Introducere

Auditul energetic al cladirilor existente reprezinta activitatea de identificare a solutiilor tehnice de reabilitare si/sau modernizare energetica a cladirilor si instalatiilor aferente acestora, pe baza caracteristicilor reale ale sistemului constructie - instalatie de utilizare a energiei termice, precum si optimizarea solutiilor tehnice prin analiza eficientei economice a acestora.

Auditul energetic se efectueaza de catre auditori energetici atestati, cu pregatire tehnica in domeniul termotehnicii constructiilor si instalatiilor si echipamentelor energetice in constructii si reprezinta o etapa obligatorie de pregatire a proiectului de modernizare energetica a cladirii.

Realizarea auditului energetic al unei cla 14514n1316o diri existente presupune:

evaluarea performantelor energetice ale cladirii supuse auditului energetic,
identificarea masurilor de modernizare energetica ale cladirii supuse auditului energetic,
intocmirea raportului de audit energetic.

Promovarea unei Directive Europene asupra eficacitatii energetice a cladirilor a fost sustinuta cu argumente solide care au avut în vedere pe de o parte situatia concreta privind particularitatile fondului construit (în cladirile de locuit si tertiare) din tarile membre ale Comunitatii Europene, în ceea ce priveste consumurile energetice, emisiile de gaze precum si gradul de dependenta energetica a Comunitatii Europene de tari din afara comunitatii si, toate acestea analizate prin prisma disponibilitatii voluntare în luarea de masuri pentru cresterea eficacitatii energetice.
Câteva dintre argumentele aduse au fost:

Europa este puternic dependenta de surse de energie neeuropene - 50 % în prezent; >70 % în 2030, în cazul mentinerii actualei evolutii. Rezulta deci un întreg lant de obstacole care contribuie la limitarea autonomiei în dezvoltare;
Utilizarea pe scara larga a unor solutii aparent economice de producere a agentilor termici cu degajari nocive cu influenta asupra efectului de sera conduc la imposibilitatea respectarii prevederilor din protocolul de la Kioto în ceea ce priveste dezvoltarea durabila;
O privire de ansamlu asupra politicii energetice europene, respectiv asupra strategiilor energetice ale tarilor membre ale Comuniunii Europene, releva faptul ca posibilitatile de crestere a resurselor, respectiv a productiei de energie sunt destul de mici. Dar analizele efectuate asupra consumurilor de energie, la nivel global au pus în evidenta un fapt destul de interesant si anume: sectorul cladirilor de locuit si a celor social-culturale absorb mai mult de 40 % din consumul global de energie. În consecinta, este necesara o identificare a cauzelor care genereaza asemenea consumuri si ulterior identificarea solutiilor de reducere a acestora. Diverse studii realizate au evidentiat faptul ca solutii tehnologice recente permit reducerea cu 20 % a acestor consumuri în urmatorii 10 ani;
O analiza atenta asupra masurilor aplicate în scopul stimularii eficacitatii energetice nu au avut finalitatea scontata, efectele acestora fiind prea putin vizibile si numai în cazul unde au existat resurse financiare adecvate.

În concordanta cu demersurile Uniunii Europene pentru o legislatie comuna statelor membre, Parlamentul si Consiliul European au decis includerea problematicii eficientei consumului de energie în cladiri intr-o reglementare unica care sa asigure un cadru comun pentru îmbunatatirea performantei energetice a cladirilor si echipamentelor aferente. Elaborarea acestei directive s-a dovedit a fi absolute necesara deoarece s-a constatat ca 40% din consumul final de energie în Uniunea Europeana, cu tendinta de crestere în ultimii ani, se înregistreaza în sectorul rezidential si tertiar. În acelasi timp, cel mai mare potential de reducere a consumurilor de energie pe termen scurt si mediu,cca 22% pâna în anul 2010, sa afla la nivelul fondului existent al cladirilor.

Scopul directivei CE 91/2002, intrata în vigoare la 04.01.2003, este sa contribuie la elaborarea unui cadru legislative armonios si omogen privind consumul de energie al cladirilor. Documentul urmareste sporirea performantie energetice a cladirilor din UE, luând în considerare parametrii climatice exteriori si conditiile locale împreuna cu cerintele climatului interior si costul exploatarii.

Data fiind ponderea importanta a cladirilor în consumul total de energie si în mod special în consumul energiei termice, s-a considerat necesar ca legislatia în domeniu sa fie completata cu o serie de legi care privesc direct sectorul constructiilor. Primele acte normative au avut în vedere reglementari privind proiectarea si executia constructiilor noi, pentru a nu creste fondul de cladiri cu caracteristici termofizice necorespunzatoare, dar ulterior în concordanta cu cerintele Uniunii Europene de aliniere la standardele în domeniu, a fost elaborate un pachet de acte normative care sa ssprijine activitatea de reabilitare energetica a constructiilor. Principalele documente care vizeaza consumul de energie în cladiri se pot clasifica în reglementari cadru care stabilesc directiile de actiune si reglementari specifice care permit realizarea obiectivelor.

Legislatia cadru cuprinde:

Legea 10/1995 privind calitatea în constructii care stabileste cerintele ce trebuie urmarite în proiectarea, executia si exploatarea constructiilor. Acesta este completata de normativul NP 057-02 cu reglementarile referitoare la proiectarea cladirilor de locuinte. Normativul face referinta în mod special la cele sase cerinte obligarorii care trebuie indeplinite de cladire pe întreaga durata de existenta a constructiei si anume: rezistenta si stabilitate; rezistenta în exploatare, siguranta la foc; igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului; izolarea termica si higrofuga si economia de energie; protectia împotriva zgomotului. Normativul indica conditiile minime pe care trebuie sa le îndeplineasca o cladire de locuit priveind confortu termic, acustic si luminos precum si nivelul de performanta privind calitatea apei, poluarea si protectia mediului.

Legea 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei precizeaza ca politica nationala de utilizare eficienta a energiei este parte integranta a politicii energetice a statului.

Legea 325/2002 pentru aprobarea OG 29/2000 privind reabilitarea termica a fondului construit existent si stimularea economisirii energiei termice.

Legea 211/2003 pentru aprobarea OUG174/2002 privind instituirea masurilor speciale pentru reabilitarea termica a unor cladiri de locuit multietajate împreuna cu Normele metodologice de aplicare a Legii 211/2003 aprobate prin HG nr.1070 din 11.09.2003.

Legea 372/2005, privind performanta energetica a cladirilor care are scopul de a promova cresteria performantei energetice a cladirilor, tinandu-se cont de conditiile climatice exterioare si de amplasament, de cerintele de temperatura interioara si de eficienta economica.
Legea stabileste conditii cu privire la:
a) cadrul general al metodologiei de calcul privind performanta energetica a cladirilor;
b) aplicarea cerintelor minime de performanta energetica la cladirile noi;
c) aplicarea cerintelor minime de performanta energetica la cladirile existente, supuse unor lucrari de modernizare;
d) certificarea energetica a cladirilor;
e) verificarea tehnica periodica a cazanelor si inspectarea sistemelor/instalatiilor de climatizare din cladiri si, in plus, evaluarea instalatiilor de incalzire la care cazanele sunt mai vechi de 15 ani.

Documentele care fac parte din legislatia specifica se adreseaza specialistilor din domeniu implicati in problematica consumurilor energetice in cladiri.
Acestea sunt acte normative, ghiduri si metodologii care stabilesc modalitati de calcul, valori normate ca si masuri propuse pentru imbunatatirea performantelor energetice ale cladirilor si instalatiilor din sectorul de locuinte si cel public. Cele mai importante reglementari sunt prezentate in continuare:

Normativul C 107/1-2005 "Normativ pentru calculul coeficientilor globali de izolare termica la cladiri de locuit";
Normativul C 107/2-2005 "Normativ pentru calculul coeficientilor globali de izolare termica la cladiri cu alta destinatie decat cele de locuit";
Normativul C 107/3-2005 "Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de constructie ale cladirilor de locuit";
Normativul C 107/4-2005 "Ghid pentru calculul performantelor termotehnice ale cladirilor de locuit";
Normativul C 107/5-2005 "normative privind calculul termotehnic al elementelor de construcitie in contact cu solul"
Normativul NP 047-2000 "Normativ pentru realizarea auditului energetic al cladirilor existente si al instalatiilor de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acestora";
Normativul NP 048-2000 "Normativ pentru expertizarea termica si energetica a cladirilor existente si a instalatiilor de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acestora";
Ghiduri pentru aplicarea normativelor NP 047, NP 048, NP 049
MC 001/1, 2, 3 - 2006 "Metodologie de calcul al performantei energetice a cladirilor"

Legislatia privind formarea profesionala a auditorilor energetici pentru cladiri

Activitatea de expertiza si auditare energetica se va efectua conform legii 325/2002, numai de persone fizice si juridice cu pregatire în domeniu si care poseda un certificate de atestare. Acesta specificatie este în concordanta cu reglementarea europeana 91/2002 care se refera la performanta si certificarea energetica a cladirilor.

