Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Arhitectura Croatiei intre socialism si noua traditie

Arhitectura constructii




Arhitectura Croatiei între socialism si noua traditie

            În 1945 Croatia devine o parte a lumii comuniste în timpul perioadei maturitătii cultului personalitătii.

            Legată direct de URSS, Jugoslavia si-a schimbat direct economia, politica în functie de noua ordine instalată revolutionar. Această influentă directă si fortată a URSS impusă în politică si ideologie a întârziat doar în ultimii trei ani. După Rezolutia Cominformului din 1948 încep alte schimbări. Tito o rupe cu Stalin si influenta sovietică devine indezirabilă. Ideologia socialismului s-a schimbat treptat si conceptul autoguvernării se instalează treptat. Astfel moartea lui Stalin în 1953 nu a avut nici o influentă serioasă în Croatia.




            Înainte de a începe discutarea problemelor arhitecturii în perioada 1945-1953 este necesar să se aibă în vedere circumstantele culturale si economice în care această arhitectură a fost creată. S-a început cu reconstructia de după război si constructia a început cu ridicarea de apartamente, scoli, case de cultură, baze sportive si clădiri administrtive si de conducere ale noilor autorităti si ale partidului comunist pe de o parte si a marilor planuri industriale pe de altă parte. Statul a fost singurul investitor. Nationalizarea si confiscarea propretătilor a fost extinsă în toată tara. Aceasta înseamnă că initiativa privată a fost redusă la minimum. Introducerea normelor pentru planurile principale ale caselor a dus contextul construirii clădirilor de locuit. Planul cincinal al statului a fost dominat de constructia în spatiu si de ceea ce îl contine. Clădirea este mai importantă decât arhitectura. Au fost numere si rezultate asa cum s-a cerut, iar arhietctii au fost împinsi în subsol. În procesul de centralizare s-au planificat corpuri care doar în jumătate din cazuri au fost împărtite în unităti mai mici si mai efective. Individualitatea a fost sistematic represată.

            Simtirea activitătii culturale si expresiei artistice a fost dominată de ideea satisfacerii nevoilor cultural determinate ideologic si repetat ale maselor populare si în special în pictură si sculptură, de glorificare a revolutiei si a muncii, îndelung studiate pentru a nu fi influentate de către Vestul decadent.

            În Jugoslavia, si desigur si în Croatia, un punct de turnură a fost marcat de Congresul scriitorilorî în Liubliana (Slovenia) în 1952. La acest Congres scriitorul Miroslav Krleza a avut un discurs notabil în care a atacat re 222e44c alismul socialist în artă. Oricum munca grupului "Exat 52" în Zagreb (grup de pictori0 a produs curentul creatiei si încrederii în munca artistică croată. Acesta a fost sfârsitul realismului socialist în Croatia, care nu a avut de fapt niciodată rădăcini foarte adânci .

            Cercetările de după război

            Războiul distrugător si noile formulări ale nevoilor sociale au conditionat dimensiunea noilor constructii si munca arhitectilor. Dimensiunile distrugerilor provocate de război în orasele croate nu au fost foarte mari, exceptând Zadar, care a fost în majoritate bombardat. Mai mult au avut de suferit orasele mai mici. Clădirile de prestigiu ale guvernului, la nivel local si national,nu au fost în întregime distruse, decât într-o anumită măsură, deci au fost reconstruite. Centralizarea dictată de guvern privind clădirile a fost în special pentru Belgrad, capitala Jugoslaviei. Curentul constructiei a fost îndreptat în special către blocurile de locuit în orase si către micile case de locuit în micile orase care au suferit în timpul războiului. Pe locul al doilea vin scolile si casele de cultură în locurile mai mici, centrele pentru cooperative în sate si noile centre sociale si ideologice care se presupunea că în timp vor relua locul bisericilor. Se prevedea ca cinematografele si bazele sportive în centrele mai mari să acopere nevoile sociale, cu noile planuri industriale, catedrale ale muncii, făcând totul pentru prosperitatea economică.

            Chipuri ale arhitecturii croate imediat după război

            Arhitectura croată a intrat în perioada realismului socialist cu principii foarte bine definite ale arhitecturii moderne care de altfel s-au dezvoltat bine în practică "managementul- constructiei industriale nu a fost depăsit de situatie. Practic, solutiile orientate către sarcinile impuse de planuri au fost mai importante decât creativitatea... Un număr de planuri de înaltă calitate nu au fost puse în practică". Aceasta a fost cauza discontinuitătii în creativitatea arhitecturală. Pe de o parte, unul dintre motive au fost  schimbările revolutionare, iar pe de altă parte un alt motiv a fost lipsa totală a gândirii teoretice si critice. Dezvoltarea a fost caracterizată de salturi, si nu a fost evolutivă, si de aici aparitia si reaparitia erorilor.

