Planificarea resurselor umane incepe, in mod efectiv cu determinarea necesitatilor de resurse umane sau cu prognozarea cererii de personal care, in cele din urma, const 717j91h a in estimarea cantitativa si calitativa a necesitatilor viitoare de resurse umane.
Cu alte cuvinte, se incearca evaluarea sau determinarea necesitatilor viitoare de personal in functie de volumul previzionat al activitatii desfasurate, element evidentiat in mod distinct in cadrul procesului de planificare a resurselor umane, de unii specialisti in domeniu.
Potrivit literaturii de specialitate, metodele de previziune sau prognozare a cererii sau necesarului de resurse umane pot fi grupate in doua mari categorii:
metode logice, intuitive;
metode matematice.
In practica manageriala din domeniul resurselor umane insa, multe organizatii folosesc unele combinatii ale metodelor respective. De exemplu, judecatile intuitive sau estimarile manageriale pot permite formularea unor solutii sau estimarea unor valori, a unor variabile care, la randul lor, pot fi folosite in anumite ecuatii previzionale.
De-a lungul timpului, previziunile sau estimarile necesitatilor de personal bazate pe metode intuitive sau estimari manageriale (brainstorming, metoda Delphi) au fost utilizate mai frecvent decat previziunile bazate pe metode matematice (tehnici statistice, modelare etc.), deoarece primele metode sunt mai simple, pot fi aplicate mai rapid, in general nu presupun analize sofisticate si nu sunt limitate de lipsa de date si informatii cu caracter istoric, deoarece permit folosirea, in egala masura, atat a intuitiei, cat si a experientei. Cu toate acestea, pe masura ce se introduc tehnicele moderne de calcul,modelele matematice sunt tot mai mult utilizate.
In literatura de specialitate sunt prezentate diferite metode de previziune a cererii de resurse umane, insa cele mai frecvent folosite sunt urmatoarele:
estimarile manageriale;
metoda Delphi;
analiza tendintelor;
tehnicile studiului muncii
|
