Metode de management al serviciilor publice - managementul prin bugete

METODE DE MANAGEMENT AL SERVICIILOR PUBLICE - MANAGEMENTUL PRIN BUGETE

Managementul prin bugete este „un sistem de management ce asigura previzionarea, controlul si evaluarea activitatilor organizatiilor prestatoare de servicii publice si ale principalelor componente ale acestora cu ajutorul bugetelor”[1].

Traditional, furnizorii serviciilor publice utilizeaza aceasta metoda de management, dimensionarea serviciului realizandu-se in functie de alocatia bugetara. Nivelul si calitatea serviciului este direct proportionala cu nivelul finantarii.

Aplicarea acestei metode presupune parcurgerea urmatorilor pasi:

- delimitarea si dimensionarea ariilor de gestiune, adica a activitatilor, grupelor de activitati si compartimente ;

- elaborarea si fundamentarea bugetului general al organizatiei in care sunt incluse obiectivele, cheltuielile si eventual veniturile ariilor de gestiune ;

- adoptarea bugetului general si implicit a ariilor de gestiune ;

- executia bugetara;

- evaluarea  si incheierea exercitiului bugetar.

Aceasta metoda corespunde unei viziuni dominante in sectorul public pana in anii ’80, privind primordialitatea resursei financiare. Totusi, se remarca faptul ca reformele initiate in tarile din Europa au vizat si componenta alocarii bugetare in cadrul organizatiilor publice, urmarindu-se flexibilizarea acesteia. Spre exemplu, in Irlanda una din initiativele reformelor lansate in anii ’90 a fost introducerea bugetelor administrative, concepute pentru a slabi rigiditatea procesului de alocari bugetare in domeniile selectionate (care fac obiectul programului). Principalele efecte care apar sunt: delegarea unei mai mari autoritati financiare de la Ministerul de Finante la alte ministere si o libertate decizionala mai mare a managerilor din administratia publica in ceea ce priveste repartizarea alocarilor bugetare. In cazul costurilor administrative, managerii au autoritatea de a transfera fondurile necheltuite in contul urmatorului an[2].

MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE (M.P.O.)

Literatura de specialitate atribuie paternitatea acestui concept specialis­tului american P. Drucker care, in 1954, il defineste ca pe o cale de a incuraja angajatii sa participe la stabilirea propriilor obiective cat si a celor de la nivelul intregii organizatii.

Intr-o maniera generala M.P.O. este definit ca sistemul de management prin care se urmareste determinarea riguroasa a obiectivelor pana la nivelul de executie. Sistemul de recompense – sanctiuni este stabilit in functie de gradul de atingere a obiectivelor.

Aceasta este o metoda utilizata in managementul serviciilor publice, dar se constata adesea ca formularea obiectivelor este in sarcina unor entitati din afara organizatiei furnizoare a serviciului public sau sunt formulate prin acte normative, fiind insotite si de voluminoase manuale de proceduri. De asemenea, s-a constatat ca la nivelul organizatiilor publice nu exista capacitatea de a face alegeri strategice si de a face cunoscute obiectivele pana la nivelul executantilor.

O astfel de metoda a fost utilizata in reforma administratiei publice din Portugalia unde reforma s-a concentrat pe obiective cheie, pornindu-se de la premiza ca abordarea unui numar limitat de subiecte-cheie, va produce schimbari in alte domenii, rezultand ceea ce s-ar putea numi un efect „cascada“. Aceasta reforma a pornit de la conceptul introdus si dezvoltat de profesorul Yehezkel Dror privind abordarea radical-selectiva.

MANAGEMENTUL PRIN PROIECTE

Acesta poate fi definit ca „un sistem de management cu o durata de actiune limitata, cel mai adesea cativa ani, conceput in vederea solutionarii unor probleme complexe, dar definite precis, cu un puternic caracter inovational si care implica aportul unei game largi de diversi specialisti, din subdiviziuni organizatorice diferite, integrati temporar intr-o retea organizatorica autonoma”[3].

Acest tip de management este dificil de aplicat in cadrul organizatiilor prestatoare de servicii publice deoarece acestea au o structura functionala, fiind legat deci de constituirea unei structuri flexibile, prin imbinare cu cea matriceala.

Acest tip de management il regasim, spre exemplu, in Franta. Proiectele de servicii publice au fost concepute pentru a dezvolta o abordare strategica in cadrul administratiei si care cuprinde pregatirea, dezvoltarea, comunicarea si evaluarea etapelor desfasurate cu functionarii publici. Serviciile aveau libertatea de a-si defini propriul lor proiect. Grupurile de lucru, care cuprind functionarii publici din toate sectoarele, responsabili de supravegherea diverselor etape ale ciclului proiectului, au conferit proiectelor de servicii publice o dimensiune participativa[4].