ALTE DOCUMENTE
|
|||||||||
Principalele calitati ale testelor psihologice, dupa G. Lienert (1967), sunt:
a) standardizarea (include si etalonarea);
b) obiectivitatea;
c) fidelitatea;
d) validitatea
e) sensibilitatea.
Printre cele secundare, se numara: a) comparabilitatea; b) economicitatea si c) aplicabilitatea (în relatie directa cu sensibilitatea).
A) STANDARDIZAREA
Prin standardizare se urmareste uniformizarea conditiilor de evaluare a subiectilor testati. Altfel spus, sunt create conditii identice de testare atât sub aspectul continutului si formei itemilor testului, cât si sub cel al aplicarii (administrarii) si evaluarii rezultatelor. Deci, când apreciem gradul de standardizare unui test va trebui sa luam în consideratie 4 aspecte:
continutul si forma de prezentare si 444b13e numarul itemilor componenti ai testului (aceleasi sarcini pentru toti subiectii);
instructiunile date subiectilor în legatura cu tehnicile de aplicare a testului si sarcinile de executat (conditii identice de administrare pentru ca subiectii sa se adapteze la sarcini);
sistemul de cotare a raspunsurilor subiectilor si modul de interpretare a cotelor obtinute (adica, asigurarea unui grad satisfacator de obiectivitate a evaluarii). De cele mai multe ori, rezultatele sunt exprimate prin valori numerice - ceea ce trebuie sa asigure o cât mai mica interventie a subiectivitatii evaluatorului. Acest fapt poate fi probat prin existenta acordului interevaluatori.
4) interpretarea (mai ales cantitativa) a rezultatelor unui subiect; aprecierea acestora se face prin raportarea raspunsurilor individuale (note brute) la un etalon care exprima rezultatele (valorile) medii obtinute la un test psihologic de catre populatia din care provine subiectul (sau grupul reprezentativ de apartenenta). Etalonul (normele) ofera un cadru de referinta (clar si uniform definit) pentru analiza cantitativa a comportamentelor, randamentului si a altor caracteristici testate. Transformarea cotelor (notelor) brute în cote (note) standard - exprimate, de regula, în valori cantitative - permite determinarea pozitiei relative a persoanei testate în cadrul grupului de referinta (adica compararea si ierarhizarea interindividuala a mai multor subiecti), precum si compararea directa a rezultatelor obtinute de aceeasi persoana la mai multe teste (sau scale diferite ale aceluiasi test) (compararea si ierarhizarea intraindividuala) (A. Anastasi, 1976). De asemenea, este posibila compararea rezultatului actual al unui subiect la un test cu cel obtinut înainte la acelasi test. Etalonarea este uneori tratata ca o calitate separata a testelor psihologice.
B) OBIECTIVITATEA
Aceasta caracteristica exprima gradul de independenta a rezultatelor unui subiect la un test în raport cu persoana examinatorului. J. L. Cronbach (1970) arata ca la un test foarte obiectiv oricare dintre subiectii examinati de catre diferiti psihologi poate obtine, cel putin teoretic, rezultate identice.
Obiectivitatea unui test depinde atât de respectarea conditiilor de administrare a acestuia, cât si a celor legate de cotarea si interpretarea rezultaelor. Nici conduita ,,rigida" (uniformizarea excesiva a conditiilor de aplicare), dar nici cea ,,versatila" a examinatorului în timpul aplicarii testului nu sunt de dorit, deoarece pot afecta obiectivitatea acestuia. Conduita versatila se refera la introducerea unor variatii nedorite în situatia de testare standardizata, însa aceeasi atitudine a examinatorului poate fi interpretata diferit de subiecti.
C) SENSIBILITATEA
Aceasta caracteristica (denumita astfel de R. Lafon, 1963) mai este cunoscuta si sub denumirea de putere de discriminare (H. Piéron). Este vorba despre capacitatea unui test de a permite distinctia fina între persoanele examinate în ceea ce priveste caracteristica masurata (de pilda, o aptitudine anume sau o trasatura de personalitate).
P. Kline (1993) arata ca un test sensibil (discriminativ) va produce scoruri diferite pentru subiectii care se deosebesc între ei în privinta caracteristicii masurate. H. Piéron (1952) considera ca puterea de discriminare a unui test este data de numarul de clase (valori) pe care le poate evidentia în cadrul unui grup. Cu cât numarul valorilor (scorurilor) obtinute de subiectii unui lot este mai mare cu atât testul diferentiaza mai bine între indivizi. Ausubel si Robinson (1981) constata dependenta dintre sensibilitatea unui test si forma repartitiei scorurilor acestuia într-un lot (curba rezultatelor).
a) ideal (dar nefiresc) ar fi sa avem o repartitie uniforma a scorurilor (frecventele sunt acelasi pentru toate scorurile); astfel, s-ar putea asigura o discriminare la fel de buna de-a lungul întregii scale de masura (de obicei, ordinala);
b) normal (si firesc) ar fi sa întâlnim o repartitie a scorurilor (rezultatelor) apropiata de curba normala descrisa de Gauss-Laplace; astfel, se va asigura o maxima discriminare la ambele capete ale scalei (domeniului de variatie) a scorurilor (unde sunt distribuite putine scoruri - în curba normala, 2.14 % între ± 2δ si ± 3δ) si o discriminare mai slaba la mijlocul scalei sau domeniului de variatie (unde se aglomereaza majoritatea simpla a rezultatelor - în curba normala, aproximativ 68.26 % între - 1 δ si + 1 δ).
c) asimetria - caracteristica foarte multor distributii de scoruri la teste psihologice se caracterizeaza printr-un numar disproportionat de mare de scoruri aglomerat la unul din cele doua capete ale scalei sau domeniului de variatie; indiferent de asimetrie (pozitiva sau negativa), discriminarea este bine asigurata la unul din capetele distributiei unde vom întâlni putine scoruri. Pentru testele de eficienta (de pilda, aptitudini cognitive), discriminarea sau sensibilitatea poate fi estimata prin clacultarea indicelui de dificultate atât pentru fiecare item în parte, cât si pentru ansamblul itemilor testului. Vom aborda acest lucru atunci când vom vorbi despre metoda constructiei testelor bazata pe analiza de itemi.
Utilitatea determinarii sensibilitatii. Sensibilitatea unui test nu ofera indicatii asupra masurii în care acesta este adecvat sau nu unui lot de persoane. Când se analizeaza sensibilitatea sau puterea discriminativa, se iau de obicei în consideratie forma curbei de distributie a scorurilor (frecventei acestora), precum si indicatorii statistici primari (media, abaterea standard, dispersia etc.) pentru scorurile obtinute la test de lotul respectiv de subiecti sau de un esantion reprezentativ pentru populatia careia îi este destinat testul.
D) ECONOMICITATEA (EFICIENŢA)
Aceasta caracteristica depinde de durata de aplicare a unui test (un test prea lung este obositor si s-ar putea sa fie abandonat de subiectii plictisiti), de costul materialelor necesare aplicarii sale (caiete cu itemi, foi de raspuns, grile de corectie etc.), de usurinta administrarii, aplicabilitatea colectiva, rapiditatea cotarii si usurinta interpretarii rezultatelor (G. Lienert, 1967).
E) APLICABILITATEA
Aceasta caracteristica depinde în primul rând de principalele calitati psihometrice ale testului (validitate, fidelitate, standardizare, discriminare), dar si de o serie de factori conjuncturali (de pilda, un psiholog trebuie sa aleaga dintre testele pe care le are pe cele mai relevante pentru anumite caracteristici de masurat; de asemenea se întâlneste frecvent situatia în care psihologul trebuie sa decida ce anume trebuie masurat tinând cont de testele pe care le are la dispozitie).
Uneori, sub presiunea cerintelor practice, firmele implantate în România utilizeaza teste neadaptate la populatia româneasca. La fel se întâmpla cu unii psihologi care se rezuma la a traduce si etalona un test, fara însa a face studii cu privire la validitatea acestuia (de pilda, validitatea de aspect sau acceptabilitatea testului pentru subiecti, validitatea de continut, validitatea predictiva, fidelitatea test-retest, puterea de discriminare a itemilor etc.). Ambele atitudini sunt contraindicate, daca dorim (sau avem pretentia) ca, pe baza unor astfel de teste, sa diagnosticam si sa facem predictii cu privire la aptitudini, comportamente sau trasaturi de personalitate. Managerul sau directorul de personal dintr-o firma nu va putea selecta pe baza testelor incorect utilizate pe cei mai buni candidati pentru un post (adica, pe aceia la care poate previziona un maximum de randament pe postul în cauza). La rândul sau, psihologul risca sa ,,califice" gresit (neconform cu realitatea) indivizi în functie de nivelul trasaturii masurate, ceea ce de multe ori poate duce la discriminare sau, în orice caz, la afectarea imaginii de sine a persoanelor testate.
|
