LEGĂTURA PSIHOLOGIEI VÂRSTELOR CU CELELALTE
sTIINŢE
Legaturi
interdisciplinare cu: antropologia, cu neurostiintele,
respectiv cu neurobiologia, prin d 17217m1217r atele privind studierea activitatii
creierului, a sistemului nervos periferic si central, a corelatiilor
dintre populatiile neuronale si manifestarile
psihocomportamentale. Creierul nu poate genera si nici nu poate produce
fenomenul psihic din interior, dar nu în baza structurii sale celulare si
a activismului sau bioelectric si biochimic. Sursa
activitatii psihice o reprezinta mediul natural si social.
Obiectele si evenimentele acestora se reflecta în creierul omului sub
forma de procese psihice care sunt imagini ale lumii obiective.
Se afla astfel în
interactiune cu stiintele educationale (pedagogie
generala, prescolara, teoria instruirii), interesate nu numai de
achizitiile cu care se prezinta copilul ci si de starile,
inhibitiile, tonusul activitatii de învatare, de
stimularea si deblocarea psihica. Unii psihologi încearca o
sudura si mai evidenta a psihologiei vârstelor cu cele
educationale propunând disciplina, psihologia învatarii
si a dezvoltarii (Pantelimon Golu).
Legaturi evidente sunt
si cu sociologia întrucât abordeaza sociabilitatea copilului,
imitarea, zâmbetul, întregul proces al învatarii sociale primind
modelele de rol, efectele pedepselor, ale întaritoarelor.
La nivel intradisciplinar
psihologia vârstelor întretine legaturi cu psihologia
generala, psihologia cognitiva, psihologia cibernetica,
sociala, a personalitatii.