Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























EXPERIMENTUL

Resurse umane




experimentul

Metodologia stiintifica actuala are la baza un suport de cercetare care apartine stiintelor socio-umane (īndeosebi psihologiei si sociologiei) si daca putem spune faptul ca organizatiile si institutiile moderne « se bazeaza pe metoda experimentala » , atunci putem afirma ca orice studiu al sistemului social ori al unei componente a acestuia trebuie sa se bazeze pe situatia, strategia si cercetarea experimentala.




Trecerea spre realizarea unui studiu experimental pertinent presupune depasirea studiului teoretic-formal si ipotetic-introspectiv, īn legatura cu fenomenele si procesele sociale prin propunerea unei actiuni experimentale care sa ne confere o analiza metodica asupra fenomenului social de o evidenta complexitate, care sa faca posibila mutarea accentului de la nivelul simtului comun la nivelul unei abordari stiintifice riguroase īn perspectiva optimizarii cunoasterii realitatilor sociale.

Pretextul actiunii experimentale se bazeaza pe cāteva problematizari: Care este rolul, locul si importanta procesului social (supus interogarii experimentale), astazi? Stadiul actual al respectivului proces supus investigatiei experimentale defineste un proces matur, sau acesta se afla īn faza de maturizare? Care este importanta studierii unui asemenea proces sau fenomen social? Autoevaluarea si evaluarea respectivului proces este o realitate care apartine sistemic īntregii societati, sau este un demers fragmentat?

Elemente cheie ale desfasurarii situatiilor experimentale privesc parcurgerea urmatorilor pasi:

Alegerea temei de cercetat

Stabilirea unor ipoteze de lucru si a unor metode de cercetare a respectivei teme.

Verificarea ipotezelor de lucru prin elaborarea unor pre-teste pilot. Analiza acestora printr-un foscus-grup.

Alegerea subiectilor supusi investigatiei experimentale. Publicul sau lotul de subiecti care fac obiectul experimentarii pot face parte fie dintr-un lot artificial constituit (indivizi care consimt sa fie experimentati īntr-un laborator cu destinatie precisa - de exemplu un grup de studenti care se lasa investigati experimental īn cadrul cabinetului de psihologie) fie pot sa faca parte dintr-un lot real (indivizi care sunt īntr-un mediu de lucru real).

Repartizarea subiectilor supusi investigatiei experimentale pe doua grupe: un grup experimental si un grup de control. Subiectii grupului experimental sunt cei asupra carora se realizeaza investigatia experimentala si se urmaresc efectele care se produc ca urmare a acesteia. Asupra subiectilor grupului de control nu se realizeaza nici o interventie experimentala dar acest grup este necesar pentru a se reverifica rezultatele interventiei experimentale si pentru a concluziona asupra faptului ca interventia a produs efecte īn cadrul grupului experimental (care nu se regasesc prin interpretarea rezultatelor si īn cadrul grupului de control) si aceste efecte nu sunt un rezultat al īntāmplarii sau hazardului.

Design experimental. Se descriu pasii si etapele exacte care sunt utilizate īn cadrul experimentului propriu-zis. Aceasta etapa descrie tipul de experiment utilizat, metodele si mijloacele de interventie asupra subiectilor, modalitatile de 16416u207q inventariere a rezultatelor experimentului.

Formularea ipotezei(lor) generale si a ipotezei(lor) specifice.

Pre-test al actiunii experimentale. Analiza tuturor subiectilor care fac parte din grupul experimental. Aceasta etapa este necesara pentru a stabili statistic relative echivalente de start īn ceea ce priveste atāt subiectii grupului experimental cāt si cei care apartin grupului de control. Se porneste de la un lucru demonstrat statistic - īntre subiecti nu exista diferente semnificative statistic la īnceputul experimentului.

Actiunea experimentala propriu-zisa. Numai subiectii grupului experimental sunt influentati prin modalitati specifice cercetarii propuse.

Test al rezultatelor obtinute. Se analizeaza statistic rezultatele obtinute atāt īn cadrul grupului experimental cāt si īn cadrul grupului de control. Se obtin, īn urma unui experiment valid, diferente semnificative la nivel statistic īntre subiectii care apartin grupului experimental fata de cei care apartin grupului de control.

Pre-test si re-test al actiunii experimentale. Subiectii ambelor grupuri sunt retestati dupa o perioada de timp (mai mica īn cazul pre-testului si mai mare īn cazul re-testului) pentru a se verifica modalitatile īn care interventia experimentala a produs, sau nu, modificari īn comportamentul subiectilor grupului experimental. Numai la un experiment reusit deosebirile statistice se pastreaza semnificative īntre subiectii grupului experimental si cei ai grupului de control.

Replicarea si multiplicarea rezultatelor obtinute īn cadrul unui experiment valid la nivelul unui grup social specific sau la nivelul īntregii societati.

Experimentul este una dintre cele mai greu de aplicat metode de cercetare īn cadrul stiintelor sociale. Din aceasta cauza observam faptul ca īn tara noastra se aplica prea putine experimente, iar cele la care fac trimitere cei mai multi gānditori romāni sunt preluate din cadrul cercetarii occidentale sau americane.

Tema 9:

1. Ce este experimentul ?

2. Imaginati-va un experiment īn care sa precizati numai obiectivele experimentului, metodele de cercetare pe care le-ati utiliza, scopul, obiectivele si ipotezele experimentului.

Iv.1. Date, masurare si fidelitate

Trei tipuri de validitati

Īn metodologia cercetarii īn stiintele sociale[2] s-au fost dezvoltate ca metode principale de culegere a datelor empirice: ancheta sociala, analiza documentelor sociale, observatia si experimentul. Fiecarei metode īi corespunde un set diversificat de tehnici aplicative, adica de operatii integrate īntr-un mod particular de identificare, colectare si prelucrare a datelor empirice.

II.2.1. Date

Īntr-un mod metateoretic , datele sunt rezultatul epistemei dupa care are loc o cercetare. Īntr-un mod functional, datele sunt rezultatele pe care le-am obtinut si pe care suntem pe cale sa le interpretam si sa le analizam. Īntr-un mod operational, datele sunt informatiile pe care le-am obtinut conform cu demersul teoretic preexistent si cu cadrul conceptual dupa care un cercetator se ghideaza. Īntr-un mod aplicativ, datele sunt elementele pe care le-am obtinut īn functie de situatia instrumentala pe care am utilizat-o īn cercetarea propusa si īnregistrata.

II.2.2. Masurare

Masurarea este procesul si procedeul utilizat pentru interpretarea datelor obtinute, caz īn care acestora li se ataseaza numere sau simboluri. Orice operatie de masurare este supusa unei analize critice care face nemijlocit obiectul validitatii si al fidelitatii cercetarii.

Un instrument de cercetare este valid daca si numai daca masoara numai ceea ce urmareste sa masoare, si nu altceva (Validitate instrumentala)[4]. Un continut al cercetarii realitatii sociale este valid, daca si numai daca acopera īntregul domeniu de manifestari al īnsusirii care este supusa masurarii (Validitate de continut). Un criteriu al cercetarii realitatii sociale este valid, daca si numai daca este relevant pentru īnsusirea masurata. (Validitate de criteriu).

II.2.3. Fidelitatea

Fidelitatea este procesul general prin care se stabileste coerenta masurarii. Astfel īncāt putem vorbi despre o cercetare fidela a realitatii sociale daca si numai daca se obtin rezultate replicabile (care au un grad mare de repetabilitate). Fidelitatea se poate descoperi prin procesele de re-testare sau prin procesele de post-testare (de exemplu, asupra unei populatii se aplica acelasi procedeu, dupa o perioada determinata de timp, pentru a se vedea daca rezultatele obtinute la primul test sunt fidele sau nu.) Analiza statistica este procedeul urmator folosit pentru a cuantifica rezultatele cercetarii se realizeaza o analiza statistica care are ca fundament raspunsul la īntrebarile; Cum? Ce? Cānd? Masuram?

TEMĂ 10

Ce sunt datele īn analiza comparativa fata de masurare? Care este rolul fidelitatii?

iv.2. Designul cercetarii experimentale. delimitari conceptuale ai termenilor de baza specifici

Am precizam faptul ca orice proiect de cercetare metodologic este supus unei anumite inconstante a cercetatorului (a mediului din care provine, si, mai ales a mediului īn care se formeaza) si este dependent de o anumita relativitate a procesualitatii, a realitatii sociale. Tocmai de aceea eforturile de realizare a unei abordari stiintifice a fenomenelor, a implicatiilor, a explicatiilor si interpretarilor sociale sunt mult mai dificil de realizat. Īn acest sens se pune īn mod acut problema de a gasi modalitatile cele mai eficiente prin care realitatea sociala poate fi surprinsa (īnteleasa ori explicata).

