Directii de actiune in Romania in domeniul protectiei sociale

Directii de actiune in Romania in domeniul protectiei sociale

Agenda Lisabona poate parea un lux pentru Romania in momentul de fata. Bazele structurale ale economiei nu sunt foarte puternice, echilibrul extern este asigurat in principal de banii trimisi de romanii din strainatate, intermedierea financiara este insuficient dezvoltata, activitatile agricole sunt departe de a fi eficiente in ansamblu, politica de concurenta nu a rezolvat inca in mod eficient problema acordarii ajutoarelor de stat, iar liberalizarea preturilor la utilitati este departe de a fi finalizata. In aceste conditii, efortul de a inainta in directia unei economii bazate pe cunoastere, cand noi nu am consolidat inca economia de piata, este o incercare indrazneata. Cu toate acestea, efortul trebuie facut; in primul rand pentru ca Agenda Lisabona este cotata foarte sus pe lista prioritatilor clubului la care vom adera in doi ani – Uniunea Europeana; si in al doilea rand, deoarece o economie bazata pe cunoastere reprezinta sansa Romaniei de a adauga mai multa valoare produselor si serviciilor sale pe termen mediu si lung. Cu toate ca nu este obligatorie, Agenda Lisabona este complementara evolutiei necesare economiei romanesti si se refera la majoritatea sferelor politicii publice[1].

 Dar agenda Lisabona este foarte complexa si prioritatile sale pot fi interpretate in mod diferit de catre fiecare tara: in timp ce UE este mult mai preocupata de coeziunea sociala, crearea de locuri de munca si sprijin pentru cercetare-dezvoltare, Romania mai are inca mult de lucru la capitolul desfiintare locuri de munca (prin restructurare), scaderea inflatiei si imbunatatirea mediului de afaceri. Asimilarea tehnologiei este mai importanta pentru Romania, pe termen scurt, decat crearea tehnologiei – deoarece, indiferent de cat de mult se doreste, etapele dezvoltarii nu pot fi sarite atat de repede. In confirmarea starii actuale a economiei romanesti, indicato 636i85g rii de patrundere a cunoasterii (incluzand extinderea societatii informationale) progreseaza mai repede, in timp ce multi indicatori de creare a cunoasterii sunt inca neperformanti. Acest raport recunoaste progresul facut in diverse domenii din agenda Lisabona si furnizeaza de asemenea un numar de recomandari strategice pentru a imbunatati capacitatea Romaniei de a se adapta la agenda Lisabona. Acest progres ar trebui judecat in primul rand pe plan intern, de vreme ce nici macar nu ne-am apropiat de performantele UE-25 la multe din obiectivele agendei Lisabona, si deoarece prioritatile din agenda Lisabona pot fi interpretate diferit de la tara la tara. Recomandarile orientative de strategie in domeniul politicii sociale si a locurilor de munca are in vedere[2]: 1. Componentele non-salarii pentru costurile muncii trebuie diminuate, in special pentru muncile cu calificare redusa; 2. Costurile de angajare si concediere trebuie reduse; 3. Trebuie incurajata invatarea pe toata durata vietii; 4. Trebuie re-examinate unele prevederi ale Codului Muncii.

Dimensiunea ocuparii si incluziunii sociale a summit-ului Lisabona este destinata definirii unui cadru cuprinzator pentru a obtine asigurarea ca Europa va dispune de o forta de munca calificata, bine pregatita si competitiva, care va fi apta sa se adapteze la schimbare. O tinta majora este crearea premiselor pentru economia Europei de a face fata problemelor care ar putea aparea o data cu imbatranirea populatiei Europei, cu impactul acesteia asupra bugetelor si in special a sistemului de pensii. Mesajul central al evaluarii este acela ca o populatie imbatranita va insemna rate mai mari de dependenta, daca ocuparea fortei de munca nu este stimulata. In consecinta, o parte importanta a capitolului privind ocuparea si incluziunea sociala este dedicata gasirii de modalitati pentru atragerea oamenilor in campul muncii. Telurile specifice sunt de realizare a unei rate de participare de 70% pentru populatia cuprinsa intre 15 si 64 de ani, 60% pentru femei si 50% pentru lucratorii in varsta, pana in anul 2010[3].

In acelasi timp, Agenda Lisabona face legatura intre formarea unei forte de munca calificate, bine pregatite si flexibile si pregatirea continua si incurajarea populatiei sa se inscrie la programe de educatie superioara, instruirea angajatilor de catre companii. In paralel, un obiectiv important al Agendei este de a moderniza sistemele europene de protectie sociala, dintre care unele tind sa devina nedurabile pe termen lung si sa creeze presiuni asupra finantelor publice. Sistemele de pensii in particular trebuie reformate pentru a evita deficitele care determina scurgerea unor resurse importante de la alte prioritati cum ar fi investitiile in capitalul uman.

Politicile de combatere a somajului au rolul de a incuraja migratia salariatilor din ramurile aflate in declin catre cele in expansiune si catre specializari pentru care exista cerere pe piata muncii. Scopurile principale ale unor astfel de masuri trebuie sa fie evitarea somajului pe termen lung, sprijinul financiar al grupurilor vulnerabile, dar si impiedicarea erodarii increderii populatiei in reforma. Aceste politici de combatere a somajului constau in: a) politici de reducere a ofertei de mana de lucra, b) cursuri de calificare si recalificare; c) medierea muncii; d) subventionarea locurilor de munca; e) exportul de muncitori privit ca o formǎ de combatere a somajului; f) bursa locurilor de muncǎ; g) programe de integrare a tinerilor in muncǎ.

Urmatorul pas va fi declansarea unui studiu la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare. Scopul lui va fi identificarea domeniilor de pregatire si a specializarilor, pentru care vor fi cereri pe piata muncii in urmatorii opt ani. Desigur cǎ in functie de informatiile acumulate, va fi nevoie de adaptarea retelei scolare la noile cerinte, atat sub aspectul programelor si logisticii, cat si al pregatirii cadrelor didactice pentru un nou mod de abordare a instruirii tinerilor.

Ca si in cazul celorlalte tari membre UE, efectele de pana acum ale politicilor active de ocupare din Romania (a caror pondere in PIB a crescut in Romania de la 0,03% in anul 2000, la 0,10% in 2001, 0,10% in 2002, 0,16% in 2003 si respectiv 0,19% in 2004) sunt inca mult sub asteptari. Evolutiile absolute si relative ale indicatorilor de volum si eficienta fie inregistreaza imbunatatiri lente, insuficiente pentru a reduce din decalajele fata de UE sau comparativ cu telurile propuse (productivitatea muncii, rata somajului, salariul mediu), fie isi continua panta descendenta (numarul populatiei ocupate, rata de activitate, numarul si ponderea salariatilor, nivelul salariului minim etc.).

Concluzii

Procesele de transformare pe care le parcurg in ultimii ani politicile de ocupare a fortei de munca, atat in Romania, cat si in Uniunea Europeana sau chiar la nivel international, prin amploarea lor, prin faptul ca asimileaza obiective si masuri inovative fara corespondent in perioadele anterioare, prezinta caracteristici care le apropie de ceea ce s-ar putea numi o revolutionare a modului de gestionare a pietei muncii. Conceptia unor astfel de politici fiind de data relativ recenta, analiza rezultatelor de pana acum si a posibilitatilor de adaptare si imbunatatire a lor este inca abia la inceput. La nivel european, ocuparea fortei de munca face obiectul multor documente programatice, intre care se disting ca importanta Agenda Lisabona, Strategia Europeana a Ocuparii, Planurile Comune de Actiune etc.

Evolutiile absolute si relative ale indicatorilor de volum si eficienta in politicile de ocupare a fortei de munca din Romania fie inregistreaza imbunatatiri lente, insuficiente pentru a reduce din decalajele fata de UE sau comparativ cu telurile propuse (productivitatea muncii, rata somajului, salariul mediu), fie isi continua panta descendenta (numarul populatiei ocupate, rata de activitate, numarul si ponderea salariatilor, nivelul salariului minim etc.).

In acest context, lucrarea de fata abordeaza problematica pietei muncii in tara noastra si in Uniunea Europeana, directiile de actiune pentru alinierea politicii romanesti la aceea comunitara in domeniu. A marca din nou importanta acestor aspecte de politica sociala este superfluu, caci analizele de evolutie a pietei muncii si de perspectiva a dezvoltarii acesteia au un rol incontestabil in crearea si implementarea unor strategii eficiente de protectie sociala.

Aspectele relevate in lucrarea de fata indica necesitatea adoptarii unor masuri de protectie a pietei muncii, vizand centralizarea sistemului de control sub o comanda unica – pentru evitarea paralelismelor, suprapunerilor si concluziilor adesea diferite in interpretarea fenomenelor in cauza – eliminarea influentei politicului in sistemul de control al economiei, armonizarea legislatiei romanesti cu aceea a Uniunii Europene in materie.

Schimbarile intervenite si in societatea romaneasca si in mod deosebit pe piata muncii zdruncina siguranta avuta in trecut. Oamenii cauta (noi) locuri de munca (mai) bine platite iar angajatorii cauta noi angajati. Intrucat piata muncii presupune concurenta iar aceasta din urma impune competenta, deseori ,cei care cauta un loc de munca nu sunt obisnuiti si pregatiti sa concureze pe noua piata a muncii. Angajatorii intampina dificultati in identificarea angajatorilor care sa corespunda cel mai bine cerintelor si nevoilor firmelor lor.

Procesul integrarii prin formare profesionala ar trebui sa ghideze persoanele in cautarea unui loc de munca spre autonomie profesionala si ocuparea durabila. Aceasta ar fi posibila prin desfasurarea procesului de formare, ca avand drept scop realizarea unui proiect profesional precis si fiabil. Obiectivul l-ar putea constitui anchete in intreprindere, in domeniul sau in meseria pentru care s-a facut optiunea, observarea, practicarea, calificarea intr-o unitate din sectorul de activitate respectiv – formare specifica.

Solicitantul de formare va parcurge o etapa de orientare in grup, dupa care va trebui sa-si alcatuiasca proiectul profesional, argumentat. Permanent se vor confrunta datele pietei ocuparii cu acest proiect si daca pare oportun, acesta va fi reorientat. Cursul se va desfasura, intr-o prima etapa, pentru atingerea nivelului de pregatire pentru locul de munca vizat, pentru ca in etapa ulterioara, centrul de greutate sa teaca spre o formare mai tehnica. Acest plan de formare se poate desfasura prin alternare in intreprinderi si la nivelul Biroului de Formare Profesionala din cadrul AJOFM Botosani.

Serviciile de ocupare si formare sunt tributare, pentru reusita lor, posibilitatii obtinerii si mentinerii increderii celor care le utilizeaza, atat cei care solicita un loc de munca, cat si cei care angajeaza. In acest sens apare ca necesara desfasurarea activitatii de informare si consiliere privind cariera, activitate care este realizata de Biroul de Formare Profesionala, la nivelul unui compartiment. Numai un cadru adecvat cerintelor de personalizare, individualizare a serviciilor poate asigura izbanda in realizarea obiectivelor pretinse de activitati ca: intocmirea unui plan de revenire la munca, pregatire in tehnici de cautare a unui loc de munca, sfaturi privind concurarea cu succes pentru diferite slujbe, probleme de inabilitati, de restabilire, de stres al unei ocupatii, informarea tinerilor privind piata muncii si a posibilitatilor de integrare (imbunatatirea imaginii perceputa de tineri asupra statutului lor in contextul social si economic actual). Astfel va fi posibila o interventie de specialitate, cu efect decisiv in determinarea atitudinii clientilor la formarea lor si in evitarea indreptarii acestora catre somajul de lunga durata.

Acest compartiment va face posibila incitarea celor disponibilizati spre o mai mare mobilitate profesionala privind proiectele profesionale din afara locurilor de munca traditionale, adeseori perimate, realizarea unor raspunsuri adecvate privind elaborarea de proiecte de formare, modularizarea cursurilor.

Consilierea carierei necesita accesul efectiv la o buna informatie in legatura cu optiunile educationale si ocupationale ale solicitantului de loc de munca, cu cunostintele si abilitatile sale, relatiile de dependenta ale acestuia fata de contextul familial, cat si fata de desprinderea sa de vechiul loc de munca; perceptia corecta si nu a propriei realitati; forta, rezistenta la solicitarile traversarii unei astfel de experiente, care poate fi perceputa ca un moment brutal, impunandu-se astfel noi strategii comportamentale.

Domeniile de interes le-ar putea prezenta si cele legate de universul profesional, psiho-social al proaspetilor absolventi, cu inhibitii care suspenda, amana participarea la viata comunitatii (contestari prin definitie); somerii cu o vechime mai mare in munca, deziluzionati, cu risc ridicat de comportament refractar sau vindicativ, deseori depresiv. Acestea si multe probleme necesita o intarire, optimizare a abilitatilor, o perfectionare a tehnicilor consilierilor practicieni care vor desfasura astfel de activitati, o schimbare de atitudine fata de modul de rezolvare a situatiilor specifice.

Un alt birou care ar trebui sa se formeze este cel de mediere care va desfasura activitatea de mediere/plasare, activitate ce actualmente este de competenta Biroului de Formare Profesionala. Acest birou va desfasura un complex de servicii menite sa puna in legatura cererea si oferta de forta de munca; activitati de ocupare a fortei de munca; servicii in vederea formarii profesionale; orientarea si medierea somerilor pentru gasirea unui loc de munca si pentru angajatori pentru incadrarea lucratorilor in functie de necesitatile lor. In vederea furnizarii acestor servicii, acest compartiment ar putea intocmi un sistem de evidenta a solicitantilor de loc de munca, cat si a agentilor economici care ar putea apela la acest birou. Acest compartiment, in vederea actualizarii sistemului informational, a furnizarii unor date pertinente ar putea colabora cu institutii care pot oferi informatii privind piata muncii si perspectivele de dezvoltare locala: Prefectura, Consiliul Judetean, Inspectoratul Scolar, Sindicatele. Obiectivul principal al activitatii de mediere si, deci, al posibilului compartiment, apare ca fiind acela de transformare a somerilor in solicitanti activi de loc de munca, demers ce presupune in primul rand o schimbare de mentalitate: iesirea din starea pasiva de simplii consumatori ai unor drepturi banesti si antrenarea in activitatea de explorare si cunoastere a pietei muncii.

Colectia de date privind informatii statistice, studii privind piata muncii, posibilitatile de angajare, institutiile existente care pot sprijini cresterea gradului de formare si de ocupare ar putea fi organizate in biblioteci la nivelul celor doua compartimente prezentate. In cadrul acestor biblioteci, documentatia ar trebui sa fie clasificata dupa categoria de informatie, dupa suportul pe care se gaseste informatia: hartie, discheta, caseta video etc. Se va avea in vedere inregistrarea permanenta a cerintelor informationale ale celor doua categorii de clienti, iar sistemul informational va fi proiectat de asa natura incat sa permita modificari si dezvoltari ulterioare.

Politica activa dusa in vederea imbunatatirii pietei muncii nu inseamna utilizarea unor instrumente de subventionare, ci stabilirea, in centrul atentiei, a unor seturi de proceduri pe baza carora sa se multiplice considerabil numarul de programe locale de masuri active. Aceasta activitate implica inzestrarea persoanelor implicate, cu un bagaj de cunostinte si cu un nivel de abilitati profesionale care sa le permita indeplinirea la parametrii optimi a activitatilor specifice. In functie de nivelul de performanta existent si de cel vizat (optim), sunt stabilite atat disciplinele necesare, cat si intensitatea procesului de instruire, urmarindu-se acoperirea triadei abilitati – cunostinte - atitudini. Instruirea personalului trebuie sa urmareasca ameliorarea serviciilor prestate de catre institutia respectiva, incluzand obligatoriu formarea unor abilitati superioare de comunicare si comportament interpersonal, in concordanta cu principiile etice ale consultantei.

Aspectele relevate in lucrarea de fata indica necesitatea adoptarii unor masuri de protectie a pietei muncii, vizand centralizarea sistemului de control sub o comanda unica – pentru evitarea paralelismelor, suprapunerilor si concluziilor adesea diferite in interpretarea fenomenelor in cauza – eliminarea influentei politicului in sistemul de control al economiei, armonizarea legislatiei romanesti cu aceea a Uniunii Europene in materie. Noua piata a muncii cere o noua abordare. Concurenta este dura iar succesul sau esecul depind numai de candidati. In prezent, pentru a reusi nu mai sunt suficiente pregatirea din scoala, calificarea sau experienta avuta. Persoanele care sunt in cautarea unui loc de munca trebuie sa deprinda anumite tehnici si filiere care dau rezultate pe noua piata a muncii, puternic concurentiala.

Procesul de tranzitie economica si modificarile intervenite pe piata muncii afecteaza si angajatori si determina schimbari in pozitia celui ce angajeaza, acestia trebuind sa-si stabileasca noi strategii de recrutare a personalului. Ei cauta astazi persoane care au atat capacitatea de a presta o anumita activitate, cat si potentialul de a se adapta la noutati.

Economia, societatea, relatiile interumane se afla intr-o continua transformare. Daca nu se stapanesc mijloacele de adaptare la conditiile noi, aceste transformari pot determina efecte negative, dezechilibre (macroeconomice), atat la nivelul individual, cat si la nivelul societatii.

Bibliografie

1. Anghelache C., „Romania 2001. Dupa 11 ani de tranzitie”, Editura Economica, Bucuresti, 2001
2. Badea Gabriela „Sistemul economic intre dezechilibru si dezvoltare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1999
3. Babaita I., G. Silasi, A. Duta, „Macroeconomia”, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2000
4. Bacescu M., A. Bacescu, „Macroeconomie. Bazele macroeconomiei”, Editura ALL, Bucuresti, 1993
5. Bacescu M., A. Bacescu, M. Carbunaru „Macroeconomie si politici macroeconomice” Editura All, Bucuresti 1998
6. Burloiu Petre, „Managementul resurselor umane”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
7. Dobrota Nita „Dictionar de economie”, Editura Economica, Bucuresti 1999
8. Dobrota N., „Economie politica”, Editura Economica, Bucuresti, 1997
9. Done Ioan, „Salariul si motivatia muncii”, Editura Expert, Bucuresti, 2000
10. Fundatia Internationala de Management, „Masuri active pentru combaterea somajului”, Editura ALL, Bucuresti, Bucuresti, 1997
11. Grigore Liliana, „Piata muncii pe plan mondial. Teorii, realitati si perspective”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000
12. Ionescu V., E. Gavrila, „Elemente de Macroeconomie”, Editura Economica, Bucuresti, 1999
13. Isaic Maniu A., C. Mitrut, V. Voineagu „Microeconomie si analiza macroeconomica” UCB, 1995
14. Lutas Mihaela “Integrare Economica Europeana” , Editura Economica , Bucuresti 1999
15. Nastase Carmen “Macroeconomie: Concepte fundamentale” , Editura Didactica si Pedagocica ,Bucuresti 2008
16. Oprescu Gheorghe „Piata muncii” Editura Expert, Bucuresti 2001
17. Prahoveanu Eugen „Economie politica. Fundamente de teorie economica”, Editura Eficient, Bucuresti, 1998
18. Prelipcean Gabriela, “Restructurare si deyvoltare regionala”, Editura Economica, Bucuresti 2001
19. Prisecaru P., „Politici comune ale Uniunii Europene”, Editura Economica, Bucuresti, 2004
20. Samuelson Paul, William D. Nordhaus „Economie politica”, Editura Teora, Bucuresti, 2000
21. Ticlea Alexandru, „Piata muncii. Notiune, Principii. Limite”, in „Revista romana de dreptul muncii” nr.3/2002
22. Ticlea Al., „Tratat de dreptul muncii”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006
23. Whitehead G., „Economia”, Editura Sedona, Timisoara, 1997
24. „Romania si Agenda Lisabona: aderarea la UE si competitivitatea economica”, www.mie.ro
25. www.insse.ro INS, „Forta de munca in Romania: Ocupare si somaj - trimestrul III 2008”, Rezultatele anchetei fortei de munca in gospodarii (AMIGO), Bucuresti, 2008
26. www.mmssf.ro