau nastere din fiinta autentica īntru moarte, īn masura īn care moartea e īnteleasa ca posibilitatea cea mai proprie, desprinsa de orice relatie si de nedepasit, posibilitatea certa si totusi indeterminata. Starea de hotarīre este īn chip autentic si īn īntregime ceea ce ea poate fi doar īn masura īn care ea este stare de hotarīre anticipatoare
Pe de alta parte īnsa, abia o data cu interpretarea "legaturii" dintre starea de hotarīre si pre-mergere am ajuns sa īntelegem pe deplin din punct de vedere existential pre-mergerea īnsasi. Pīna acum, pre-mergerea nu putea fi socotita decīt un proiect ontologic. Dar s-a putut vedea acum ca pre-mergerea nu este o posibilitate inventata si impusa de noi Dasein-ului, ci este acel mod al unei putinte-de-a-fi existentiele atestate īn Dasein la care Dasein-ul se īncumeta atunci cīnd se afla īn starea de hotarīre si cīnd se īntelege pe sine īn chip autentic. Pre-mergerea nu "este" un soi de comportament lipsit de orice repere, ci trebuie conceputa ca fiind posibilitatea autenticitatii acelei stari de hotarīre care e atestata la nivel existentiel, o posibilitate ce se afla ascunsa īntr-o asemenea stare de hotarīre si care astfel e atestata o data cu ea. A te "gīndi la moarte" īn chip autentic - aceasta este vointa-de-a-avea-constiinta care a ajuns sa-si fie transparenta siesi la nivel existentiel.
Daca starea de hotarīre, atunci cīnd este autentica, tinde sa fie īn acel mod pe care īl defineste pre-mergerea, si daca pre-mergerea constituie putinta autentica de a fi īntreg a Dasein-ului, atunci o data cu atestarea īn plan existentiel a starii de hotarīre este atestata si o putinta autentica de a fi īntreg a Dasein-ului. Īntrebarea privitoare la putinta-de-a-fi-īntreg este una factic-existentiela. Ea īsi primeste raspunsul de la Dasein, īn masura īn care acesta se afla īn starea de hotarīre. Īntrebarea privitoare la putinta-de-a-fi īntreg a Dasein-ului si-a pierdut acum cu totul caracterul indicat initial3, cel de īntrebare exclusiv teoretica, tinīnd de metoda analiticii Dasein-ului si nascuta din efortul de a avea īntregul Dasein sub forma unui "dat" complet. Īntrebarea privitoare la integralitatea Dasein-ului - discutata la īnceput doar din perspectiva metodei ontologiei - īsi avea legitimitatea sa, īnsa numai deoarece aceasta legitimitate īsi are temeiul īn cele din urma īntr-o posibilitate ontica a Dasein-ului.
Prin elucidarea "legaturii" dintre pre-mergere si starea de hotarīre - īn sensul modalizarii posibile a celei dintīi prin cealalta - am ajuns sa evidentiem, īn calitatea ei de fenomen, o putinta autentica de a fi īntreg a Dasein-ului. Daca o data cu acest fenomen ajungem la un mod de a fi al Dasein-ului prin care el se aduce catre sine si īn fata lui īnsusi, atunci acest fenomen trebuie sa ramīna, atīt ontic cīt si ontologic, de neīnteles pentru explicitarea cotidiana a Dasein-ului si pentru simtul comun de la nivelul impersonalului "se". Ar īnsemna sa īntelegem gresit lucrurile [310] daca dam la o parte aceasta posibilitate existentiela pe motivul ca ar fi "nedemonstrata" sau daca am vrea sa o "demonstram" īn maniera teoretica. Cu toate acestea, fenomenul trebuie ferit de unele rastalmaciri grosolane.
Starea de hotarīre anticipatoare nu este o cale de scapare inventata pentru a "depasi" moartea, ci este acea īntelegere care urmeaza chemarii constiintei si care īi ofera mortii posibilitatea sa se īnstapīneasca asupra existentei si sa suprime tot ceea ce e acoperire superficiala de sine. Vointa-de-a-avea-constiinta, determinata ca fiinta īntru moarte, nu īnseamna nici ea recluziune si fuga de lume, ci ea ne aduce, dezbarati de orice iluzie, īn starea de hotarīre a "actiunii". Tot asa, starea de hotarīre anticipatoare nu are ca origine pretentia "idealista" de a trece īn graba peste existenta si peste posibilitatile sale, ci ia nastere dintr-o īntelegere lucida a posibilitatilor factice fundamentale ale Dasein-ului. O data cu angoasa lucida ce ne aduce īn fata putintei-de-a-fi a individualizarii īsi face aparitia si bucuria de a avea aceasta posibilitate. Prin ea, Dasein-ul se elibereaza de toate "fleacurile" cu care el se amuza īn mod obisnuit si pe care curiozitatea e mereu preocupata sa le procure din rezervorul de īntīmplari al lumii. Totusi, analiza acestor dispozitii afective fundamentale iese īn afara limitelor interpretarii de fata, al carei scop e ontologia fundamentala.
Dar la baza interpretarii ontologice a existentei Dasein-ului, asa cum a fost ea realizata aici, nu sta oare o anumita conceptie ontica despre existenta autentica, un ideal factic al Dasein-ului? Ei bine, chiar asa si stau lucrurile. Acest fapt nu numai ca nu trebuie negat si recunoscut doar atunci cīnd sīntem constrīnsi sa o facem, ci trebuie conceput īn necesitatea sa pozitiva, pornind de la obiectul ce serveste ca tema cercetarii. Filozofia nu-si va tagadui nicicīnd propriile "presupozitii ", īnsa nici nu va avea dreptul sa le accepte ca atare. Ea sesizeaza presupozitiile si, o data cu ele, dezvolta īn chip mai radical si acel ceva pentru care ele stau ca presupozitii. Consideratiile metodologice care se cer facute īn acest moment au tocmai aceasta functie.
Faptul-de-a-fi-vinovat, care apartine īn chip originar constitutiei de fiinta a Dasein-ului, trebuie fara-ndoiala deosebit de acel status corruptionis, īnteles teologic. Īn faptul-de-a-fi-vinovat, determinat existential, teologia poate afla o conditie ontologica a posibilitatii sale factice. Vina implicata īn ideea acestui status este o vinovatie factica de un fel cu totul special. Ea īsi are propria ei atestare, ce ramīne īn chip fundamental inaccesibila oricarei experiente filozofice. Analiza existentiala a faptului-de-a-fi-vinovat nu dovedeste nimic nici īn favoarea si nici īmpotriva posibilitatii pacatului. Riguros vorbind, nu se poate spune ca ontologia Dasein-ului lasa deschisa īn ce o priveste aceasta posibilitate, īn masura īn care ea, ca interogare filozofica, nu "stie" īn mod fundamental nimic despre pacat.
Aici, termenul Wiederholung, care la īnceputul lucrarii, chiar īn titlul § 1, trimite la "reluarea īntrebarii privitoare la fiinta" (iar īn § 66 va fi utilizat pentru a desemna reluarea analizei existentiale la nivelul temporalitatii), poarta de asta data asupra Dasein-ului īnsusi: Dasein-ul se reitereaza pe sine, īn sensul ca se defineste si se redefineste pe sine o data cu fiecare hotarīre luata si cu orice revenire asupra ei.
Cf. § 45, p. [231] si urm.
|