            Este important că în ciuda presiunii puternice ideologice, rolul individual al arhitectilor care au avut prin participarea lor în revolutia câstigată o pozitie social puternică, au făcut ca gradual să se afirme curente pozitive ale cercetării de dinainte de război ale arhitecturii croate. Astfel, profesorul A. Mohorovicic, pune bazele conceptuale ale noii arhitecturi spunând că " monumentalitatea contemporană derivă din puterea maselor muncitoresti si nu din distantarea claselor opozitie, si în acord cu aceasta, formele arhitecturii contemporane de asemenea va fi nouă, derivând din realitatea relatiilor sociale exprimate prin noile statici si noul material... Teza pentru îngustarea functionalismului tehnic este ...(unsustainable)... Aici nu este si nu poate fi loc pentru elementele istorice în arhitectura contemporană... aceasta este în esenta sa, o expresie a primitivismului si a fost condamnat ca orice eclectism de a fi un model fără absolut nici o valoare". Teoretic el a respins social realism neoclasicismul si a încercat să modifice functionalismul. Acesta a fost confirmat de N. Segvic, care în deschidere cărtii de către J. M. Richards "Arhitectura modernă" care a fost tradusă în Zagreb în 1955, spunea că contributia lor a fost " o cercetare largă metodică cu o înlăturare a doxtrinariului, a punctelor de vedere constructivist sau functionalist... acesta este astăzi baza ideilor noastre arhitecturale".



            Privind clădirile cele mai importante ce au fost construite în perioada 1945-1953 nu este dificil a întelege pe arh. N. Secvic, un activ participant în această perioadă, care, în 1986, arătând la expozitia "Arhitectura în Croatia, 1945-1985" numita "perioadă eroică" în arhitectura croată consideră că aceasta a fost perioada transformării sociale pe care arhitectii aripei de stânga au insistat încă dinainte de război. Trebuie arătate patru exeple caracteristice în care esteticul funionalist predomină, considerându-le cruciale pentru întelegerea arhitecturii perioadei acesteia.

            Pe primul loc se situează clădirea de locuit în Bilice( de D. Boltar, J. Seissel, M. Milicic, 1945) în care alternează elemente vernaculare, elemente ale arhitecturii moderne arătând calea către o nouă calitate a clădirilor de locuit. Aceasta a fost o casă simplă cu un plan mare. în care s-a folosit piatra, materialul local pentru constructie. Al doilea exemplu a fost Casa Natională în Metkovic ( de A. Freudenreich, 1947 ) în care încă o dată s-a folosit piatra, dar de o calitate mai bună. Cu o măsură moderată pentru a face impresie Freudenreich îsi urmăreste desenele dinainte de război, fără a lua în discutie pseudomonumentalitatea oricum el a folosit un rând de coloane cu portice. Clădirea de locuit din Delnice indică ceva din semnele unitătilor mai mici pentru casele colective, pe care Plonic le-a studiat folosind elemente formale ale comunitătii locale, retinând în acelasi timp claritatea liniei, a planului general functionalist. Dacă adăugăm aceasta clădirii Camerei Consiliului separat Municipal, vechiul Comitet al Poporului Orasului ( Consiliul Popular) (de H. Markovina si B. Pervan, 1951) în care se revede respectul pentru postulatele functionalismului si elemente apartinând lui Le Corbusier. Acesta a fost deasemenea nu de a merge pe calea către monumentalul pseudo-clasicism ci de a mentine ultimele principii.

            Arhitectura de locuit

            Se pot mentiona un număr de clădiri interesante ale acestei perioade. Dacă se începe cu clădirile pentru locuire comună, se vor arăta câteva blocuri de locuit Paljane/Vrbik (de Z. Neuman, M. Kauzlari si V. Potocnpak, 1946) care au fost construite după mmatricea functionalismului urbanist cu forme simple dar moderne, cu planuri generale acceptabile pentru apartamente, si care au dezvoltat orasul Zagreb către sud. Către nord, aceste clădiri au fost construite de-a lungul uneia dintre cele mai importante linii în Zagreb, cea care acoperă directia Est-Vest, cum au fost Consiliul Poporului (Popular) al comunei Truje (de către N. Segvic, 1947). Aceasta a fost o clădire simplă ascetică. A fost modelată cu modele discrete si ferestre către nord si cu balcoane pe fatada sudică. La parter au fost deschise magazine. Constructia a fost făcută în traditia scolii din Zagreb. La sfârsitul acestei perioade Ivo Gersic a proiectat pe aceeasi stradă o clădire în formă uzuală (executată în 1952) cu exteriorul exprimând cercetările pentru spatiul disponibil locuintelor care au fost rezultatul sărăciei si administrării restrictive a caselor acelor ani. Intrarea se face într-o cameră a apartamentului dintr-un coridor deschis care apare ca un canal orizontal de-a lungul fatadei. În ciuda sărăciei, elementele expresive ale formei, ale functionalismului modificat, nu au derivat în întregime din functie.

            Apartamentul construit de Iblerov( Z. Vrkejan, 1948) s-a remarcat printr-o valoare specială: prin material si prin prezentarea formală a fatadei si a functionalitătii întregului plan, s-a prezentat într-o legătură neîntreruptă cu arhitectura dinainte de război a blocurilor de locuit.

            Printre altele , aceste apartamente vorbes despre păstrarea valorilor si despre continuarea traditiei arhitecturii din perioada premergătoare războiului, un mare număr al clădirilor de locuit au urmat monotonia simplă si mase simplu clădite ce au fost adesea o nivelare a arhitecturii.

            "Monotonia uniformă a clădirilor de locuit... este rezultatul... confuziei spirituale apărute după severa traumă ideologică... si normele legale si standardizarea claselor a rezultat în existenta creată, fără teorie sau criticism... rigide... mase uniform clădite "( Domljan 1969, în: Segvic 1992, p. 93-94)

            " În Croatia ideologia comunistă nu a păsit niciodată peste marginea pragului rezidential". Curând, în 1953 de fapt, s-a produs o miscare puternică în arhitectura pentru locuinte, si clădirile de locuit ale marelui Le Corbish cu duble apartamente au apărut.

            Munca arhitectului I. Vitic a fost foarte interesantă în această perioadă. El nu si-a părăsit niciodată modalitatea proprie de expresie, care poate fi însumată în fraza functionalismului estetic. Aceasta s-a regăsit în casa familială(1945) sau în planul pentru Clubul Vâslasilor(pentru vâslit) din Zagreb(1947) în }coala S. Motovulj în Sibernik(1947-1950) pe care el a construit-o în centrul istoric ,prevăzută  / cu arcuri de piatră care sunt în contrast cu peretele de sticlă. Această scoală este în întregime un exemplu neasteptat pentru oportunitătile pentru a reusi si expresia la sfârsitul anilor ă40. Oricum, rămâne pentru Rasico în 1953 si scoala sa în Strada Mesiceva în Zagreb ce urmează calea impusă de către avant-garda rusească si care deschide drum pentru mai multe facilitătieducationale decât s-au pregătit să urmeze.



            Clădiri Economice, Culturale, Sportive, Publice

            Printre clădirile cele mai interesante si valoroase ale acestei perioade, putem mentiona în partea nouă a Zagrebului, Expozitia construită de către M. Haberle, în 1948. Muzeul Tehnic ocupă astăzi această clădire, ce a servit până de curând ca sală de Congrese a Partidului. Construită în lemn, cu planul central rotund, în două unghiuri dintre care cel vestic este mai înalt si cel nordic mai scund, incluzând o structură dinamică si diversă a deschiderilor, acoperă într-un sens formal vechea clădire a expozitiei, si este realizarea supremă a acestui tip de arhitectură. Nici măcar în detalii nu se observa vreo urmă a realismului socialist. Este un bun exemplu al continuitătii gândirii moderne.

            Bazele sportive reprezintă un alt centru de interes pentru oficialitătile noi. Pentru excelenta sa calitate, Stadionul Dinamo din Zagreb se distinge în Maksimir (de V. Turino, F. Neidhart si E. Ehrlich, 1946-1954) a fost proiectat în acord cu criteriile lui Le Corbusier. Este notabil functionalismul său estetic.

            Nu trebuiesc uitate o serie de fabrici ridicate de arhitecti buni, dar care nu au vreo formă bogată sau de vre-un estetism special, au fost construite cu o atentie specială, dar au demonstrat legătura directă cu tehnologia productiei si constructiei. Interesul particular cel poate prezenta fabrica de electronice în Zagreb ( de S. Gombos si M. Kauzlarik, 1949), Jugokeromika ( de I. Vitic) si fabrica fotokeramika(de B. Milic) si fabrica de bumbac Dalmatica în Liuj( de L. Harvat, 1947-1953).

            Centrele cooperativelor au fost clădirile cele mai urâte. Ele nu au fost construite la scara întregii tării, dar acolo unde au fost inserate, au arătat defectele planificării de stat. Aceste clădiri nu si-au trăit niciodată rolul lor ideologic si au fost gradual transformate în mici magazine sătesti sau în clădiri administrative.

            Concursurile

            Arhitectii croati au luat primele premii la marile concursuri pentru clădirile de stat si partid în Belgrad si Liubliana. În competitia pentru clădirea guvernului si presedentiei în Belgrad, premiul întâi a fost luat de V. Potocnjak, Z. Neuman si A. Ulrich. Ei au făcut design pentru orientarea clară a functionalismului evocând o pozitie a tuturor celor care au asteptat un alt punct de vedere, de altfel în competitie a fost accentuat că se asteaptă o expresie arhitecturală a ideei paralele cu sistemul social. În acelasi an M. Kauzlorik a avut premiu I pentru Hotelul Belgrad fără să renunte la ideile moderniste. La fel, J. Neichardt si B. Simcik a avut al doilea îremiu în competitia pentru Parlamentul PR Slovenia în Liubliana, arătând prin volume de cristal două corpuri arhitecturale înclinate, exprimarea sa în arhitectură. Mai multe planuri pentru hotelurile în Plitvicoe arată relatia instabilă a modernismului si formelor vernaculare, cu respectul absolut pentru mediu.

            Concluzii

            Arhitectura croată în perioada stalinismului a ocupat un loc între realismul socialist si noua traditie, cu specificare că "noua traditie" nu este identic ca termen cu cel folosit de H. R. Hitchock în 1929. În Croatia, noua traditie a fost creată si s-a bazat pe arhitectura modernă din perioada dinaintea războiului, care a respectat toate premisele teoretice ale miscării moderne în arhitectură, dar păstrând identitatea locală si creatiile proprii ale fiecăruia. S-a arătat că " nu a fost doar o idee proclamată aceea de a fi purtător si garantia creativitătii, dar si păstrarea climatului stabil spiritual si dorinta de a-l înfătisa". Asa s-a fondat în Croatia noua traditie. Realismul socialist a avut o influentă prin presiunile ideologice, prin colectivizarea procesului de proiectare, prin puterea politicii a noii perioade de a fi monumentalizată si de a satisface noile cerinte sociale. Datorită generatiei arhitectilor aripii de stânga, care au luat parte activă la revolutie si au avut o pozitie politică exprimată, arhitectura în Croatia poate lua un alt drum. diferit de a-l celorlalte arte din aceasta perioadă. Arhitectura croată a condus, împreună ca nivelul teoretic si un număr sigur de cercetări actuale să satisfacă o parte din punctele monumentalismului, aceasta a fost exprimată de S. Gideon în cooperare cu F. Leger si J. L. Sert că " poporul vrea clădiri care să le reprezinte viata lor socială si comun, si care în acelasi timp să aibă mai mult decât functionalitate( Frompton, 1992, p.22). " Acolo a fost deasemenea puterea continuitătii creativitătii arhitecturale asupra doctrinelor realismului socialist să fie capabile să înfrângă, mai mult decât ce a derivat din constelatia politică a unui alt ethos, a unui alt pământ. Conform celor mai bune exemple ale arhitecturii croate în perioada stalinismului nu s-au arătat deviatiile formale ale monumentalitătii sau brutalitatea crudă a nevoilor satisfactilor elementare, dar s-a continuat dezvoltarea arhitecturii croate de calitate superioară, până în zilele noastre".

            Concluzii.



Viata politică este indisolubil legată de viata culturală, si atunci când intelectualii nu intră în politică pentru a o influenta, viata politică modelează de multe ori viata culturală si conditiile în care aceasta se desfăsoară.

