CICLURILE VIETII. SUBIDENTITATEA

CICLURILE VIETII.  SUBIDENTITATEA

Sintetizand aspectele ce se pun in evidenta in legatura cu ciclurile, etapele sau perioadele vietii, am considera valida o impartire in cicluri de viata de complexitate din ce in ce mai mare in care intereseaza structura tipului de activitate, tipul de relatii si structurile opozante ce alimenteaza transformari ale dezvoltarii.

Problemele dezvoltarii psihice sunt numeroase si dificil de abordat deoarece societatea moderna, prin dezvoltarea sa impetuoasa, creeaza un cadru de conditionare material, familial, social.

Subliniem pregnanta a trei mari cicluri ale vietii si cateva caracteristici ale acestora :

Ciclul de crestere si dezvoltare , din primii 20 ani de viata. Acest ciclu cuprinde cateva perioade de viata care la randul lor incorporeaza fiecare substadii oarecum specifice   ( copilaria cu substadiile ei, pubertatea si adolescenta ).

Copilaria ca prima etapa a vietii, se intinde pe o perioada de aproximativ 10 ani si se constituie etapa de maxima importanta pentru intreaga dezvoltare ulterioara. In copilarie se formeaza toate conduitele importante adaptative, se pun bazele personalitatii, se constituie structurile mai importante energetice, intelectuale, creative, inclusiv sociabilitatea, o serie de aptitudini, caracteristicile comportamentelor de baza, reactiile afective - volitionale, multilateralitatea aspiratiilor.

Tot in copilarie are loc procesul alfabetizarii, proces ce in societatea moderna incepe inaintea de intrarea copilului in scoala. Prin alfabetizare, copilul se adapteaza conditiilor fundamentale si primare ale nivelului social de cultura. Dezvoltarea pe acest plan se continua pana in momentul in care posibilitatea de a scrie si a citi incep sa serveasca trebuinte si interese psihice intelectuale dobandite ( interne ) si intretine astfel un nivel de cultura, dinamismul si apetitul sau.

Perioada adolescentei ( pubertatea, adolescenta de la 10 la 20 ani ) este legata de probleme mai intime ale integrarii scolare si sociale a copiilor, dar si de aspecte complexe ale debordantului dimorfism sexual. Se stie ca sub influenta conditiilor nefaste de viata, a dezordinilor educative, delicventa juvenila a crescut simtitor mai ales in mediul urban, ceea ce face pe multi autori sa o considere legata de procesul de urbanizare si de schimbarea generala a valorilor morale si culturale concomitent cu urbanizarea. Schimbarile profunde de stil de viata, confort, solicitari, distractii, aspiratii, legate complementar de schimbarile in procesele de munca creeaza un mediu educativ mai superficial si episodic al parintilor cu copii, dar si necesitatea unei atentii din ce in ce mai mari fata de procesul educatiei si instruirii pentru viata social - culturala si economica tot mai complexa. Sensibilitatea psihica a 10510b112k puberului si adolescentului aflat in plin proces de dezvoltare a eu-lui si constiintei de sine si saltul de mentalitate si responsabilitate pe care trebuie sa-l faca, determina o fragilitate deosebita fata de orice fel de influente.

Particularitatile de personalitate se acentueaza in perioadele pubertatii si adolescentei dilatandu-se uneori si nuclearizandu-se impetuos. Este considerata o perioada de trecere. Exista adolescenta prelungita ( 20 - 24 ani ), perioada conturata astfel prin prelungirea adaptarii si maturizarea personalitatii.

Etapa sau ciclul adult, ce prelungeste dezvoltarea psihologica a omului, se extinde pana la 65 de ani. In timpul acestui ciclu ( denumit si varsta a doua ), personalitatea umana se antreneaza in responsabilitatile sociale si profesionale contribuante. Acest ciclu cuprinde si el cateva etape : tineretea si substadiile ei ( de la 25 la 35 ani ), etapa adulta timpurie sau precoce ( de la 35 la 44 ani ), etapa adulta medie ( de la 45 la 54 ani ) si etapa adulta prelungita sau tardiva ( de la 55 la 64 ani ).

In etapele tineretii integrarea socio - profesionala si punerea bazelor unei familii, constituie cadrul trebuintelor personale, dar concomitent si al solicitarilor sociale. In aceste conditii se structureaza mai profund subidentitatile profesionale ( roluri prospective alimentate profund ), subidentitatile legate de structurarea familiei personale si subidentitatile parentale in cadrul noii familii. Aceste dimensiuni pot avea grade de concordanta sau discordanta relativ complexe si sa acopere campul constiintei, al aspiratiilor si al obiectivelor. In etapele tineretii are loc si dezvoltarea generala a experientei sociale cu intreaga sa gama de inedit si de responsabilitate.