Designul cercetarii sociale pe care īl propunem, īn acest moment, se bazeaza īn mod exclusiv pe o problematica introductiva si intuitiva. Argumentam aceasta abordare prin faptul conform caruia atentia trebuie sa fie acordata, īn egala masura, metodelor experimentale, si mai ales celor statistice. Deseori, cercetarile sunt realizate, īn mod efectiv, privind īnspre instrumentele care sunt la dispozitia cercetatorilor. Spus simplist: depinde care este cāmpul (cāt de īntins sau de limitat), care sunt metodele statistice pe care le cunoaste cercetatorul pentru ca realitatea sociala sa fie interogata īn mod eficient. Īn acest sens, designul cercetarii are īn prim plan analiza introductiva a conceptelor si termenilor cheie pe care un cercetator (sau student) trebuie sa le cunoasca.

Modelarea cauzala prin reprezentari liniare bivariate, sau prin reprezentari multivariate se bazeaza pe un mecanism relativ simplu de percepere a realitatii sociale, de tip cauzal.

Fundamentul unor asemenea abordari este īntemeiat prin sintagma descriptiva - orice lucru are o cauza: astfel īncāt īntr-un simbolism unanim acceptat: daca X se īntāmpla, Y apare. La nivel exemplificativ: daca fierul se īncalzeste "Daca X" atunci se dilata "Atunci Y". La nivel social-politic, simplificator: daca X cāstiga alegerile atunci Y nivelul de trai (de viata, de sanatate, de ocrotire sociala) creste.

Īn metodologia stiintelor sociale analiza cauzala se bazeaza īntotdeauna pe cātiva termeni unanim acceptati :

q       Afirmatia cauzala consta din doua elemente, din doua variabile,

q       Cele doua variabilele sunt numite: variabila dependenta si variabila independenta,

q       Variabila independenta este considerata īntotdeauna ca fiind CAUZA,

q       Variabila dependenta este considerata īntotdeauna ca fiind EFECTUL,

q       Variabila independenta este simbolizata cu X,

q       Variabila dependenta este simbolizata cu Y ,

q       Variabila independenta este īntotdeauna ANTECEDENTĂ,

q       Variabila dependenta este īntotdeauna CONSECINŢA sau consecventul,

q       Variabila independenta este exogena (are o cauza externa) si NU are o variatie īn raport cu proiectul cercetarii (este oarecum fixa),

q       Variabila dependenta DA are o variatie, cel putin ipotetica, faca de variabila independenta,

q       Simbolizarea relatiei logice cauzale este de forma: F(X)=Y (Y este functie de X) ori xRy (X este īn relatie directa cu Y) ceea ce indica faptul ca de cāte ori X se īntāmpla apare Y, sau de cāte ori X are o valoare, Y primeste o valoare fixa, replicabila, astfel īncāt, daca valoarea lui X se modifica, se schimba nemijlocit si valoarea lui Y.

q       Problema cauzalitatii consta īn faptul ca nu putem fi la nivel empiric martorii īntotdeauna directi ai relatiilor cauzale astfel īncāt putem sa observam numai succesiunea evenimentelor (Daca este aprins becul atunci vad bine, Daca deschid ochii tavanul este deasupra capului - dar īn realitate nu pot sa tin ochii deschisi īncontinuu) si nu putem observa cum X īl influenteaza īn mod direct pe Y. Observam īntotdeauna numai succesiunea evenimentelor[7] (Hume, D.,) - ceea ce arata faptul ca suntem īntotdeauna martorii unor stari care se īnlocuiesc si urmeaza unele prin celelalte cānd vorbim despre cauzalitate.

q       Implicatia este forma cea mai tare a relatiilor cauzale si este exprimata sub forma: "Daca X atunci (urmeaza cu necesitate) Y".

q       Urmeaza cu necesitate īnseamna: regularitate a aparitiei (daca apare X si Y se īntāmpla), inferenta valida (este necesar si adevarat ca Y urmeaza dupa X), covariatie (X se afla īn relatie cu Y si daca X se modifica si Y se modifica) si asociere negativa (daca X nu apare, nu se īntāmpla nici Y).

q       Variabilele pot fi analizate printr-o diada - este / nu este, (de exemplu un anumit partid aflat la guvernare): prin diferente calitative (de exemplu veniturile pe familiile dintr-o societate); prin valori exprimate prin numerale ordinale (ierarhie) sau prin numerale cardinale.

q       Legatura care este stabilita de la īnceput, pe parcurs sau la sfārsitul situatiei experimentale īntre variabila independenta si variabila dependenta poarta numele de ipoteza.

q       Ipotezele nucleare sunt cele care fac legatura īntre o singura variabila independenta si o singura variabila dependenta. Celelalte care presupun un multiplu, fie īn privinta variabilelor independente, fie īn privinta variabilelor dependente se numesc ipoteze interactionale. Ipotezele interactionale simple fac legatura īntre mai multe variabile independente si o singura variabila dependenta. Ipotezele interactionale complexe fac legatura īntre mai multe variabile independente si o mai multe variabile dependente.

q       Din punct de vedere statistic, prin corelatie se masoara forta care apare īntre doua masuratori ale variabilei dependente. Prin corelatie se vizualizeaza si variatiile unui variabile dependente īn raport cu variatiile unei alte variabile dependente.

Ca si corelatie[8] prin masurarea variabilei dependente se poate ajunge la trei cazuri:

1. dispersia īntāmplatoare, aleatorie - care arata faptul ca variatiile celor doua masuratori ale variabilelor dependente nu au nici o legatura īntre ele. Rezulta faptul ca variabilele dependente sunt independente unele fata de altele. De exemplu cunoscānd culoarea parului indivizilor (prima variabila dependenta) nu putem spune nimic despre coeficientul de inteligenta al indivizilor (a doua variabila dependenta).

2. legatura functionala   - care arata faptul ca fiecarei valori a variabilei independente X īi corespunde o valoare fixa Y. Este cazul implicatiilor tari care se regaseste numai īn domeniul fizic si care este putin aplicabil īn domeniul stiintelor socio-umane.

3. legatura stocastica - se pot descoperi variatiile care apar īn masurarea valorilor a doua variabile dependente īn mod statistic. Astfel se pot analiza relatii mai mici sau mai mari īn analiza a doua fenomene. Prin studierea corelatiei se ajunge la estimarea atāt a gradului de relatie dintre doua serii de date (se stabilesc corelatii pozitive daca variabilele dependente cresc simultan) cāt si a sensului acestor relatii (corelatiile sunt negative daca variabilele dependente cresc īn sens invers).

Analize statistice (curs special de statistica).

Designul modelarii cauzale prin reprezentari liniare bivariate este de tipul F(X)=Y ceea ce arata faptul ca de cāte ori X are o valoare si Y primeste o valoare (ambele valori nu se schimba). Daca X primeste o valoare diferita de prima si Y primeste o valoare diferita de prima (ambele valori, diferite de prima valoare, nu se schimba) s.a.m.d. Deci, īn general - daca X se modifica si Y īsi modifica valoarea. Din cauza simplitatii lui acest model este aplicat mai degraba lumii fizice decāt universului socio-uman.

Designul modelarii cauzale prin reprezentari multivariate analizeaza fenomenul cauzal īntr-o modalitate mult mai complexa, propunānd analiza mai multor variabile independente (X1,X2,X3,X4) care influenteaza īn mod simultan o variabila dependenta. Statistic este modelul cel mai semnificativ pentru, de exemplu, explicarea cāstigarii alegerilor de catre un partid sau un candidat (experimental se pot analiza cauzele - si nu numai o singura cauza sau o cauza bivariata (da sau nu, pozitiv sau negativ) ca īn primul model - care pot conduce sau care au condus la atingerea rezultatelor electorale respective). Relatiile cauzale sunt mult mai complexe si conduc īnspre īntelegerea unui model social din mai multe puncte de vedere. Tocmai de aceea acest tip de relatii cauzale este aplicat īn īntelegerea fenomenelor socio-umane.

tema 11:

1. Realizati o scurta analiza comparativa īn legatura cu metodele de cercetare formale si informale. Imaginati īn aceasta analiza comparativa scurte exemple :

2. Gasiti exemple de trei masuratori discrete pe care un cercetator le poate realiza.

3. Elaborati un proiect de cercetare īn care ne intereseaza sa identificati una (sau mai multe) variabile independente si una (sau mai multe) variabile dependente.

IV.3. ANCHETA SOCIOLOGICĂ

IV.3.1. caracteristicile ANCHETEI SOCIOLOGICE

Metoda interviului si a anchetei sociologice sunt principalele metode de investigare a opiniei publice, relevānd si particularizānd esenta meseriilor de sociolog sau de cercetator al realitatilor sociale.

Ancheta sociologica este cea mai utilizata metoda de cercetare la nivelul cunoasterii cerintelor sociale.

Septimiu Chelcea[9] considera faptul ca ancheta este o metoda generala de cercetare a realitatilor sociale, īn cadrul careia exista doua aplicabilitati concrete ale acesteia: metoda interviului si metoda chestionarului. Alti autori le considera īnsa metode diferite, propunānd o conceptualizare ferma īntre cele metoda anchetei si metoda interviului prin evidentierea existentei unor deosebiri īnsemnate īntre ele care sunt datorate:



Tehnicilor de realizare. Interviul poate sa fie standardizat sau poate sa fie nestandardizat. Chestionarul propune, īnsa , numai tehnici standardizate deoarece numarul, ordinea si formularea īntrebarilor, numarul de subiecti la care trebuie aplicat sunt stabilite clar de la īnceput si nu sufera modificari pe parcurs.

Instrumentele de cercetare. Exista o legatura nemijlocita īntre ancheta si instrumentul chestionar care este prezent īn orice ancheta, indiferent cāt este de simpla aceasta, pe cānd īn cazul unui interviu nu este obligatoriu prezenta chestionarului, interviul putāndu-se desfasura pe baza unor programe orientative, nestandardizate, a unor planuri de principiu sau a ghidului de interviu.

Numarul subiectilor si gradul de reprezentativitate. Ancheta se aplica unui numar mult mai mare de subiecti supusi investigatiei experimentale (indicānd si analize statistice, de tipul frecventelor, a mediilor obtinute, s.a.), pe cānd, īn cadrul interviului, nu se urmareste īndeplinirea gradului de reprezentativitate a subiectilor.

Calitatea informatiilor obtinute. Ancheta poate surprinde numai informatii simple ca structura si continut, pe cānd interviul poate descoperi informatii mult mai complexe. Astfel, ancheta este o metoda de tip extensiv iar interviul este o metoda de tip intensiv.

Tehnicile utilizate īn cadrul anchetelor sunt scrise sau orale, pe cānd tehnicile utilizate īn cadrul interviului sunt exclusiv orale.

Tehnicile utilizate īn cadrul anchetelor se bazeaza pe informatii obtinute numai īn mod individual, pe cānd tehnicile utilizate īn cadrul interviului se bazeaza pe informatii obtinute atāt individual cāt si pe date obtinute īn grup.

Tehnicile utilizate īn cadrul anchetelor se bazeaza pe informatii obtinute, de regula, de operatori de interviu, ca personal auxiliar, pe cānd tehnicile utilizate īn cadrul interviului se bazeaza pe informatii obtinute numai si numai de personal calificat.

Ancheta sociologica este o metoda de cercetare specifica sociologiei. Prin intermediul ei societatea poate fi analizata si urmarita īn ceea ce priveste dorintele, aspiratiile, necesitatile si opiniile sale.

IV.3.2. specificitatea Sondajului de opinie

Este una dintre cele mai raspāndite, cunoscute si relativ accesibile metode de cercetare īn sociologie. Se bazeaza pe cāteva elemente de baza care descriu, īn mod generic: tipul de ancheta sociologica, tipul de chestionar aplicat si gradul de reprezentativitate. Sondaj semnifica, īn literatura de specialitate, cercetare de esantion.

Preconditiile construirii si aplicarii unui sondaj de opinie[11] sunt:

Problema sociala - care trebuie sa aiba o importanta generala (de regula, aceasta preconditie este īndeplinita īn mod simultan daca problema sociala este controversata, constituind, pe moment, o paradigma sociala, ori daca problema sociala are o anumita importanta sociala).

Opinia publica - care trebuie sa fie un element al problemei sociale, vizānd, īn adāncul mentalitatilor ei, un numar semnificativ de persoane.

Publicul - care constituie populatia care graviteaza īn jurul unei anumite probleme sociale. Astfel, īn cadrul unei populatii, pot fi definite mai multe situatii publice de care sociologul poate sa fie interesat.

Complex de pareri (multitudine relevanta) - ca acceptare a opiniilor diferite pe care indivizii pot sa le aiba īn cadrul aceluiasi public.

Comunicarea opiniei publice - ca externalizare, exteriorizare si exprimare libera si posibila a propriilor pareri de catre public.

Evitarea situatiilor de a vizualiza existenta īn cadrul publicului:

a unei unanimitati de opinii,

de a vorbi īn numele generic al opiniei publice (rezultānd sofisme),

de a oferi unor persoane numele de reprezentanti ai opiniei publice.

Promovarea situatiilor prin care publicul, obiectul de cercetare al anchetei sociologice si al sondajului de opinie, recunoaste:

sursa de comunicare si la nivelul primei impresii are īncredere īn calitatea acesteia (credibilitatea operatorului si/sau a institutului care propune sondajul de opinie),

asemanarea sursei (a caracteristicilor operatorilor) cu receptorul (grup de apartenenta sau, chiar si de referinta),

calitatea mesajului (a īntrebarilor, a studiului) propus,

claritatea, coerenta si neutralitatea mesajului (publicul recunoaste deseori mesajul publicitar, implicit sau explicit),

existenta rezistentei la schimbare, a lui īnsusi.

Īn mod aplicativ si sintetic sondajele de opinie au urmatoarele caracteristici:

Interogheaza opiniile simple ale subiectilor (ceea ce oamenii vor si pot sa spuna despre realitatea sociala),

Descriu probleme cunoscute si constientizate la nivelul societatii, de catre numerosi indivizi,

Se realizeaza īntr-un timp foarte scurt,

Chestionarele aplicate sunt simple, clare si inteligibile,

Rezultatele interpretarii sondajelor de opinie conduc la cunoasterea nevoilor sociale si la īmbunatatirea realitatii sociale.

Investigatia sociologica īsi propune sarcini care tin de cunoasterea empirica, ori de descrierea fenomenelor sociale, caz īn care ea se ocupa "de felul īn care se petrec lucrurile" [12] si de «adunarea» faptelor. Orice investigatie sociologica se fundamenteaza prin cāteva elemente care privesc:

  • Definirea scopului sau a problemei de cercetare (definirea riguroasa a subiectului).
  • Preancheta sau documentarea īn legatura cu problema ce urmeaza a fi investigata, prin: analiza documentatiei existente īn legatura cu respectiva problema; analiza rezultatelor unor investigatii similare; identificarea unor aspecte neelucidate de cercetarile realizate pe aceleasi probleme; īntelegerea concluziilor degajate īn urma documentarii.
  • Stabilirea obiectivelor cercetarii, a temei de cercetare, a unor ipoteze. Ipotezele se formuleaza numai pe baza unei documentari temeinice prealabile,.
  • Stabilirea planului de cercetare si a "populatiei din care se va extrage esantionul si asupra careia se vor extinde rezultatele sondajului"[13]
  • Efectuarea cercetarii sau recoltarea informatiilor se va face potrivit planului dar trebuie precizat ca pot interveni si situatii care determina modificarea planului. Astfel, cercetatorul poate fi obstructionat īn investigatiile sale de institutii sau persoane care nu doresc cunoasterea realitatii din domeniul de care raspund sau īntāmpina greutati īn stabilirea legaturilor cu grupurile ce constituie obiectul cercetarii sau cu persoanele ce urmeaza a fi intervievate. De aceea, se cere elasticitate si spirit de initiativa din partea cercetatorului, capacitatea de adaptare corespunzatoare la īmprejurari.
  • Interpretarea datelor recoltate se verifica valoarea de adevar a ipotezelor pe baza carora s-a desfasurat cercetarea.
  • Comunicarea descoperirilor este ultima faza a investigatiei si are ca scop supunerea acestora validarii specialistilor din domeniu.

Etapele procesului de cercetare sociologica se desfasoara prin:

Fixarea scopului ca modalitate de stabilire a temei de cercetare.

Preancheta ce presupune documentarea īn legatura cu problema care urmeaza a fi cercetata.

Stabilirea obiectivelor derivate din tema de cercetare urmareste formularea ipotezelor la baza carora se va desfasura cercetarea.

Elaborarea planului de cercetare presupune alegerea metodelor de cercetare si stabilirea modului īn care vor fi folosite.

Efectuarea cercetarii vizeaza colectarea datelor si īnregistrarea de informatii.

Interpretarea datelor recoltate presupune prelucrarea materialului si formularea de explicatii teoretice.

Raportarea rezultatelor cercetarii semnifica intrarea īn circuitul stiintific a rezultatelor investigatiei.

IV.3.3. atribute de baza ale sondajului de opinie

Esantion, esantionare si populatie

Īn aplicarea unei cercetari sociale, subiectii supusi analizelor elaborate sunt o parte dintr-un īntreg, parte care este reprezentativa pentru populatia respectiva.

Este usor de explicat faptul ca nu este nici posibil, nici rational si nici posibil esantionarea unei īntregi populatii. Tocmai de aceea este o necesitate obiectiva esantionarea unei parti, statistic reprezentative[14] dintr-un etalon numit populatie.

Esantionul se defineste ca o parte a unui īntreg, a unei multimi umane, a unei colectivitati sociale care este alcatuita dintr-un numar limitat de subiecti, de entitati, care sunt selectionati stiintific pentru a surprinde caracteristicile acelui īntreg, ale acelei populatii.

Sondajul statistic se defineste ca fiind operatia practica prin care se aduna date reprezentative īn scopul de a calcula indicatori statistici prin intermediul carora se poate caracteriza o īntreaga populatie din interiorul careia a fost realizata alegerea subiectilor respectivi pentru ca esantionul realizat sa surprinda caracteristicile vizate din acea populatie. Pe baza esantionarii se realizeaza stratificarea raspunsurilor īn functie de diferite criterii utilizate: vārsta, sex, apartenenta socio-culturala, nivel de pregatire s.a.m.d. Exista doua conditii care trebuie īndeplinite: īn primul rānd, esantionul trebuie sa fie reprezentativ din punct de vedere cantitativ (ca marime), īn al doilea rānd, esantionul trebuie sa fie reprezentativ din punct de vedere calitativ (ca structura).

Esantionul reprezentativ statistic este cel care reproduce exact caracteristicile īntregului, a populatiei care este supusa cercetarii experimentale. Gradul de reprezentativitate al esantionului[15] depinde de:

Marimea populatiei.

Abaterea standard care arata marimea dispersiei valorilor extreme fata de cele medii.

Eroarea admisa.

Caracteristica centrala.

Precizia informatiilor obtinute si probabilitatea ca aceste date sa fie valide.

Esantionarea este operatia propriu-zisa de stabilire a esantionului care este reprezentativ statistic.

Īn consecinta putem afirma faptul ca orice sondaj de opinie se aplica pe o anumita populatie īn conditiile īn care nu este posibil, daca populatia este mare, sa se aplice īn īntregime la fiecare membru al ei. Din aceasta cauza s-a dezvoltat ideea esantionului reprezentativ statistic care ne ofera o imagine de ansamblu asupra caracteristicilor īntregii populatii.

Datele obtinute se analizeaza printr-un procedeu statistic care poate sa extrapoleze rezultatele la nivelul īntregii populatii.

Se poate spune, din aceasta cauza, faptul ca esantionarea si prelucrarea statistica a datelor obtinute sunt metode la fel de importante de respectat si de utilizat īn demersul sociologic.

IV.3.4. tipuri de aplicare a sondajelor de opinie

Sondajele de opinie, ca si anchetele sociologice se pot desfasura īn mai multe variante īn aplicarea practica a acestora. Cele mai cunoscute metode de anchetare a opiniei publice se realizeaza prin:

  1. Ancheta nemijlocita "fata-īn-fata",
  2. Ancheta mijlocita "prin telefon".
  3. Ancheta indirecta "prin autoadministrarea chestionarului"

Observatie: Se face diferentiere īntre aceste modalitati de sondare a opiniei publice, deoarece fiecare investigare sociala a acesteia are cāteva avantaje si dezavantaje.

1. Ancheta nemijlocita "fata-īn-fata" se poate desfasura pe un esantion reprezentativ format dintr-un public bine determinat si bine precizat. Se poate desfasura la locul de munca, īn institutii, pe strada s.a.

Daca se doreste inventarierea raspunsurilor unei categorii sociale anumite: angajati ai unei societati comerciale de stat sau particulare, studenti, elevi s.a.m.d., esantionarea directa este cea mai nimerita datorita publicului bine stabilit. Īn acest caz, esantionarea prin telefon nu este recomandata datorita faptului ca s-ar desfasura cu costuri mai mari si ar fi mai ineficienta decāt prima forma de esantionare.

Dar inventarierea pe strada sau la iesirea de la lucru a angajatilor, sau la terminarea unui spectacol, ori manifestare, trebuie sa tina seama de intervalul īn care se poate desfasura si care trebuie sa fie, īn medie, īntre 3 si 5 minute. Daca depaseste acest timp maxim trebuie sa se aiba īn vedere faptul ca individul chestionat, fiind grabit, ori nu mai vrea, nu mai poate sa raspunda, ori raspunde īn pripa "doar ca sa scape odata".

Ancheta nemijlocita "fata-īn-fata"[16] se poate desfasura si pe un esantion reprezentativ format dintr-un public foarte mare, īn conditiile īn care subiectul pus īn discutie este de larg interes (de exemplu sondajele preelectorale, de īncredere īn institutii, sondajele economice orientate catre consumatori s.a.m.d.). Īn acest caz, este recomandat sa se desfasoare la domiciliul subiectului deoarece, numai acasa, intervievatul poate fi chestionat, īn principiu, un timp mai lung: intervalul mediu fiind īntre 30 si 40 de minute.

Ancheta nemijlocita "fata-īn-fata", desfasurata la domiciliul, are un avantaj major: datorita interactiunii directe īntre operatorii de sondaj si intervievat, o multitudine de probleme puse īn sondaj pot fi solutionate foarte repede, fara a mai fi necesare formularea de īntrebari explicite de catre operatori intervievatilor: de exemplu, īn legatura cu sondajele economice: "Aveti telefon?" lucru pe care operatorul de sondaj īl poate observa foarte repede īn momentul īn care este primit īn casa si i se accepta chestionarea. Totodata, s-a observat faptul ca īn aceasta modalitate de ancheta, fenomenul de neraspunsuri din partea intervievatilor este foarte mic, fata de alte modalitati de anchetare.

Ancheta nemijlocita "fata-īn-fata" are īnsa un dezavantaj major: presupune un mare consum financiar, de timp si de resurse umane.

2. Ancheta mijlocita "prin telefon", este cea mai utilizata modalitate de sondare a opiniei publice īn tarile avansate din punct de vedere economic, deoarece presupune costuri relativ mici, fata de ancheta "fata-īn-fata", iar un numar foarte mare de oameni au telefon putānd sa fie intervievati, procentul celor care nu au telefon fiind relativ mic: sub 5% din populatie, ceea ce conduce la un fenomen mic de distorsiune a rezultatelor anchetei.

Alte avantaje: rapiditate īn aplicarea chestionarelor (īn functie de numarul de ordine din cartea de telefon, al 5-lea subiect, al 9-lea subiect intervievat s.a.m.d.) si rapiditate īn interpretarea rezultatelor (de pilda, raspunsurile subiectilor intervievati pot sa fie inventariate imediat īn calculator, putāndu-se obtine foarte repede rezultatele intermediare sau cele finale) fata de ancheta "fata-īn-fata"[17].

3. Ancheta indirecta "prin autoadministrarea chestionarului" este o modalitate de intervievare īn scris presupunānd trimiterea prin posta, prin Email, prin fax, sau prin alte mijloace a chestionarului si asteptarea raspunsurilor date de catre intervievati.

Are avantajul ca nu presupune īntrebuintarea unui numar foarte mare de operatori si chestionarele administrate dau cele mai complete raspunsuri. Are dezavantajul unui consum mare de timp, fata de celelalte modalitati de anchetare sociala.

IV.3.4. Constructia chestionarelor

Chestionarul ca instrument de investigare sociologica consta "dintr-un ansamblu de īntrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina din partea celor anchetati raspunsuri ce urmeaza a fi īnregistrate īn scris"[18].

Chestionarul reprezinta varianta scrisa a metodei anchetei. Cu ajutorul acestuia, se pot cunoaste parerile, dorintele sau temerile oamenilor. Īn functie de situatia concreta din fiecare grup social, chestionarul poate fi construit de sociolog, iar īn functie de rezultatele sale, acesta īsi poate modifica propriul comportament sau poate interveni prin diverse metode pentru modificarea comportamentului anumitor subiecti.

Īn literatura de specialitate se arata ca īn elaborarea unui chestionar se parcurg urmatoarele etape[19]:

 identificarea caracteristicilor ce trebuie surprinse cu ajutorul chestionarului;

 ordonarea logica a acestora, ordonare ce se regaseste din modul de succesiune a īntrebarilor;

 formularea īntrebarilor ce vor fi adresate subiectilor;

 testarea prealabila a chestionarului, pentru a se verifica accesibilitatea termenilor, caracterul inteligibil al īntrebarilor, timpul necesar pentru completare.

Chestionarul este o forma de ancheta ce se desfasoara pe baza unui set de īntrebari puse īn scris cu privire la problema urmarita, prin care se urmareste obtinerea de informatii despre aceeasi problema de la un numar mai mare de subiecti.



Cānd se foloseste chestionarul, o atentie deosebita trebuie acordata īntocmirii acestuia. Chestionarul este o ancheta care se desfasoara pe baza unei liste de īntrebari īn legatura cu problema urmarita, prin care se urmareste obtinerea de informatii despre aceeasi probleme de la un numar mai mare de subiecti.

Exista cāteva cerinte privind formularea īntrebarilor:

sa fie īn concordanta cu tema cercetarii;

sa fie clar formulate;

sa nu vizeze direct ceea ce urmarim;

sa respecte o logica interna.

Respectarea unei logici interne īl obliga pe cel care raspunde sa fie consecvent cu el īnsusi si sa nu fie citite īn prealabil, ci concomitent cu completarea raspunsului, trecāndu-se apoi mai departe.

Sub aspect structural, īn elaborarea chestionarelor se pot folosi cele trei mari categorii de clasificare a īntrebarilor[20], īn functie de continutul informatiei vizate, propunānd:

a) īntrebari factuale - de īntarire a observatiilor directe si sistematice. Informatiile se materializeaza īn fapte comportamentale sau situationale;

b) īntrebari de opinie - informatiile se materializeaza īn aspecte ce vizeaza universul interior al subiectilor;

c) īntrebari de cunostinte si de control - informatiile vizeaza nivelul de cunostinte teoretice īn legatura cu operationalizarea unui proces sau fenomen astfel īncāt se urmareste sesizarea unui dublu aspect - unul care justifica, īn functie de raspunsul dat, caracterizarea persoanei anchetate (īn special dificultatile de īntelegere si atitudinea acesteia īn legatura cu fenomenul anchetat) si altul prin care se analizeaza, īn mod efectiv, acuratetea datelor exprimate.

Ca tipuri de īntrebari īn functie de modalitatea de īnregistrare a raspunsurilor se pot propune:

īntrebari cu raspunsuri deschise, si īntrebari cu raspunsuri īnchise, precodificate, īn cadrul carora se poate alege o singura varianta de raspuns,

īntrebari cu posibilitati multiple de raspuns cānd se pot alege mai multe variante de raspuns,

īntrebari de apreciere relativa a raspunsurilor cānd se solicita ierarhizarea (prin folosirea unui punctaj indicat) tuturor variantelor īn functie de importanta considerata a acestora de catre subiectii intervievati.

Īn functie de natura īntrebarilor, chestionarele pot fi īnchise, deschise, precodificate si mixte.

Īntrebarile īnchise sunt acelea care ofera doua sau trei posibilitati de raspunsuri: DA, NU, NU sTIU.

Īntrebarile deschise sunt acelea care ofera subiectului libertate deplina pentru a formula raspunsul potrivit gāndurilor si opiniilor sale.

Īn cazul chestionarelor precodificate, īntrebarile au mai multe variante de raspunsuri date la sfārsitul īntrebarii.

Aceste īntrebari au avantajele si dezavantajele lor, nu numai īn ceea ce priveste continutul raspunsurilor, ci si ceea ce priveste prelucrarea acestor raspunsuri.

Orice chestionar trebuie sa cuprinda īntrebari privind sexul, vārsta (studii, profesie) si provenienta. Este indicat sa nu se ceara numele pentru ca raspunsurile sa fie sincere.

Chestionarul este o forma de ancheta ce se desfasoara pe baza unui set de īntrebari scris care cuprinde o lista de īntrebari privitoare la problema urmarita, prin care se urmareste obtinerea de informatii despre aceeasi problema de la un numar mai mare de subiecti.

Cānd se foloseste chestionarul, o atentie deosebita trebuie acordata īntocmirii acestuia. Īntrebarile trebuie sa fie cāt mai clar formulate, sa fie adecvate situatiei si sa se refere la un aspect concret, fara a viza direct ceea ce se urmareste.

Respectarea unei logici interne īl obliga pe cel care raspunde sa fie consecvent cu el īnsusi si sa nu fie citite īn prealabil, ci concomitent cu completarea raspunsului, trecāndu-se apoi mai departe.

IV.3.4.1. studii introductive privind utilizarea comunicarii VERBALe īn cazul aplicarii unui chestionar

Orice aplicare a unui chestionar īn scopul realizarii unui sondaj de opinie se bazeaza pe comunicarea verbala ca prim act prin care operatorii de sondaj iau legatura cu subiectii intervievati.

Pentru a se īntelege mai bine comunicarea ca proces trebuie sa se stabileasca: elementele componente ale procesului de comunicare; finalitatile acestuia; tipurile de comunicare; factorii care favorizeaza si factorii care defavorizeaza o comunicare optima.

Elementele componente ale oricarei comunicari: (E) emitatorul (cel care transmite mesajul), (R) receptorul (cel care primeste mesajul); mesajul efectiv (dinamica, interactiunea si complexitatea acestuia).

Eficienta oricarui proces de comunicare evidentiaza existenta a cel putin patru finalitati general-valabile oricarui tip de comunicare privind: receptarea mesajului care se transmite, īntelegerea acestui mesaj, acceptarea lui, reactia (finalitatile) care sunt produse de mesajul transmis.

Trecānd peste īntreaga tipologizare a literaturii de specialitate retinem doar īmpartirea comunicarii īn functie de limbajul folosit (oral sau scris) īn comunicare directa si comunicare indirecta - numita uneori si "metacomunicare" sau comunicare nonverbala care semnifica faptul ca nu se folosesc numai cuvinte pentru a transmite un mesaj: limbajul trupului (mimica fetei, pozitia corpului, gestica, aspectul exterior etc.); limbajul nonverbal al vorbirii (tonalitatea, rapiditatea, acuratetea vorbirii); mesajul nonverbal al scrierii (grafologia - īn cazul analizei scrisului de māna, asezarea īn pagina, redactarea, aspectul vizual general etc.)

IV.3.4.2. generalitati ale COMUNICarii verbale

Comunicarea este modalitatea cea mai simpla a Eului de a se cunoaste pe sine pornind de la Celalalt. Astfel se evidentiaza fiintarea limbajului ca un demers ontic si ontologic, limbaj care, ca un mediator al comunicarii, devine un obiect singular al reflexiei unei gāndiri optime.

Comunicarea ca proces marcheaza la nivel pragmatic analiza limbajului (verbal, nonverbal, oral, scris), pe de o parte, iar, pe de alta parte, procesul comunicarii angajeaza problematizarea a īnsasi experientei comunicarii indiferent de limbajul folosit.

Ce este comunicarea?

Reprezinta un act, o activitate mijlocitoare de transmitere de cunostinte, de indicatii sau de stari. Este, sub aspect filosofic, realitatea umana cea mai concreta si pragmatica care ne permite sa trecem din planul subiectivitatii īn cel al intersubiectivitatii (ca proces reversibil) cu scopul de a modela lumea. Sociabilitatea umana se defineste prin prezenta continua a comunicarii (relatiile dintre oameni desemneaza doar efectul comunicarii), iar, limbajul, recompunānd comunicarea, constituie inima sociabilitatii.

Cum este posibila comunicarea?

Comunicarea este posibila ca element esential al sociabilitatii umane, ca relationare umana, ca interpretare cu sens a limbajului - verbal/nonverbal. Hermeneutic, īn orice proces de comunicare exista o interpretare - o traducere - a cuvintelor, a semnelor, a simbolurilor pe care acestea le prezinta īn plan individual-subiectiv si totodata exista o recunoastere a acestora īn plan general-colectiv. Paradigma care apare īntre aceste doua stari - īntre ceea ce īnteleg Eu prin "rost", "rostire" si ceea ce semnifica aceste cuvinte pentru Altul sau pentru Ceilalti marcheaza - spus īn modul cel mai simplu cu putinta - pertinenta comunicarii. Cu cāt semnificatiile date, acceptate de catre cei doi actori sociali sunt mai apropiate cu atāt procesul se apropie de un optim al comunicarii. Cursul de fata īsi propune, din perspectiva comunicarii sociale, constientizarea si īntelegerea mecanismelor eficiente ale acestui proces.

Ceea ce am īncercat sa sintetizam pāna acum este faptul ca a comunica īnseamna a īntelege iar a īntelege īnseamna a gāndi. De multe ori, īnsa, comunicam īntr-un mod automat folosind stereotipuri si scenarii care - īn cazul unor comunicari speciale - nu sunt, de cele mai multe ori, de dorit deoarece exista argumente care din punctul de vedere al finalitatilor pun īn prim plan eficienta acestui proces atāt la nivelul metacomunicarii - al mesajelor pe care le transmitem (analiza comunicarii prin comunicare, īntelegerea comunicarii nonverbale); al precomunicarii (reflexia asupra treptelor eficiente ale procesului de comunicare); al postcomunicarii (constientizarea limbajului inconstient sau constient pe care īl folosim) cāt si la nivelul comunicarii propriu-zise - ca operationalizare a comunicarilor utile prin folosirea unor argumente de ordin psihologic (ce trebuie sa evitam si ce trebuie sa folosim), organizatoric (ca demers metodologic), standardizat (cunoasterea schemelor sintetice generale īn cazul īntocmirii, de exemplu, a unui curriculum vitae, a unui raport, a unei dari de seama etc.).

Sunteti buni vorbitori?

Va cunoasteti capacitatea oratorica?

Dati dovada de spontaneitate īn comunicare?

Folositi inflexiuni vocale pentru a accentua un cuvānt - grup de cuvinte?

Va tremura vocea atunci cānd vorbiti?

Cānd vorbiti gesticulati mult, putin sau deloc?

Cunoasteti un model (individ concret) oratoric demn de urmat?

Sunt doar cāteva īntrebari asupra carora ar trebui sa meditam īn clipa īn care ne (auto)analizam capacitatile de 16416u207q vorbire.

Mai īntāi trebuie sa precizam faptul ca orice tip de comunicarea orala (īncepānd de la simpla discutie de serviciu si pāna la īntretinerea telefonica) trece prin sapte niveluri :

Ceea ce am vrut sa spun.

Ceea ce am spus.

Ceea ce altul aude.

Ceea ce altul asculta.

Ceea ce altul īntelege.

Ceea ce altul retine.

Ceea ce altul retransmite.

Īn orice comunicare (verbala, orala, scrisa) primeaza un principiu care vizeaza - CAPACITATEA DE A SELECTA, DE A SINTETIZA sI DE A TRANSMITE EFICIENT INFORMAŢIA ceea ce presupune pregatirea si alegerea informatiilor, pastrarea celor utile si redarea lor īntr-un mod pragmatic.