În perioada unui regim autoritar sau totalitar, politicul devine direct comanditar si beneficiar al vietii culturale. Această presiune, se exercită direct prin intermediul structurilor institutionale, controlate de puterea politică, sau indirect prin amenintaer sau persuasiune. În primul caz se efectuează un control asupra grupului de intelectuali, luati în grup de interese, iar în cazul al doilea presiunea se exercită asupra individului, căruia i se sugerează ce si cum să creeze, răzvrătitului putând să i se ia locul de muncă, libertatea, casa, etc.

Toate aceste schimbări au loc în tările Europei de Est, după împărtirea zonelor de influentă si comunizarea Europei de Est. Ca urmare a jocurilor diplomatice si a prestigiului câstigat de URSS după cel de-al doilea război mondial, România alături de celelalte tări estice, vor forma acum asa-numitul "lagăr socialist". Noul regim instaurat o dată cu guvernul Petru Groza la 6 martie 1945, va aduce o altă ordine, o altă modalitate de conducere a tării, alte institutii, toate după modelul Uniunii Sovietice. Răsturnarea partidelor politice, abruptele modificări în rândul grupurilor sociale (prin industrializare, nationalizare, reformă agrară si mai apoi cooperativizare), impunerea de noi valori culturale, toate au adus la disfunctionalităti si anomalii, întârzierii ale refacerii economiei, dezorientare politică, etc.

Toate efectele introducerii regimurilor comuniste au fost discutate până acum de nenumărate ori. Interesantă este politica culturală în România după 1945. La început, din inertie dar si din nevoie se păstrează ideile si intelectualii perioadei interbeice. După 1947, odată cu clara distantare a URSS de vechii săi aliati din timpul războiului, presiunea sovietică în spatiul Europei de Est a crescut. Din acest moment până în 1956 asistăm la o sovietizare intensă mai ales a vietii culturale. După acest moment începe o destindere pe plan politic, si deci si cultural. Treptat, creatiile ce trebuiau să fie o adulatie a URSS, devine creatii închinate PCR si conducătorului său. Un element nou al vietii culturale devine nationalismul accentuat si reevaluarea sau descoperirea de mituri istorice.

Ceea ce se întâmplă în România mai ales pe plan arhitectural, este un import de idei sovietice, la mai mult, o punere a lor în practică. Rezultatele au fost imediate: Casa Scânteii, Stadionul Dinamo, fabrici, uzine, cartiere muncitoresti, noi case culturale, teatre, hidrocentrale, toate ridicate într-un timp foarte scurt, ca urmare a necesitătii îndeplinirii planurilor cincinale, dar si a dorintei Moscovei.

Sustinerea financiară, specialisti, materiale au venit direct de la Moscova, si în timpul cel mai scurt au fost construite numeroase edificii. Atunci când nu veneau arhitectii sovietici în România, erau trimisi arhitectii români la specializare, în vizită în URSS. Arhitectii români au fost organizati după modelul sovietic în institute de cercetare: C.S.C.A.S., I.S.P.R.O.R., etc.

Toate aceste planuri noi, idei de sistematizare, îsi au originile în discursurile lui Marx, Engels si Lenin, dar au fost puse în practică de initiativa lui Stalin, care trebuind să demonstreze încă o dată că tot ceea ce este în Occident, este deja decadent si depăsit de noile descoperiri si realizări sovietice.

Arhitectura stalinistă, atât de pregnant triumfalistă, vine să modifice spatiul public. "Zgârie - norii" Stalinisti, metroul, Expozitia Realizărilor Economiei Nationale, marile lucrări de inginerie, imobilele cu apartamentele de locuit, toate voiau să exprime prin decoratii, plan, prezentare, materiale folosite, că viata în URSS este luminoasă si plină de avânt.

Arhitectura trebuia să fie o dovadă vie a reusitei sistemului comunist în general si a celui sovietic în special.

Toate acest idei au fost implantate si în celelalte tări estice, unde au fost aplicate mai mult sau mai putin, în functie de particularitatea fiecăruia. Fie afinitătile slave, fie antirusismul acestora, fie spiritul critic mai accentuat în rândul intelectualilor sau pregătirea de altă natură a arhitectilor, au dus la copierea mai mult sau mai putin a modelului sovietic si păstrarea valorilor si spiritului national. Acestea au fost influentate si de importanta pe care o acordă URSS fiecărei tări în cadrul sistemului său defensiv. Controlul sau interesul URSS au fost decisive pentru viata politică dar si culturală a acestor tări mici aflate la intersectia  Occidentului cu Orientul.










Document Info


Accesari: 1132
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )