Factorii
dezvoltarii psihice
La om, dezvoltarea psihica este un proces dinamic
prin care se realizeaza noi structuri functionale, au loc profunde
transformari, schimbari cantitative si calitative cu sens
ascendent, ce diferen 18118e48s tiaza comportamentul individului ducānd la o mai
buna si eficienta adaptare la conditiile de mediu. Īn
psihologia stiintifica, considerarea existentei psihicului
īntr-un continuu statu nascendi,
constituie un principiu de baza al explicarii si
interpretarii fenomenelor psihocomportamentale umane. La dezvoltarea
vietii psihice contribuie, īn ponderi si valori diferite, factori
biologici, genetici, sociali, culturali, educationali
si, nemijlocit, spirituali, factori necesari dar nu si
suficienti. Fara o ereditare normala si fara
conditii favorabile de maturitate somato- organica, nu e
posibila o dezvoltare psihica normala; iar īn absenta
socializarii, enculturatiei, educatiei, nu se pot elabora
si perfectiona structurile psihice, constiinta, caracterul
si personalitatea omului. Aceasta si pentru faptul ca
īnsasi activitatea mintala constienta si
structurile de personalitate contribuie, īn virtutea autoorganizarii
si autoreglajului, la dezvoltarea psihica a subiectului uman. De
asemenea, trebuie precizat faptul ca factorii devenirii fiintei
umane, respectiv ereditate, mediu si educatie, nu
actioneaza izolat, ci intercorelat si interdependent. Este edificator īn acest sens reprosul
formulat de H. Wallon lui J.Piaget ca acesta nesocoteste rolul maturizarii organismului īn
formarea si dezvoltarea psihica. Īn acelasi context amintim
ca a fost de mult timp depasita conceptia lui W. Stern
despre dezvoltare ca o endogenie, ca
o simpla si treptata exteriorizare a unor structuri
ineiste, īnnascute. L. Vīgotski a
criticat, la timpul sau, teza
pedologica privind independenta dezvoltarii psihice de
activitatea de īnvatare, dar nici nu a acceptat identificarea
dezvoltarii cu īnvatarea, ci doar corelarea lor necesara.
Astfel, īnvatarea bine organizata nu se situeaza la urma
dezvoltarii, nu este o simpla beneficiara a conditiilor
oferite de aceasta, ci este generatoare de noi conditii interne de
dezvoltare psihica. Deci, īnvatarea rational
construita grabeste dezvoltarea, īi largeste
posibilitatile si perspectivele, se situeaza īn fruntea
dezvoltarii, generānd noi structuri si procese psihice care,
fara īnvatare si educatie, nu ar fi fost
posibile. Mai ales procesele intelectuale si volitionale superioare:
gāndirea, vointa, atentia, imaginatia etc. nici nu s-ar putea
forma numai pe baza unei dezvoltari spontane, naturale, īntrucāt ele sunt
elaborate prin diferite tipuri de īnvatare (perceptiva,
cognitiva, verbala, simbolica, creativa etc.).
Asadar, dezvoltarea psihica,
īnteleasa ca structurare, formare si perfectionare a
diferite procese, functii si īnsusiri psihice, are loc sub
actiunea unor numeroase si variate influente externe si
interne, directe si mijlocite, naturale si sociale, apropiate si
īndepartate, permanente si episodice etc., care determina nivelul si calitatea
dezvoltarii psihice la fiecare persoana īn parte. Caracterul,
valoarea si dinamica dezvoltarii psihice rezida tocmai īn
confruntarea acestor perechi de contrarii obiective si subiective,
generānd noi structuri de procese, īnsusiri si trasaturi
psihice. Ca atare, dezvoltarea psihica: a) se sprijina pe terenul
ereditatii; b) īsi extrage continuturile
informationale din datele furnizate de mediul socio-cultural; c) este
ghidata si condusa de educatie si instructie; d)
se desfasoara prin activitatea proprie de īnvatare a
fiintei umane ca urmare a unor seturi motivationale, declansatoare,
orientative si energizante. Rezulta asadar, din aceasta
definitie, ca dezvoltarea
psihica este un proces bidimensional, fiind prin continut de provenienta externa, prin
premise si mod de elaborare -realizare de natura interna. Deci, principalii factori ai
dezvoltarii psihice īi constituie ereditatea, mediul si educatia
interconectati de activitatea eului
subiectului uman.