Actele normative care reglementeaza modul în care se efectueaza atestarea auditorilor energetici pentru cladiri si instalatiile aferente acestora, sunt urmatoarele:

MP 017-02 "Metodologie privind atestarea auditorilor energetici pentru cladiri"

Ordinul MLPTL nr. 1850/2002 pentru aprobarea Reglementarii tehnice "Metodologie privind atestarea auditorilor energetici pentru cladiri"

Cuprinsul anexei
1. Generalitati
1.1 Scop
1.2 Domenii de aplicare
2. Documente conexe
3. Terminologie
4. Comisii de atestare a consultantilor energetici si a auditorilor energetici pentru cladiri
5. Cerinte si criterii de atestare, pregatire tehnica si profesionala necesara
6. Procedura de atestare a consultantilor si auditorilor energetici pentru cladiri, controlul activitatii de audit energetic al cladirilor, suspendarea si retragerea certificatului de atestare
7. Dispozitii finale, perioada de valabilitate si innoirea certificatului de atestare
Bibliografie
Anexe

Ordinul MLPTL 550/2003 pentru aprobarea reglementarii tehnice "Îndrumator pentru atestarea auditorilor energetici pentru cladiri si instalatii aferente"

CAPITOLUL I - Atestarea auditorilor energetici pentru cladiri si instalatiile aferente
CAPITOLUL II - Comisiile de examinare in vederea atestarii
CAPITOLUL III - Examinarea auditorilor energetici
CAPITOLULIV - Dispozitii comune
Anexa Nr. 1 - Cerere de atestare in calitate de auditor energetic pentru cladiri
Anexa Nr. 2 - Memoriu de activitate - model
Anexa Nr. 3 - Bibliografie
Anexa Nr. 4 - Certificat de atestare in calitate de auditor energetic pentru cladiri
Anexa Nr. 5 - Modele de stampile
Anexa Nr. 6 - Cerere de reinnoire a Certificatului de auditor energetic pentru cladiri

În functie de complexitatea activitatii pe care la vor desfasura, auditorii energetici se atesta pentru gradul I si gradul II, astfel :

Auditori energetici gradul I efectueaza:

expertiza energetica a cladirilor existente si instalatiilor de încalzire si apa calda de consum aferente acestora;

elaborarea documentatiei necesare eliberarii certificatului energetic al cladirii;

auditul energetic al cladirii existente si al instalatiilor termice aferente acestora.

Auditori energetici gradul II efectueaza numai:

expertiza energetica a cladirilor existente si instalatiilor de încalzire si apa calda de consum aferente acestora;

Temperatura: este o marime de stare, care arata gradul de încalzire sau de racire a unui mediu material. Se poate raporta la spatiu si timp , coordinate rectangulare, cilindrice sau sferice si se masoara în grade Celsius sau Kelvin:

-pentru mediul interior se noteaza cu T_i, în ⁰C sau ⁰K;

-pentru mediul exterior se noteaza cu T_e, în ⁰C sau ⁰K;

-pentru mediul interior neîncalzit se noteaza cu T_u, în ⁰C sau ⁰K;

Regim termic:în mod real, termperaturile mediului interior si ale mediului exterior variaza în timp; daca cel putin termperatura unui mediu este variabila se instituie regimul termic nestationar sau variabil.

Suprafete si linii izoterme: suprafetele unui mediu care au aceeasi valoare a temperaturii se numesc suprafete izoterme; Linille care unesc puncte cu aceeasi valoare a temperaturii se numesc linii izoterme.

Caldura:este o forma a energiei, care se propaga între medii sau zone ale unor medii de termperaturi diferite.

Marimi caracteristice transferului de caldura în regim stationar:

Cantitatea de caldura care se schimba între doua fete ale unui element de constructie cu temperaturile T₁si T_2,în m², de grosime d, în m, si conductivitate termica l, în W/mK, în timpul t, în secunde, data de relatia în (J sau Ws)

Fluxul termic este cantitatea de caldura schimbata în unitatea de timp, se masoara în J/s sau W;

Rezistenta termica defineste proprietatea mediilor prin care se peropaga caldura de a se opune acestei propagari. În cazul schimbului de caldura în cladiri, transferal de caldura are loc peri convectie, radiatie si conductie termica. Convectia si radiatia termica au loc între fluid si elemental de constructie, iar conductia termica are loc în mediu solid. Se masoara în m²K/W

Transmimitanta termica sau coeficientul de transfer termic "U" în W/m²K.

Coeficientul de cuplaj termic"L" al unei suprafete în W/K, reprezinta fluxul termic care se propaga printr-un element de constructie de arie A si rezistenta termica R pentru un gradient de temperatura de 1⁰C.

Coeficientul liniar de transfer termic y care tine seama de influenta unei punti termice liniare, fata de un calcul unidirectional al coeficientului de transfer termic.

Coeficientul punctual de transfer termic c, care tine seama de influenta unei punti termice punctuale fata de un calcul unidirectional al coeficientului de transfer termic.

