Somajul

Somajul

Somajul, conform opiniei majoritatii specialistilor a existat in diferite forme si in perioada „edificarii societati socialiste”. In mod manifest insa, el apare la sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80 ca urmare a epuizarii surselor de crestere si intrarea acestor economii socialiste in criza. Lipsa unor informatii precise, de natura statistica nu ne permite sa apreciem dimensiunea reala a fenomenului de somaj, manifestat cu certitudine in perioada la care ne referim. Daca in legatura cu existenta somajului toata lumea este de acord, definirea si masurarea acestuia cu precizie formeaza obiectul unor controverse.

Someri sunt toti cei apti de munca, dar care nu gasesc de lucru, formand suprapopulatia relativa pentru ca reprezinta un surplus de forta de munca in raport cu numarul celor angajati. In aparenta nimic mai simplu decat a defini somajul. Dar o astfel de incercare ridica multe semne de intrebare. Este somer un student care nu gaseste de lucru in sezonul estival? Este somer actorul care intre doua filme nu lucreaza? Dar un muncitor care din motive tehnice nu lucreaza o saptamana? Pornind de la astfel de intrebari s-a conturat si s-a raspandit o definitie care considera ca sunt someri toti cei care au inregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare a fortei de munca sau toti cei ale caror cereri n-au fost satisfacute pana la sfarsitul fiecarei luni, indiferent daca solicita locuri de munca permanente sau temporare, cu timp de munca partial sau deplin, daca au loc de munca sau cauta altul mai adecvat cu aspiratiile proprii. In aceasta acceptie, somajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de munca sau de forta de munca, oferta-cealalta latura a pietei muncii nefiind luata in consideratie. Numai corelarea cererii cu oferta de locuri de munca, permite aprecierea mai corecta asupra situatiei de pe piata muncii, daca exista sau nu somaj. O crestere a ofertei concomitent cu scaderea cererii determina o deteriorare a situatiei ocuparii fortei de munca.

Somajul este apreciat ca o marime omogena, nediferentiata, ceea ce nu corespunde realitatii, de aceea, se impune delimitarea sa pe domenii de activitate, de pregatire. Foarte importanta dar si foarte cunoscuta, este si definitia somajului data de Biroul International al Muncii (BIM)-organizatie din sistemul ONU care elaboreaza statistici, comparatii, studii si analize de profil pe baza informatiilor furnizate de tarile membre avand ca scop mai buna cunoastere a fenomenului si a experientei in combaterea sa. Potrivit acestei definitii este somer oricine are mai mult de 15 ani, si indeplineste concomitent urmatoarele conditii: a) este apt de munca; b) nu munceste; c) este disponibil pentru munca salariata sau nesalariata; d) cauta un loc de munca. Aplicarea acestor criterii aduce multe clarificari, dar nu inlatura total riscul de a exclude din randul somerilor anumite persoane care nu au unde muncii.

Somajul reprezinta un dezechilibru, un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, avand, initial caracter temporar, iar in ultimele decenii unul permanent, dar care nu exclude total si definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Acesta mai este definit si ca starea de inactivitate economica, totala sau partiala, proprie celor care nu au loc de munca, nu-si pot gasi de lucru ca salariati, au conditie de salariati dar sunt angajati numai o parte din timpul de munca cu scaderea corespunzatoare a salariului. Somajul poate fi caracterizat prin: marime care exprima atat in mod absolut ca numar, cat si relativ, ca rata (numarul somerilor/populatia activa sau numarul somerilor/populatia ocupata); intensitate; durata; structura[1]. Tinand seama de limitele unor asemenea definitii, devine clar ca masurarea somajului nu este decat o problema de estimare cat mai aproape de realitate. In fond, ea constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic si este strans legata de realizarea cresterii economice actuale si potentiale, si din acest considerent reprezinta o componenta importanta a politicilor macroeconomice, avand implicatii atat economice cat si sociale.

In lucrarile de specialitate se dau mai multe definitii pentru a preciza acest fenomen. De regula, sunt considerati someri persoanele care fac parte din categoria populatiei active, disponibile care doresc sa lucreze si nu gasesc un loc de munca. Este vorba atat de persoanele care au avut un loc de munca si l-au pierdut, cat si de noile generatii de ofertanti de mana de lucru care nu-si gasesc un angajament. Se poate spune deci ca somajul este rezultatul disproportiei dintre locurile de munca existente, (care reprezinta cererea) si oferta de munca. Oricare ar fi cauzele, acesta este mai intai o masa mai mult sau mai putin mare de lucratori lipsiti de locuri de munca. Analiza nu o poate ignora. Aceasta ne arata ca examenul statistic se afla confruntat cu o realitate „umana” a fenomenelor ocuparii, amestecand fara distinctie economicul cu socialul. A pune in valoare ceea ce este specific pentru somajul contemporan nu este o sarcina usoara. Pana nu demult interpretarile in domeniu erau mai putin consacrate fizionomiei somajului, in consecinta, raritatea materialelor statistice capabile sa autorizeze observatia nu trebuie sa ne surprinda. Problema somajului a fost analizata de reprezentanti ai scolii clasice ca: David Ricardo, Theodor Maltus, J.B. Say, J.S. Mill ce au studiat somajul din perspectiva relatiei lui cu masinismul, inteles ca utilizare tot mai pregnanta a masinilor in procesul industrial. Inca din secolul al XVII-lea W. Petty ar 959c28j ata despre capital ca economiseste munca iar despre masini ca ar putea determina indirect o crestere a numarului de locuitori ai unei tari. Inca de la Adam Smith a aparut ceea ce se numeste substitutia intre consum si investitii si care a fost larg studiata de Keynes. Este vorba de o substitutie masina – munca, in sensul ca utilizarea masinilor ar diminua numarul locurilor de munca si ar duce la somaj? Desigur nu, ba dimpotriva, afirma Adam Smith. Acesta considera ca acumularea determina adancirea diviziunii muncii, proportional cu cresterea capitalului fix. Concluzia lui Adam Smith este optimista dar si logica. Principalele argumente ale clasicilor cu privire la „masini” sunt: 1. pentru a produce masini este nevoie de muncitori; 2. datorita preturilor scazute ale produselor industriale, consumul acestora creste, deci se extind pietele; 3. datorita masinilor apar noi activitati care raspund unor trebuinte noi, deci creste numarul locurilor de munca. Toate acestea ii conduc pe Say si pe Ricardo sa fie mai putin optimisti in legatura cu progresul tehnic. Say considera ca aparitia unor noi masini determina o pierdere a locurilor de munca, argumentul principal al acestuia este ca progresul tehnic reprezinta principala cale de crestere a competitivitatii in raport cu strainatatea. Si Malthus considera ca utilizarea masinilor nu duce la somaj, ci la cresterea locurilor de munca, si ca toti ganditorii aceluiasi timp, Malthus isi explica ideile cu fapte reale. Ca o concluzie, se poate afirma ca toti marii clasici sustin cu argumente diferite sau comune utilizarea masinilor in industrie, ca si ideea ca progresul tehnic determina doar pe termen scurt somajul, in timp ce pe termen lung duce la cresterea numarului locurilor de munca.

Clasicii englezi au studiat chiar „legile asupra saracilor”. Desi abordau cu precadere somajul involuntar, exista, potrivit lor si somaj voluntar, in conditiile in care marimea salariului nu era suficienta. Clasicii in virtutea mecanismelor autoreglatoare ale economiei, considerau ca tot ceea ce economiseste se transforma automat in investitii. O problema a lipsei locurilor de munca nu se pune, deci ideea autoreglarii si a ocuparii depline si-a gasit formularea cea mai concisa, dar si cea mai precisa in „legea debuseelor” a lui J.B. Say: „orice productie isi creeaza cererea corespunzatoare si ca atare, nu exista nici un motiv care sa reduca imboldul de a investi si a crea noi locuri de munca”[2]. In principiu in teoria clasica utilizarea la maxim a capacitatilor de productie rentabile si flexibilitatea salariilor asigurau echilibrul pietei muncii (in ideea atingerii ocuparii depline). Caracteristica situatiei fiind aceea ca nivelul salariului real limita atat productia, cat si gradul de ocupare, diminuarea lui parea a fi solutia reducerii ratei somajului. Somajul a fost explicat pentru prima data in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand rationamentele stiintifice au inceput sa recurga la conceptele de piata a muncii si folosirea deplina a fortei de munca.