Comunicarea verbala constituie elementul principal al stabilirii relatiilor interumane īn lumea contemporana. Totodata, īn cazul aplicarii unui sondaj de opinie este necesara cunoasterea premiselor unei bune comunicari īn scopul pregatirii adecvate a operatorilor de sondaj pentru administrarea acestuia.

IV.3.4.3. Regulile si finalitatile psihologice ale comunicarii verbale

Comunicarea verbala are cāteva reguli aplicative care prin esenta si structura lor sunt necesar a fi bine cunoscute si constientizate . Aceste reguli arata faptul ca:

A vorbi bine, īnseamna a utiliza multiple competente īn plan psiho-social si presupune respectarea a trei reguli de baza:

a te pregati sa vorbesti (prin DESCHIDERE, ĪNVĂŢARE);

a fi pregatit sa vorbesti (prin CONTINUITATE, PROIECTAREA CUVINTELOR ĪNAINTE DE ROSTIRE);

a sti sa asculti (prin RECUNOAsTERE, ĪNŢELEGERE).

Finalitatile comunicarii verbale sunt interconexate cu aceste reguli, īn plan teoretic, dar si īn plan manifest. Astfel īncāt īn cadrul unei expuneri orale reusite se urmaresc:

Sinceritatea si naturaletea exprimarilor - se traduce prin a fi Noi īnsine īn orice situatie. Nesinceritatea sau lipsa de īncredere īn sine se observa de cele mai multe ori (rigiditatea īn discutii, simularea cunoasterii depline, folosirea unor cuvinte nefamiliare, stāngacia gesticulatiei etc.). Folosirea unui ton prietenesc ajuta, totodata, īn stabilirea unei relatii optime ca dinamica a mesajului.

Acuratetea si claritatea exprimarilor - ca sa fim īntelesi cu adevarat este necesar sa comunicam ceea ce dorim īntr-un mod simplu (dar nu simplist - reducānd prea mult mesajul pe care vrem sa-l transmitem ajungem sa-l transformam īntr-un alt mesaj) si clar (neredundant - nerepetitiv). Īn acelasi timp este recomandat ca auditoriul sa poata auzi fara dificultati sau efort mesajul care este transmis.

Acuratetea, reclama folosirea, īn primul rānd, a propriului limbaj cu care suntem familiarizati iar claritatea implica si o bogatie suficienta a vocabularului propriu printr-o continuitate a adaptarii si īnvatarii si, totodata, printr-o exprimare adecvata a ceea ce rostim.

Empatia - exprima īntelegerea nedisimulata a celuilalt. Ca sa fim amabili (indiferent de starea noastra psihica - pozitiva sau negativa) trebuie sa fim empatici - sa ne punem īn situatia celor care ne asculta si care nu sunt cu nimic "vinovati" de propriile noastre stari sufletesti.

O comunicare eficienta presupune nu numai pregatire formala ci si īntelegerea a ceea ce simte auditoriul (iar cel mai simplu mijloc de a constientiza acest lucru este scenariul prin care ne situam īn ipostaza inversa).

Exista posibilitatea de a fi empatici ca proiectare - īnaintea unei comunicari importante este necesar sa constientizam ceea ce simtim (care este starea de spirit īn care ne aflam) si pe urma este esential sa rationam asupra posibilei stari de spirit a celui (celor) care asculta (cum vor receptiona mesajul transmis?) si, totodata, avem posibilitatea de a fi empatici prin adaptare, prin observarea si analizarea concreta a atentiei, a reactiilor, a mesajului nonverbal sau verbal care este emis de catre auditor (care este cauza reactiilor pozitive sau negative?).

Totalitatea regulilor si finalitatilor psihologice ale comunicarii verbale urmaresc optimizarea si eficientizarea mesajului si discursului realizat īn scopul īntelegerii cāt mai bune a mesajelor adresate.

IV.3.4.4. Regulile sociale si pragmatice ale comunicarii verbale

Regulile sociale si pragmatice ale comunicarii verbale pun īn evidenta cāteva elemente esentiale care sunt necesare si īn functie de care se desfasoara orice tip de comunicare. Aceste reguli sociale si pragmatice sunt:

Aparenta sociala - ca modalitate īn care suntem perceputi deoarece este necesar sa īntelegem faptul ca: - stereotipia primei impresii (a imaginii subiective care se face de la prima īntālnire de afaceri sau de serviciu) este de cele mai multe ori hotarātoare.

Tocmai de aceea suntem obligati sa tinem seama nu numai de modul īn care ne comportam ci si de modul (īngrijit, adecvat, curat, ordonat) īn care ne īmbracam. Īnsa o īnclinatie exagerata īnspre individualitatea pe care ne-o ofera aspectul vestimentar (moda prin extreme) nu sugereaza decāt faptul ca suntem preocupati mai mult de īnfatisarea noastra decāt de sarcinile de serviciu.

Pozitia corporala - ca modalitate de īntelegere a mesajelor nonverbale care se formeaza īn timpul unor discutii.

Aspectele vocale - tonalitate, articulare, rapiditate, exprimare.

Toate aceste caracteristici ale comunicarii verbale trebuie asociate cu cāteva reguli de politete si de protocol care trebuie cunoscute īn momentul īn care are loc o comunicare sociala.

Uzantele reprezinta elemente de fond ce caracterizeaza practicile urmate īn relatiile umane, exprimānd regulile statornicite īn comportamentul social.

Politetea reprezinta un ansamblu de norme de comportament bazate pe amabilitate, buna-cuviinta, respect reciproc si toleranta. Politetea a fost definita īn literatura de specialitate ca "permanenta atentie acordata celor din jur", "arta de fi placut celor din jur" si de "respectarea demnitatii tuturor, īncepānd si terminānd cu a ta īnsuti" , conditii īn care "īn timp ce protocolul si eticheta sunt normative, politetea se refera la atentiile, atitudinile sau gesturile care tind sa arate respectul fata de celalalt, fiind, īn acelasi timp, si mijloace care garanteaza o luare de contact favorabila" .

Sunt indicate urmatoarele trasaturi fundamentale:

  1. Politetea se confunda cu omenia;
  2. Politetea este un imperativ al societatii moderne;
  3. Politetea este o dimensiune a personalitatii umane, integrata acesteia;
  4. Politetea este omniprezenta, īn orice moment al existentei omului si fata de oricare fiinte cu care ne īntālnim.

Eticheta reprezinta "un simplu ceremonial exterior, care poate da luciu dar nu si stralucire", īnsa adevarata stralucire a fiintei umane nu vine din exteriorul ei ci dinlauntrul ei." Buna-cuviinta si eticheta este atributul omului adevarat iar politetea este atributul omului civilizat.

"onestitatea presupune adesea asumarea riscului de a displace, de a-i soca sau rani pe ceilalti" .

Buna-cuviinta arata comportamentul celui care actioneaza din convingere, este patruns de respectul pentru celorlalti. Unii autori arata ca "buna-cuviinta exprima conformitatea fata de normele considerate a fi corespunzatoare" īn timp ce bunele maniere sunt "numai acelea care sunt considerate corecte, adica susceptibile sa determine rezultatul asteptat, spre deosebire ce cele care nu ar putea sa faca acest lucru."[26]

Protocolul arata totalitatea regulilor de conduita ce trebuie respectate īn societate. Unii autori[27] arata ca, īn sens restrāns, semnificatia protocolului la "prescriptiile imperative care determina locul cuvenit personajelor oficiale si maniera de comportare fata de acestea". Īn sens larg notiunea de protocol este īnteleasa ca fiind sinonima celei de document, putānd fi extrapolat sensul la tratat, conventie, proces verbal al unei conferinte. Totodata prin protocol se ajunge la desemnarea unor formulare utilizate pentru redactarea unor acte publice de exemplu imprimate tipizate care urmeaza sa fie completate de anumiti destinatari.

Ţinuta fizica face parte din personalitatea fiecarei persoane, nefiind usor de modificat. Prin urmare, tinuta recomandata īn timpul mersului este[28]:

    1. pozitia dreapta a corpului, degajata, nefortata, balansarea armonioasa a bratelor īn limitele fixate de jocul normal al māinilor;
    2. pasi potriviti;
    3. o pozitie naturala a umerilor, nici adusi īn fata, dar nici trasi īnapoi ostentativ;

Īn societate este gresita: pozitia sprijinita de spatarul unui scaun sau de un perete; pozitia cu māinile īn buzunare este, de asemenea, nepotrivita; gesturile nervoase facute cu diverse obiecte personale: chei, bricheta, batista, ochelari, stilou etc. asezarea pe scaun, fotoliu sau canapea - care pot sa denote plictiseala ori satisfactia de a fi obtinut un loc care nu va fi cedat cu usurinta. Asemenea gesturi trebuie evitate īn societate.

Īn tinuta fizica, expresia fetei, mimica si gesturile - toate trebuie controlate cu atentie. De pilda, folosirea māinilor īn timpul unei conversatii este uneori utila, dar nu trebuie sa ajunga la gesturi excesive. Greseli evidente sunt: indicarea cu māna a unui obiect si mai ales a unei persoane; trosnitul degetelor; introducerea degetelor īn nas; īncrucisarea māinilor pe piept; punerea māinilor īn solduri; tusitul, cascatul si stranutul fara a pune māna īn dreptul gurii; rāsul prea zgomotos.

Salutul constituie o manifestare de consideratie si curtoazie fata de o alta persoana si consta īn mimica, īn expresia corporala, īn tinuta. Prezentarile implica cunoasterea anumitor reguli, si anume: barbatul este prezentat femeii; cel mai tānar este prezentat celui mai īn vārsta; gradul inferior celui superior.

Este incorect de a prezenta o femeie unui barbat sau pe directorul A. unui tānar functionar, cu unele exceptii: daca persoana recomandata are mai multe titluri, se pronunta numai titlul cel mai mare; cānd se prezinta o pereche, mai īntāi se prezinta barbatul (sotul) si apoi femeia (sotia);

Atunci cānd una dintre persoane sta pe scaun si urmeaza prezentarea, eticheta impune urmatoarele reguli: barbatul se ridica īntotdeauna cānd īi este prezentata alta persoana, barbat sau femeie; femeia ramāne pe scaun, cu exceptia situatiilor cānd īi este prezentata o femeie mai īn vārsta, un batrān sau o personalitate marcanta.

Conversatia constituie la rāndul ei un element important īn societate, orice reuniune, īntālnire de afaceri, oricāt de minutios ar fi pregatita, risca sa devina plictisitoare īn lipsa unei conversatii interesante.

Participarea la actiuni ce presupun servirea meselor īntr-un cadru larg sau restrāns impune un anumit comportament adecvat fiecarei situatii. Nu sunt putine cazurile īn care reusita īncheierii unei afaceri, presupun depasirea cu succes a unui test (realizat fara stirea celui testat), de comportarea īn timpul servirii mesei īntr-un cadru oficial.

Bunele maniere evoca "(...) totalitatea comportamentelor, atitudinilor, regulilor de eticheta si notiunilor de protocol care ne permit sa facem fata unei multitudini de situatii din viata particulara si publica."[29] Se arata ca originea bunelor maniere consta īntr-un sentiment uman profund, care tinde spre o armonie īntre comportare si etica, īntre frumusetea caracterului uman si moralitatea sa, prin urmare, īntre etic si estetic.



Un bun orator va sti de fiecare data sa: Respire (nu uitati, uneori corzile vocale, din cauza emotiilor, pot fi prea īntinse astfel īncāt tonalitatea se schimba īn mod evident, prin expirare, īncordarea acestora dispare); Foloseasca timbrul vocii pentru a atrage atentia asupra unor cuvinte (uneori rigiditatea vorbirii este accentuata de faptul ca buzele nu sunt "miscate" asa cum trebuie, din diferite cauze - o "īncalzire" a lor se poate face prin relaxarea maxilarului inferior - decontractarea si desclestarea acestuia si prin a bruia buzele - este o tehnica folosita deseori īn domeniul audio-vizualului); Controleze viteza cuvintelor (īn functie de mesajul transmis si de modalitatea de receptarea a lui) si sa Foloseasca pauzele pentru a accentua unele cuvinte sau pentru a dinamiza comunicarea (nu folositi pauze exagerat de mari dar nici nu uitati sa le faceti pentru a respira).

IV.3.4.5. Factori interiori sau exteriori care favorizeaza si care defavorizeaza comunicarea sociala

Īn literatura de specialitate ni se atrage atentia asupra faptului ca pot sa existe mai multi factori care pot sa influenteze comunicarea sociala. Aceasta este necesar sa fie utilizata īn cazul aplicarii unui chestionar. Analizati sintetic acesti factori sunt:

a. De ordin interior:

Personalitatea - este factorul hotarātor īn orice comunicare deoarece;

arata, de cele mai multe ori, nivelul de dezvoltare intelectuala a unui individ,

exprima un proces complex de educare si autoeducare,

individul (E sau R) marcheaza printr-un comportament sociabil sociabilizarea celorlalti.

Personalitatea se formeaza prin depasirea unor bariere de ordin psihologic;

necunoasterea - ca o caracteristica generala a "fricii de comunicare" (fie ca este cazul unor discutii purtate de catre un individ pe o tema straina celuilalt, fie ca este cazul unei prime discutii īn care interlocutorii nu se cunosc) exprima, īn primul rānd, necesitatea de a constientiza pozitivānd discrepantele, emotiile, nervozitatea care pot sa apara īntre interlocutori, de catre ei īnsusi, si de a adapta discutiile īn consecinta.

puncte de vedere diferite - (psihanaliza afirma ideea potrivit careia *Fiecare īntelege ceea ce vrea sau ceea ce poate*) suntem influentati de nivelul cultural, de preocupari, de vārsta, de educatie, de temperament etc. ca modalitatea de abordare a unei discutii. Totodata, posibilitatea de solutionare a unei probleme evidentiaza acceptarea ideii potrivit careia o īntrebare da nastere unor multitudini de raspunsuri (parafrazānd un gānditor antic *cunoasterea s-a nascut din mirare, prin īntrebare* - dar, un singur lucru ramāne nesigur - raspunsul).

scenarii - de multe ori individul care se formeaza imita comportamentul observat (exemplul cel mai concludent este cazul copilului care "īmprumuta" felul de a fi al unui parinte - expresii, mimica, limbaj etc. - care are o personalitate puternica); cu alte cuvinte Altii vorbesc prin noi, dar este indicat sa observam si sa analizam si partile negative ale comunicarii (daca exista).

stereotipuri - sunt generalizari nepermise care sunt folosite īn cazul unor discutii. Acestea apar atāt la nivel individual si general "X este incult. X apartine unei categorii sociale. Toti cei ce apartin acelei categorii sociale sunt inculti." sau "Am vazut un martian verde. Toti extraterestrii sunt verzi."

ancorarea alternativelor - arata faptul ca se stabileste un prag de plecare īn functie de care este judecat un īntreg comportament colectiv (de pilda, īn cazul unui examen oral daca la īnceput raspund studentii mai putin pregatiti exista riscul ca īntregul sistem de notare sa fie mai scazut si invers daca raspunsurile primilor studenti (elevi) sunt foarte bune notele acordate celor mai putin pregatiti dar care raspund la sfārsit pot sa fie mai mari).

Care este sursa acestor stereotipii? Exista cel putin o explicatie principiala ca problematizare psihologica prin care se arata ca, prin esenta sa, omul exagereaza lucrurile ca sa le cunoasca mai bine.

lipsa de interes - este o bariera importanta care se poate depasi printr-o organizare eficienta a motivatiilor unei discutii si prin adaptarea discursului la contextul care exista. (Uneori suntem obligati sa ascultam si problemele celorlalti pentru ca mesajul pe care īl avem de transmis sa nu se piarda).

emotivitatea - poate fi o bariera īn calea unor discutii eficiente din moment ce ea e apare īn momentele de tensiune psihica (examene, interviuri, roluri sociale diferite, evaluari). Psihologic ea dispare odata cu realizarea īn plan social (cazul postadolescentei) sau printr-o motivatie rationala (gāndind faptul ca sub influenta unor emotii puternice actionam, comunicam mult mai greu sau īntelegānd ca o anumita stare de nervozitate poate sa ne ajute printr-o sporire a atentiei).

lipsa de īncredere īn sine poate fi depasita printr-o organizare mai atenta a mesajelor, sau chiar prin planificarea, prin pregatirea lor.

b. De ordin exterior:

contextul comunicarii - propozitia "Profesorul este zapacit." are semnificatii diferite daca este spusa de catre studenti īn momentul īn care profesorul respectiv vrea sa-si cumpere un ziar sau daca priveste un carnet de note.

Arta comunicarii evidentiaza prin atributele de spatiu si de timp importanta pe care contextul īl are atunci cānd se doreste transmiterea unui mesaj eficient.

tipul de comunicare - eficienta comunicarii depinde si de numarul celor care comunica (individ - individ; individ - colectivitate; colectivitate - colectivitate etc.)

finalitatile urmarite si modalitatile de 16416u207q solutionare a acestora.

Totalitatea factorilor interni si externi ai comunicarii verbale urmaresc īn primul rānd sa ajute vorbitorul (intervievatorul sau operatorul de sondaj) sa cunoasca si sa constientizeze multitudinea de conditii si de elemente necesare de a se tine seama īntr-o comunicare verbala.

IV.3.4.6. comunicarea prin telefon

Este o forma aparte de comunicare orala deoarece, desi, faciliteaza contactul verbal īntre interlocutori , cu toate ca, este un mijloc rapid si eficient de comunicare la distanta (spre deosebire de transmiterea, de exemplu, a mesajelor prin scrisori) are un mare dezavantaj - faptul ca telefonul se defineste din punct de vedere functional ca fiind vocea fara chip (pāna acum am atras atentia asupra a cāt de importanta este īntr-o comunicare īnfatisarea, mimica, fizionomia, gestica, chiar si "cititul buzelor"). Un alt dezavantaj - fata de comunicarea verbala obisnuita este aratat a fi īn problemele tipice care tin de defectiunile tehnice ale sistemului de telefonie (linii ocupate, bruiaje īn timpul comunicarii, cuvinte lipsa etc.)

IV.3.4.7. modalitari de problematizare a comunicarii verbale īn cazul Pregatirii unei explicatii

Īn cazul comunicarii verbale care se materializeaza cu o finalitate si care are un scop bine determinat este necesara pregatirea unei explicatii de fiecare data īn cazul īn care unul dintre interlocutori nu cunoaste finalitatea comunicarii. Acesta este si cazul operatorilor de sondaj care īn momentul īn care trebuie sa īl aplice pe strada sau la adresa indicata, utilizānd ancheta nemijlocita fata-īn-fata sau prin telefon trebuie sa fie corect perceputi de catre intervievati, de catre populatie. Din aceasta cauza operatorii de sondaj trebuie sa cunoasca structurile formale minime care sa fie īn masura sa reflecte un plan general al explicarii. Astfel:

Trebuie stabilit cu exactitate ce se doreste sa se explice, raspunzānd unor īntrebari simple asupra subiectului ("Ce?"), asupra cauzelor ("Care este natura subiectului?"), asupra continutului ("Cum?, De ce?").

Trebuie stabilit ce elemente din subiectul dat ar putea interesa un auditor (ascultator) anume si care este nivelul cunostintelor acestora īn legatura cu subiectul respectiv. Astfel se poate īntelege foarte precis ceea ce se vrea sa se explice.

Trebuie stabilit cuvintele esentiale si raporturile īn care se afla unele fata de altele.

Trebuie alese si enuntate ideile principale īn legatura cu subiectul ales. Acestea ajuta īn cazul īn care trebuie sa īntelegem ce implica o explicatie destinata unui auditoriu.

Trebuie enuntate ideile principale prin fraze simple si concise. Sunt utilizati putini termeni tehnici si frazele complexe. Frazele trebuie sa exprime o singura idee principala, trebuie sa fie inteligibile, si ca structura este indicat sa nu depaseasca īn medie douazeci de cuvinte.

Trebuie alese si redatei cāteva exemple semnificative, scurte si precise care sunt menite sa ajute comprehensiunea ideilor principale, motivatia alegerii lor, a asocierii acestora etc.

Trebuie enuntate toate precizarile judecatilor, alternativelor (punctelor de vedere) importante īn legatura cu subiectul ales.

Trebuie reformulate si dezvoltate ideile principale si conexiunile sau legaturile care exista īntre ele.

Trebuie recapitulatei argumentele principale care au fost utilizate īn scopul finalizarii explicatiei si al concluzionarii.

Toate regulile expuse trebuie respectate de catre operatorii de sondaj īn cazul īn care aplica un chestionar sociologic. Ultimele elemente fac din aplicarea chestionarului un mesaj care trebuie sa fie corect perceput si īnteles: finalitatea sondajului, utilitatea lui, eficienta obtinuta.

IV.3.4.8. Problematizarea ascultarii ca atitudine

Daca raspunsurile la īntrebarile care privesc ascultarea (cum, cāt, īn ce conditii?) sunt afirmative īnseamna ca suntem dispusi sa ascultam. Perspectiva metaforica de īntelegere a comunicarii ca arta presupune si cuprinderea ascultarii ca atitudine de ipostaziere īn arta. Putem sa stim sa vorbim fara sa ascultam dar atunci dialogul se transforma īntr-un monolog solipsit īn care crezul lui Ego se transforma īntr-o banalitate unilaterala (cāte cazuri de acest fel cunoasteti?). Putem sa ascultam fara sa vorbim dar atunci acest Ego este evident depersonalizat din moment ce reflectarea lui nu este si materiala (depersonalizarea se manifesta - ca īntrebare - si īn cazul studentilor indiferenti la seminarii?). Ascultarea īnseamna, deci, o situare īntre aceste doua limite care definesc ceea ce am numit dinamica si interactiunea comunicarii.

Sub aspect pragmatic, pentru o mai buna īntelegere a celorlalti, a populatiei trebuie sa tinem seama de faptul ca este necesara īnlaturarea sau constientizarea unor prejudecati sau perturbari care apar īn ascultare-comunicare precum:

invidia nedeclarata - de multe ori avem impresia ca ceilalti sunt neinteresanti, banali, fac expuneri plictisitoare care nu mai merita sa fie urmarite - tocmai datorita faptului ca nu am fost pusi (propusi) noi ca sa tinem respectiva expunere sau datorita faptului ca īn gasirea unor solutii la problema (problemele) aparute am reactionat mai īncet, ca de obicei.

respectul exagerat de sine - īncercānd sa construim o imagine mult mai buna despre noi īnsine (decāt ea aceasta īn realitate) ajungem sa negam sau sa contrazicem de la īnceput (īnainte chiar de a fi rostita) orice posibila idee sau mesaj venite din partea altora.

niveluri diferite de comunicare - este situatia īn care se asculta o expunere modesta - ca prezentare, ca mesaj, ca vocabular etc. caz īn care trebuie sa ascultam cel putin din respect pentru calitatea umana constientizānd ca exista niveluri diferite de abordare a problemelor, de cultura, de educatie etc. si ca nimic nu este fara rost, iar stima de altul nu reprezinta nicicānd o pierdere de timp.

perturbari exterioare comunicarii - oboseala, somnolenta, foamea - sunt posibil de depasit ori printr-o mai buna organizare a īntrunirilor, a discutiilor si prin aceasta a ascultarii, a receptarii mesajelor, ori, printr-un efort de concentrare.

Atentia de a asculta mai este serios afectata de un principiu oarecum exterior celor care asculta dar propriu celor care transmit mesajele si care vizeaza - CAPACITATEA DE A SELECTA; DE A SINTETIZA sI DE A TRANSMITE EFICIENT INFORMAŢIA. Din aceasta cauza chestionarele aplicate īn cazul unui sondaj de opinie sunt standardizate iar operatorii de sondaj trebuie sa urmareasca, sa asculte atent si sa īsi noteze cu finalitate raspunsurile date de catre intervievati.

TEMĂ 12

1. Elaborati un chestionar cu opt īntrebari avānd ca subiect un domeniu (social, economic, politic) care sa interogheze probleme specifice administratiei publice. nu uitati ca fiecare īntrebare sa aiba variantele de raspuns corespunzatoare! nu utilizati numai īntrebari cu raspunsuri īnchise! folositi cel putin īnca un tip de varianta de raspuns!

Va puteti asocia cu trei maxim patru colegi cu care sa discutati chestionarul fiecaruia! dintre chestionarele analizate alegeti unul singur pe care sa īl aplicati pe un numar de 37 de subiecti.

3. Interpretati procentual rezultatele obtinute!



Planchard, E., Cercetarea īn pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pag. 85.

Rotariu, Traian, Metode statistice aplicate īn stiintele sociale, Editura Polirom, Iasi, 1999, pag.23.

Regis Roman, op. cit., pag. 123.

P. Rateau, op. cit

King, Ronald F., Strategia cercetarii. Treisprezece cursuri despre elementele stiintelor sociale, Editura Polirom, Iasi, 2005, pag. 87.

Rotaiu, T., Ilut, P., Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Editura Polirom, Iasi, 1997.

Rateau, Patrick, Metodele si statisticile experimentale īn stiintele umane, Editura Polirom, Iasi, 2004, pag,121.

Ibidem.

S. Chelcea, op. cit.,

Rotaiu, T., Ilut, P., Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Editura Polirom, Iasi, 1997.

Vezi si Rotaiu, T., Ilut, P., Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Editura Polirom, Iasi, 1997.

Anthony Giddens, op. cit., p. 579.

Andrei Novak, Sondajul de opinii, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1998, p. 36.

King, Ronald F., op. cit.,

Chelcea, Septimiu, op. cit., pag. 111

Rotaiu, T., Ilut, P., op. cit., 1997.

Ibidem.

Septimiu Chelcea, Chestionarul īn investigatia sociologica, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, p. 140.

Andrei Novak, op. cit., p. 52.

Rotaiu, T., Ilut, P., op. cit., 1997, pag. 71-90.

Gabriela Cristescu, Regis Roman, op. cit., pag. 45.

Ibidem.

Vasile Isdraila, Buna-cuviinta si comportamentul civilizat, Ed. Facla, Timisoara, 1988, p. 19.

Louis Dussault, Protocolul, instrument de comunicare, Ed. Galaxia, Bucuresti, 1996, p. 30.

Andre Compte Sponvile, Mic tratat al marilor virtuti, Ed. Univers, Bucuresti, 1988, p. 20.

Louis Dussault, Protocolul, instrument de comunicare, Ed. Galaxia, Bucuresti, p. 30.

J. Serres, Le protocole st les usages, Presses Universitaires de France, Paris, 1963

Ibidem, p. 31.

L Dussault, p. 31.

Aurelia Marinescu, Codul bunelor maniere astazi, Humanitas, Bucuresti, 1995, p.14.

Gabriela Cristescu, Regis Roman (coord.), Comunicarea profesionala, Editura Mirton, Timisoara, 1999, pag. 67.

Vezi si Gabriela Cristescu, Regis Roman (coord.), Comunicarea profesionala, Editura Mirton, Timisoara, 1999.










Document Info


Accesari: 9815
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )