Politica sociala europeana de angajare a fortei de munca

Facultatea de Filosofie

Sectia "Stiinte Politice"

Politica sociala europeana de angajare a fortei de munca

Uniunea Europeana, locurile de munca si politica sociala

Obiectivul politicii sociale europene si de angajare a fortei de munca este sa promoveze o calitate a vietii si un standard de trai decent pentru toti, intr-o societate activa, cuprinzatoare si sanatoasa. Pana acum, aceasta a ajutat la imbunatatirea vietii a milioane de cetateni UE, inclusiv someri, batrani, persoane cu dizabilitati, exclusi social, persoane care se confrunta cu discriminarea pe piata muncii si multi altii.

Multumita a ceea ce a devenit cunoscut ca 'model social european', oamenii din UE nu sunt lasati la mila fortelor de piata. Dimpotriva, ei au acces la una din cele mai puternice retele de protectie sociala din lume. Aceasta deoarece Uniunea Europeana crede ferm ca, in timp ce concurenta puternica intre companii este necesara pentru imbunatatirea productivitatii si cresterii economice, o solidaritate sociala intre cetateni este la fel de vitala pentru a crea o societate stabila si o prosperitate larg impartasita.

UE nu actioneaza singura in cadrul politicii sale sociale si de angajare a fortei de munca, nici nu poarta singura responsabilitate pentru aceasta. Politica sociala este responsabilitatea centrala a Statelor Membre. In conformitate cu principiul subsidiaritatii, Europa se ocupa numai de problemele unde o solutie UE are mai mult sens. Pana acum, UE a stabilit numai standarde minime si drepturi minime. Statele Membre pot deci adopta reguli si reglementari care sa mearga mai departe decat prevederile sociale europene.

Rezolvarea problemelor sociale ale Europei necesita contributia combinata a cator mai multi jucatori posibil, de aceea politica sociala europeana si de angajare a fortei de munca este operata atat in conjunctie cu statele membre, cat si in cooperare cu asociatii si organizatii ne-guvernamentale (ONGuri). In mijlocul anilor '90, aceste organizatii au format impreuna 'Platforma ONG-urilor Sociale Europene', care contribuie cu opinii si idei la politica sociala europeana. ONG-urile sunt de asemenea competente si parteneri importanti pentru implementarea masurilor politicii sociale europene, si constituie o legatura vitala intre UE si cetatenii sai prin acele contacte numite adesea 'dialog civil'. Sarcinile politicii sociale si de angajare a fortei de munca includ dezvoltarea continua a dialogului civil si de asemenea a 'dialogului social', respectiv negocieri intre partenerii sociali la nivel european.

Partenerii sociali sunt sindicatele si patronatele. Organizatiile lor umbrela la nivel european joaca un rol important contribuind, in linie cu procedurile stabilite, la modificarea si intarirea politicii sociale europene si de angajare a fortei de munca. In 1985 Confederatia Europeana a Patronatelor (UNICE), Confederatia Europeana a Sindicatelor (ETUC) si Centrul European al Intreprinderilor cu Participare Publica (CEEP) au cazut de acrod sa lucreze impreuna pe baza regulata.

Acordul asupra Politicii Sociale din 1992 a transformat organizatiile patronale si sindicale in consilieri specializati ai institutiilor europene. Cu toate acestea, abia Tratatul de la Amsterdam din 1997 le-a acordat statutul de co-decizie. Odata ce partenerii sociali au incheiat acorduri, s-au putut prezenta institutiilor europene pentru a obtine statut legal. Organizatiile angajatorilor si angajatilor si-au asumat astfel o mai mare importanta in politica sociala si de angajare. Ei au devenit parteneri - o preconditie esentiala pentru ca politica sa rezolve problemele schimbarilor sociale si economice in Europa.

Aderarea noilor State Membre la Uniunea Europeana a constituit o provocare, nu numai in termeni economici, dar si din punct de vedere social, deoarece standardul de viata in majoritatea acestor tari era sub medie. Aceeasi ingrijorare se adreseaza statelor candidate actuale. Acestea trebuie sa implementeze progresiv regulile UE, inclusiv legislatia specifica a politicii sociale. UE ajuta tarile candidate sa-si modernizeze sistemele sociale prin 'parteneriatele de aderare', care includ sprijin financiar substantial, schimb de experienta si know-how. Programele UE, de exemplu cele pentru educatie si instruire, au fost deschise participarii acestor tari. In acest fel, strategia UE de pre-aderare aduce beneficii cetatenilor din viitoarele state membre si, pe termen lung, stabilitatii sociale UE.

Tratatul de la Amsterdam, agreat in 1997 si intrat in vigoare in mai 1999, a marcat un moment major pentru politica sociala si de angajare a fortei de munca. La Amsterdam, sefii de state si de guverne au adaugat Tratatului un intreg capitol privind angajarea fortei de munca, si pentru prima data au declarat politica privind angajarea o sarcina europeana comuna.

Tratatul a mai introdus un numar de noi sarcini pentru politica sociala europeana. De exemplu, UE poate acum sa actioneze pentru combaterea discriminarii sau pentru a ajuta persoanele excluse sa-si gaseasca drumul in societate, aceasta reflectand angajamentul catre o societate integrata.

Tratatul de la Amsterdam este de asemenea important pentru ca a dat dimensiune europeana politicii sociale si de angajare. In anii '90 cele mai multe masuri ale politicii sociale UE se bazau pe Acordul asupra Politicii Sociale anexat ca protocol la Tratatul UE din 1992 si la Carta Comunitara a Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor, adoptata de sefii de state si de guverne in 1989. Drepturile fundamentale pentru muncitori includ protectia sigurantei si sanatatii la locul de munca, instruire, si tratament egal pentru barbati si femei. In timp ce Carta nu era un document cu putere legala, Acordul asupra Politicii Sociale asigura posibilitatea ca UE sa actioneze in domenii sociale acoperite de carta. Cu toate acestea, Marea Britanie nu a semnat niciodata Carta si nici Acordul. Ca rezultat, unele prevederi legislative UE in domeniul politicii sociale au fost aplicabile numai in 14 din cele 15 state membre. Tratatul de la Amsterdam a incheiat aceasta acoperire inegala a politicii sociale europene. Acordul este acum parte integrala a Tratatului, si prevederile sale se aplica fara distinctie in toate statele membre. Toti cetatenii UE pot acum sa se bazeze pe legislatia sociala adoptata de UE in anii '90.

Programul de Actiune Sociala

In 1993 Comisia a lansat o larga consultare asupra viitorului politicii sociale europene. Scopul acestui exercitiu - realizat prin Cartea verde si Cartea alba asupra politicii sociale in 1993 si 1994 - a fost sa dezvolte o abordare larga, inovativa si pe termen lung a politicii sociale europene. Rezultatul a fost Programul de Actiune Sociala, 1995-97. Bazat pe experianta acestui prim program si pe sustinerea Tratatului de la Amsterdam, Programul de Actiune Sociala 1998-2000 a stabilit un nou cadru pentru dezvoltarea politicii sociale europene. Obiectivele cheie au fost promovarea unei societati cuprinzatoare si sprijinirea indivizilor pentru lumea muncii in schimbare intr-o era a globalizarii si a evolutiei rapide a tehnologiei. A adus impreuna linii cheie de actiune in trei directii: locuri de munca, calificare si mobilitate. Acest cadru de actiune pe frontul politicii sociale a fost implementat in tandem cu Strategia Europeana pentru Angajare, adoptata la Amsterdam in 1997.

2. Strategia Europeana de Angajare a fortei de munca

La inceputul secolului 21, somajul ridicat este cea mai serioasa problema economica si sociala in aproape toate statele membre. Unul din 10 cetateni UE cauta degeaba un loc de munca. Rata angajarii fortei de munca in Europa este 61 %, adica aproape 10 procente sub SUA si Japonia. Desi milioane de noi locuri de munca au fost create in UE, milioane de oameni sunt inca in imposibilitatea de a gasi un loc de munca. Si mai mult de jumatate din cei care cauta au fost someri pentru mai mult de un an. Peste aceasta criza clara a lipsei locurilor de munca, unele grupuri de populatie au dificultati speciale pe piata muncii: someri pe termen lung, tineri, persoane in varsta, cei cu dizabilitati, femei si minoritati etnice. Rata angajarii pentru femei in Europa este in jur de 20 % sub rata pentru barbati. Pentru persoanele cu dizabilitati este chiar si mai coborata - cam 30 % sub media totala europeana. Obiectivul UE este de aceea nu numai sa se asigure ca sunt create mai multe locuri de munca, dar si sa ofere oportunitati mai bune pe piata muncii pentru grupurile de populatie care sunt in dezavantaj. A devenit clar inca de la inceputul anilor '90 ca numai cresterea economica nu este suficienta sa rezolve problemele structurale care afecteaza piata muncii in UE. Cartea alba a Comisiei Europeane asupra Cresterii economice, competitivitatii, si a angajarii fortei de munca a provocat intense discutii incepand din 1993 asupra modului in care UE poate asigura locuri de munca durabile si oportunitati mai bune pentru cei dezavantajati. Din aceste discutii a rezultat 'Strategia Europeana a Angajarii fortei de munca' denumita astfel in Tratatul de la Amsterdam. La Summitul de la Luxembourg in 1997, sefii europeni de state si de guverne au adoptat primul set de 'linii directoare privind angajarea', cu scopul de a dezvolta o politica a pietei muncii mai activa decat in trecut. In loc de a se concentra numai pe sprijinirea veniturilor pentru someri, masurile preventive urmau sa fie la ordinea zilei, concentrate pe capacitatea de angajare a celor care cauta un loc de munca, pe spirit antreprenorial, pe adaptabilitatea afacerilor si angajatilor la schimbarile economice si tehnologice, si pe oportunitati egale pentru femei si barbati si pentru persoane cu dizabilitati.

Capacitatea de angajare

Aceasta se refera la calificarea celor care cauta un loc de munca. Instruirea, formarea continua, recalificarea si bune servicii de consiliere pentru cariera sunt mijloacele prin care guvernele se pot asigura ca cei care cauta un loc de munca au calificarea si expertiza necesara pe piata muncii. Tintele sunt:

. tuturor tinerilor ar trebui sa li se ofere instruire, recalificare, angajare sau ucenicie practica inainte de a fi someri pentru sase luni;

. somerilor adulti ar trebui sa li se ofere un nou start, mai specific prin formare continua si ghidare a carierei, inainte sa fie someri pentru 12 luni;

. cel putin unul din cinci someri trebuie sa aiba ocazia de a beneficia de instruire sau formare continua;

. rata de somaj de pe bancile scolii ar trebui redusa, si ar trebui creat un sistem de ucenicie sau cel existent sa fie imbunatatit.

Guvernele Statelor Membre pot atinge aceste obiective numai daca organizatiile patronale si sindicale intra in acorduri pentru cresterea numarului de instruiti, ucenici, oportunitati de recalificare si alte posibilitati de obtinere de calificari.

Spiritul antreprenorial

Daca urmeaza ca creeze noi locuri de munca, este important sa se usureze viata afacerilor. Intentia tarilor UE este astfel sa faciliteze crearea de noi afaceri si de munca independenta, prin:

. identificarea obstacolelor existente pentru crearea de intreprinderi mici si mijlocii, si realizarea schimbarilor necesare;

. reducerea poverii taxelor si contributiiilor pentru munca, in special pentru locurile de munca prost platite;

. cautarea de modalitati ca sa poata fi create mai multe locuri de munca in sfera sociala, cum ar fi in sectorul voluntariatului sau cooperativelor.

Adaptabilitatea

Afacerile si angajatii sunt in permanenta presiune sa se adapteze. Ei se confrunta cu noi tehnologii si cu conditii de piata in continua schimbare. Aceasta adaptare se poate face prin:

. dezvoltarea de strategii pentru o organizare moderna si flexibila a muncii impreuna cu parteneri sociali;

. cautarea de noi tipuri de contracte de munca pentru extrem de diversele forme de angajare din zilele noastre;

. introducerea, daca este posibil, de initiative de sprijin pentru formare continua individuala sau la locul de munca.

Oportunitati egale

Statele membre UE dau o importanta speciala asigurarii ca femeile si barbatii au sanse egale in privinta carierei si pentru imbunatatirea integrarii persoanelor cu dizabilitati in piata muncii. De aceea au decis sa:

. adopte masuri pentru a se asigura ca mai multe femei pot sa se angajeze si sa aiba acces la domenii si ocupatii dominate inainte de barbati;

. imbunanateasca disponibilitatea de facilitati pentru ingrijirea copiilor si batranilor pentru a face mai usor accesul femeilor la pastrarea locului de munca;

. indepartarea progresiva a obstacolelor care ingreuneaza intoarcerea la munca femeilor si barbatilor dupa o intrerupere (de exemplu pentru nastere);

. acordarea unei atentii speciale dificultatilor cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati in cautarea unui loc de munca.

Strategia Europeana pentru Angajare

Obiectivele politicii de angajare nu sunt doar sloganuri. Guvernele statelor membre au adoptat politici foarte detaliate bazate pe patru piloni. Pilonii Strategiei Europene pentru Angajare nu ofera doar orientare statelor membre; ei formeaza parte integrala a tuturor politicilor UE si sunt aplicati simultan la nivel regional, national si european. Ca parte a Strategiei Europene pentru Angajare, Statele Membre coordoneaza politicile proprii pentru piata muncii intr-un ciclu anual care functioneaza dupa cum urmeaza:

1. La inceputul anului, pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul aproba o serie de domenii prioritare de actiune - Directii de Orientare pentru Angajare. Acestea includ obiective concrete.

2. Fiecare tara traseaza un plan national de actiune care descrie modul in care directiile de orientare sunt puse in practica in cel mai potrivit mod pentru fiecare tara; acest proces trebuie sa implice o gama larga de parteneri: sindicate, angajatori, autoritati locale si regionale.

3. Comisia si Consiliul examineaza impreuna fiecare plan de actiune national si prezinta un raport catre Consiliul European din decembrie (summit UE). Comisia prezinta de asemenea si o recomandare pentru revizuirea Directiilor de Orientare pentru anul viitor.

Pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul European poate, daca este cazul, sa emita recomandari stecifice catre guverne sau state membre individuale. In alte cuvinte, poate recomanda masuri specifice care sa le ajute sa-si atinga obiectivele politicii privind angajarea. In acest mod, UE este de doua ori implicata in politica privind angajarea fortei de munca: prin politica proprie si prin sprijinirea politicilor statelor membre.

Imediat dupa primul summit privind angajarea din 1997 s-au decis actiuni concrete la nivel UE: 'initiativa pentru crestere economica si angajare a fortei de munca', un program de sprijin financiar pentru intreprinderi mici si mijlocii (IMMuri). Scopul acestui program era sa faciliteze accesul la capital de risc si garantii financiare pentru IMMuri, care sunt adesea foarte inovative si creeaza mai multe locuri de munca decate celelate afaceri.

Fondul Social European

Fondul Social European (European Social Fund - ESF) este instrumentul financiar al UE pentru a investi in oameni. Inca din 1957, ESF a folosit princiliul co-finantarii, pentru a adauga fonduri la cele ale statelor membre, pentru imbunatatirea perspectivelor pentru locuri de munca si pentru a ajuta oamenii sa-si dezvolte abilitatile.

Fondul Social European canalizeaza banii europeni pentru a sprijini Statele membre sa-si atinga obiectivele de a crea locuri de munca mai mulre si mai bune. Misiunea sa este de a sprijini prevenirea si lupta impotriva somajului, de a face forta de munca si companiile europene mai bine echipate pentru noile provocari, si de a preveni ca persoanele sa piarda contactul cu piata muncii.

. Ajuta la dezvoltarea de abilitati pentru oameni, in special pentru cei care se confrunta si dificultati particulare in gasirea unui loc de munca, pastrarea locului de munca, sau revenirea la munca dupa o intrerupere.

. Sprijina statele membre in eforturile lor de a stabili noi politici active si sisteme de lupta cu cauzele somajului si pentru a imbunatati calificarea.

. Isi adapteaza acest sprijin pentru cerinte specifice ale regiunilor care se confrunta cu probleme particulare.

Uniunea Europeana are noi mandate pentru confruntarea cu noul milenium. Una din prioritatile de top este lupta impotriva somajului, si nevoia de a imbunatati calificarea fortei de munca, astfel incat sa imbunatateasca asteptarile populatiei si sa creasca competitivitatea in UE.

Desi Europa a creat locuri de munca, acest lucru a avut un efect asupra numarului somerilor. Se cunoaste ca lipsa calificarilor este un factor major: este nevoie ca populatia sa obtina cele mai bune calificari pentru a obtine locuri de munca, si pentru companii sa-si dezvolte expertiza pentru generarea de crestere economica si noi locuri de munca, in special in sectoarele noi.

Anul 2000 a marcat inceputul unei noi perioade de sapte ani pentru Fondul Social European, in care potentialul propriu a fost complet integrat - atat din puctul de vedere al politicii cat si al managementului - in ceea ce fac Statele Membre pentru a pune in practica Strategia Europeana pentru Angajare.

ESF este unul din cele patru Fonduri Structurale ale UE, celelalte fiind Fondul European de Garantare si Orientare pentru Agricultura (European Agricultural Guidance and Guarantee Fund - EAGGF), Instrumentul Financiar pentru Orientare in Pescuit (Financial Instrument for Fisheries Guidance - FIFG) si Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (European Regional Development Fund - ERDF). Misiunea lor comunca este de a reduce diferentele in standardele de viata ale populatiei din diferite regiuni ale UE.

Impreuna, cele patru Fonduri utilizeaza aproape 195 miliarde EUR in perioada de sapte ani 2000-06 pentru a-si atinge obiectivele:

. Obiectiv 1: promovarea dezvoltarii regiunilor ramase in urma. Peste doua treimi din banii Fondurilor Structurale merg la regiunile cu PIBul pe cap de locuitor este sub 75 % din media UE. Astfel de regiuni sunt in noua din cele 15 state membre vechi si in toate cele noi. Obiectivul 1 asista si regiunile depopulate din Suedia de nord si Finlanda.

. Obiectiv 2: sprijinirea conversiei economice si sociale a patru tipuri de zone cu dificultati specifice: cele care se confrunta cu probleme de adaptare la schimbare in domeniul industrial si al serviciilor, zone rurale in declin, zone urbane in dificultate, si zone puternic dependente de pescuit.

. Obiectiv 3: furnizeaza finantare pentru toate zonele UE cu exceptia regiunilor Obiectiv 1, pentru a ajuta la adaptarea si modernizarea politicilor si sistemelor de educatie, instruire si angajare a fortei de munca.

ESF sprijina in principal persoanele care doresc sa-si imbunatateasca capacitatea de angajare, dar poate fi folosit si pentru imbunatatirea sistemelor si structurilor care pot face piata muncii sa lucreze mai bine.ESF poate furniza sprijin pentru atingerea unei game largi de obiective politice pentru a ajuta statele membre sa-si dezvolte propriile piete ale locurilor de munca si calificarile persoanelor care lucreaza, sau a celor care sunt in cautarea unui loc de munca. Statele membre si regiunile din UE au abordari diferite si structuri diferite. Ele decid pe care domenii ale politicii sa se focalizeze, si cum sa se foloseasca mai bine de banii ESF pentru acele lucruri   pe care doresc sa le dezvolte, dar li se cere sa dea o atentie speciala si dezvoltarii calificarilor si oportunitatilor egale, si nevoilor de a se asigura ca operatiunile se incadreaza in planurile de dezvoltare locala, in special cu planurile de actiune pentru angajarea fortei de munca din Strategia Europeana pentru Angajare.

In perioada 2000-06, ESF a co-finantat masuri ale statelor membre din cinci zone de prioritate diferite:

. dezvoltarea unei politici active privind piata muncii;

. asistenta pentru persoane cu risc de excludere sociala, in special cu privire la sansele lor pe piata locurilor de munca;

. imbunatatirea educatiei generale si instruirii vocationale, avand ca scop invatarea continua si obtinerea de calificari necesare pe piata muncii;

. promovarea adaptabilitatii angajatilor, spiritului antreprenorial si calificarii fortei de munca in domenii ca cercetarea, stiinta si tehnologia;

. sustinerea muncii independente si capacitatii de angajare a femeilor, si masuri pentru combaterea inegalitatii sexelor pe piata muncii.

Focalizarea asistentei ESF se face pe proiecte care asista obtinerea si intarirea calificarilor. Finantari ESF se pot acorda si institutiilor care lucreaza pentru imbunatatirea instruirii si re-calificarii, prin proiecte model. Pentru a fi eligibile pentru finantare, proiectele trevuie sa asigure oportunitati egale pentru femei si barbati, sa includa initiative locale de angajare, si sa tina cont de tehnologiile moderne de informatii si comunicatii.

Politica UE pentru angajati si lucratori independenti

Ziua normala de lucru pentru multi angajati si lucratori independenti din Uniunea Europeana s-a schimbat rapid din anii '90. Afacerile au acum computere, linii ISDN si telefoane mobile. Comertul prin Internet, online banking si comunicatiile prin e-mail sunt din ce in ce mai comune, in special pentru angajatii si intreprinzatorii tineri. Totusi Europa este inca in urma SUA in acest domeniu. Peste 500 000 locuri de munca in sectorul tehnologiei informatiilor si comunicatiilor in UE nu pot fi ocupate pentru ca nu exista suficiente persoane calificate. Problema calificarii ameninta dezvoltarea economiei UE, si chiar a afacerilor individuale. Chiar firmele care au introdus ultimele tehnologii nu vad automat o imbunatatire in flexibilitatea lor, in timp ce piata cere din ce in ce mai mult o reactie rapida la schimbarea cerintelor consumatorilor. Pentru a ramane competitive, multe firme trebuie sa-si schimbe modul in care isi organizeaza munca, in special in structurile de productie, administrare, procesele de munca si management.

Aspectele sociale ale societatii informationale si succesul modernizarii muncii sunt analizate de Comisia Europeana impreuna cu partenerii sociali. Comisia a solicitat partenerilor sociali sa intre in acorduri cadru pentru reorganizarea muncii, acorduri care includ reconcilierea nevoilor angajatilor pentru securitate cu nevoile angajatorilor pentru flexibilitate maxima. UE sustine solutii bazate pe parteneriat unde este posibil, de exemplu introderea modelelor alternative de timp de lucru sau noi tipuri de contracte de munca.

Drepturile angajatilor Europeni

UE se preocupa de subiecte legate de munca inca din anii '70. Desi statele membre sunt primele responsabile pentru legislatia muncii, dezvoltarea economica care duce la finalizarea pietei comune incurajeaza guvernele sa doreasca un nivel minim standardizat de protectie salariala in toata Europa. Azi gasim cerinte Europene minime in domeniul timpului de lucru, protectia tinerilor angajati, preluari de proprietate si insolventa angajatorilor. Aceste drepturi ale angajatilor servesc unui important scop social, respectiv asigurarii ca concurenta economica in UE nu afecteaza negativ nivelul de protectie al salariatilor.

Au fost obtinute importante drepturi Europene in legatura cu timpul de lucru, noi forme de contract si concediul de maternitate prin 'dialogul social'. In anii '90, organizatiile umbrela ale partenerilor sociali au intrat in acorduri privind concediul de maternitate, munca part-time si angajarea pe termen limitat. Cel mai important rezultat ale acestor acorduri este ca un angajator nu poate discrimina nici un angajat part-time sau cu contract pe termen limitat. Directiva Europeana privind concediul de maternitate a constituit un succes major pentru partenerii sociali, fiind precedat de un acord intre organizatiile umbrela. Directiva stabileste ca atat femeile cat si barbatii au dreptul la concediu de maternitate la nasterea sau adoptia unui copil. De asemenea le da dreptul sa se intoarca pe acelasi post sau unul echivalent.

Desi exista drepturi salatiale Europene, legislatia muncii in UE variaza de la un Stat Membru la altul. Guvernele si partile in acorduri colective pot oricand introduce prevederi care sa mearga mai departe decat cerintele minime Europene. Dar ce legislatie se aplica atunci cand lucratorii angajati de o companie intr-un Stat Membru sunt trimisi sa lucreze in alta tara pentru o perioada de timp? UE a adoptat o directiva privind trimiterea lucratorilor, care stabileste ca este aplicabila legislatia tarii unde se deruleaza munca.

• Dreptul la informare, consultare si participare pentru angajati

Companiile mixte si cele trans-nationale au devenit comune in piata interna. In anii '90 se punea intrebarea cum pot firmele Europene cu locatii si angajati in tari diferite sa organizeze implicarea salariatilor. Fiecare stat membru are propriul sistem de informare, consultare si participare pentru salariati. In 1994, dupa culegerea parerilor partenerilor sociali, s-a decis la nivel UE sa se reglementeze informarea si consultarea in toata Europa. Firmele si grupurile care au cel putin 150 angajati in fiecrae din doua tari UE si un total de peste 1 000 angajati trebuie sa infiinteze un consiliu de munca European daca muncitorii o solicita. Directiva in cauza nu specifica reguli detaliate asupra puterilor sau obligatiilor consiliului de munca, ci lasa reprezentantilor salariatilor si ai managementului sa negocieze detaliile. Conceptul de acord voluntar s-a dovedit de succes, si pana in 1999, cam 600 companii multinationale in UE deja aveau un consiliu de munca European.

• Sanatate si siguranta la locul de munca

Obiectivul politicii UE in acest domeniu pe parcursul anilor a fost sa  reduca la minimum atat accidentele de munca cat si bolile profesionale. Inca din 1978 primele programe UE de actiune pentru sanatate si siguranta la locul de munca au inlocuit total dependenta de legislatia nationala. Legislatia moderna a UE privind locul de munca se bazeaza azi pe cadrul stabilit de Directiva Consiliului 89/391/EEC privind introducerea de masuri pentru imbunatatirea sigurantei si sanatatii lucratorilor la locul de munca. Acesta directiva s-a dovedit o baza solida pentru initiative viitoare. Ea stabileste standardele minime pe care statele membre trebuie sa le respecte si contine principii generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protectia muncii, eliminarea riscului si factorilor de accidente, informarea, consultarea si instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor. Este aplicabila tuturor sectoarelor de activitate. O serie de directive, bazate pe aceasta directiva cadru, au fost introduse succesiv si constituie acum o baza solida de legislatie acoperind numarul maxim de situatii de risc cu un numar minim de reglementari. Ele acopera domenii variate ca folosirea echipamentului individual de protectie, lucrul cu unitati vizuale (display), expunerea lucratorilor la agenti chimici, fizici si biologici, industrii extractive, siguranta constructiilor mobile, precum si femeile gravide sau care au nascut.

UE considera ca asigurarea sanatatii si protectiei este centrala pentru crearea si sustinerea unei forte de munca flexibile si productive. Standarde mai bune pentru protectia muncii sprijinite de legislatie si de o cultura a muncii care cauta mai degraba sa evite accidentele decat sa le accepte ca inevitabile aduc beneficii enorme atat economice cat si umane.

Pentru o abordare mai structurata a informatiei furnizate UE a infiintat Agentia Europeana pentru sanatate si Siguranta la locul de munca (European Agency for Health and Safety at Work) in Bilbao in 1995, care joaca acum un rol central in colectarea si diseminarea informatiei, si in furnizarea de asistenta tehnica si stiintifica Comisiei si statelor membre.

Libera circulatie a persoanelor a fost un drept fundamental inca de la infiintarea Comunitatii Europene in 1957 - predecesor al actualei UE. Cinci milioane de Europeni beneficiaza acum de aceasta, lucrand in alt stat membru. Tatatul explica ce inseamna exact libera circulatie. Libera circulatie a fost intarita si in conjunctie cu piata interna, pentru ca unul din scopurile pietei comune este sa permita atat bunurilor cat si capitalului sa circule liber. Piata interna mai inseamna si ca cetatenii sunt liberi sa lucreze oriunde in Uniunea Europeana. UE a stabilit dreptul de libera circulatie in baza unor reguli si reglementari specifice, astfel ca angajatii sau liber profesionistii care se deplaseaza in alt stat membru sa poata sa fie insotiti de familie, iar somerii sa poata, in anumite conditii, sa caute de lucru in alt stat membru. Tratatul stabileste sa oricine se misca in UE pentru motive legate de munca nu trebuie pus in dezavantaj, ceea ce inseamna ca UE sa se preocupe de legislatia sociala pentru protectias lucratorilor care migreaza si celor care lucreaza la frontiere. De exemplu, care stat membru trebuie sa plateasca pensia unei persoane care a lucrat in mai multe tari? Care schema de protectie sociala nationala este responsabila? Legislatia europeana prevede raspunsuri clare la toate aceste intrebari. Cu toate acestea, cetatenii UE s-au lovit de dificultati de mai multe ori in legatura cu dreptul lor la libera circulatie. O problema care apare din cand in cand este recunoasterea calificarilor vocationale si universitare. Desi statele membre au reguli diferite privind dreptul de a exercita anumite profesiuni, guvernele au agreat in principiu recunoasterea mutuala a calificarilor profesionale. UE lucreaza pentru imbunatatirea coordonarii intre autoritatile competente si asigurarea ca cetatenii sunt bine informati despre drepturile lor de libera circulatie. Pentru aceasta s-a infiintat si centrul de informare 'Europe direct', care poate fi contactat prin telefon gratuit in orice tara UE sau pe Internet: citizens.eu.int

Viitorul protectiei sociale in Uniunea Europeana

Sistemele de protectie sociala joaca un rol major in Europa. Ele dau cetatenilor siguranta si contribuie la stabilitatea politica si sociala si la succesul economic. Beneficiile includ tratament in caz de boala si accidente dupa lucru si venituri la pensionare sau in cazul somajului. Fara protectie sociala in forma de asigurari, patru din 10 casnice in UE ar trai in relativa saracie. Asa cifra este in jur de 17%. Cu toate acestea, sistemele de protectie sociala in toate statele membre sunt testate, cel putin ca rezultat al tendintelor demografice. Europenii imbatranesc constant. Intre 1960 si 1995 durata medie de viata a crescut cu 8 ani pentru barbati si cu 7 pentru femei. Dar in ciuda acestei cresteri, tendinta in UE este de reducere a varstei de pensionare, adesea chiar de la 55 ani. Trecerea catre o societate imbatranita nu poate fi stopata de generatia noua. Previziunile arata ca in secolul 21 vor fi mai multi batrani decat tineri in UE. Totusi, baza financiara a sistemelor de protectie sociala este amenintata nu numai de schimbarea demografica, dar si de mentinerea unei rate ridicate a somajului. Tarile UE se confrunta cu necesitatea de a reforma propriile sisteme de protectie sociala astfel ca sa fie viabile financiar si sa ramana eficiente.

Organizarea sistemelor de protectie sociala este singura responsabilitate a statelor membre. Totusi, in anii '90, Consiliul UE a agreat asa numita 'strategie de convergenta' destinat realizarii pe termen lung a aproximarii politicilor si sistemelor de protectie sociala. Ea adopta doua recomandari stabilind obiective specifice. De exemplu, fiecare cetatean UE fara venit din angajare sau capital trebuie sa primeasca un venit minim de la stat. Pana acum, 13 State Membre au introdus astfel de prevederi.

Reforma sistemelor de protectie sociala mai joaca un rol si in legatura cu Strategia de Angajare. Statele membre doresc sa ajunga la situatia in care isi pot aduce o contributie activa la consolidarea capacitatii de angajare a cetatenilor sai. Comisia Europeana organizeaza intalniri comune cu organizatiile angajatorilor si angajatilor, guverne, experti si ONG-uri pentru a discuta si analiza cum se poate aceasta realiza si ce strategii pot fi adoptate pentru reproiectarea sistemelor sociale. Comisia propune o strategie cuprinzatoare pentru a moderniza protectia sociala, luand in considerare si interesele populatiei in varsta. In afara de importanta reformarii sistemelor de protectie sociala, este esentiala si protectia pensiilor si mentinerea unui standard ridicat pentru sanatate. Pentru a sprijini statele membre, Comisia a infiintat MISSOC, un sistem de informare mutuala despre protectia sociala in Uniunea Europeana, care colecteaza, analizeaza si publica date despre politicile de protectie sociala in toate Statele Membre. Rapoartele sale sunt accesibile liber pe Internet, la: europa.eu.int/comm/employment_social/soc-prot/missoc99/english/f_main.htm .

Politica sociala Europeana si de angajare dupa 2000

Concluziile summitului UE din martie 2000 la Lisabona asupra reformei economice, coeziunii sociale si de angajare a fortei de munca au confirmat angajarea catre o noua agenda economica si sociala pentru anul 2000 si dupa. Europa trebuie sa mearga inainte intr-o economie bazata pe cunoastere si sa creeze 'e-europa'. Sefii de state si de guverne au agreat un nou obiectiv strategic pentru UE pentru urmatoarea decada: sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de crestere economica durabila, locuri de munca mai multe si mai bune si o mai mare coeziune sociala. S-a agreat sa fie cate un summit in fiecare primavara pentru a examina problemele economice si sociale si pentru a asigura coerenta generala si o monitorizare eficienta a progresului.

La Lisabona statele membre UE au promis cresterea substantiala a investitiilor in educatie si intarirea cooperarii pentru asigurarea ca posibilitatile oferite de serviciile moderne de comunicatii sa fie accesibile tuturor. De asemenea au pus accentul pe modernizarea modelului social European si pe dezvoltarea unei stari de bine activee. Pentru prima data, concluziile au accentuat incluziunea sociala si nevoia de activitate UE in domeniu. Se vor face pasi cu un imact decisiv asupra eradicarii saraciei prin fixarea de tinte adecvate care sa fie agreate de Consiliu pana la sfarsitul lui 2000. Summitul de la Lisabona sprijina si ideea ca UE sa adopte in anul 2000 o noua Agenda pentru Politica Sociala, ca succesor al Programului de Actiune Sociala 1998-2000. Misiunea sa principala este de a initia un 'cerc virtuos' printr-o mai buna legatura intre actiunile privind angajarea fortei de munca, protectia sociala, incluziunea sociala, dialogul social, egalitate de sanse si anti-discriminare Stabileste de asemenea cum va sustine aceasta politica Fondul Social European, in particular strategia privind angajarea fortei de munca