Principiile de baza ale urbanismului modernist. Critica ideilor
lui Le Corbusier
Principiile, care au constituit programul urbanistic aplicat timp de decenii marilor orase, au fost stabilite printr-un document numit Charta de la Atena, emis de cea de-a patra sesiune a CIAM (Congresul International de Arhitectura Moderna). Sesiunea a fost tinuta in vara anului 1933, la bordul unui vas de croaziera, pe Mediterana, a avut ca tema « Orasul functional » si a fost dominata de ideile lui Le Corbusier. Continutul documentului rezultat transmitea, in esenta, o conceptie conform careia autoritatea care reglementeaza teritoriul si finantele este legitimata sa ignore dezvoltarea istorica si legaturile psihologice ale oamenilor cu traditia urbana. Sistemul european traditional compus din strazi si piete definite de fatade, a fost ca urmare complet abolit. In locul sau, pe terenul eliberat, au fost implantate mari volume supraetajate, inconjurate de zona verde.
In general, s-a subliniat cu pregnanta necesitatea zonificarii riguroase a orasului pe criterii functionale: zona de locuit, zona administrative, zona de sport si zona industriala. Unica forma de locuire urbana era constituita din apartamente in blocuri turn. Legaturile erau asigurate de mari bulevarde, unde traficul de masini domina.
Marcata de spiritul utopic al lui Le Corbusier, si nu de simtul german relist, croaziera s-a soldat cu cel mai olimpian si retoric document CIAM, din a carui aplicare bigota a rezultat cosmarul metropolei moderne, atat de greu de remediat astazi.
« La Ville Radieuse » a fost modelul urban conceput de Le Corbusier pentru orasul modern, ca o concretizare a recomandarilor Cartei. A fost o schema antiurbana, care exprima refuzul orasului. Aici s-a atins culmea dezintegrarii tesutului urban. Iar « Le Plan Voisin » a fost concretizarea acestui model pentru orasul Paris. El propunea demodarea centrului Perisului, cu toata istoria, atmosfera, îlot-urile si monumentele lui, pentru ca acolo sa apara « monumentele prezentului » : blocuri de locuinte numite « Unité d'Habitation ». Aceasta a fost de fapt un fel de îlot vertical, dar unul care, eliminand problema insoririi si ventiloarii, a creat probleme sociale si psihologice.
Toate aceste trei documente au fost tinte pentru critica urbanismului modernist.
|
