sCOALA NAŢIONALĂ DE PREGĂTIRE A
AGENŢILOR DE PENITENCIARE TG. OCNA
MEDIUL PENITENCIAR.
ASPECTE PSIHOSOCIALE
la data de ________________
OBIECTIV FUNDAMENTAL:
cunoasterea particularitatilor primei pedepse cu închisoarea, a transformarilor psihologice pe care le suporta persoane pri 838b18i vate de libertate pe perioada detentiei: cunoasterea problemelor de psihologie sociala, a particularitatilor relatiilor interpersonale din penitenciar.
PROBLEME :
Efecte psihosociale ale privarii de libertate.
Specificul relatiilor interumane în penitenciar.
BIBLIOGRAFIE :
G.BASILIADE - "Criminologie comprehensiva", Ed. Expert, 2006
GH. FLORIAN - "Psihologie penitenciara" Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996
V.C.CIOCÂRLAN - "Raporturile interpersonale", Ed. Politica, 1973
N.MITROFAN, V.ZDRENGHEA, T.BUTOI - "Psihologie judiciara", Ed. sansa, Bucuresti 1994
I. OANCEA - "Probleme de criminologie", Ed. All, 1944
TIMP AFECTAT : 4 ore
TIP LECŢIE : lectie de comunicare/dobândire de cunostinte
METODE sI PROCEDEE DIDACTICE : expunerea
TEMA nr.2
MEDIUL PENITENCIAR. ASPECTE PSIHOSOCIALE
PLAN DE DEZBATERE
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
La sfârsitul activitatii agentii vor fi capabili sa:
O analizeze efectele psihosociale ale privarii de libertate;
O precizeze caracteristicile si solicitarile diferite pe care le presupun cel trei perioade de executare a pedepsei: carantina, executarea propriu-zisa, perioada pregatirii pentru liberare;
O sa cunoasca comportamentele specifice pe care persoanele private de libertate le dezvolta pe perioada detentiei;
O sa cunaosca si sa analizeze particularitatile relatiilor interumane în penitenciar.
1.- Efecte psihosociale ale privarii de libertate
caracteristicile si solicitarile diferite pe care le presupun cele trei perioade de executare a pedepsei:
- carantina;
- executarea propriu-zisa;
- perioada premergatoare liberarii
tipuri de "situatii adaptative" la regimul de detentie:
comportament agresiv;
comportament defensiv;
comportament de consimtire;
comportament de integrare
fenomenul de prizonizare.
2.- Specificul relatiilor interumane în penitenciar:
climatul interuman în penitenciar;
atitudinea personalului si a persoanelor private de libertate fata de normele si valorile oficiale specifice detentiei;
raporturile existente între cadre;
raporturile existente între persoanele private de libertate;
raporturile existente între cadre si persoanele private de libertate.
TIP DE LECŢIE: - de sistematizare a cunostintelor
METODE sI PROCEDEE: - conversatia examinatoare,
conversatia euristica
TIMP AFECTAT: 2 ore
1.- EFECTE PSIHOSOCIALE ALE PRIVĂRII
DE LIBERTATE
Prima intrare în penitenciar pune multe probleme în fata persoanei private de libertate, probleme pe care cu cât le va rezolva mai repede cu atât sentimentul de strain se va diminua. La persoanele private de libertate nerecidivisti, impactul detentiei este de cele mai multe ori dramatic, generând conduite diferite fata de cele din mediul liber. Contactul cu penitenciarul intervine pe fondul unei tensiuni psihice, legate de comiterea faptei, de contactul cu organele de politie, de despartirea de familie, de obisnuintele si activitatile preferate. Persoana privata de libertate va începe cu explorarea treptata a mediului si va continua cu învatarea argoului, se va resemna în fata "uitarii" celor de afara si se va replia pe sine. Trecutul si viitorul vor fi abandonate pentru un prezent care are noi sensuri simbolice.
Impactul detentiei asupra individului se resimte în mod dramatic prin:
a) limitarea drastica a spatiului de miscare;
b) organizarii timpului oricarei persoane privata de libertate.
Aceasta înseamna necesitatea elaborarii unor noi conduite legate de spatiu si de timp radical diferite de cele ale unui individ uman în libertate. Reducerea perimetrului de miscare a individului duce la aparitia unor fenomene de teritorialitate (comportamentul individului de aparare a teritoriului propriu) care se manifesta printr-o exagerata îndârjire în "apararea spatiului personal" (locul de culcare, locul de alimentare, etc.).
Desi fenomene de teritorialitate se manifesta si în conditiile vietii obisnuite, mai ales în spatii supraaglomerate (orase, blocuri, etc.), unele fenomene de agresivitate se observa relativ rar, caci individul învata sa-si stapâneasca impulsurile agresive, generate de prezenta uneori suparatoare a altor indivizi. Însa în conditiile detentiei, fenomenele de teritorialitate devin exacerbate si genereaza o agresivitate marita.
Frustrarea este resimtita cu deosebita tarie si pe planul timpului. Organizarea impusa si în general foarte monotona a timpului, program zilnic sever reglementat, timpul liber, atât cât este, fiind si el impus mai cu seama în primele perioade ale detentiei provoaca sentimentul de frustrare continua si, în consecinta, mareste agresivitatea persoanei private de libertate.
c) la marirea sentimentului de frustrare duce si renuntarea fortata la o seama de obiecte de uz personal a caror lipsa este mereu resimtita.
d) de asemenea, persoana privata de libertate este fortata sa renunte la cele mai multe din placerile pe care si le-a putut oferi în viata libera (consumarea de alcool, jocuri de noroc, etc.).
e) factorul care se impune cu brutalitate asupra persoanelor private de libertate nou depuse, este constituit de supraaglomerarea închisorii si care afecteaza vizibil conduitele de viata ale indivizilor.
Din punct de vedere al persoanei private de libertate efectele supraaglomerarii sunt: cresc sentimentele negative (mânie, depresie), se pierde controlul situatiilor, scade posibilitatea anticiparii comportamentelor colegilor de camera, se pierde libertatea de miscare, agresivitatea creste, serviabilitatea scade.
Din punct de vedere al administratiei penitenciare perioada de executare a pedepsei se împarte în trei: carantina, perioada propriu-zisa si perioada pregatirii pentru liberare. Fiecare dintre acestea au caracteristici si solicitari diferite.
1. Perioada de carantina se prelungeste dincolo de 21 de zile pâna când persoana privata de libertate nou depusa ajunge la o formula de viata acceptabila.
Reactiile emotionale ce apar în aceasta perioada cunosc grade diferite de intensitate si sunt însotite de multiple somatizari: slabesc, au insomnie, plâng, au dureri la membrele inferioare, dezorientati în timp etc.
Emotia dominanta este angoasa manifestata printr-o agitatie dezordonata sau printr-o închidere meditativa. În perioada imediat urmatoare nu-si poate concentra atentia sau preocuparea asupra acelor activitati, în care devine implicat, fiind deseori absent si întors la o retraire si la o rememorare a faptei comise, a momentului arestarii, a despartirii de familie.
Aceste retrairi ale trecutului se manifesta atât în activitatea zilnica cât si în timpul somnului, marcându-i visele. Din aceasta faza începe sa-si caute un coleg de suferinta, începe sa-i faca destainuiri, confidente. Este nevoia de comunicare, de usurare si descarcare emotionala. În cazurile în care aceasta faza se prelungeste si anxietatea se cronicizeaza, apar nevroze depresive Totusi pentru majoritatea detinutilor, dupa aproximativ doua luni, aceasta rememorare a infractiunii si a relatiilor pierdute tinde sa se estompeze, încarcatura acuzarilor se epuizeaza si capacitatea de control emotional se restabileste.
Urmeaza executarea propriu - zisa - denumita asa deoarece cuprinde cea mai mare parte a pedepsei si în care se încearca reeducarea persoanelor private de libertate iar munca este principala activitate a majoritatii acestora. În aceasta etapa detinutii încep sa se obisnuiasca cu regulile monotone, obligatorii si repetitive ale mediului penitenciar.
Aceasta adaptare presupune o reorganizare psihica, care este favorizata daca persoana privata de libertate porneste de la ideea acceptarii pedepsei si duratei ei, si, mai ales, când se angajeaza în evitarea unor noi surse de stres legate de calitatea relatiilor interpersonale stabilite în penitenciar.
Luând la cunostinta si de institutia liberarii conditionate, persoanele private de libertate încearca un comportament prin care sa influenteze favorabil acea caracterizare întocmita de comisia de propuneri ce urmeaza a fi înaintata instantei de judecata. Astfel, aceste persoane private de libertate cred în respectarea regulilor de ordine interioara si se încadreaza în program fara a fi constrânsi, fata de cadrele de penitenciar manifesta buna cuviinta, iar în relatiile cu celelalte persoane private de libertate sunt cuviinciosi, folosesc un limbaj civilizat, încearca sa estompeze aparitia unor conflicte, îsi regreta sincer fapta si aduc argumente viabile privind hotarârea de a se adapta la cerintele mediului social dupa liberare.
3. Pregatirea pentru liberare cuprinde cele câteva saptamâni dinaintea liberarii, când persoana privata de libertate este supusa unui program special de instruire: i se dau sfaturi practice privind modul de rezolvare a problemelor pe care le va întâlni imediat dupa punerea în libertate, mai ales cele referitoare la gasirea unui loc de munca si modul de comportare.
Libertatea pune probleme noii identitati sociale a persoanei. Dupa executarea unei pedepse cu închisoarea, omul este privit altfel de catre cei din jur, în special cu neîncredere. E o chestiune mai ales de tarie morala a trai în noile conditii, când trebuie sa faca fata la multe cerinte, comparativ cu numarul lor redus din timpul executarii pedepsei. În functie de toate aceste particularitati ale vietii de penitenciar precum si de caracteristicile personalitatii persoanei private de libertate, au fost identificate urmatoarele tipuri de "situatii adaptative" ale acestuia la regimul de detentie:
a) Comportament agresiv caracterizat prin rezistenta deschisa la regimul vietii din penitenciar, reliefându-se adevarate "crize ale deprimarii" ce se manifesta prin comportamente agresive îndreptate spre alte persoane private de libertate sau chiar cadre, ca si prin reactii autoagresive - automutilari si tentative de sinucidere.
b) Comportament defensiv - (de retragere) - care semnifica interiorizarea, izolarea detinutului de comunitatea celorlalte persoane private de libertate si de viata din penitenciar el construindu-si o lume imaginara unde încearca sa se refugieze.
c) Comportament de consimtire - prin care se întelege conformarea pasiva a persoanei private de libertate la normele si regulile de penitenciar, respectarea acestora facându-se în maniera formala, astfel încât sa nu atraga sanctiuni suplimentare.
d) Conduita de integrare - conform careia persoana privata de libertate se relationeaza activ cu celelale persoane private de libertate si cu mediul de detentie. Aceasta forma de adaptare este vizibila mai ales la persoanele private de libertate condamnate pe termene lungi.
Sintetizând transformarile psihologice ale detinutului aflat la prima pedeapsa cu închisoarea. Gheorghe Florian în "Psihologie penitenciara", 1996, identifica urmatoarele etape:
1. ACOMODAREA - este dominata din punct de vedere al persoanei private de libertate de teama si supunere, de efortul individului de a trai în noul mediu de viata: sentimentul de parasire si neputinta este puternic.
2. ADAPTAREA - este centrata pe cautarea recompenselor si câstigarea bunavointei cadrelor. Activitatea persoanei private de libertate urmeaza schema cunoastere valorizare conduita. Adica în perioada detentiei, persoana privata de libertate este un atent observator a tot ce se întâmpla în jurul lui si în urma evaluarii (valorizarii persoanelor, normelor, regulilor), va adopta un comportament sau altul.
3. PARTICIPAREA - când individul nu se mai simte strain de ceilalti, are anumite satisfactii în urma muncii depuse si un comportament activ în cadrul relatiilor interpersonale.
4. INTEGRAREA - este caracterizata de dependenta accentuata a individului de grupul din care face parte si de mentinerea unei stari de echilibru în plan somatopsihic. Aceasta ultima etapa a fost împartita în trei subperioade corespunzatoare nivelului de integrare a individului în mediul penitenciar si anume:
a) nivelul integrarii sociale - în care s-au armonizat relatiile dintre persoana privata de libertate si grup, contactele interpersonale sunt intense iar atitudinile sunt cele împartite de tot grupul;
b) nivelul integrarii psihosociale - conduita persoanei private de libertate este exclusiv dependenta de statutul actual iar sursele de stres devin mai putine;
c) nivelul integrarii subculturale - la acest nivel detinutul a interiorizat sistemul de valori si norme informale ale grupului de apartenenta, devenind un purtator activ al acestora în viata de zi cu zi pe timpul executarii pedepsei.
Fenomenul de prizonizare
Legat de procesul integrarii persoanei private de libertate la viata de penitenciar, s-a observat ca contactul cu subcultura carcerala, în scurta vreme îl fac pe acesta sa-si formeze o noua viziune asupra propriei persoane si sa elaboreze o "strategie de supravietuire". Înca în urma cu decenii, criminologul canadian D. Clemmer a semnalat fenomenul de prizonizare - proces prin care persoana privata de libertate ajunge sa adopte si sa împartaseasca punctul de vedere al încarceratilor privind lumea din penitenciar si societatea în general.
Prizonizarea presupune adoptarea unei atitudini ostile (fatise sau ascunse) fata de personalul închisorii, fata de lumea din "afara" si concomitent, dezvoltarea unei loialitati fata de celelalte persoane private de libertate, sprijinirea reciproca ori de câte ori interesele reale sau imaginare ale persoanelor private de libertate intra în conflict cu unele dispozitii ale autoritatii. Adoptarea acestor norme carcerale, sunt generate de o puternica motivatie care se subsumeaza categoriei de motive desemnate prin "necesitatea apartenentei la grup" (A. Maslow).
În aceasta situatie, primul pas motivat psihologic va fi stradania persoanei private de libertate de a se integra grupului informal de persoane private de libertate, de a-si dezvolta conduite dezirabile în acest grup, printre altele si supunerea neconditionata la liderul informal, chiar daca risca sa fie prost vazut de cadre. În conformitate cu legea lui O. H. Mowrer, el va opta pentru situatia gratifianta imediata, deci va face cauza comuna cu grupul de persoane private de libertate, caci persoanele private de libertate sunt mai în masura în a-l sanctiona premial sau "penal" decât cadrele.
Fenomenul de prizonizare, deci, este rezultatul "presiunii sociale" exercitate de grupul informal de persoane private de libertate si reprezinta o forta de contraeducatie, fata de eforturile educative ale personalului specializat din penitenciare.
Fenomenul de prizonizare, de integrare în grupul de persoane private de libertate este doar o prima faza în evolutia persoanei private de libertate, caci în cea de-a doua faza din viata de detentie se poate observa fenomenul de desprizonizare. Acesta presupune ca cu cât se apropie momentul liberarii detinutul tinde sa adopte un comportament apropiat de ceea ce este dezirabil din punct de vedere social. Evident ca si aici exista o motivatie calculativa, caci un comportament adecvat poate prescurta sensibil durata detentiei.
SPECIFICUL RELAŢIILOR INTERUMANE ÎN PENITENCIARE
Printre componentele esentiale ale penitenciarului, ca si în cazul altor institutii sociale, se pot enumera :
indivizii umani;
organizarea formala (sistemul de norme stabilite oficial prin regulamente);
organizarea informala (raporturile interpersonale);
sistemul de statute si roluri;
cadrul fizic (conditiile de munca si viata ale indivizilor).