Neoclasicii considerau piata fortei de munca o piata supusa acelorasi reguli ale concurentei; cererea de munca confruntandu-se cu oferta de munca. Punctul central al teoriei neoclasice este existenta echilibrului general (atat pe piata bunurilor economice cat si pe piata muncii) in conditiile in care preturile (inclusiv salariul) sunt presupuse flexibile astfel incat prin oscilatiile lor se restabilesc automat echilibrul si folosirea deplina a fortei de munca. Pe aceasta baza somajul poate exista sub doua forme[3]: somaj voluntar sau clasic generat de faptul ca o parte din ofertantii de munca nu accepta sa se angajeze la salariul care se formeaza pe piata; somajul tranzitoriu care se formeaza in decursul perioadei necesare adaptarii ofertei la nivelul cererii. Aceste forme de somaj nu sunt proprii numai perioadei in care a fost elaborata teoria lor explicativa ci exista si azi in proportii mai mari sau mai mici. Din punct de vedere macroeconomic somajul clasic are la baza situatia caracterizata prin insuficienta ofertei in raport cu cererea determinata de faptul ca pretul efectiv al bunurilor economice este mai mic decat pretul de echilibru.

Figura 2.17. Somajul clasic

O extindere a ofertei pentru a se apropia de echilibru

Sursa: Nita Dobrota „Economie politica” Editura Economica, Bucuresti 1995, p 396

In figura precedenta, cantitatea de bunuri oferite este Qo este inferioara cantitatii cerute Qd la pretul pietei. Dezechilibrul pe piata bunurilor economice deriva din pretul prea scazut existent in mod efectiv care diminueaza rentabilitatea firmelor determinandu-le sa nu creeze noi locuri de munca sau chiar sa-si diminueze cererea de munca. De aceea paradoxal, o cerere mai mare de bunuri poate coincide cu formarea sau cresterea somajului. Dezechilibrul de pe piata muncii este dezechilibrul de pe piata bunurilor economice; societatile comerciale au capacitati de productie sa angajeze noi salariati, dar nu realizeaza aceasta deoarece cererea agregata de bunuri este prea mica pentru a resorbi excedentul ofertei de munca. In plus, preturile nu sunt flexibile si astfel oferta de bunuri nu se poate realiza astfel incat productia sa se relanseze si sa faca necesara angajarea de noi salariati.

Economistii neoclasici considera ca somajul atinge niveluri inalte in timpul recesiunilor deoarece lucratorii au parere confuza despre conjunctura in care se afla economia. Dar in faza de expansiune a ciclului, productia atinge niveluri inalte, iar somajul scade cand oamenii, supraestimand marimea salariului real, sunt pacaliti si determinati sa munceasca mai mult . In perioada anilor ’30 ai secolului al XIX-lea J.M.Keynes remarca existenta unui alt gen de somaj pe care il numeste somaj involuntar. Oamenii din aceasta categorie nu refuza sa se angajeze la un anumit salariu, ci nu gasesc de lucru pentru ca cererea de munca este insuficienta in raport cu oferta. Potrivit lui Keynes, faptul ca piata muncii nu era independenta de cea a bunurilor si serviciilor si ca „alegerile salariale ale firmelor se dovedeau a fi decisive”, facea posibil echilibrul macroeconomic. In aceeasi conceptie, la baza somajului, nu se situa blocajul productiei, ci cererea efectiva.

Reducerea ratei somajului, era data prin prisma cheltuielilor legate de investitii suficient de mari pentru a absorbi productia furnizata de excedentul de lucratori[5]. Cererea optima de munca, din partea agentilor economici nu depinde astfel de salariul real ci de cererea de bunuri. Somajul rezulta din insuficienta cererii si poate fi redus printr-o politica bugetara adecvata.

A. W. Philips a pus in evidenta o corelatie negativa intre rata somajului si cea a inflatiei aratand ca anii cu somaj scazut tind sa inregistreze o inflatie inalta, in vreme ce anii cu somaj ridicat tind sa aiba o inflatie scazuta. Figura urmatoare prezinta un exemplu al „curbei Philips” intr-o economie oarecare

Figura 2.19. Curba Philips

rata inflatiei

rata somajului

Sursa: Gheorghe Oprescu „Piata Muncii”, Editura Expert 2001, p.103

Curba lui Philips prezinta combinatiile pe termen scurt dintre somaj si inflatie, care apar ca urmare a deplasarii cererii agregate de-a lungul curbei ofertei agregate pe termen scurt; cu cat cererea agregata este mai mare cu atat productia realizata si nivelul preturilor vor fi mai mari. Autorii neoclasici au o conceptie diferita de cea a lui Ricardo si Smith asupra functionarii sistemului economic. Cresterea economica este considerata de acum inainte ca un fapt dobandit si problemele privind stagnarea nu mai constitui o preocupare importanta.

Ocuparea fortei de munca in activitatile economico-sociale si somajul, dovedesc modul cum functioneaza piata muncii intr-o perioada sau alta la un moment dat. Raporturile dintre cererea si oferta de munca determina ocuparea sau somajul in anumite conditii de timp si spatiu. Somajul ca dezechilibru macrosocial, are multiple cauze care pornesc de la statutul economico-social, atat al celor care angajeaza forta de munca, cat si al celor care ofera forta de munca in conditiile pietei. Teoria economica distinge doua categorii de somaj, cu forme de manifestare sau tipuri caracteristice, fiecare fiind determinata de cauze diferite: somaj de dezechilibru si somaj de echilibru.

1. Somajul de dezechilibru cuprinde mai multe forme de somaj ca: 1.A - Somaj conjunctural (ciclic); 1.B - Somaj tehnologic; 1.C - Somaj de discontinuitate. Somajul de dezechilibru poate fi explicat urmarind fenomenul ce se manifesta pe piata muncii, motiv pentru care vom apela la notiunile de „evolutia cererii de munca si evolutia ofertei de munca”, ambele fiind reprezentate de cele doua curbe corespunzatoare, cu precizarea ca la nivel macroeconomic vom folosi notiunea de cerere agregata de munca (CAM) si de oferta agregata de munca (OAM). Curba ofertei agregate de munca (OAM) reprezinta numarul de persoane care sunt dispuse sa accepte munca la orice salariu posibil de obtinut. Aceasta curba reprezinta o tendinta crescatoare, relativ inelastica, ceea ce inseamna ca pentru un cautator de un loc de munca, nu salariu mai mare il incita mai mult, dar totodata este de luat in consideratie si faptul ca somerii sunt nevoiti sa accepte mai curand oferte imediate decat cele de asteptare.

Curba cererii agregate de munca (CAM) este descrescatoare deoarece cu cat salariul este mai mare, firmele cauta sa economiseasca cheltuielile de mana de lucru, fie prin angajarea unui personal mai putin numeros, fie prin substituirea factorului de productie munca cu alti factori. Daca avem in vedere ca pe o piata libera a muncii se creeaza un dezechilibru atunci cand cererea si oferta de munca se egaleaza, acestui dezechilibru ii corespunde si un salariu de echilibru (We). Daca salariul practicat este mai mare decat We atunci va fi W₁, deci piata muncii este in dezechilibru. O reprezentare grafica cunoscuta elucideaza aceasta situatie.

