Gandirea este o procesare secundara a informatiei despre realitatea externa, bazata pe criterii de esentialitate si generalitate, calitativ superioara procesarii primare realizate la nivel senzorial-peprceptiv.
Rezultatul acestei procesari se obiectiveaza (codifica) prin intermediul limbajului in forma: notiunilor, judecatilor, rationamentelor, retelelor, scenariilor, "palariilor ganditoare". Toate aceste entitati formeaza structura de continut a gandirii.
1. Notiunea este un model informational care cuprinde insusiri semnificative, esentiale, necesare si comune ale obiectelor si fenomenelor reale sau imaginare. Ea nu este un dat aprioric, ci produsul unui proces evolutiv in ontogeneza. Individualizarea functionala a gandirii incepe odata cu structurarea si stabilizarea continuturilor de tip notional, in jurul varstei de 3-4 ani. Pana sa ajunga la stadiul notional propriu- 151e48b zis, intelectul copilului trebuie sa parcurga o serie de etape intermediare si anume: etapa prenotionala (domina in mod absolut imaginile perceptive); etapa complexelor notionale (in modelul informational se includ laolalta, pe baza unei insusiri singulare obiecte calitativ diferite); etapa pseudonotionala (sfera modelului informational este redusa la un singur obiect); etapa notionala empirica (modelul informational este rodul doar al invatarii spontane, al decantarii experientei cognitive proprii a copilului); etapa notionala stiintifica (in modelul informational se includ insusiri cu adevarat esentiale si necesare).
In structura de continut a gandirii adulte delimitam mai multe tipuri de notiuni. Astfel, dupa gradul de esentialitate al insusirilor incorporate, avem: a) notiunile empirice care includ si insusiri nesemnificative, neesentiale si b) notiuni stiintifice, care cuprind doar insusiri esentiale; dupa gradul de generalitate, se disting: a) notiuni individuale (includ insusiri definitorii ale unui singur obiect); b) notiuni particulare (includ insusiri semnificative/ esentiale comune unui grup limitat de obiecte asemanatoare, fenomene, exemplu: "mar", "caine", "automobil", "sifonier" etc.); c) notiuni generale (includ insusiri semnificative/esentiale comune unor clase mari de obiecte fenomene, exemplu: "planta", "animal"); d) categorii (includ insusiri semnificative/esentiale ale unor clase de clase, exemplu: "fiinta", "lucru", "materie", "existenta"); dupa relatia cu obiectul, delimitam: a) notiuni concrete (reflecta obiecte nemijlocit perceptibile); b) notiuni abstracte (reflecta insusiri detasate de contextul lor obiectual-sensibil: "bunatate", "intelepciune", "dezvoltare", "contradictie" etc. sau reprezinta "constructe formale pure" - cum sunt conceptele utilizate in matematica, logica, filosofie).
In cadrul gandirii, notiunile se grupeaza si se organizeaza ierarhic intr-un edificiu sistemic numit piramida notionala orientata cu varful in sus: la baza se ordoneaza notiunile individuale si spre varf se dispun succesiv notiunile cu grade de generalitate din ce in ce mai mari. Retinem ca, luata in sine, o notiune nu este nici adevarata, nici falsa. Continutul notiunilor se dezvaluie prin intermediul definitiilor.
2. Judecata este un model informational mai complex care se obtine prin stabilirea unor raporturi si coeziuni logico-semantice definite intre doua sau mai multe notiuni. Din punct de vedere cognitiv, ea are o valoare superioara celei a notiunii, reflectand realitatea mai complet, in mod dinamic si relational.
Ea afirma sau neaga ceva despre altceva, supunandu-se astfel criteriului adevarului. Spunem ca o judecata este adevarata, daca ceea ce afirma sau neaga ea corespunde realitatii si este falsa daca ceea ce afirma sau neaga ea nu corespunde realitatii. In continutul gandirii intra o mare diversitate de judecati cu referentialitate diferita: judecati de existenta, judecati de valoare, judecati particulare, judecati universale, judecati afirmative, judecati negative.
3. Rationamentul este al treilea nivel de integrare a continutului informational al gandirii, devenind un construct multisecvential discursiv. Incadrarea rationamentului in structura de continut a gandirii este justificata de faptul ca, pe de o parte, furnizeaza un adevar nou sau relativ nou despre referential, iar pe de alta parte, determina o atitudine epistemica de rang superior a subiectului fata de realitate.
Structura rationamentului se realizeaza prin articularea intr-o schema unitara a judecatilor, dupa principiul subordonarii (deductiv), principiul supraordonarii (inductiv) si principiul similitudinii (analogic).
4. Retelele informationale (semantice) sunt structuri conceptuale concepte, ramificate, constituite pe baza relatiei de subordonare-incluziune, in functie de gradul de generalitate. Grafic, se reprezinta in forma grafurilor-arbore, in cadrul carora se evidentiaza nodurile (care corespund conceptelor sau claselor) si arcurile (care desemneaza relatiile dintre concepte si atributele acestora). Fiecare nod include numai proprietati ce apartin si definesc conceptul (exemplu, nodul corespunzator conceptului "animal" include atributele: are invelis cutanat, are sensibilitate, are sange, se poate deplasa; nodul corespunzator conceptului mamifer include atributul: naste puii vii si-i hraneste cu lapte. Conceptele de la nodurile inferioare preiau atributele conceptului supraordonat imediat superior.
Nu toate legaturile au o
forta egala, unele vecinatati fiind mai familiare decat altele (exemplu,
asertiunea "cainele nu este o pasare"
este mai familiara decat asertiunea "cainele nu este o piatra").
5. Scenariile cognitive reflecta succesiuni de evenimente (actiuni) specifice unui anumit context, care ghideaza comportamentele finaliste ale oamenilor (exemplu: "a merge la scoala", "a merge la magazin", "a merge la policlinica", "a merge la restaurant" etc.).
In asemenea situatii, tabloul comportamental se compune dintr-o serie de "scene", care se succed dupa o logica prestabilita. De exemplu, "a merge la restaurant" include urmatoarele secvente: 1) intrarea in restaurant (clientul intra: el priveste in jur, decide unde va sta, merge si se aseaza la masa); 2) comanda (clientul consulta meniul, alege felurile de mancare, da comanda, ospatarul solicita cele comandate la bucatarie, bucatarul pregateste cele ce i-au fost comandate); 3) servirea mesei (ospatarul duce mancarea clientului, clientul mananca); 4) plecarea clientului (clientul cere sa i se faca nota de plata, ospatarul intocmeste nota si o da clientului, clientul achita nota, clientul paraseste restaurantul).
6. "Palariile ganditoare" (thinking hats) reprezinta un model al organizarii continuturilor informationale ale gandirii in functie de semnificatia instrumentala a lor. Modelul a fost propus de De Bono (1984) si se foloseste ca instrument de instruire. El cuprinde sase componente sau "palarii" si anume: 1) palaria alba (are de-a face cu date si informatii: ce informatii detinem? ce informatii lipsesc? ce informatii dorim sa detinem? cum vom obtine informatiile?); 2) palaria rosie (se refera la emotiile, sentimentele care insotesc intuitiile si ideile, ea da posibilitatea omului sa se exprime, chiar daca el nu poate explica sau preciza motivele, ea se afla in spatele intuitilor sale: simt o temere in legatura cu aceasta problema; sentimentul meu este ca nu va merge); 3) palaria neagra (se leaga de prudenta, ratiune, analiza critica: fereste de greseli, de dificultati, pericole, ilegalitati etc.); 4) palaria galbena (asigura optimismul, interpretarea favorabila, pozitiva a lucrurilor, fezabilitatea, beneficiul); 5) palaria verde (asigura gandirea creativa, ideile noi, alternativele aditionale, sugestiile valoroase, chiar daca nu se vor finaliza); 6) palaria albastra (asigura concluziile, deciziile, pasii urmatori ce trebuie facuti in gandire, comentariile asupra demersurilor intreprinse pana la momentul dat; permite gandirii sa gandeasca despre sine).
|