Aceste componente sunt într-o strânsa legatura iar functionalitatea lor este favorizata de o serie de fenomene si procese, printre care cunoasterea climatului interuman are o importanta deosebita.
Climatul poate fi pozitiv si în aceasta situatie constituie un factor de întarire a grupurilor în miscarea lor spre atingerea scopurilor, sau negativ, constituind o sursa de perturbari si disfunctii atât la nivelul activitatii indivizilor cât si al întregii institutii. Indivizii care interactioneaza în mediul penitenciar se delimiteaza clar si se deosebesc radical prin statutele, rolurile si mentalitatile ce le au cât si prin scopurile si obiectivele de care sunt animati. Este vorba în primul rând de personalul penitenciarului , ca reprezentant al societatii, instruit si educat special pentru aplicarea politicii penale în domeniul executarii pedepsei. În al doilea rând este vorba despre de persoanele privative de libertate, situate pe o pozitie diametral opusa fata de lege. Cu toate deosebirile de roluri, statute si mentalitati, cele doua grupuri trebuie sa coexiste si sa conlucreze în conditiile stabilite de reglementarile în vigoare, pentru a se putea realiza optim scopurile si functiile pedepsei penale. În aceste conditii ia nastere climatul interuman în penitenciar de care depinde, într-o masura hotarâtoare, modul de functionare a institutiei.
Analiza climatului interuman din penitenciar implica urmatoarele componente:
atitudinea personalului si a persoanelor privative de libertate fata de normele si valorile oficiale, specifice detentiei;
raporturile existente între cadre;
raporturile existente între persoanele privative de libertate;
raporturile dintre cadre si persoanele privative de libertate.
Atitudinea personalului si a persoanelor privative de libertate fata de normele si valorile oficiale, specifice detentiei .
Activitatea personalului din penitenciar este reglementata prin legi, regulamente si ordine si trebuie desfasurata în stricta conformitate cu acestea. Atitudinea cadrelor fata de reglementari se exprima prin doua directii :
una care vizeaza respectarea reglementarilor existente ;
alta, care vizeaza urmarirea respectarii lor de catre persoanele privative de libertate.
În primul caz se impune o atitudine de însusire, întelegere si asimilare completa a reglementarilor existente. În al doilea caz, atitudinea cadrelor trebuie sa se caracterizeze prin exigenta, fermitate, corectitudine si optimism în posibilitatile de îndreptare a oamenilor. Toleranta exagerata fata de persoanele privative de libertate sau dimpotriva abuzul, pot constitui motive de perturbare serioasa a climatului interuman.
Atitudinea pozitiva a persoanele privative de libertate fata de normele formale se realizeaza în primul rând prin cunoasterea de catre acestia a regulilor de comportare în penitenciar, a drepturilor si obligatiilor pe care le au si a consecintelor ce decurg din nerespectarea acestora, cunoastere ce se realizeaza prin-o gama larga de actiuni instructiv-educative desfasurate cu persoanele privative de libertate
Este posibil ca în ciuda eforturilor care se fac, sa apara si atitudini negative fata de normele si valorile oficiale determinate în principal de factori ca :
A gradul ridicat de accentuare a comportamentelor negative învatate, stiind ca o buna perioada de timp persoanele privative de libertate nu renunta la convingerile si mentalitatile lor, situându-se permanent pe o pozitie de cautari a unor modalitati de a se sustrage de la regimul de executare a pedepsei;
A influenta liderilor informali care desfasoara un comportament negativ;
A perceperea deformata a normelor ca urmare a limitelor de întelegere si a dezechilibrarilor psiho-afective, caracteristice unor persoane privative de libertate
A insuficienta preocupare a personalului pentru asigurarea unei perceperi juste de catre persoanele privative de libertate a R.O.I.;
A folosirea neadecvata a pedepselor si recompenselor.
2.- Raporturile existente între cadre
Pentru realizarea scopurilor ce revin penitenciarului , între cadre trebuie sa se statorniceasca raporturi de colaborare si întrajutorare. În afara aspectelor de stricta specialitate, între cadre apar o gama larga de relatii interumane care au un bogat continut psihologic, ca cele de colaborare, de competitii, de încredere, de armonie sau tensiune, de atractie sau indiferenta, de întelegere sau neîntelegere.
Cea mai mare parte a relatiilor existente între cadre sunt prevazute în regulamente, ordine si instructiuni. Altele apar si se manifesta spontan fiind putin controlate si uneori chiar necontrolabile. Acestea constituie relatiile informale, neoficiale si se pot desfasura orizontal, pe linie de colaborare de la egal la egal, si vertical, pe linie ierarhica, de la sefi la subordonati. Un climat interuman favorabil realizarii sarcinilor se obtine în primul rând în masura în care fiecare cadru îsi întelege perfect menirea sa, adera cu toata personalitatea sa la statutul ce i se confera si actioneaza cu toata responsabilitatea.
3. Raporturile existente între persoanele private de libertate
Actionând sau traind împreuna persoanele private de libertate manifesta unii fata de altii atitudini comune dar si diferite, bazate pe pareri, idei, conceptii, emotii si sentimente variate, care, în final, determina o anumita intensitate a participarii lor la activitatea generala desfasurata. Cu toate ca au o trasatura comuna exprimata în atitudinea negativa fata de lege, ei nu se simt atrasi în mod egal unii fata de altii, manifestând preferinte care îi fac ca de unii sa se apropie mai mult, de altii mai putin, de unii deloc, iar pe altii chiar sa îi respinga.
Din aceasta cauza, în rândul lor gasim frecvente relatii de atractie, de respingere si indiferenta. Cercetarea raporturilor interumane la persoanele private de libertate releva existenta pe perioade îndelungate a unor frecvente scindari în colective, frictiuni si dispute care exprima o insuficienta coeziune a colectivelor respective. Cauzele sunt multiple - tendinta accentuata de agresivitate si dominare, lipsa autocontrolului, egoismul, etc. De aici rezulta si dificultatile deosebite în procesul de reeducare si necesitatea intensificarii preocuparii cadrelor pentru cunoasterea operativa a fenomenelor existente în grup.
Raporturile existente între cadre si persoanele privative de libertate
Ocupa locul cel mai important în cadrul acestui climat interuman deoarece, de calitatea si continutul acestora depinde în mare masura finalitatea masurilor coercitive si educative. Între cadre si persoanele private de libertate se constituie raporturi oficiale. Continutul acestor raporturi este format din drepturile si obligatiile pe care le au unii fata de ceilalti.
Astfel, cadrele au obligatia de a aplica întocmai prevederile legale referitoare la executarea pedepsei si dreptul de a pretinde persoanelor private de libertate sa se supuna acestor reglementari. Persoanele private de libertate au obligatia de a se supune neconditionat tratamentului penitenciar si dreptul la un tratament numai în conformitate cu prevederile legii. Pentru materializarea acestui sistem de drepturi si obligatii, contactul dintre cadre si persoanele private de libertate genereaza raporturi interpersonale care pot fi optime sau defavorabile.
Pentru caracterizarea acestor relatii este important sa analizam:
a) atitudinea pe care o au cadrele fata de delicventa:
atitudine optima - presupune întelegerea completa a spiritului legii si desfasurarea unui comportament profesional caracterizat prin corectitudine, obiectivitate, exigenta, fermitate;
atitudine excesiva - autoritara - izvoraste mai ales din exacerbarea resentimentelor, a repulsiei fata de condamnati si faptelor lor;
atitudine toleranta - determinata de întelegerea eronata a rolului pedepsei.
b) atitudinea persoanelor private de libertate fata de cadre:
de subordonare neconditionata si de solicitare a sprijinului în vederea reeducarii;
de subordonare si de rezolvare a sarcinilor ce le primesc ( formal );
de sesizare si informare - atitudine motivata de o serie de interese si trebuie cultivata în vederea cunoasterii starii de spirit;
de insubordonare - manifestata voalat sau fatis - atitudine ce trebuie descurajata.
|