Figura 2.20. Somaj de dezechilibru

W

OAM

B A

W₁

We

E CAM

Nr.salariati

Este usor de observat ca la salariul W1, se creeaza un excedent de munca ce masoara dimensiunea A-B, ceea ce reprezinta somaj de dezechilibru. Cauzele somajului de dezechilibru sunt strans legate de ceea ce determina situarea salariului negociat deasupra celui de echilibru. De regula, situarea salariului peste cel de echilibru este determinat de trei factori: 1. de presiunile externe (sindicale), care prin negocieri duc la cresterea salariului minim; 2. de scaderea cererii de munca, fara a avea loc si o reducere corespunzatoare a salariului; 3. de cresterea ofertei de munca, insotita de o scadere corespunzatoare a salariilor. Fiecare din cei trei factori, care devin cauze ce situeaza salariul practicat deasupra celui de echilibru, determina un anumit tip de somaj, in cadrul categoriei somajului de dezechilibru. In perioadele de tranzitie coexista si se intersecteaza toate formele de somaj, aceasta deoarece somajul este multifactorial.

1.A Astfel, somajul ciclic, denumit si conjunctural uneori este cauzat de crizele economice care au loc, de crizele partiale sau de alte crize specifice unei conjuncturi. Acest tip de somaj este o forma a somajului involuntar, mai ales in economiile de piata dezvoltate somajul conjunctural este legat, pe de o parte, de fazele ciclului economic, pe de alta parte, de raportul dintre cresterea salariilor si cresterea productivitatii muncii. Recesiunile si in special crizele economice genereaza cresterea somajului. Actualmente, desi somajul exista in toate fazele ciclului economic amplitudinile sale sunt mai mari sau mai mici in functie de situatia conjuncturii economice. Se cunoaste deci faptul ca in mod normal cresterea salariului trebuie sa fie devansata de cresterea productivitatii muncii, deci a productiei. O dereglare a acestui raport genereaza un somaj conjunctural, deoarece cresterea mai rapida a salariilor duce la o marire generala a costurilor de productie a intreprinderii si implicit, a preturilor, care afecteaza puterea de cumparare a salariilor nominale, diminuand salariile reale. In astfel de situatii se reduce cererea afectiva (cerere globala) de bunuri si servicii care genereaza un somaj conjunctural. Totodata reducerea salariului real declanseaza un mare val de lupta pentru cresterea salariului nominal, indeplinirea acestor revendicari a muncitorilor va contribui la sporirea cererii globale si, implicit, a cresterii economice. In felul acesta, in cadrul economiei de piata relatia crestere economica-somaj este mijlocita de salariul real. Altfel spus, expansiunea si restrangerea activitatii economice, care au loc in perioade mai lungi de un an constituie „ciclul afacerilor”, forma de somaj asociata numindu-se somaj ciclic sau conjunctural. Cele mai afectate ramuri industriale sunt cele producatoare de bunuri de lunga durata, pentru ca achizitionarea acestora, in multe cazuri poate fi amanata, iar cele mai putin afectate ramuri sunt cele producatoare de bunuri de durata scurta de folosire. Somajul conjunctural, ca forma a somajului involuntar sau Keynesian, este cel mai frecvent, fiind atipic si determinat de insuficienta cererii agregate si, pe cale de consecinta, a celui de forta de munca. In lantul de interconditionari, intr-un anumit sens se mai inscrie si insuficienta productiei determinate de cauze dintre cele mai diverse: lipsa (incapacitatea procurarii) materiilor prime, a energiei, costuri ridicate, lipsa pietelor avantajoase de desfacere. Durata somajului ciclic este egala cu durata recesiunii, cu precizarea ca pot fi situatii cand acest tip de somaj se poate mentine si pe un termen mai lung. Explicatia consta in aceea ca diferite ratiuni opteaza pentru o politica economica care apreciaza ca politica de optim (sau de echilibru) sa se situeze sub capacitatea rationala reala de productie. Acest tip de somaj este reprezentat in figura urmatoare. Astfel:

Figura 2.21. Somaj conjunctural

Salarii

O

W₁

W₂ C₂

C₁

Q₂ Q₁ Nr. salariati

Diferenta dintre Q₁ si Q₂ reprezinta somajul ciclic.Se observa ca in situatia in care salariul ramane la W₁ somajul se manifesta, deoarece se muta punctual de echilibru. Ce politici si ce masuri se recomanda pentru combaterea somajului ciclic? In vederea combaterii acestui tip de somaj solutia consta in pastrarea la un nivel corespunzator, respectiv ridicat a cererii agregate in special prin incurajarea cheltuielilor publice. Aceasta recomandare nu este simpla si usor de aplicat, caci atrage dupa sine, cum este lesne de constatat, facand corelatiile necesare, cresterea inflatiei si aparitia deficitelor sau agregarea lor in balanta de plati externe.

1.B Tot din categoria somajului de dezechilibru face parte si somajul tehnologic, somaj determinat de inlocuirea tehnici si tehnologiiei cu altele noi, precum si de centralizarea unor capitaluri si unitati economice cu restrangerea locurilor de munca. Acest gen de somaj este, de asemenea, dificil intrucat presupune recalificarea fortei de munca in concordant cu noile nevoi ale capitalului si unitatilor economice, largirea activitatilor economice si in special a productiei pentru a putea oferii locuri de munca si cresterea numarului intreprinderilor pentru a asimila cadrele cu pregatire superioara afectate prin centralizare. Acest tip de somaj este, evident, atribuit schimbarilor care apar in procesele industriale, adica in urma introducerii proceselor si a utilajelor automatizate, care folosesc in proportie mai mica forta de munca umana. Conceptul de somaj tehnologic este destul de ambiguu. Practic, schimbari tehnologice au avut loc in permanenta, dupa cum releva datele privind productivitatea muncii. Au fost insa lungi perioade de timp cand nu s-au manifestat preocupari la nivel national in ceea ce priveste somajul tehnologic. Acestea au fost perioade in care productia a crescut cel putin la fel de rapid ca productivitatea muncii iar persoanele somere nu erau in aceasta situatie, ca urmare a dorintei de eficienta mai mare. Un lucrator poate fi disponibilizat de la locul specific de munca prin introducerea unui plan de economisire a muncii, daca insa, productia pe ansamblul unitatii creste, serviciile sale pot fi folosite in alte departamente din unitate. Chiar daca schimbarile tehnologice nu pot fi facute responsabile pentru nivelul inalt al somajului din economie, cu siguranta insa, pot cauza neplaceri pentru anumiti lucratori.Cand au loc disponibilizari, lucratorii care au devenit super calificati intr-un domeniu care nu este cerut, lucratorii in varsta si aceia cu pregatire educationala redusa gasesc cu greutate o noua slujba si chiar atunci cand obtin un loc de munca, acesta poate fi cu o salarizare mult mai mica decat cea anterioara. Ca urmare a investitiilor, care, in cea mai mare parte s-au realizat prin introducerea de tehnologii care asigura cresterea capacitatii de productie dar cu coeficient redus de folosire al mainii de lucru, a aparut astfel somajul tehnologic, in aparitia caruia un rol important il au investitiile in domeniul automatizarii, semiautomatizarii, a tehnologizarii in masa a industriei. Pentru inceput, progresul tehnologic provoaca o reducere puternica de personal in unele ramuri de activitate. Cu timpul, el permite insa desfasurarea de activitati secundare si tertiale care compenseaza diminuarea initiala a numarului de locuri de munca. Functionarea sistemelor automatizate si robotizate cere un personal cu o inalta calificare, nu numai prin indeplinirea operatiunilor mecanice, ci si pentru studierea si perfectionarea in continuare a sistemelor respective. Aceasta, de asemenea, creaza noi activitati si noi locuri de munca. Evolutia tehnologiilor moderne si dezvoltarea electronicii modifica permanent raportul dintre procesele de productie a bunurilor materiale si prestarilor de servicii in favoarea acestora din urma, ceea ce duce la crearea de noi locuri de munca. Dupa a doua jumatate a deceniului trecut, ritmul cererii de noi locuri de munca, in industria de varf si in domeniul serviciilor, in cadrul tarilor membre ale OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) s-a accelerat in mod considerabil. Aceasta s-a rasfrant atat asupra reducerii intr-o oarecare masura a proportiilor somajului, cat si asupra cresterii economice si a eficientei activitatii economice din tara respectiva.

1.C Somajul de discontinuitate afecteaza in mod deosebit femeile si este cauzat de intreruperea activitatii din motive familiale sau/si de maternitate. Acest tip de somaj este determinat de discrepanta care apare pe piata muncii intre oferta de munca ce creste si cererea de munca ce ramane aceeasi. In aceasta situatie, oferta de munca depasind cererea, conform regulilor pietei, salariile ar trebuii sa scada. Acest lucru nu se intampla pentru motivele externe cunoscute. Salariile ramanand rigide, situeaza salariul practicat peste cel de echilibru, cerut de noua situatie creata de oferta si cererea de munca, ajungandu-se la acest tip de somaj de dezechilibru.

Figura 2.22. Somaj de discontinuitate

Salarii O₁

O₂

W₁

W_e

Q₁ Q₂ Salariati

Diferenta dintre Q₂ si Q₁ reprezinta somajul determinat de cresterea ofertei de munca, cererea ramanand constanta. In interpretarea acestui tip de somaj trebuie avut in vedere ca modificarea ofertei de munca este de regula lenta si in consecinta, se considera ca aceasta cauza a somajului este mai putin grava. Totusi trebuie mentionata o situatie mai deosebita si anume, atunci cand oferta de munca sporeste datorita cresterii noilor contingente de salariati iar numarul locurilor de munca ramane acelasi aceasta situatie determina un somaj crescand in randurile tineretului , ceea ce ridica probleme speciale. O presiune suplimentara poate fi exercitata si de revenirea casnicelor pe piata muncii, dupa ce si-au crescu copii. Pentru ameliorarea acestei situatii, autoritatile recurg la recomandarea de programe reduse de munca (pentru sporirea numarului celor ocupati) si oricat de discriminatoriu ar parea, la plata salariilor mai mici pentru femei, in comparatie cu salariile barbatilor pentru efectuarea acelorasi munci. Este o explicatie importanta pentru a intelege de ce in foarte multe tari cu economie de piata dezvoltata, salariile oferite de femei sunt mai mici chiar daca efectueaza o munca echivalenta cu a barbatilor. Se apreciaza ca salariile barbatilor (considerati a fi “cap de familie”) sunt suficiente pentru a asigura un trai decent pentru intreaga familie si evident pentru a descuraja ocuparea locurilor de munca insuficiente, de catre femei[6].

2. Somajul de echilibru (natural) capata aceasta denumire pentru motivul ca , desi in activitatea economica de ansamblu este un echilibru, persista o neocupare a populatiei active disponibile. Aceasta situatie se explica prin aceea ca nu toata lumea care vrea sa se angajeze ca salariat(a) va avea imediat un loc de munca corespunzator. La aceasta se adauga si faptul ca unii indivizi vor continua sa caute locuri de munca pentru care sa ofere salarii mai mari, ceea ce determina aparitia unei oferte suplimentare de oferta de munca (N). O reprezentare grafica in acest sens este edificatoare.

Figura 2.23. Somaj de echilibru

Salarii CAM OAM N

W₁ B A C

W_{e D E}

Curba N este importanata deoarece ea arata numarul total al celor care reprezinta mana de lucu (oferta totala de munca sau populatia activa disponibila sa se angajeze ca salariata). Diferenta orizontala dintre curba ofertei agregate (OAM) si curba N constituie somajul de echilibru (dimensiunea D-E). Acest somaj este alcatuit din numarul suplimentar al celor care cauta de lucru peste oferta agregata. Daca luam ca reper nivelul salariului minim negociat si reprezentat de W₁ atunci avem reprezentarea atat a somajului de dezechilibru A-B cat si a celui de echilibru C-A, iar dimensiunea B-C va reprezenta nivelul total al somajului existent la momentul respectiv. Daca analizam mai in detaliu notiunea de somaj de echilibru constatam ca si aceste cauze sunt destul de multe. Pe langa “somajul voluntar” aceasta categorie de someri poate fi determinata si de alte situatii considerate “normale” in economia de piata. De aceea acest tip de somaj se mai numeste somaj natural. In esenta, este vorba de cauzele care pot determina neocuparea locurilor de munca si in situatia cand nu este un dezechilibru in activitatea economica. Astfel spus, desi la nivel macroeconomic este un dezechilibru, la nivel microeconomic cererea si oferta de munca nu sunt in concordanta. In general, somajul de echilibru se explica prin nepotrivirea sau necorelarea dintre cererea si oferta de munca, nepotrivire care apare in diferite activitati. In unele sa existe locuri de munca neocupate, iar in altele sa apara un excedent de oferta de munca. Nepotrivirea mentionata poate aparea si in cadrul aceleiasi activitati sau regiuni din trei motive: 1) cei ce cauta un loc de munca nu pot executa muncile cerute (nu au calificarea necesara); 2) nu doresc sa se angajeze (somaj voluntar); 3) nu sunt informati de existenta acestor locuri de munca. Somajul de echilibru (natural) poate fi: 2.A – frictional, 2.B – structural, 2.C – sezonier

2.A Somajul frictional (intermitent) apare ca urmare a practicarii contractelor de angajare pe durata scurta din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit numar de unitati economice, fapt ce poate constitui un miljoc de presiune asupra angajatilor pentru a accepta anumite conditii de munca si salarizare, dar si o masura de siguranta din partea agentilor economici pentru a nu-si asuma, vizavi de forta de munca, angajamente pentru care pot fi trasi la raspundere. Perioada de somaj incepe la expirarea angajarii si se incheie la reanoirea contractului sau la angajarea la o alta firma. Referitor la somajul frictional, J.M.Keynes spunea ca acesta are caracter permanent pentru ca , intr-o economie, intotdeauna exista resurse de munca nefolosite intre doua ocupari. Spre deosebire de celelalte forme de somaj, acesta nu se poate restrange sub un anumit nivel. Economiile dinamice si cu o numeroasa populatie activa disponibila cum este cea a SUA au intotdeauna somaj frictional la un nivel relativ important, explicabil si prin mobilitatea muncitorilor americani.

In mod continuu, pe piata muncii oamenii: 1. isi parasesc locurile de munca curente pentru a gasi alte slujbe; 2. cauta slujbe noi in urma pierderii celei curente; 3. intra in forta de munca pentru a cauta de lucru pentru prima oara; 4. reintra in forta de munca dupa perioada de absenta. In acelasi timp, angajatorii (patronii): 1. sunt in cautare de lucratori pentru inlocuirea celor care au plecat, s-au pensionat; 2. disponibilizeaza anumiti angajati in speranta gasirii altora mai capabili; 3. cauta lucratori noi pentru a ocupa slujbele create prin extinderea firmelor lor.

Somajul frictional poate fi definit ca ponderea din somaj care exista intotdeauna datorita ”imperfectiunilor” de pe piata muncii. Cu alte cuvinte, somajul frictional este acel somaj temporar rezultat dintr-o lipsa de informare, o lipsa de compatibilitate intre calificarile lucratorilor si cerintele locurilor de munca disponibile si costurile schimbarii locului de munca, a ramurii industriale sau a zonei in care locuiesc. Somajul frictional se manifesta in orice moment. Aceasta inseamna ca nu toti cei care cauta de lucru vor gasi sau vor accepta de lucru si nu toti angajatorii vor gasi personae care sa ocupe posturile vacante.Acest tip de somaj se imparte in: somaj de cautare, somaj de asteptare.

Somajul de cautare. Doua caracteristici majore ale pietei muncii atribuie la dorinta persoanelor somere de a cauta oferte de munca cat mai atractive si la dorinta angajatorilor de a-si ocupa toate locurile de munca vacante: ■ caracterul eterogen al lucratorilor si al locurilor de munca vacante; ■ informatiile incomplete privind caracterul diferit al cererii si al ofertei de locuri de munca. Somajul de cautare implica anumite costuri legate de plata anunturilor in ziare, taxele platite agentilor de angajare si plata transportului catre/si de la locul interviului.

Somajul de asteptare. Nu tot somajul frictional are drept cauza cautarea. In anumite cazuri, lucratorii someri asteapta sa fie rechemati la fostele locuri de munca sau sunt pe liste de asteptare pentru a obtine servicii prin intermediul sindicatelor. Acest tip de somaj este somajul de asteptare. Sursele potentiale ale somajului frictional sunt: a) disponibilitati temporare; b) lista de asteptare la servicii prin sindicate; c) eficienta salariilor. Cu alte cuvinte, somajul frictional se manifesta cand unele persoane isi parasesc serviciul avut in mod voluntar sau prin negociere, deci, pe o perioada de timp sunt someri. Aceste persoane, este posibil sa gaseasca foarte repede un alt loc de munca (aceste locuri exista), dar prima slujba oferita sa nu fie acceptata din motive ce tin de ambele parti. Cei ce cauta de lucru sa doreasca un loc de munca cu un salariu mai mare, iar cei ce ofera locul de munca, sa se abtina sa angajeze persoane pentru motivele care au determinat concedierea ei. E posibil ca aceasta cautare si ocuparea locului de munca dorit sa dureze, asa cum am mai spus si din lipsa de informare.

Durata somajului frictional poate fi determinata astfel

Figura 2.24. Somaj frictional

Salarii (W) Wo

W_a

T_e T (perioada somaj)

Curba Wo reprezinta sperantele somerului ca in timp va gasi un serviciu mai bine platit. Curba Wa reprezinta salariile oferite, cu tendinta de micsorare, pe care somerul pana la urma, le va accepta, deoarece oferta de munca este rigida din motivele cunoscute cele doua curbe se vor intersecta si vor determina, prin abscisa care porneste din acest punct si intalneste coordonata T, durata perioadei de somaj frictional Te. Pentru reducerea duratei somajului frictional se recomanda o informare mai completa prin oficiile de plasare referitoare la cererea si oferta de munca. O informare mai buna poate contribuii ca Wo sa-si atinga punctual culminant mai repede, deplsand punctual de intersectie spre stanga.O alta solutie corecta in reducerea ajutorului de somaj, ceea ce contribuie la deplasarea curbei Wa spre partea ei inferioara si in consecinta si mutarea punctului de intersectie cu Wo spre stanga. Aceasta ultima solutie poate fi numita o solutie controversata, deoarece este puternic contestata[7].

2.B Somajul structural este determinat de tendintele de restructurare economica, geografica, sociala, politica care au loc in diferite tari, mai ales sub incidenta crizei energetice si revolutiei tehnico-stiintifice. Aici intra si somajul din tarile sarace cu cresterea demografica, dar lipsite atat de capital, cat si de componentele necesare exploatarii resurselor umane. Reintegrarea acestei forte de munca poate avea loc numai printr-un proces lung si dificil, aceasta deoarece ea presupune cresterea investitiilor, recalificarea celor afectati si reorientare invatamantului. Somajul structural este un alt tip de somaj care constituie o parte integrala a ratei naturale a somajului intr-o tara ce se deosebeste de somajul frictional prin faptul ca are durata lunga. Somajul structural apare ca urmare a schimburilor din compozitia cererii si ofertei de munca, a diferentei dintre calificarea ceruta pentru locurile de munca disponibile si calificarea celor care sunt in cautarea unui loc de munca. Somajul structural este consecinta adancirii diviziunii internationale a muncii, a specializarii activitatii economice si respectiv a structurarii pietei muncii. Modificarile structurale pot apare la nivelul economiei nationale dar si la nivel regional. Drept urmare, apar discordante intre calificarile cerute si cele de care dispun ofertantii de munca. Amploarea somajului structural depinde de trei factori: 1) Rapiditatea cu care apar modificarile in cererea si oferta de bunuri si servicii in economie. Cu cat ele sunt mai rapide, cu atat si dimensiunile somajului structural vor fi mai mari; 2) Gradul de concentrare regionala a activitatii economice sau lipsa de diversificare a productiei si serviciilor; 3) Caracteristica specifica majoritatii ofertantilor de munca-imobilitatea;

Pentru a replica totusi cauzele acestui tip de somaj au fost folosite doua teorii: 1) se focalizeaza asupra reducerii in cererea agregata; 2) prezinta drept cauza generatoare a somajului ridicat transformarea structurala a economiei. Conceptul de somaj structural nu trebuie limitat doar la schimbari tehnologice privite drept cauze ale sale. Somajul structural a fost generat si de competitia externa, schimbarea gesturilor consumatorilor, declinul productiei anumitor produse datorita cresterii pretului materiilor prime sau datorita politicilor guvernamentale in ceea ce priveste taxele. Politicile si solutiile de combatere a somajului structural se concentreaza asupra incurajarii de a cauta de lucru in alte parti, domenii de activitate prin diferentieri in salarizare si incurajarea recalificarii. Aceste masuri se intreprind de catre firme, lor li se pot alatura si cele intreprinse de autoritati ca solutii de tip interventionist care constau in acordarea de avantaje financiare (reduceri de impozite) pentru firmele care investesc in acele regiuni unde somajul este ridicat, sau prin finantarea programelor pentru activitatile cerute.

3.C. Somajul sezonier. Este specific in activitatile economice ce sunt influentate puternic de factori naturali (agricultura, constructii, lucrari publice) ceea ce se repercuteaza si asupra cererii de munca. El se manifesta periodic in intervalele unui an. Este de regula, un somaj de durata relativa scurta. In anumite ramuri industriale, diferentele care apar in nivelul productiei in cursul unui an sunt destul de pronuntate si doar putini lucratori se pot astepta la „cinzeci si doua de saptamani de ocupare”. Este cazul in special, a slujbelor legate de turism, cum ar fi in timpul verii (personal hotelier, chelnerite) dar sunt si alte domenii de activitate, asa cum am mai spus, ca: agricultura, constructii care au varfuri si niveluri reduse ale activitatii in perioada de iarna. In agricultura, de exemplu, conditiile meteo si ciclul semanat-recoltat sunt cauzele principale ale contractului sezonier al muncii. Pentru combaterea acestui gen de somaj se recomanda masuri asemanatoare celor prevazute pentru somajul structural si in special facilitarea pregatirii pentru o activitate complementara. In ceea ce priveste somajul in Romania se pune intrebarea: A existat somaj in Romania pana in decembrie 1989? El a existat, in primul rand sub o forma latenta potentialului unde capacitatile de productie industriale nu erau folosite in intregime. El se manifesta insa sub o forma nu numai ascunsa, dar si nefavorabila pentru salariati, deoarece ei nu-si puteau cauta de lucru in alte intreprinderi. Desi ei nu lucrau decat un numar redus de ore, ceea ce duce la o scadere a salariului, ei erau legati de intreprinderea respectiva prin tot felul de reglementari, inclusiv prin prezenta la locul de munca timp de 8 ore zilnic.

Mobilitate fortei de munca era ingreunata in mod suplimentar de acele prevederi care incurajau cu ajutorul unor sporuri de salarii - ramanerea indelungata in aceeasi intreprindere. De aceea somajul, nu aparea la suprafata societatii si, ca atare, se declara ca el nu exista. O alta forma de somaj era cel din agricultura unde existau numeroase brate de munca folosite doar temporar la anumite lucrari agricole. In restul anului ele lucrau la un nivel cu totul nesatisfacator. Gradul de folosire a acestei forte de munca s-a redus tot mai mult pe masura ce scadea suprafata aflata in folosinta personala cooperatorilor si se micsora numarul animalelor din gospodarie. O forma ascunsa de somaj era cea constituita din cei ce absentau sub cele mai diferite motive de la locurile lor de munca la care erau repartizati la absolvirea unei trepte de invatamant. In mod formal, impotriva acestora exista o legislatie, cei pedepsea asa cum existau, si prevederi legale impotriva asa numitului parazitism social, de numere aplicata celor care nu aveau un loc de munca precizat. In fond, aceasta legislatie era utilizata mai ales pentru reprimarea dezidentei si nu era invocata pentru restul populatiei tinere neocupate decat atunci cand era nevoie de forta de munca pentru: canale, irigatii sau alte mari santiere. Evident, in asemenea cazuri forta de munca era fortata si gratuita, folosita ca o munca de sclavi intr-o economie asa-zis moderna. Unii oameni sun timorati in momentul actual prin amenintarea ca somajul va fi insotitorul sau consecinta directa a privatizarii economiei, a lichidarii planificarii centralizate, a declansarii mecanismelor pietei-concurenta, confruntarea dintre cerere si oferta. Cei ce agita astfel de primejdii ignora somajul real existent in timpul dictaturii. Ei pledeaza insa, in acelasi timp, impotriva innoirilor absolut necesare, pentru mentinere structurilor nerentabile, generatoare de pierderi materiale si financiare. Pe buna dreptate se poate afirma ca nimic nu indreptateste permanetizarea unor astfel de structuri incheiate. Somajul unei parti din forta de munca va fi, probabil, un efect temporar al procesului restructurarilor. Este bine sa se spuna deschis aceste lucruri, sa nu fie ascunse de dragul demagogiei social-politice. Proportiile acestui tip de somaj vor fi cu atat mai mici cu cat legislatia economica va fi mai incurajatoare pentru initiativa particulara. In ceea ce priveste cererea IMM-urilor si sustinerea lor si mai putin dogmatica in apararea vechilor structuri. Reintegrarea in agricultura sub forma micilor gospodarii, deschiderea de IMM, ateliere de toate felurile, in vederea satisfacerii unor nevoi reale ale populatiei si ale productiei insasi pot reprezenta supape de absorbtie a unei parti insemnate din forta de munca eliberata. Atragerea economiilor populatiei in banci specializate in incurajarea sectorului IMM-urilor ar putea juca un rol important in rezolvarea simultana a doua probleme - gasirea capitalurilor necesare pentru acordare de credite noilor agenti economici, si, in acelasi timp, o fructificare utila superioara acestor economii.

Salariatii din Romania se tem de somaj din mai multe motive: ■ In primul rand, ani de zile a fost prezentat ca un spectru generator de mizerie, deoarece se trecea sub tacere existenta ajutorului de somaj si a ofertelor de locuri de munca; ■ In al doilea rand, pentru ca legislatia referitoare la „parazitismul” social putea fi pretextul transformarii fostului salariat intr-o victima a sectorului sclavagist din codul economiei; ■ In al treilea rand, pentru ca o perioada de somaj insemna, de fapt, pierderea tuturor drepturilor economice, de asistenta medicala si sociala. Pentru a inceta sa reprezinte un flagel social in ochii populatiei noastre este necesar, in primul rand, sa nu se ascunda posibilitatea reala a aparitiei somajului intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, ca si a existentei de fapt a somajului. In al doilea rand este nevoie ca aspectele specifice somajului neoficial in Romania (pana in 1990) dictaturii sa inceteze sa mai existe in practica vietii noastre economice si social-politice. In ce priveste somajul structural in Romania se poate spune ca el se gaseste in ascensiune, acest tip de somaj fiind un somaj de inadaptare datorita structurilor demografice ocupationale si educational-profesionale cererii si ofertei de forta de munca, intr-o masura mai mare sau mai mica fiind divergente, cea salariala are sens mic, iar inclinatia spre mobilitate a fortei de munca este redusa. Somajul structural de inadaptare are anumite particularitati ce-l deosebesc de somajul din tarile dezvoltate. Astfel, in Romania ca si in celelalte tari foste socialiste, somajul este si va fi in primul rand un rezultat al restructurarii economiei, inainte de toate a industriei, accentul mutandu-se de la industria grea, cu consumuri mai energice si de materii prime la sectorul bunurilor si serviciilor de consum. In tara noastra se manifesta mai putin ca efect al progresului tehnic si organizational. O buna parte din forta de munca si chiar din sindicate au inca drept criteriu de comparatie vechiul model de ocupare si securitate a locurilor de munca.

Fenomenul somajului ne apare in cazul fostelor tari socialiste ca extrem de complicat si greu de stavilit, pentru ca perioada de restructurare a economiei nationale, in concordanta cu cerintele mecanismului economiei de piata coincide cu un fundal nefavorabil al economiei mondiale care, pe planul ocuparii fortei de munca cunoaste, de asemenea, un dezechilibru cauzat de importante schimbari in aparatul de productie, conform evolutiei ciclice a economiei capitaliste. Astfel, si-n cazul tarilor foste socialiste, se manifesta foarte intens somajul structural, suferit de oameni care nu au pregatire profesionala si experienta necesara economiei de azi. Ocuparea unor noi locuri de munca implica o pregatire inalta sau capacitate de a invata repede, proceduri si tehnici noi cu ajutorul unor manuale sau cursuri scurte dar si cu ajutorul calculatorului (se poate invata contabilitate, cursuri de secretariat a carui folosire este indispensabila in ziua de azi si in viitor). In concluzie se poate spune ca in toate formele sale somajul reprezinta o expresie a dezechilibrului dintre cererea si oferta fortei de munca. Structurile demografice si socio-profesionale nu corespund intotdeauna cu starea si evolutia structurilor economice si tehnice. Structurile demografice si socio profesionale rigide raman in urma schimbarilor care se produc in ramurile sau subramurile economice sau in cadrul structurii factorilor de productie, in urma progresului tehnic si tehnologic. Toate acestea se vor rasfrange asupra raportului dintre cererea si oferta muncii, generand echilibre sub forma de somaj.

Indicatorii somajului

1. Nivelul somajului. Proportiile somajului se estimeaza in doua feluri: in mod absolut, prin numarul populatiei neocupate; in mod relativ, prin rata somajului. Rata somajului indicator ce releva, procentul marimea relativa a somajului in raport cu populatia activa (numarul somerilor x 100/ populatia activa) sau cu cea ocupata. Marimea si dinamica ratei somajului sunt diferite pe tari, regiuni, localitati si au importanta deosebita din punct de vedere politic si economic, atat pentru autoritatile statale si locale, cat si pentru sindicate[8]. Deoarece problematica muncii este nu numai de natura economica ci si sociala, estimarea somerilor prin statistici este aproximata din considerente subiective. Din ratiuni politice cei ce detin guvernarea tind sa subestimeze fenomenul, iar opozitia sa-l supraestimeze. İata de ce pentru un observator neutru deci obiectiv, este util sa cunoasca care sunt modalitatile de subestimare si cele de supraevaluare ale somajului.

Subestimarea recurge numai la inregistrarea celor care primesc ajutor de somaj si exclude de regula pe tinerii care termina diferite forme de invatamant si nu-si gasesc plasament, pe cei care temporar nu au de lucru, pe cei subocupati (somaj deghizat) respectiv pentru o activitate care poate fi efectuata de doi oameni sunt angajati trei oameni. Toate aceste modalitati reprezinta forme de somaj deghizat.

Supraevaluarea se face prin includerea in categoria de someri si pe cei care , desi primesc ajutor de somaj nu au intuitia sa se angajeze (mamele care ingrijesc copii), pe cei care au servicii dar pretind ca sunt someri deoarece lucreaza „la negru”, pe cei care refuza locuri de munca ce li se ofera pe motivul ca spera sa gaseasca un serviciu mai bun, prin includerea in categoria de someri a celor care in mod voluntar nu vor sa lucreze, ceea ce nu e o problema sociala tot atat de grava in comparatie cu somajul involuntar[9].

Nivelul somajului difera pe tari, perioade si regiuni ale aceleiasi tari, in prezent fiind cel mai ridicat in tarile slab dezvoltate. Pentru ca somajul a devenit o permanenta in toate tarile, dupa unii autori in ultimele decenii, iar dupa altii de la inceputul acestui secol sau chiar de la sfarsitul secolului trecut, ordinul de marime si cresterea sau descresterea celor doi indicatori ai nivelului somajului au dobandit si alte semnificatii decat cele relevate inainte. In acest sens remarcam ca somajul a devenit o permanenta (cu nivel si sensuri de evolutie diferite, pe tari si perioade), dar acestea nu exclud total si definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Pentru ilustrarea acestei situatii se invoca cel mai des exemplul Germaniei, SUA, Frantei, Canadei pentru anumite perioade dupa al doilea razboi mondial, cand numarul angajatilor depasesc oferta interna de forta de munca si se recurge intr-o masura mai mare sau mai mica, la emigranti. Dar in asemenea perioade de ocupare deplina, exista in tarile respective si un numar de someri format din: persoane aflate in cautarea unui alt loc de munca dupa ce l-au abandonat pe cel vechi; persoane cu probleme sociale complexe care nu se puteau angaja; persoane care intelegeau sa-si traiasca viata altfel decat devenind salariati sau realizand activitati proprii; persoanele care acceptau locurile de munca libere pentru ca salariul real la care ar fi ajuns angajandu-se nu le-ar fi permis sa traiasca mult mai bine decat atunci cand erau someri.

Somajul ataca in mod diferit diverse categorii de forta de munca. In primul rand, cea mai afectata de somaj din punct de vedere al structurii pe sexe a fortei de munca o constituie populatia feminina. Rata superioara a somajului la forta de munca feminina se explica indeosebi prin caracteristicile acestei categorii ale fortei de munca. Focalizarea somajului la forta de munca feminina are numeroase incidente asupra vietii familiei ca: diminuarea venitului familiei; reducerea numarului copiilor; deteriorarea educatiei copiilor si a potentialului viitor de munca al tarii. In al doilea rand, din punct de vedere al structurii somajului pe grupe de varste, situatia cea mai dificila se intalneste la tineri, daca consideram someri pana la 29 ani, care cuprind tinerii absolventi de institutii medii si superioare. Ca o concluzie, in ceea ce priveste nivelul somajului, gradul de valorificare al factorului uman continua sa fie in scadere, in toate sectoarele de activitate. Nivelul de ocupare a fortei de munca reprezinta in prezent un punct nevralgic al economiei noastre.

In domeniul ocuparii fortei de munca se constata mai multe procese: 1. Reducerea numarului si a ponderii populatiei ocupate in sectorul public; 2. Aparitia unor forme noi de ocupare si diversificare a structurii ocupationale a populatiei: patroni si intreprinzatori, lucratori pe cont propriu, membrii in societati agricole; 3. Salariatii continua sa ramana principala componenta a populatiei ocupate, desi e in continua scadere; 4. Cresterea ocuparii in sectorul primar nu inseamna cel mai adesea si folosirea eficienta a resurselor de munca; 5. Lipsa unor strategii si politici active de ocupare, precum si de programe realiste de creare de noi locuri de munca si de absorbtie a somajului la nivel national; 6. Lipsa de corelare intre oferta de munca, calificarea si recalificarea somerilor; 7. Calificarea profesionala nu este luata in considerare ca o cale de reducere a somajului; 8. Interesul redus al agentilor economici pentru a investi in capitalul uman, mai ales ai celor din sectorul public se datoreaza si plecarii oamenilor cei mai calificati in sectorul privat, unde sunt mai bine platiti; 9. Somajul de lunga durata la tineri prezinta o gravitate deosebita pentru ca el exclude noile generatii cu calificare ridicata si cu potential de munca ridicat de la perspectiva ocuparii pe termen scurt, dar si pe termen mediu. Aceasta inseamna perspective limitate pentru gasirea de locuri de munca, ceea ce restrange aria integrarii si dezvoltarii lor. Concomitent cu pregatirea in domenii mai putin fiabile pentru restructurarea si dezvoltarea durabila a economiei se resimte lipsa reala de personal calificat in domenii ca: tehnologii informationale, tehnologii neconventionale, aplicatii ale biotehnologiilor, managementului.

2. Durata somajului. Durata sau perioada de somaj reprezinta timpul care se scurge de la pierderea locului de munca pana la reluarea activitatii – care, pe termen lung, a avut o tendinta generala de crestere[10]. Durata somajului poate fi foarte diferita, de la cateva zile la luni si chiar ani. De aceea, in evaluarea somajului se impune determinarea duratei medii a somajului. Durata medie a somajului se calculeaza in functie de doi factori: numarul de someri; ritmul in care se desfasoara intrarea si iesirea din somaj. Corelarile privind durata somajului pot fi mai bine intelese din urmatoarea schema:

Figura 2.25. Corelatii privind durata somajului

Din aceiasi categorie: -gasesc servicii noi; -se intorc la vechiul serviciu;

Din randul celor care au lucrat: -concediati; -neutilizati;

Numarul somerilor trebuie interpretat ca o notiune de „stoc”, adica tinand cont de sporirea si reducerea somajului. Din urmarirea schemei rezulta: a) Cu cat „stocul” de someri este mai mare , cu atat si durata somajului este mai mare; b) Cu cat fluxurile (intrarile si iesirile) sunt mai mari si mai rapide cu atat durata somajului va fi mai mica. Rezulta deci ca durata medie a somajului este direct proportionala cu marimea stocului si invers proportionala cu miscarea fluxurilor.

Un rol important in stabilirea nivelului intensitatii si duratei somajului il are costul somajului. Pentru intelegerea complexitatii fenomenului de somaj si a evaluarii consecintelor sale prezinta interes notiunea de cost al somajului. Ea cuprinde consecinte nefaste ale somajului pe care le suporta indivizii in economie si societate. Pentru persoanele care devin someri, costul somajului are un aspect economic si unul moral. Economic, pentru ca intrarea in somaj inseamna reducerea veniturilor si deci a posibilitatilor de consum pentru intreaga familie. Totodata statutul de somer atrage dupa sine stresul nervos, o stare depresiva determinata de incertitudine si asteptare, toate acestea spre deosebire de consecintele economice, desi sunt foarte importante nu se pot evalua.

Aprecierea corecta a costului somajului impune luarea in consideratie si a unor avantaje pe care le implica acest fenomen. Avantajele somajului sunt corelate cu urmatoarele aspecte:

- Determinarea salariatilor sa caute servicii mai bune, mai sigure, care cer o calificare superioara, ceea ce poate fi indus in incitarea spre perfectionare cu consecintele corespunzatoare asupra cresterii randamentului muncii;

- Crearea de mana de lucru mobila si adaptabila la cerintele impuse de modificarile activitatii economice, ceea ce contribuie la o eficienta mai mare in alocarea resurselor pe termen scurt si la o crestere economica mai rapida pe termen lung;

In concluzie, daca pe de o parte, se iau in considerare costurile, iar pe de alta parte, avantajele fenomenului somaj, pe termen lung rezultatul apare categoric negativ deoarece costurile depasesc cu mult beneficiile, atat in cazul celor direct implicati cat si al economiei si societatii in ansamblu.

3. Intensitatea somajului. Intensitatea somajului este o caracteristica ce se impune atentiei. Ea presupune fie incetarea totala a activitatii, fie diminuarea sa insotita de scaderea remunerarii. In functie de aceasta, se poate distinge:

Somajul total, care presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii;

Somajul partial, care consta in diminuarea activitatii depuse de o persoana in special prin reducerea duratei saptamanii de lucru sub cea legala cu scaderea remunerarii;

Somajul deghizat, specific mai ales tarilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate aparenta, cu o eficienta (productivitate) mica, dar este intalnit si in tarile est-europene, inclusiv in Romania la niveluri apreciabile;

Statistic vorbind, se constata doua tendinte principale. Pe de o parte de-a lungul unei perioade de aproximativ 10 ani exista o tendinta ondulatorie a somajului in functie de variatiile conjuncturii. Atunci cand trendul sau mersul precumpanitor al economiei este ascendent, somajul are tendinta sa scada. In conditiile in care trendul este descendent, somajul are tendinta de a creste. In urma crizei energetice declansate in anii ’73-’74, economia mondiala a intrat intr-o faza ascendenta de lunga durata care, dupa unele indicii, se apropie de sfarsitul ei. De-a lungul acestei perioade s-a constat o crestere a volumului somajului si implicit a ratei somajului. In ultimii ani somajul s-a plafonat, iar in unele cazuri a scazut ca urmare a unui inceput de relansare a economiei intr-o faza noua, ascendenta indelungata. Principala sursa a acestei cresteri de durata a somajului se gaseste in restructurarea economiei pe calea trecerii ei la noi ramuri sau subramuri. Pe de alta parte sporirea somajului are limite, el nu creste permanent si nu depaseste anumite proportii. Aparitia somajului, mentinerea si modificarea intensitatii lui sunt aspecte ce pot fi intelese numai in legatura cu sistemul real al economiei de piata. In plus este necesar sa ne amintim ca mecanismele pietei muncii se afla sub incidenta a numeroase alte imprejurari, nu doar sub cea a celor strict economice. Ca un flux macrosocial global, somajul este generat de cauze ce tin de situatia economica a utilizatorilor, pe de o parte, si de statutul social al ofertantilor de munca, pe de alta parte.

In primul rand, ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatii social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate. In al doilea rand, solicitarile suplimentare de munca ale noilor generatii ce au ajuns la varsta legala de munca nu pot fi onorate de utilizatorii de munca. Tanara generatie intampina greutati in gasirea locurilor de munca din mai multe motive subiective sau obiective: neconcordanta pregatirii ei profesionale cu nevoile si exigentele impuse de activitate economico-sociala; retinerile unor agenti economici, producatori in a angaja tineri fara experienta in munca, fara sa-si fi insusit disciplina muncii. In al treilea rand, somajul apare, se suplimenteaza si ca urmare a solicitarilor de locuri de munca din partea unor persoane incadrate in varsta a doua, care se decid sa-si ofere munca lor pe piata. Unele dintre aceste persoane nu au lucrat pana in momentul respectiv, altele au intrerupt activitatea pe o perioada relativ indelungata. Oricum, atat unele, cat si celelalte persoane se decid sa-si schimbe statutul social din neangajat in angajat. La acest proces se poate adauga si cel al deschiderii unor afaceri pe cont propriu.

4. Structura somajului. Structura somajului sau componentele acestuia, este data prin clasificarea somerilor dupa diferite criterii: domeniul in care au lucrat, nivelul calificarii, categoria socio-profesionala careia ii apartin, ramurile de activitate din care provin, sex, categorii de varsta, rasa[11]. In ultimele decenii se acorda foarte mare atentie studierii structurii somajului pe sexe si categorii de varsta. Se releva astfel ca femeile sunt mai afectate de somaj decat barbatii, de asemenea si tinerii pana la 25 ani si varstnicii de peste 50 ani in raport cu restul populatiei active. Pe plan mondial somajul are tendinta sa se agraveze in ultimii ani. Acest lucru este evident si in tarile din estul si centrul Europei, dintre acestea remarcandu-se Polonia cu peste 2 milioane someri. In cadrul structurii somajului, ca urmare a importantelor restructurari din economie si a ponderii relativ ridicate a persoanelor feminine active, se inregistreaza o presiune a ofertei asupra cererii de forta de munca feminina si cresterea numarului de someri in randul femeilor. Desi nivelul de pregatire scolara si profesionala al femeilor este apropiat de cel al barbatilor se constata o pondere mai ridicata a somajului feminin fata de rata medie a somajului, urmare a restructurarii unor someri in care forta de munca feminina este predominanta si a comportamentului discriminatoriu manifestat de unii patroni la angajarea persoanelor de sex feminin. Somajul afecteaza in mai mare masura persoanele de sex feminin din grupa de varsta de 50 ani si peste (datorita procesului mai lent de recalificare si reintegrare profesionala a populatiei varstnice in general si a celei feminine in special) si in oarecare masura pe cele din grupa de varsta 20-25 de ani (datorita dificultatilor in angajarea tinerelor absolvente).

Pentru realizarea unui echilibru a cererii cu oferta de forta de munca feminina, obiectivul principal al politicii de ocupare a fortei de munca feminine in conditiile tranzitiei la economia de piata il poate constitui pe de o parte, promovarea unei politici adecvate de ocupare si antrenare in activitatile economico-sociale a femeilor, realizarea unei protectii sociale reale a acestora in conditii de egalitate a sanselor, iar pe de alta parte, crearea conditiilor favorabile realizarii functiilor complexe pe care femeia le indeplineste in familie si in societate. Pentru realizarea acestui obiectiv ce priveste piata fortei de munca feminine ar fi utila elaborarea unui program de ocupare a fortei de munca feminine care sa fie integrat in programul global de ocupare a fortei de munca si corelat cu obiectivele procesului de restructurare din economie si care sa contina masuri de stopare a somajului in randul femeilor si de orientare profesionala a acestora.

Romania se confrunta si cu fenomene negative care constau in aceea ca o parte a populatiei apte de munca nu este inregistrata la categoria someri si lucreaza in conditii asa-zise „la negru”. Luand in considerare structura populatiei ocupate, pe masura ce procesul de restructurare si privatizare mai ales prin, inca posibile, metode de „inchidere” si „lichidare”, va continua, putem constata cu usurinta ca in perioada urmatoare este posibil sa asistam la ingrosarea randurilor somerilor, atat prin accelerarea procesului de privatizare in industrie, constructii, transport cat si prin posibila reconsiderare a punctului de vedere in legatura cu fostele I.A.S. Analizand datele privind populatia ocupata, numarul somerilor, al pensionarilor si al populatiei neocupate, constatam ca in prezent la un salariat revin mai mult de doua persoane care nu desfasoara o activitate organizata, pe baza de contract sau conventie sociala de munca. De aceea, acestui proces al somajului trebuie sa i se acorde o atentie deosebita prin elaborarea si punerea in practica, cu maximum de urgenta, a unor programe de reconversie profesionala, asa incat sa se realizeze un transfer al fortei de munca ce va fi disponibilizata in procesul de restructurare in unele unitati comerciale in loc de trecerea imediata in somaj.

Se poate constata ca in randul somerilor predomina unele categorii cum ar fi: tineretul, femeile si chiar o parte din forta de munca cu calificare superioara. In cele mai multe cazuri o serie de specialisti care au fost disponibilizati sau care au devenit nemultumiti de activitatile si veniturile obtinute au plecat si isi desfasoara activitatea in strainatate. Multi dintre medici, ingineri, cercetatori, specialisti in domeniul lingvisticii lucreaza acum in tari occidentale, creand mari dificultati economiei romane care in scurt timp va resimti lipsa unor specialisti din cei mentionati mai sus. Credem ca masurile de reforma ale economiei nationale, de restructurare, trebuie sa aiba in vedere si crearea de locuri pentru specialistii de inalta calificare. In caz contrar, urmand exemplul unora care si-au gasit o mai buna realizare, tot mai multi vor pleca in strainatate, iar dupa scurt timp economia va trebui sa gaseasca inlocuitori care vor costa mai mult, comparativ cu eforturile de moment pentru a-i mentine pe cei existenti la locurile de munca. In alta ordine de idei, trebuie subliniat si faptul ca bugetul asigurarilor sociale de stat nu va putea colecta veniturile necesare pentru plata pensiilor si ajutoarelor de somaj pentru un numar mare de persoane, ceea ce impune cu necesitate gasirea surselor necesare prin masuri care sa poata deveni afective[12].