1893 - Eduard Gruber - nascut la Iasi în 1861, tatal - arhitect german originar din Munchen, mama - românca înrudita cu A. I. Cuza - studiaza la Universitatea din Iasi, avându-l ca profesor pe Leonardescu (ajutat fiind de Maio 949i88j rescu si Odobescu). Preocupat initial de literatura, de tipologia artistica, Gruber elaboreaza un eseu cu titlul "stil de gândire"- prima lucrare de Psihologia Artei ce atrage atentia asupra sa. Este trimis la Leipzig sa studieze cu Wundt si participa la primul Congres de Psihologie fiziologica (6-8 august,1889, Paris,) cu o lucrare legata de sinestezii duble în problema auditiilor colorate, într-o participare dintre cele mai alese alaturi de William James, Munsterberg, Galton, Binet, Freud, Lombrozo (fiind entuziasmat de succes si recunoscut).
Între 1891 si 1893 pleaca din nou la Leipzig unde urmeaza celebrele lectii de Psihologie Experimentala ale lui Wundt. Teza de doctorat este o lucrare despre luminozitatea culorilor, regula fiind ca timp de sase luni sa fie subiect de experienta. Desi avea vechimea necesara pentru a trece la o alta etapa, Gruber accepta acest lucru. Lucreaza intens, iar în 1893 îi apare lucrarea de doctorat în "Studii filosofice", alaturi de cea a lui Motru si ale altor nume celebre. Este apreciat de Galton, Binet, Wundt pentru metoda experimentala ingenioasa pe care o aplica în problema sinesteziilor- fiind numit "savantul din Iassy" de catre "Times".
Contemporan cu N. Iorga, ramas la Leipzig pentru continuarea doctoratului, Gruber revine la Iasi si, în drum, este primit la Bucuresti pentru doua zile de catre Tache Ionescu, pe atunci Ministru Instructiunilor, care îi promite înfiintarea unui laborator de Psihologie Experimentala (16.08.1893, arhiva).
Primul curs de Psihologie Experimentala, conform presei vremii, a fost în ziua de 21 octombrie 1893. În 1894, la invitatia lui Lombrozo, participa la Congresul de Antropologie de la Roma. Apreciindu-i participarea, Lombrozo îi scrie lui Tache Ionescu: ".felicit România ca poseda un asa de eminent psiholog".
Binet, coleg cu Tache Ionescu, este invitat de acesta sa tina prelegeri în Universitate (29 aprilie- 9 iunie1895). În cursurile sale, Binet face diferenta dintre Psihologia Metafizica si Psihologia moderna Experimentala, relevând ideea ca "experimental" tine de modernitate, ca atitudine în cercetarea stiintifica. Lectiile, prelegerile, conferintele s-au bucurat de un deosebit succes, consemnat de presa vremii, urmarind problemele de Psihologie Experimentala, având loc si o efervescenta a Psihologiei Experimentale în România.
Nicolae Vaschide ( nascut la Buzau) urmeaza Facultatea de Litere si Filozofie, cursurile lui Binet si imediat lucreaza ca atasat la laboratorul de Psihologie Experimentala de la Sorbona (1895- 1907) unde va colabora cu Pieron si Toulouse. Contribuie la consolidarea bazelor teoretice si metodologice ale unei noi psihologii, la realizarea unui instrument de lucru- adecvat conditiilor de laborator-, a unui limbaj stiintific comun, sustinând la un moment dat ca: "Ambitia noasta este unificarea metodelor de masurare în Psihologie".
Vaschide va îmbina metoda de cercetare experimentala cu observatia clinica, inspirat fiind de scoala de Psihopatologie franceza si va aborda practic mecanismele normalitatii prin compararea patologiei punctelor de discontinuitate si a celor comune.
Trateaza la un moment dat, stiintific si experimental, psihologia mâinii ("Tratatul despre mâna" - 504 pagini de monografie experimentala), somnul si visele. "Somnul si visele" - denota structurari bazate pe cercetari pe metodologii si metode complexe precum: metoda introspectiva, obiectiva, eclectica, chestionarele, contribuind astfel la progresul psihologiei mondiale experimentale si a celei românesti. Afirma la un moment dat ca: "Garantia stiintifica, valoarea observatiei depind de conditiile în care acestea au avut loc, lucru de care, de obicei, filosofii nu tin seama. Argumentarea filosofului se bazeaza de obicei pe impresii sau analize mai mult sau mai putin vagi. Lucrarile lor sunt carnete de analiza sufleteasca".
Constantin Radulescu Motru, elevul lui Maiorescu, urmeaza studiile la Paris, Munchen si Leipzig (1889-1893). Audiaza cursurile lui Ribot, Charcot si îsi petrece foarte mult timp în laboratorul de Psihologie- Fiziologie de la Sorbona (1889). Îsi formeaza o cultura stiintifica solida si se familiarizeaza cu experimentele în Psihologie, fiind din ce în ce mai preocupat de metoda si de formularea unor legi stiintifice. Simtind nevoia unui aparat matematic, afirma ca în orice stiinta particulara a naturii se poate gasi atâta stiinta propriu- zisa câta matematica exista în ea.
În 1893 - Motru termina redactarea lucrarii de doctorat- "Despre dezvoltarea teoriei lui Kant asupra cauzalitatii în natura"- si o preda lui Wundt care îl felicita. Dupa întoarcerea în tara (1897-1898) preda la Facultatea de Filozofie si Litere cursul "Elemente de psihologie experimentala", doua ore pe saptamâna.
În 1898 publica prima carte de Psihologie - "Probleme de Psihologie" unde sustine ideea: ".cauzalitatea în Psihologie apare în urma studiului faptelor". Demonstreaza dependenta fenomenelor psihice de cele fiziologice, a omului de mediul extern, înconjurator: "Daca datele stiintei contravin trendului si directiei filosofice a vremii apoi aceasta trebuie sa se schimbe, iar nu stiinta".
În 1906, obtinând fondurile necesare, C. R. Motru înfiinteaza la Universitatea din Bucuresti laboratorul de Psihologie Experimentala si prima catedra de psihologie specializata.
|
