Constituirea partii vatamate ca parte civila in procesul penal

Constituirea partii vatamate ca parte civila in procesul penal

Persoana vatamata care exercita actiunea civila in procesul penal se numeste parte civila (art. 24 alin. 2 C.pr.pen.).

Parte civila poate fi orice persoana care are dreptul potrivit legii civile sa obtina in justitie repararea pagubei cauzate prin infractiunea care formeaza obiectul procesului penal[1]. Calitatea de parte civila se determina de legea civila, dar paguba trebuie sa fie urmarea directa a infractiunii, fara a se interpune vreun alt raport juridic. In practica judiciara s-a stabilit ca unitatea care a imprumutat o suma de bani victimei unui omor nu se poate constitui parte civila in procesul penal, deoarece intre fapta inculpatului si imprumutul ramas neachitat in urma decesului debi 323f57d torului nu exista raport de cauzalitate .

Pentru ca actiunea civila sa poata fi exercitata in cadrul procesului penal, si implicit, pentru ca persoana vatamata sa se poata constitui parte civila in acelasi cadru, se cer a fi indeplinite, cumulativ[3], anumite conditii, si anume:

a) infractiunea sa fi cauzat un prejudiciu material sau moral. In general, prejudiciul desemneaza rezultatul daunator de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efect al incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane[4].

Conditia era interpretata in sensul ca actiunea civila poate fi exercitata numai in procesul penal in care prin infractiune se cauzeaza un prejudiciu, respectiv in cazul infractiunii de rezultat, si nu si in situatia infractiunilor de pericol[5]. Printr-o decizie in recurs in interesul legii (nr. I/2004) Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a reorientat practica si a statuat ca in aplicarea dispozitiilor art. 14 din Codul de procedura penala si ale art. 998 din Codul civil, instanta penala investita cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite de un conducator auto, este investita sa judece actiunea civila, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamarile corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte[6].

b) intre infractiunea savarsita si prejudiciul cerut a fi acoperit sa existe o legatura de cauzalitate. Aceasta deoarece obligatia de dezdaunare ia fiinta numai cand se stabileste existenta in mod obiectiv a unei legaturi de la cauza la efect intre faptul ilicit savarsit de cel chemat sa raspunda si paguba suferita de victima in intelesul ca aceasta legatura constituie insasi premisa raspunderii.

Legatura intre cauza si efect, in fiecare caz concret, apare ca avand un caracter necesar[7], deoarece inexistenta unui raport de cauzalitate inlatura temeiul tragerii la raspundere juridica a persoanei care a savarsit fapta.

c) prejudiciul trebuie sa fie cert, adica sigur, atat sub aspectul existentei sale, cat si cel al posibilitatilor de evaluare. Este cert prejudiciul care permite determinarea intinderii sale prin evaluarea precisa intr-o suma de bani. Este necesar ca prejudiciul sa fie sigur, in sensul ca o vatamare eventuala si ipotetica, careia nu i se poate stabili nici existenta si nici intinderea, nu indreptateste la stabilirea unei obligatii de dezdaunare in sarcina autorului faptului ilicit. Prejudiciul este cert ori de cate ori efectele lui asupra patrimoniului celui care solicita reparatia s-au realizat in intregime pana la judecarea actiunii. Prejudiciul viitor poate fi si el luat in considerare daca prezinta un caracter de certitudine, urmarile pagubitoare ale actului ilicit care la provocat putandu-se prevedea si evalua.

d) prejudiciul sa nu fi fost deja reparat inainte de exercitarea actiunii civile in procesul penal, total sau partial de catre alte persoane decat inculpatul, sau chiar de catre inculpat[8].

e) sa existe manifestarea de vointa din partea persoanei juridice sau a persoanei fizice cu capacitate deplina de exercitiu de a fi despagubita, in toate cazurile, avand in vedere faptul ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 80/1999[9] prevederile art. 17 alin. 1 si 3 ale Codului de procedura penala au fost declarate neconstitutionale.

Pentru ca manifestarea de vointa sa produca si consecintele scontate, este necesar ca ea sa aiba loc in termenele prevazute de lege pentru aceasta, adica in tot cursul urmaririi penale, iar in timpul judecatii doar la prima instanta si numai pana la citirea actului de sesizare (art. 15 alin. 2 C.pr.pen.); de asemenea, modificarea pretentiilor solicitate de partea civila, se poate face tot pana la aceste momente[10].

Pentru garantarea valorificarii in termen a dreptului de a se constitui parte civila in procesul penal, art. 76 alin. 2 C.pr.pen. prevede obligatia organului de urmarire penala si a instantei de a pune in vedere persoanei vatamate ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila si termenele pana la care poate face acest lucru. Cand partea vatamata se constituie parte civila, organele judiciare au obligatia sa ceara indicarea probelor pentru determinarea reala a intinderii daunei reale suferite .

Manifestarea de vointa, in sensul exercitarii actiunii civile, este exprimata prin declaratie orala, consemnata intr-un document procedural sau prin cerere scrisa de constituire de parte civila (art. 15, 76 C.pr.pen.). Intrucat in foarte multe cazuri nu se poate determina de la inceput intinderea prejudiciului, cererea nu are caracter formal, fiind considerata valabila, chiar daca nu s-a indicat de la inceput intinderea pagubei sau cuantumul despagubirilor pretinse .

Persoana vatamata este avantajata prin constituirea de parte civila in procesul penal, deoarece[13]: obtine mai repede despagubirile pe aceasta cale, intrucat rezolvarea actiunii civile separate ar fi intarziata de judecarea cu anticipatie a procesului penal; darea hotararii, la capatul unui proces penal, in care persoana vatamata nu a participat ca parte, este dezavantajoasa acesteia, inculpatul putand opune reclamantului din eventualul proces civil intentat ulterior autoritatea de lucru judecat a hotararii penale; participand ca parte civila in procesul penal, persoana vatamata beneficiaza de concursul procurorului in sustinerea pretentiilor sale; sub aspect financiar, un avantaj il constituie imprejurarea ca exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal este scutita de taxa de timbru.

Participarea la proces atat in faza de urmarire penala cat si a judecatii se face atat in latura penala, cat si in latura civila a acestuia.