Etapele adulte sunt incarcate de obligatii implicate in ierarhia profesionala, de obligatii familiale - de aspecte din ce in ce mai complexe si solicitante pe aceste planuri. Ierarhia profesionala, ca si antrenarea multilaterala in roluri si statute, extraprofesionale pe langa cele profesionale, creeaza o oarecare criza de timp la nivelul tuturor varstelor - mai ales a celor active.

Ciclul al treilea sau etapele varstelor de regresie ( ale batranetii ) se extind de la 65 ani pana la moarte. Si in cadrul acestui ciclu se delimiteaza perioade ( perioada de adaptare, aceea a batranetii timpurii, a batranetii propriu - zise si perioada marii batraneti si a regresiei finale sau ciclul terminal ).

Perioadele batranetii, considerate si ca post - adulte, se caracterizeaza printr0o acumulare de oboseala si uzura interna care mineaza treptat organismul si modifica functionalitatea psihica, scazandu-i productivitatea. Iesirea din campul muncii ca si reducerea nucleului familial prin plecarea copiilor ( fenomen de denuclearizare familiala ) creeaza modificari complexe in campul preocuparilor, intereselor, a stilului vietii. Subidentitatea profesionala si matrimoniala se estompeaza sau intra in crize ( prin decese ). Bolile de degenerescenta fac din aceasta perioada fragila o etapa de instrainare si aceasta cu atat mai mult cu cat se traieste sentimentul inutilitatii sociale si al " abandonului" , data fiind criza de timp a copiilor deveniti adulti, plecati din casa parinteasca in propria lor familie.

Exista numeroase probleme privind transformarile de " statut de varsta" . Aceasta cu atat mai mult cu cat unii autori cum este L. D. Cain se refera la ambiguitati intre varsta si referintele subiective si obiective ale indivizilor.

Douglas T. Hall a subliniat pe buna dreptate faptul ca in timp ce pentru ciclul de crestere si dezvoltare ( copilarie si tinerete ) statutul de varsta si rol desi in permanenta tranzitie sunt instutionalizate ( institutii scolare, militare etc.), odata cu casatoria ( care are tendinta de a se realiza mai ales intre 23 si 25 ani ) schimbarile din varsta adulta sunt greu de surprins.

Exista insa, chiar in materialul ciclului de crestere si de dezvoltare psihica, tendinte noi privind statutul de varsta stratificat oarecum social prin criteriile care justifica delimitari de etape. Viata sociala se schimba intens in zilele noastre impreuna cu functiile ei subtile de " materie prima nutritiva" pentru procesul dezvoltarii psihice. Modul in care are loc procesul dezvoltarii umane, momentele mei semnificative privind achizitii comportamentale, cum ar fi comportamentele de mers, comportamentele verbale, comportamentele actionale etc. si integrarea acestora in structura personalitatii, sufera un fel de proces de deplasare in treptele vietii spre varste mai timpurii. Se stie ca exista o tendinta denumita de psihologul J. M. Tanner " seculara" a pubertatii de a cobora spre etapele copilariei. Pe de alta parte, exista o tendinta a adolescentei de a se dilata inspre al doilea ciclu de varsta, cel adult. Iar acesta din urma, la randul sau, tinde sa impinga ciclul sau varsta a treia peste deceniul al saptelea. Problema longevitatii a capatat contur nou in societatea moderna. In anul 1750 durata medie a vietii era de aproximativ 25 ani. In 1970 a ajuns in multe tari la 70 ani. Ocuparea oamenilor in piramida profesionala s-a extins spre 64 - 65 ani cu tendinte largi de absorbtie a intregii populatii apte de munca. Datorita cresterii nivelului de trai si a unei vieti active, foarte multi oameni sunt in zilele noastre inca pe deplin apti de munca la 65 ani si parcurg dificil iesirea din responsabilitatile profesionale, fapt ce va crea intr-un viitor nu prea indepartat o preocupare mai intensa pentru mentinerea partiala in munca peste 64 ani si mutarea eventuala a pensionarii. Tendinta ca atare se exprima in modificarile de legislatie a muncii din multe tari. Pe de alta parte, dezvoltarea intensa a mecanizarii si automatizarii productiei modifica sistemul cerintelor privind preparatia celor ce " produc" , dar si creatia de noi profesii si noi relatii in structura generala ocupationala sociala.

Nu numai in statutul varstelor exista transformari - deloc neglijabile. Personalitatea umana se diversifica si pluralizeaza. T. Ribot vorbea la sfarsitul secolului trecut de coexistenta mai multor personalitati in aceeasi fiinta umana. Contradictiile ce anima constiinta omului modern au fost vazute de psihologii generatiei lui Ribot ca puncte de plecare pentru sfasieri launtrice care duc in esenta la patologizarea personalitatii umane.

Psihologia sociala moderna a adus o precizare pentru planul " tendintelor divergente" sau opuse ce coexista in structurile intime ale personalitatii. Nu e vorba de coexistenta de mai multe personalitati in invelisul uneia, ci de multitudini de roluri si statute sociale reglate de o singura personalitate. In genere, statutele si rolurile sociale antreneaza obligatii, aspiratii, interese, aptitudini ce se cer exercitate. Exista in special in privinta rolurilor si statutelor sociale trei categorii mai evidente

Rolurile si statutele naturale, obligatorii, permanente prin structura primara, esential umana, saturate de elemente situationale naturale. Asa sunt rolurile si statutele de varsta, sex, cetatenie, nationalitate, statutele de fiu sau parinti etc ;

A doua categorie este a rolurilor dobandite si de adeziune. Acestea sunt incarcate de eforturile prin intermediul carora au fost dobandite. In aceasta categorie se claseaza rolul si statutul de sot, sotie, cele profesionale, cele de titluri de scolarizare, ca si rolurile si statutele de adeziune sociala, politica etc ;

A treia categorie, a rolurilor potential virtuale sau prospective se caracterizeaza prin incarcare cu aspiratii, dorinte, visuri. Acestea din urma au functii importante reglatoare. Densitatea acestora este maxima la varstele adolescentei. De altfel, psihologia moderna s-a apropiat de problematica subtila a solicitarilor de multe ori contradictorii ale statutelor si rolurilor. Ele pot sa se dilate sau contracte in functie de numerosi factori si conditii.

Rolurile si statutele constituie conditii de nuclearizare a subidentitatilor mai caracteristice implicate in personalitatea umana. Se pot detasa ca fiind semnificative trei astfel de subidentitati :

Subidentitatea de apartenenta familiala ;

Subidentitatea ce implica roluri de contributie activa si amprentele acesteia asupra personalitatii ( jocul, invatatura si munca ) ;

Subidentitatea  integrarii social - culturale cu rolurile corespunzatoare.

In copilarie, subidentitatea de apartenenta familiala este dilatata, clara si incarcata de dependenta copilului de parinti si educatori. Subidentitatea ce implica formatie si roluri aservite activitatilor se realizeaza prin cumulare de invatare spontana, joc si instruire si duce la constituirea autonomiei si a numeroase abilitati adaptative complexe. Subidentitatea integrarii social - culturale se realizeaza difuz, legata de subidentitatea de roluri aservite activitatilor, dar tinde sa se distanteze usor, treptat si se contureaza ca subidentitate apartenenta sociala, civica, de neam si de tara.

In pubertate si adolescenta, subidentitatea de apartenenta familiala se incarca de aspiratii spre independenta si emancipare de sub tutela paternala ( inclusiv prin maturizare sexuala ). Subidentitatea de roluri dobandite aservite activitatilor se incarca treptat de roluri prospective profesionale - iar subidentitatea integrarii social - culturale se dilata, incarcata de cerinte sociale si cu roluri potential prospective intai difuze si relativ decentrate fata de aptitudini si posibilitati, apoi mai legate de ele si de idealurile vietii sociale particularizata, socio - cultural.

In adolescenta prelungita ( de la 18 , 20 la 24 ani ) subidentitatea de apartenenta familiala se dilata si devine mai complexa, subdivizandu-se in subidentitate de apartenenta la familia de provenienta, dar si o subidentitate implicata in propria familie, cu roluri paternale si maritale, intai franjurate, apoi din ce in ce mai conturate si impregnate de atasament si intimitate. Subidentitatile ce implica roluri aservite prin activitati se afla in stare de integrare profesionala critica, fiind inca incarcate de roluri prospective dense. Subidentitatea social - culturala este si ea in dilatare, depasind uneori, tot franjurat, dimensiunile subidentitatii profesionale.

In etapele adulte, subidentitatea profesionala, socio - culturala si familiala ( parenterala si maritala ) sunt dilatate. Caracterul subidentitatilor este relativ stabil si bine conturat. Spre finalul varstelor adulte, subidentitatile profesionale si socio - culturale se contracta usor, subidentitatea familiala tinde sa ramana ceva mai dilatata.

In fine, in perioadele varstei a treia, finala, subidentitatea profesionala se dizolva ( pensionarea ), subidentitatea familiala devine iar franjurata, ca si subidentitatea cultural - sociala.

Toate acestea pun in evidenta faptul ca personalitatea are o compozitie complexa angajata social. Dezvoltarea psihica poate fi privita ca un proces de implantatie tot mai larga in viata sociala, proces ce tinde spre o echilibrare in structuri ce se decentreaza dizarmonic, identificandu-se ( prin numeroase insusiri si expresii ) cu obiectivele sociale in contextul carora se obiectiveaza prin comportamente. In numeroase lucrari si tratate aceasta idee este asimilata in considerarea psihicului uman ca un sistem deschis, complex, de tip cibernetic.

Personalitatea umana sufera in acelasi timp si reale deteriorari, traire a insuficientei, nefericirii, dar si deficiente, intarzieri de dezvoltare, sentimente complexe si ambigue, suferinte afective. Uneori cauza acestora este depistabila. Asa e cazul cand se pierd persoane dragi sau are loc un insucces grav. In alte situatii, cauzele sunt de natura mai indepartata, intarzieri de dezvoltare, dezvoltari defectuoase, iar alteori au o etiologie mai complexa legate de conditii nefavorabile de viata, evenimente nefaste cumulate, etc. Mica si marea psihopatologie si defectologie constituie domenii distincte ale cercetarii stiintifice. Exista domeniul foarte larg al bolilor psihosomatice si al tulburarilor minore de comportament - a defectologiei de dezvoltare ( functionale - recuperabile), in care incidentele mai semnificative la anumite varste pun in evidenta cel putin anumite " fragilitati" ale varstelor omului. Exista o anumita ciclitate - un fel de incarcari si descarcari ciclice ale personalitatii umane, perioade de echilibru, urmate de perioade mai incarcate si critice. A. Gesell a surprins aceasta ciclitate la varsta copilariei, St. Hall la varstele adolescentei si tineretii.

Din toate cele de mai sus se degaja ideea ca :

Procesul dezvoltarii psihice este dinamizat de forme de conditionare tot mai complexe, in contextul carora se dezvolta conduitele, dar si viata interioara care constituie domeniul constiintei eu-lui ca instanta de liaj si identificare consistenta, continuuitate, energie, insertie si expresivitate a personalitatii ;

Procesul de dezvoltare psihica impune intelegerea unei relative cerinte de raportare a varstei psihologice la varsta cronologica. Desi acestea nu coincid deplin, constituie repere importante in psihologia si in viata sociala. Varsta cronologica poate fi privita ca o constanta variabila, relativ egalitara pentru toate persoanele nascute la aceeasi data. In actele de identitate civila varsta cronologica este implicata in marile solicitari (cerinte) legate de viata sociala. Scolarizarea, majoratul civil, pensionarea, etc se raporteaza la varsta cronologica. Se poate face o raportare a dezvoltarii biologice la varsta cronologica. Procesul de maturizare sexuala exprima o latura a varstei biologice. Evident se stie ca dezvoltarea biologica nu se manifesta exact in acelasi fel la aceeasi varsta cronologica. In procesul de imbatranire exista o inegala deteriorare a sistemului muscular, glandular, nervos, osos, etc.

In ceea ce priveste varsta psihologica, ca entitate generala, raportarea ei la varsta cronologica evidentiaza de asemenea diferente. Ca si pentru varsta biologica, diferentele sunt de avans de dezvoltare sau de (retard) intarziere ( de dezvoltare psihica ). Varsta cronologica a ramas din aceste motive un reper sau ecran de referinte important, dar relativ.

Varsta psihologica nu se refera atat la complexitatea personalitatii, cat la stratificarea de conduite adaptative care permit forme ascendente de adaptare si de aport siocial. Pentru unele aspecte ale varstei psihologice raman mai semnificative aspectele de structura.

In contextul dezvoltarii dizarmonice sau de decalaj transversal, intereseaza compozitia caracteristicilor psihice de baza mai incarcate de energie ce se virtualizeaza, dar si caracteristicile potentiale, rezervele sau supleantele, aptitudinile neantrenate, deoarece acestea constituie o forta importanta a personalitatii si creeaza coloratura sa specifica. In conditii de viata ce se modifica, supleantele pot intra in actiune si facilita readaptarea. In astfel de conditii, caracteristicile psihice mai fragile pot sa se deterioreze, ceea ce creeaza tabloul tulburarilor de dezvoltare si a dezvoltarii patologice.

Relatia dintre varsta cronologica si diferite unitati conventionale folosite ca expresii ale varstei psihologice ( varsta inteligentei, a creativitatii, a memoriei, a afectivitatii, a sociabilitatii etc ) pot aparea ca de subdezvoltare sau supradezvoltare, dezvoltare patologica, dezordini de dezvoltare , intarziere sau debilitate, deteriorare, paradezvoltare. Aceasta evaluare este conventionala si in esenta statistica, adica are la baza argumente si acoperiri cazuistica statistica. Iata cum, din nou, structura dezvoltarii si problematica de continut a stadiilor este conditionata de statutul de varsta validat social prin conformitate la cerintele sociale.

Scopul cercetarii in domeniul psihologiei dezvoltarii este acela de a descrie si explica cum se formeaza individul ca fiinta complexa, in egala masura cunoscatoare, sensibila, convietuitoare ; cum ajunge si isi asuma constiinta unitatii si unicitatii sale, a naturii si valorii acestor atribute.