Marimi caracteristice transferului de caldura în regim nestationar

Coeficientul de asimilare termica a unui material "s":, care semnifica cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui strat gros, cu suprafata de 1 m² cu un grad, se masoara în W/m²K

Coeficientul de asimilare termica a unei suprfete:S_j, care are semnificatia cantitatii de caldura necesara pentru a ridica temperature unei suprafete de 1 m² cu un grad în m²K/W

Difuzia termica a unui material "a":care are semnificatia fizica a unei viteze de raspândire a caldurii pe suprafata unui material în m²/s sau m²/h;

Viteza de propagare a caldurii în material "v":asimilat cu un semiplan infinit, în (m/s sau m/h);

Lungimea de unda a oscilatiei undei de temperatura în material"l": asimilata cu un semiplan infinit în m;

Grosimea stratului brustelor oscilatii"x₂", care reprezinta adincimea x₂, intr-un semiplan infinit, la care amplitudinea de oscilatie a undei de temperatura se reduce la jumatate, în m;

Timpul necesar undei de temperatura sa parcurga o adâncime x într-un material asimilat cu semiplanul infinitîn secundesau ore;

Indicele inertiei termice"D", care este o marime adimensionala si reda numarul de lungimi de unda pe care îl face oscilatia de temperatura în grosimea unui semiplan infinit.

Coeficientul de amortizare a amplitudinii oscilatiei temperaturii "u marime adimensionala, care este raportul între amplitudinea oscilatiei temperaturii de pe o fata a unui element de constructie supus unui flux termic variabil si amplitudinea de oscilatie a temperaturii pe fata opusa, în momentul în care fluxul se manifesta pe aceasta fata tot cu valoare maxima;

Coeficientul de defazaj "e reprezinta timpul dupa care un maxim de flux termic de pe o fata a unui element de constructie se resimte tot cu o valoare maxima, dar atenuata pe fata opusa, în h;

Indicele de masivitate termica"m":marime care reda legatura între indicele inertiei termice, capacitatea de acumulare termica si de amortizare a apmitudinii de ascilatie a temperaturii, marime adimensionala;

Marimi utilizate în calculul difuziei vaporilor de apa prin elementele de constructie în regim stationar

Fluxul termic este un flux cuplant. El este urmat de fluxul de vapori si de fluxul de aer. Difuzia vaporilor este cauzata de gradientul de presiune care exista între mediul mai cald, care poate fi mai bogat în vapori de apa, spre mediul mai rece care retine un volum mai mic de vapori de apa.

Caracteristicile aerului umed care intersecteaza domeniul difuziei:

Umiditatea absoluta "U_a", în g/m³, indica masa vaporilor de apa continuti la un moment dat si la o temperatura data, intr-un m³ de aer.

Umiditatea de saturatie "U_as", în g/m³ reprezinta masa maxima de vapori de apa, pe care o poate retine un m³ de aer la o temperatura data.

Umiditatea relativa j în "%", indica gradul de încarcare al aerului cu vapori de apa, în raport cu situatia limita de saturatie.

Presiune partiala a vaporilor de apa "p" în Pa, este presiunea pe care ar avea-o vaporii de apa continuti într-un m³ de aer

Presiunea de saturatie a vaporilor de apa "p_s",în Pa, este presiunea pe care ar avea-o vaporii de apa continuti într-un m³ de aer, care si-a atins concentratia de saturatie.

Temperatura de condens q_r", în ⁰C, este temperatura pâna la care trebuie racit volumul de aer, având o umiditate si o temperatura data, pentru a atinge nivelul de saturatie.

Alte marimi utilizate în domeniul difuziei vaporilor de apa:

Rezistenta la permeabilitate la vapori R_v,în m/s, a unui element de constructie stratificat;

Cantitatea de vapori Q_v, în Kg/litri, care strabate un element al anvelopei de arie A, cu rezistenta la permebilitate la vapori R_v, ce separa doua ambiante de presiune a vaporilor p₁ si p₂

În proiectarea higrotermica se utilizeaza sistemul international de unitati de masura ( SI ).

1 W = 1 J/s = 0,860 Kcal/h

1J = 1 W/s = 2,39 10⁴ Kcal

1 W/h = 3600 J = 0,860 Kcal

1 Kcal/h = 1,163 W = 1,163 J/s

Pentru conversia în calculul de difuzie a vaporilor de apa se pot utiliza relatiile de legatura:

pentru presiunea p:

1 mm Hg = 133,322 Pa

1 Pa = 7,50 10^-3 mmHg

1 Pa = 1 N / m²

1 Torr = 1 mmHg

pentru coeficientul de permeabilitate la vapori, m_Dj

1 g / mhmmHg = 2,084 10^-9 s

1 s = 0,480 10^-9 g / mhmmHg

pentru rezistenta la permeabilitate la vapori, R_v:

1 m²hmmHg/g = 4,80 10⁸ m/s

1 m²hPa/g = 3,60 10⁶ s

1 m/s = 0,028 10⁸ m²hmmHg/g

1 m/s = 0,278 10^-6 m²hPa/g

Document Info

Accesari: 3069
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare