Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























CONTRASTUL, O FUNCTIE SALBATICA

adobe photoshop




CONTRASTUL, O FUNCTIE SALBATICA

In loc de introducere, am sa exemplific (dupa mine) singura ocazie in care folosirea contrastului face sens deosebit de pozitiv.

Simulator Infrarosu: iata o postprocesare extrem de simpla si eficace, care se departeaza bine de sugestiile devenite clasice, care utilizeaza Channel Mixer, Glowing Edges si alte bazaconii. S-a pornit de la o foto total banala, care este insa obligatoriu sa contina niste verde biologic acolo (fiindca asa ne-am obisnuit noi sa vedem infrarosul pe frunze... nuante de gri foarte deschis, intr-o poza alb-negru cu granulatie ridicata...). Cam asa ceva:




Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ir0.jpg
Views:	349
Size:	98.0 KB
ID:	2386

Si aici se afla rezultatul, cu History atasata.

Mda... stau acum si ma uit ca History asta nu prea clarifica totul... Iata cum se procedeaza:

- se exploateaza functia Select\Color Range. Te duci cu pipeta (eyedropper) acolo unde vezi verdele moderat, nici prea crud, nici prea dens (despre filtrarea IR de primavara si de toamna m-am mai certat cu niste "profesionisti", de-aia am sa-i spun acum un "verde moderat"). Reglezi Fuzziness la o valoare astfel incit in thumbnail-ul de control sa apara o acoperire satisfacatoare in functie de compozitia imaginii. OK.
- Adjustments\Brightness and Contrast, dai valori apropiate de cam +60 la ambele
- Select\Inverse
- Adjustments\Brightness and Contrast, dai valori apropiate de cam -20 si cam +20, respectiv
- Adjustments\Mode\Grayscale

... asa.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ir1.jpg
Views:	346
Size:	99.8 KB
ID:	2387

Asa cum ne sade bine, daca tot ne aflam in treaba sa vorbim despre contrast, o sa-l abordam dintr-un punct de vedere nebanal si constructiv. Adica... cu ce se poate obtine un contrast minim, indiferent de iluminare?... Cu un prime... Si care-i cel mai prime dintre prime-uri? Evident un...

Pinhole, adica o gaura de ac. Da, am sa las la o parte toate sofisticariile si automatizarile obiectivelor moderne, sticlele cele mai pure si stratele antireflex, am sa pastrez totusi ultimile cuceriri in privinta suporturilor sensibile (senzorul digital), dar am sa captez imaginile cu... o gaura de ac (asa, sa le fac in ciuda celor de la dpreview, fiindca nu au in descrierile lor acest tip de "obiectiv")

Pentru calcule mai mult sau mai putin empirice in privinta opticii acestul tip de mijloc de captare imagine, va las placerea voua sa cautati pe net despre "pinhole". Dupa ce veti vedea rezultate concrete si nealterate, poate veti putea distinge intre cei care fac cu adevarat pinhole photography si cei care sint falsificatori web (si sint extrem de multi). Calitatea fotografiei de acest gen nu este extraordinara, dar ne permite sa facem in primul rind un salt de 200 de ani in timp si, in al doilea rind, sa valorificam Photoshopul catre maxim, astfel incit, atunci cind captam o imagine cu un obiectiv normal, sa ne putem da seama de diferente si exagerari. In doua vorbe, imaginea pinhole se caracterizeaza prin timpi lungi de expunere, prin lipsa aberatiilor lentilelor si printr-o profunzime (DOF) infinita (de la camera si pina la orizont aceiasi claritate... sau neclaritate)

Cu constructia am s-o termin repede: se ia un capac de body pentru aparatul vostru, se da o gaura in el cu un diametru de 5-10 mm si peste aceasta se lipeste cit mai curat, cu crazy glue, o tinta (apertura) din platina pentru microscopia electronica, cu o gaura taiata la laser intre 150-200 microni. In lipsa acestui accesoriu, pur si simplu gauriti capacul exact in centru cu un burghiu cit mai fin posibil (0.1-0.2mm). Minunea arata cam asa:

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	200.jpg
Views:	298
Size:	97.2 KB
ID:	2390

Nu nu este obligatoriu sa lucrati in RAW, dar iata ce se intimpla prin "traducerea" in JPG: observati marginile histogramelor in cele doua cazuri: in attachmentul precedent (RAW) in ambele zone extreme (atit in highlights, cit si in shadows) histograma mai arata inca niste spatiu disponibil, de rezerva, adica. In JPG, adica attachmentul acesta, histograma arata clipp-uita, adica "taiata" cite un pic, din in ambele zone de interes (am postat acest preambul in urma unor discutii tangentiale din alte parti, ca sa fie clar de ce RAW se zice ca este mai "bun").

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ntjp1.jpg
Views:	233
Size:	95.5 KB
ID:	2394

Tipic pinhole cu detectarea frecventei de 60 Hz prin interactiune cu oscilatiile senzorului. Pe linga lipsa de contrast avem si discontinuitatea liniilor luminoase, care ar trebui sa fie compacte, nu punctate.

In lumea asta minunata a pinhole nu exista subexpunere (daca incerci de trei ori vei obtine zone intunecate fara clipping) cu putina bunavointa.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	nt2.jpg
Views:	247
Size:	99.0 KB
ID:	2395

Si, tot cu un pic de indulgenta, nici supraexpuneri (histograma unei poze mult supraexpuse in timp arata cam ca una normala, cu putine highlighturi casapite, pe timp de zi...)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	nt3.jpg
Views:	347
Size:	99.3 KB
ID:	2396

Inainte de a trece la prelucrare, inca niste poze fara nici o postprocesare. Aici vedeti o apertura de circa 2000 microni, foarte mare, care se comporta aproape ca o lentila. Calitatea contururilor depinde de iluminare si de viteza de expunere, dar acest diametru de apertura pare a produce imagini bunicele (cu mult noroc)...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	2000nt.jpg
Views:	377
Size:	98.6 KB
ID:	2397

Si un ultim exemplu, o apertura de 200 microni, numai bine cind incepe sa se faca lumina afara.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	200nt.jpg
Views:	379
Size:	98.7 KB
ID:	2398

... si o ultima precizare: sa nu credeti ca diferenta dintre noapt 24324x2317y e si zi va aduce mare lucru in contrastul de margine. In mod natural nu se intimpla nimic, contrar tipurilor adoptate in a ne exprima despre obiective si de a le imparti in moi sau iuti. In attachment am fotografiat cu 200 microni o eticheta de alcool isopropilic, cu 8 flashuri puternice (Promatic FTD 5600) in stinga, si doar unul, in dreapta (evident ambele pe timp de zi, 30 secunde, ISO 100. La ambele un pic de ajutor in PS). Un pinhole se comporta ca un obiectiv "portret" in lumina excesiva si ceva mai sharp noaptea, la dire luminoase, dar fara a excela in calitate. De aceea le-a venit ideea sa puna in gaura tot felul de sticle.

Argumentarea ca in fotografie nu exista linie dreapta, face mult sens in acest caz. Ginditi-va la Huygens si la principiul enuntat de el. Si apoi mai ginditi-va ca oricit de tare ar fi aparatul la viteza obturaturolui, miscarea nu inceteaza niciodata... in gaze: vibratie, rotatie, translatie, in lichide: vibratie si translatie, iar in solide: vibratie. Deci a discuta despre o forma, dimensiune, timp finite... este practic incorect. Dar, daca noi umblam cu aproximari de aceasta anvergura, ce mai e sa luam de buna o linie dreapta care separa albul de negru? Daca miscarea nu inceteaza, inseamna ca si perceptia noastra e cel putin la fel de dinamica. Noroc ca nu putem distinge cum se bitiie totul in jurul nostru si avem "amortizoare" bune de memorie inertiala...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	daynight.jpg
Views:	380
Size:	38.8 KB
ID:	2406

Revenind dupa digresiunea pinhole (pe care o vom relua la timpul potrivit) la oile noastre, am sa insist numai putin asupra unei afirmatii anterioare, care va indemna ca sa uitati cu totul de existenta controalelor de Brightness si Contrast in Photoshop, si sa va gasiti altceva mai bun in loc.

Explicatia este de ordin practic si, pentru a o intelege, voi preciza citeva aspecte indisolubil legate intre ele si care se refera la Levels si Curves. In primul rind la o poza expusa cit de cit corect, intreaga histograma (aria functiei numar de pixeli/luminozitate trebuie sa aibe o valoare constanta) trebuie sa fie vizibila si sa se afle intre 0 si 255 pe scala nivelelor de luminozitate (brightness).

Concret, in attachment se prezinta o poza, care are dimensiunile 686 X 550 = 377300 pixeli, si care sint inclusi absolut toti in suprafata neagra marginita de curba si de axa OX (histograma). Daca ne uitam cu atentie in stinga (zona de Shadows), in dreapta (zona de Highlights) si in sus, vedem ca nu lipseste nimic.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	yaxis.jpg
Views:	338
Size:	99.4 KB
ID:	2413

Prin comparatie, in poza din attachmentul urmator, numai 105280 din cei 658 X 640 = 421120 pot fi reprezentati, restul fiind fie subintelesi (concentrati intr-o zona care depaseste limita scalei axei OY, si care sint acolo bine mersi dar histograma nu-si poate modifica automat scala ca sa-i arate) sau, mult mai grav, taiati din zonele extreme (aici din Highlights) (clipping)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	xyaxis.jpg
Views:	370
Size:	99.5 KB
ID:	2414

LEVELS: aceasta functie are trei cursoare si permite optimizarea si maximalizarea domeniului tonal. Optimizarea consta in folosirea cursoarelor extreme pentru a elimina zonele care nu contin nici o informatie (micsorarea juducioasa a tonal range) cu conditia ca triunghiul central sa fie mentinut la o pozitie proportionala cu schimbarile efectuate (aproape de Median originala - aceasta informatie este o constatare statistica NU O REGULA DE URMAT ORBESTE). In attachment se observa o sugestie de transformare Levels (numai asa intre original si transformata nu apare aproape nici o diferenta vizibila pe monitor, ci doar se elimina zona care nu are nici o informatie sau aceasta este extrem de redusa, de la nivelul 255 pina la la 186)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	clip.jpg
Views:	385
Size:	99.1 KB
ID:	2416

Ce face de fapt cursorul median din controlul Levels este suficient pentru a obtine o imagine mai intunecata sau mai luminoasa, odata ce ne-am stabilit extremele. Reglajul median actioneaza INTRE cele doua limite si nu le poate depasi.

In Brightness/Contrast transformarile sint pe cit de ilogice, pe atit de periculoase. Ca sa puteti estima intuitiv cantitatea de informatie pierduta (de fapt "pierdubila"), iata cum actioneaza de fapt aceste doua functii preluate pe Abobe doar din motive istorice:

In attachment se vede de la ce se porneste: o poza expusa ca vai de capul ei, la care din cei peste 600000 de pixeli se pot vedea si analiza doar 376000. Canalul pe care l-as folosi ca varianta monocromatica ar fi cel verde, evident, fiindca este cel mai putin ciuntit pe la margini (dar despre alegeri din astea, ceva mai incolo). Orice miscare a histogramei catre stinga sau catre dreapta va duce la pierderi de informatie din Shadows sau Highlights, din canalul albastru si din canalul rosu, respectiv. Dar iar o iau inainte ca fata mare la maritat...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	orig.jpg
Views:	328
Size:	99.5 KB
ID:	2441

Last edited by the rookie : 15-09-2006 at 08:44.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

a- cazul Brightness: functia actioneaza pe tot intervalul de luminozitate deplasind intreaga histograma catre stinga (catre o imagine mai intunecata) sau catre dreapta (catre o imagine mai luminoasa). Daca exista la capete ceva spatiu pina la valorile maxime (0 respectiv 255), asa cum s-ar putea spune despre canalul verde, atunci nu se pierde nici un fel de informatie, si Brightness se poate folosi in aceste limite. Daca insa canalele de afla la margini, sau apar chiar sectionate, ca se termina brusc, clipp-uite, atunci functia Brightness o dam la ciini...

In attachment se observa cum se deplaseaza histograma, corelat cu valoarea Brightness, in aceiasi poza care de fapt nu ar admite functia. Evident toate detaliile eventual prezente in Highlights sint pierdute catre 100% alb.

Remarci: trebuie sa va imaginati aceste deplasari ca si cind histogramele ar fi facute din carton, adica cu dimensiuni fixe.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	brightness.jpg
Views:	315
Size:	98.2 KB
ID:	2442

Last edited by the rookie : 15-09-2006 at 08:53.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

b- cazul Contrast: aceasta functie actioneaza mult mai complex, mentinind constanta suprafata histogramei, dar variind in mod egal lungimea sa pe axa OX, simetric de la valoarea mediana. Aceasta valoare se poate preciza (vom vedea mai incolo) si atunci comprimarea sau alungirea histogramei are loc proportional.

Indiferent cum ne jucam noi cu lungimea, aceleasi considerente sint valabile in legatura cu vecinatatea histogramei fata de punctele extreme. Cu cit mai aproape, cu atit mai critica devine folosirea functiei. Ce se intimpla insa daca comprimam histograma? Doar nu taiem din capete, dimpotriva inghesuim pixelii pe o lungime mai mica... da, dar nici nu adaugam nimic, nici o informatie utila histogramei, fiindca n-avem de unde... Adaugam doar gri, adica alb si negru combinat in proportiile corespunzatoare medianei.

Pai atunci ce ne ramine sa mai incercam, daca Brightness si Contrast nu prea putem folosi, iar Levels nu ne aduce totusi o imagine prea ochioasa?

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	contrast.jpg
Views:	306
Size:	99.1 KB
ID:	2443

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

O multime de functii putem folosi, dar, inainte de toate, trebuie sa vedem cine (ce) poarta raspunderea pentru calitatea proasta a expunerii si mai ales daca putem sa facem ceva acasa, sau trebuie sa tragem din nou poza in teren.

Histograma este ceea ce ne va ajuta foarte mult in diagnostic si decizie. Unele camere afisaza o histograma informativa in momentul fotografierii. Aceasta posibilitate este o inventie extraordinara, mult mai redutabila decit exponometrul si in linii mari ne informeaza daca expunerea este cit de cit corecta (in mod normal, intreaga histograma trebuie sa fie vizibila). Daca totusi ne place ce vedem si histograma ne apare cu cite o mica lipsa in stinga (Shadows, mai usor de corectat) sau in dreapta (Highlights, de cele mai multe ori imposibil de corectat), putem retine poza, dar obligatoriu trebuie sa mai expunem in jurul acestei conditii concrete (bracketing).

In attachment se vede o poza care apare clip-uita in Highlights. Prin analiza histogramei pe canale de culoare, vedem ca sintem relativ in regula pe canalul rosu si pe cel verde, atit in shadows, cit si in highlights (sagetile verzui). Canalul albastru este vinovat de aspectul necorespunzator al histogramei in highlights (sageata rosie).

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	extremes1.jpg
Views:	315
Size:	98.4 KB
ID:	2458

Last edited by the rookie : 16-09-2006 at 08:46.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Pai ma felicit ca am pastrat-o fiindca exista o modalitate foarte simpla de a corecta acest neajuns:

pentru lucrul monostrat: Image\Adjustments\Selective Color si precizez Absolute.

Aici incep cu Colors\Blues (ca asta ma deranjeaza si acest canal va fi cel limitativ). La rezultat, prea mare diferenta nu observ cu ochiul liber, dar sint impacat ca histograma este mult mai corecta. De-aici incolo pot sa aprofundez corectiile de culoare. In aceasta faza, postprocesarea arata cam asa:

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	extremes2.jpg
Views:	296
Size:	97.0 KB
ID:	2459

Last edited by the rookie : 16-09-2006 at 07:23.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

A fost un caz norocos, dar atunci cint expunerile sint relativ aproape de corectitudine (nu este cazul din exemplul anterior) ajustarile sint minime cu conditia sa fie diagnosticate corect si cit mai simplu.

Stabilirea punctelor extreme este foarte importanta si se realizeaza cu functia Levels, in care se double-click pipeta (Eyedropper) din extrema dorita si apoi se aleg punctele de maxim si de minim dupa gust (daca nu, va lasati pe mina lui Auto Levels, care indeobste strica totul)

Iata in attachment un exemplu de alegere valoarea maxima highlights:

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	extremes3.jpg
Views:	297
Size:	99.6 KB
ID:	2460

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Observati ca am ales punctul preferat astfel incit sa fie asemanator cu fundalul pe care il consider de culoare naturala. Daca deviez putin pe norul urmator, gasesc culoarea care deranjeaza cel mai mult la o poza cu cerul "ars"... combinatia aia cretina de magenta cu cyan, atit de caracteristica camerelor digitale cu senzori mici si cu optica din policarbonati, unde nu ai de ales, ca alea nu-s capabile sa faca diferenta intre norii albi...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	extremes4.jpg
Views:	274
Size:	99.1 KB
ID:	2461

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

In mod similar ne alegem si punctul extrem intunecat, de shadow. Cu pipeta mediana este ceva mai complicat. Acum haideti... la joaca fiecare!

Profit aici (pentru a anima putin atmosfera...) de o ocazie ivita pe GF ca sa amintesc foarte pe scurt de tehnica macro, pe care voi face exemplificarile mai departe. In digital, aceasta se poate aplica la nivel de amator in modul Manual si numai la DSLR. Cel mai important lucru (dupa parerea mea) este alegerea unor conditii de referinta capabile sa furnizeze, fara nici o modificare de scala, marimea naturala, adica scala 1:1, sau multipli reproductibili. Din nou, obiectivul Canon FD 50mm f/1.8 aplicat impreuna cu adaptorul FD-EOS, pe Canon 300D se dovedeste a fi un cuplaj ideal. Am masurat in realitate "bancnota" si cercul verde are 15mm, ca si pe screenul original (trebuie sa ma credeti pe cuvint).

Prima modalitate de a realiza o poza macro (mai mare decit realitatea) este de a inversa obiectivul, prin utilizarea unui inel adaptor inversor, care se insurubeaza in locul pentru filtru al obiectivului, iar la partea cealalta are un cuplaj pentru body-ul aparatului de fotografiat. Am constatat ca acest gen de macro nu depaseste 2:1.

In attachment se vede cum arata practic montajul si de asemenea raportul real de marire, pe doua poze.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	macroinv.jpg
Views:	286
Size:	98.8 KB
ID:	2488

Last edited by the rookie : 28-09-2006 at 15:52.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Pentru mariri mai de Doamne-ajuta se folosesc inelele distantiere, care se intercaleaza intre obiectiv si body cu ajutorul a doua cuploare tandem. Intre aceste cuploare se pot intercala sau nu inelele cu filet, care se pot cumpara in set sau separat. Problema critica este ca pentru a regla claritatea distanta fizica dintre obiectiv si subiect se micsoreaza in asemenea masura ca iluminarea devine critica. Pentru a trece de acest neajuns exista blitzurile inelare, cu computer sau fara, care se insurubeaza in filetul de filtru al obiectivului. Folosite judicios pot aduce diafragmele pina la f/22 si timpi de 1/250 (maximumul de sincronizare la 300D, lucru care confera o deosebita comoditate in lucrul cu DOF marita si, pe linga faptul ca produce poze "fara umbre", elimina si aberatiile de margine.

In attachment se vede montajul pe care l-am folosit, la putere de marire maxima, cca 8X, cu blitz inelar cu computer si temperatura de culoare 5600K, daylight.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	macrorings.jpg
Views:	307
Size:	99.7 KB
ID:	2489

Last edited by the rookie : 18-09-2006 at 08:49.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

CURVES: cu aceasta functie trebuie lucrat in modul Luminosity, daca doriti un contrast adevarat. In modul Normal functia va afecta si culorile.

Iata doua exemple (realizate cu macro) din care ar trebui in linii generale sa putem discerne ce avem de facut. Primul vrea sa sugereze o expunere cit de cit decenta:

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ctr1.jpg
Views:	257
Size:	98.7 KB
ID:	2491

Last edited by the rookie : 18-09-2006 at 09:28.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

In al doilea exemplu s-a cautat micsorarea diafragmei din motive de DOF. In primul caz se vede clar o histograma sanatoasa, asezata cam la mijlocul scalei luminozitatii, in cel de-al doilea, intregul calabalic este deplasat catre stinga, adica spre intunecat.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ctr2.jpg
Views:	227
Size:	98.3 KB
ID:	2492

Last edited by the rookie : 18-09-2006 at 09:34.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Intrebarea de 5 puncte pe care ne-o punem este ce sa aplicam, cum, cit, unde si de ce... Si sa zicem ca avem de ales intre functiile Curves si Contrast... in prima instanta. Vom vedea ce se intimpla mai departe, daca aplicam functia care apare evident ca ar trebui aplicata... Brightness...

Pentru a astepta niste rezultate similare de la imaginea a doua, raportat la prima imagine, am estimat cele doua maxime la nivelele 60 si 155 (vezi histogramele). Acestea sint valorile (sau, ma rog, pe aproape) la care ar trebui sa ajungem cu imaginea a doua aplicind doar Brightness (aceasta functie deplaseaza toata curba in stinga sau in dreapta). Data fiind compozitia aproximativ constanta a celor doua fotografii, ne asteptam la o transformare buna. Intr-adevar, dind un +34 la Brightness, obtinem un shift catre dreapta (catre mai luminos), si valorile celor doua maxime sint comparabile cu imaginea cu expunere corecta (vezi histograma si imaginea din mijlocul attachmentului). Ceva totusi nu este in regula, imaginea este laptoasa, fara contrast ("dealurile" apar mult mai aschilambice decit la poza de referinta). Hai sa trisam putin si sa adaugam si un pic de Contrast, desi nu poate fi vorba de cea mai logica alegere (Contrast largeste suprafetele curbei proportional). Am dat un +35 (din intimplare coincidental) acolo, ca sa ajung cu suprafata primului "deal" macar comparabila cu cea din imaginea mea de referinta (de sus). Am reusit cam pe jumatate, dar m-am oprit, fiindca atunci cind m-am uitat mai incolo, am vazut ca, desi si dealul al doilea ar fi fost la fel de OK, insa a luat-o cam prea la vale... Cu cit maresc contrastul, cu atit o ia mai la dreapta. Daca ma uit la poza vad ca e mare-mare deosebire fata de la ce vreau sa ajung si nu prea am ce-i face...

Aceasta comparatie simplista vrea sa sugereze un "mic" handicap: nu poti corecta o expunere defectuoasa numai prin Brightness si Contrast, oricum ai suci-o. Nici cu Autolevels (clipping si ajustarea maximala a "lumgimii" histogramei) si Autocontrast (ajustarea optima a "suprafetei") n-ai nici o sansa. Ai nevoie de altceva aici.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ctrcomp.jpg
Views:	202
Size:	99.8 KB
ID:	2558

Curves este o functie ceva mai complexa si pentru a va face sa o intelegeti intuitiv, am sa las teoria la o parte si am sa va exemplific concret pe niste imagini, pinhole, ca e mai simplu de vazut si ca am si promis sa revin la ele.

Daca tot am ajuns aici (la Curves, adica) am atasat comparativ modul de adresare a fisierelor RAW si de redare a acestora pe monitoare. Se spune ca convertoarele care vin cu camerele sint mai "bune". Este adevarat din mai multe puncte de vedere. Din punctul nostru de vedere de acum, dorim sa avem o imagine cit mai "ca lumea" din care sa intuim cam incotro sa mergem cu reglajele, eventual fara sa ne folosim in paralel, toata ziua, buna-ziua, de fel de fel de scale si de mire de control. Se vede clar calitatea sporita a redarii unul RAW in convertorul camerei (sus) fata de convertorul cu care vine CS2, de exemplu (jos). O mare deosebire... doar asa, ca un monolog de vorba... ca noi tot cu un JPG vom lucra in cele din urma... (nu intru acum in postprocesarea RAW... poate mai incolo)



Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	curvesraw.jpg
Views:	260
Size:	99.5 KB
ID:	2561

Last edited by the rookie : 28-09-2006 at 09:08.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Hai sa ne lamurim ce reprezinta cele patru axe ale grilei aleia de contrast. Iata imaginea de referinta (JPG) si histograma ei (nu este o histograma buna si este aleasa astfel cu un anumit scop, nu dati cu pietre... ca sa vedeti ca puteti sa "salvati" extremele, bagindu-le un pic "inauntrul" graficului histogramei. Este o masura paleativa, la clipp-uit cind aceasta are loc din expunere, informatia este definitiv pierduta, dar aspectul exterior ulterior nu este chair atit de suparator)

(este de ales in "Curves" modul Luminosity, cum spuneam, si am anulat viermisorul ala care pretinde ca aproximeaza curbele... pentru moment insa ne vom referi numai la transformari liniare, adica cu pante constante, cit de cit... unde viermisorul nici nu conteaza... dar dupa aia...)

Pe chinezeste: functia de transfer este Output(x, y) = (Input(x, y) - B) / (W - B)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	crvs.jpg
Views:	248
Size:	99.1 KB
ID:	2562

Last edited by the rookie : 01-10-2006 at 05:37.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Hai sa ne jucam putin la punctele extreme, sa vedem ce se intimpla cu histograma. ATENTIE: in transformarile noastre lucram in modul RGB (Y = 0.299R + 0.587G + 0.114B).

Cazul 1. pe cuadratura Curves, am pornit din stinga jos si am deplasat acel cursor catre dreapta. Histograma isi mentine acelasi punct de highlights ("X"), dar apare clipp-uita in stinga, la shadows. Pai stai ca stiu ce-i asta... e un fel de brightness, dar care mentine una dintre extreme fixa... histograma seamana cu un acordeon care se extinde numai intr-o parte.

Pe chinezeste: am umblat la nivelul de negru, B.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	c1.jpg
Views:	151
Size:	85.4 KB
ID:	2573

Last edited by the rookie : 01-10-2006 at 06:04.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Cazul 2. Acum iau acelasi cursor si il misc in sus, pa axa "igrecilor"... Acordeonul se stringe, dar tot numai dintr-o parte.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	c2.jpg
Views:	159
Size:	77.5 KB
ID:	2574

Ia sa vedem ce se intimpla daca ma joc la cursorul din dreapta sus (RGB highlights) si-l las in pace pe cel din stinga jos (RGB shadows)

Cazul 3. Catre stinga, acordeonul se extinde doar catre dreapta (axa paralela cu OX)

Pe chinezeste: am umblat la nivelul de alb, W

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	c3.jpg
Views:	155
Size:	85.4 KB
ID:	2575

Cazul 4. Si in jos, pe axa paralela la OY, ma astept deja sa se stringa acordeonul din dreapta numai. Hai ca am inceput sa inteleg cite ceva...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	c4.jpg
Views:	154
Size:	75.6 KB
ID:	2576

Cazul 5. Ia sa ne smecherim un pic...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	c5.jpg
Views:	186
Size:	79.8 KB
ID:	2577

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Cazul 6. ... sau asa...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	c6.jpg
Views:	167
Size:	81.2 KB
ID:	2578

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Cazul 7. ... si asa.


Da stai frate un pic ca parca nu mai inteleg nimica... Cint la acordeon intr-o parte, apoi in cealalta si cind vin inapoi nu mai ramin decit cu o armonica prapadita? Pai ce-am facut aici? Una la mina, am pierdut toate shadows si toate highlights, si a doua la mina, am ramas si fara pixeli... Hmmm, parca-mi seamana a ceva chestia asta, parca tocmai am citit despre ea undeva... dar era mai clar acolo...

Pe chinezeste: nici nu se poate descrie fara Complement si alte timpenii, asa ca... poate la "avansati"...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	c7.jpg
Views:	158
Size:	77.9 KB
ID:	2579

Last edited by the rookie : 01-10-2006 at 05:53.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Da, mi-am adus aminte... E un contrast pozitiv si inca unul negativ, aplicate succesiv la rezultat (se vad sagetile rosii la tab-urile de Contrast/Brightness... in care de fapt nu se distinge prea bine ce scrie... dreapta, catre sus la ambele poze din attachment)... Asa imi indica pozele prin comparatie vizuala si parca si histogramele sint cam la fel, nu? (adica ultima ddin acest attachment cu cea din attachmentul precedent). Pai ce are asta de-aface cu Brightness... ce "Contrast" inseamna "dublu Brightness cu armonica"?? Doar asa, aproximativ macar, as vrea sa stiu... ca cu Levels m-am lamurit, ca-i mai simplu...

Asa este, se vede clar viclenia... Curves actioneaza ca o functie deosebit de mestesugara, ce reuneste atit Contrast cit si Brightness, dar mai face si altceva, mai stabileste si niste proportii in functie de alte date prezente de-a gata in parametrii de expunere. Pentru ca sa vedem exact ce si cum, trebuie sa privim cu luate aminte si mai de-aproape niste poze si niste histograme, de data asta neliniare, adica sub forma de curbe "S", de "S inversat", si poate ne vom dixstra si cu alte matrapazlicuri, daca nu ma lasa memoria intre timp...

(nu ma voi lega de sistemele color, nici de matematica functiilor compozite Y si C din video, nu va fie frica, desi tare imi lasa gura apa, drept sa va spun...)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	c10.jpg
Views:	143
Size:	98.1 KB
ID:	2580

Pina si numai dupa joaca asta simpla orice om cu scaun la cap isi poate da seama cit de puternica este scula "Curves" si mai poate sa realizeze ca "diagonala" aia, de forma y=x, are o corespondenta directa pe scala luminozitatii histogramei. De aceea eu personal nu-mi pot da seama de ce este abordata cu atita superficialitate chiar de tratatele de specialitate. E doar cea mai simpla functie posibila... Pe web sint doar doi-trei oameni care te pot lamuri cum actioneaza Curves, majoritatea te cam baga in ceata, fie fiindca ei insisi nu stiu cu ce se maninca, fie ca de fapt nici n-au intentia sa clarifice lucrurile, ci dimpotriva. In tot cazul nu am cuvinte sa subliniez cit de importanta este intelegerea, intuirea ei... Si mai este un mic amanunt: Curves poate actiona separat pe canalele de culoare, asa cum actioneaza in luminozitate, sau in normal, pe toate trei. Este esenta expunerii si a corectiei expunerii fotografice.

Si, ca tot veni vorba de "expunere" corecta, ia sa ne lamurim practic (tot intuitiv, adica cu poze, nu cu formule matematice cretine, cum o fi cu regula S+L=A+T, facuta uitata de tehnica digitala) care-i treaba cu "timpul de expunere", "diafragma", "ISO" si "DOF"... uite-asa mi-a venit mie, cu toate de-o data, ca nu-i complicat de loc, daca te gindesti prin comparatie la mecanismul "ochiul impreuna cu creierul omenesc"... Hai sa ne si relaxam un pic... si dupa aia, ne luam de aici, de la "expunere" o poza buna (si una proasta) si, cu forte refacute, revenim la curbele adevarate, adica "curbate".

Toata chestia asta cu parametrii variabili in fotografie este facuta din doua motive (de care ochiul si creierul au grija automat) legate de iluminare:

1. zona de claritate (datorata obiectivului) dorita (profunzine, depth of field sau DOF). Aici actioneaza DIAFRAGMA
2. zona de claritate (datorata miscarii fizice) dorita. Aici actioneaza OBTURATORUL

In mod clar: la iluminare constanta, profunzimea creste cu stringerea diafragmei si/sau miscarea inceteaza la viteze mari ale obturatorului. La profunzime si/sau miscare constante, iluminarea poate fi reglata din ISO.

Zis si facut... (Canon 300D cu Canon FD 28mm f/2.8 si adaptor optic, trepied si telecomanda)

In attachment, poza A, am dorit in primul rind sa "inghet" miscarea rolelor de magnetofon si apoi sa obtin o poza cit de cit clara. Pentru zgomot redus, am folosit cel mai mic ISO digital din casa, pentru ca sa opresc miscarea, am folosit cel mai scurt timp de expunere posibil, drept pentru care a trebuit sa maresc diafragma la maxim, pentru un rezultat acceptabil ca histograma (umbrele nu ma intereseaza). Observ urmatoarele neajunsuri: profunzimea este foarte mica, iar miscarea nu este nici macar total inghetata.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	a.jpg
Views:	161
Size:	98.6 KB
ID:	2591

Last edited by the rookie : 30-09-2006 at 08:14.

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Buuuun... Daca tot nu reusit sa "opresc" rolele, am sa le dau dracului... Hai macar sa obtin o claritate ca lumea. Am strins deci diafragma bine de tot, si am marit timpul de expunere pentru ca sa obtin o iluminare constanta (adica cam aceiasi alura a histogramei, sau/si aceiasi valoare a acului exponometrului macar...)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	b.jpg
Views:	182
Size:	99.7 KB
ID:	2592

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Eu stiu ca am obtinut claritatea, ca pot sa maresc poza ca la balamuc si sa o examinez pe toate partile, dar ca sa vedeti si voi, iata un detaliu.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ab.jpg
Views:	167
Size:	98.0 KB
ID:	2593

Totusi chiar nu exista nici o solutie sa-mi inghet miscarea rolelor alora? Pai de ce n-am reusit prima oara? Ca n-aveam lumina destula sa micsorez viteza obturatorului. Cum lumina externa in acest experiment se doreste constanta, singura posibilitate este sa "simulez" mai multa lumina, prin marirea sensibilitatii aparatului, adica prin cresterea ISO. Asa ca l-am marit la maxim si am deschis din nou diafragma total... ia sa vad acuma...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	c.jpg
Views:	172
Size:	98.8 KB
ID:	2594

Hai c-am reusit sa opresc rolele, dar nu-mi place DOF acuma... Prima rola este neclara si probabil ca si textul din spate... Ia sa string eu diafragma la cit mai mic posibil, sa vad pina unde pot merge cu marirea timpului de expunere ca sa obtin aceiasi histograma, aceiasi iluminare adicatelea.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	d.jpg
Views:	223
Size:	99.5 KB
ID:	2595

Bineinteles... au inceput chestiile alea sa se miste iarasi... ia sa vedem daca macar cu claritatea sint in regula...

Vad ca sint in regula, dar am zgomot pe imagine cit cuprinde.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	cd.jpg
Views:	223
Size:	97.9 KB
ID:	2596

In concluzie, ce-i de facut? Pai sint o multime de facut... Ce v-am aratat eu aici sint extremele digitale, de la ISO 100 la ISO 3200 si aici in salturi de cite 7 pasi, facute fie din diafragma, fie din shutter (un "pas" este dublarea cantitatii de lumina, e.g., de la 1/60 la 1/125 [unidimensional], sau de la f/8 la f/5.6 [bidimensional]... viteza de rotatie conventionala a cabestanului a fost de 38, iar adincimea fotografiata a fost de aproape 2 metri). Exista nenumarate posibilitati ca sa impaci si capra si varza si WB (balansul nivelului de alb, sau cu alte cuvinte, alegerea sa) totul este sa experimentati si sa gasiti singuri solutiile practice care va convin pentru subiectul ales. Eu sper sa va fi ajutat sa va faceti macar o vaga idee despre semnificatia parametrilor expunerii foto.

Ziceam sa luam de-aici o poza, dar cred ca am sa ma las pagubas si am sa iau din alta parte. In fond n-am fost nici de data asta in stare sa obtin ceva ca lumea...

Hai c-am gasit ceva interesant... de la frumoasa Cota 1400, Sinaia, de unde ma leaga multe amintiri. Este o poza proasta, cu DOF lamentabil (dupa unii), chioara rau, are si "ceata departarilor", tot tacimul, insa cu histograma aproape intreaga... ia sa vedem...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	1400.jpg
Views:	217
Size:	98.4 KB
ID:	2598

Sau ceva mai drastic (functia aplicata la un strat Select\Color Range - sageata verde), dar pe aceleasi principii:

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	hh2.jpg
Views:	214
Size:	98.0 KB
ID:	2603

La Curves nu aveti in rest nici o limita. Mult succes!

O paranteza, ca se leaga de Levels si Curves, si ca tot veni vorba pe undeva, prin forum: ceata departarilor... si mi s-a cerut la bani marunti... asa ca voi fi mai plictisitor decit de obicei. Sa incercam tot pe poza anterioara, sa vedem ce se poate face. Doar in principiu, sa nu credeti ca toate pozele se pot "salva".

In prima faza ne uitam atent la zona care ne intereseaza si stabilim in minte cam cu ce culori si nuante avem de-aface. In cazul nostru sint cele marcate cu numere... cel putin asta ne-am dori sa evidentiem. Apoi incepem sa le luam pe rind. Avem o zona mare si albastruie (1, 2, 3, 4), apoi zona 5 si zonele 6 si 7.

NOTA: ceea ce urmeaza este doar un exemplu, fara pretentia de a da o reteta infailibila. Sinteti liberi sa faceti cite improvizatii doriti. Am urmat totusi un fir logic al explicatiilor si am respectat ceea ce am vorbit pina acum, adica fara functii distructive sau salbatice, cautind sa rezolv totul prin normarea histogramelor din Levels si cistigarea definitiei prin Curves. Se poate umbla si la Saturation si Luminosity, dar acestea aduc pixelare puternica. Acesta este motivul pentru care majoritatea autorilor spun ca ar trebui pastrate pentru sfirsit, ca si USM.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	fog1.jpg
Views:	182
Size:	98.8 KB
ID:	2622

Pentru ca treaba sa mearga mai repede in cazul acestei poze in particular, am sa normez manual histograma prin deplasarea cursoarelor Levels astfel incit aceasta sa fie cuprinsa cit mai bine.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	fog2.jpg
Views:	180
Size:	98.3 KB
ID:	2623

Apoi am sa dobindesc putin contrast din Curves. Curba nu-i nici cal si nici magar, dar si poza aleasa este un exemplu de esec total.

Fiindca in acest stadiu inca nu stim ce-s alea Masti, nu am sa le numesc asa.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	fog3.jpg
Views:	197
Size:	94.7 KB
ID:	2624

Last edited by the rookie : 04-11-2006 at 07:24.

Functia Select\Color Range se foloseste aici in locul marcajului cu mouse. Marimea zonei selectate se regleaza din pipeta fie pe fotografie direct, fie pe screenul stilizat alb-negru. Fuzziness are o importanta extraordinara si numai joaca proprie va poate spune exact ce aveti de facut cu ea. Imaginea luminoasa reprezinta ce se selecteaza, iar zona intunecata, ce nu se selecteaza, de exemplu:

Attached Thumbnails

In fine o alta categorie de procesare si de aparatura: scanner-ul... Intr-o forma sau alta aceste ustensile au fost folosite mult inaintea camerelor digitale. Prin urmare este normal sa recurga la un soft in general mult mai explicit. Intocmai ca un convertor RAW, orice scanner vine si el cu un soft de corectie. Fiind familiari cu aceste programe, daca faceti analogia cu ce ati vazut pina acum in aceste scurte expuneri despre curbe, puteti intelege mult mai usor cum actioneaza cuplajul Levels-Curves-Histograms. Intr-adevar, in attachment se vede modul de adresare a unui posibil scan (este un preview al unei fotograme diapozitiv de calitate indoielnica). Graficul Curves reprezinta curba nemodificata de tip y=x.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	scnhis1.jpg
Views:	144
Size:	98.4 KB
ID:	2641

Scannerele au posibilitatea de a executa citirile supraexpus... curba descrie un arc in sus...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	scnhis2.jpg
Views:	136
Size:	98.0 KB
ID:	2642

... subexpus... curba are alura in jos...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	scnhis3.jpg
Views:	146
Size:	97.6 KB
ID:	2643

... sau contrast.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	scnhis4.jpg
Views:	127
Size:	99.1 KB
ID:	2644

Reply With QuoteMulti-Quote This MessageQuick reply to this message

Acum devine mult mai simplu de priceput cazul, daca gindim asa si despre canalele de culoare. In primul scan (cel cu curba normala si nemodificata) putem usor vedea ca albastrul este in cantitate mult prea mare. Ce ne-ar ramine de facut ar fi sa "subexpunem" canalul albastru, sa-l lasam pe cel verde in pace si eventual sa "supraexpunem" doar o idee rosul. Totul din cursorul median al Levels. Parca asa imaginea arata ceva mai aproape de realitate...

Cind ne place ce vedem, trebuie ca ultim efort de calitate sa verificam WB, prin pipeta de Gray Level. Pipetam pe negrul cel mai negru si apoi pe albul cel mai alb (in cazul meu e usor fiindca am marginile filmului). Acum este momentul adevarului, in care albul nu trebuie sa se modifice de loc si punctul de convergenta al celor trei curbe (canale) trebuie sa ramina constant in dreapta sus a graficului.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	scnhis5.jpg
Views:	127
Size:	98.4 KB
ID:	2645

Si asa arata imaginea scannata si importata in PS. Este destul de aproape de reprezentarea matematica din preview-ul scannerului. Se vad clar deplasarile de la valoarea mediana facute pe canalele de culoare, precum si un shift in levels, bineinteles... ca asa vrea PS sa importe (si sa exporte... d-aia BMP e sfint!).

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	scnhis6.jpg
Views:	172
Size:	97.7 KB
ID:	2646

Si asa arata diferenta cu o compresare de Save for Web... Glumesc desigur... imaginea a fost "putin" postprocesata in PS (d-aia arata atit de jalnic... dar din nou, nu este vorba aici de calitate ci de intelegerea graficelor Curves si Histograms).

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	scnhis7.jpg
Views:	146
Size:	99.0 KB
ID:	2647

Hai sa incerc totusi sa incep discutia despre Masti. Adica despre mastile in acceptiunea clasica a termenului: ceva care se punea deasupra la altceva astfel incit ca rezultatul vizual final sa fie incomparabil cu originalul si sa fie cel putin surprinzator si inselator. Cea mai elementara actiune de mascare este combinarea straturilor, care nu este tocmai o intreprindere simpla, mai ales daca vrei sa pastrezi contrastul surselor si in produsul final. O masca poate fi considerata si un strat oarecare monotone, duotone sau full color... de exemplu amestecul scanului unei bucati de film zgiriate (monotone, adica o grayscale saraca in nivele de gray) cu o imagine oarecare. Am incercat un exemplu patetic pe galeria mea si am sa explic in mare cum l-am obtinut (nu de alta, dar poate sa intereseze pe amatorii de manipulari ieftine care au ca rezultat aspectul de fotografie veche, sepia, salvata de la incendiu, inundatie sau foamete...)

In attachment se observa in stinga scanul imaginii originale, iar in dreapta prelucrarea sa prin Image\Adjustments\Invert. Aceste doua imagini, desi nu apare evident, contin nu numai alb si negru, ci si citeva nivele diferite de gri (in principiu imaginile sint in Gray Mode). Prima arata o bogatie de pixeli catre zona neagra (Shadows), iar reversul ei, evident catre zona alba (Highlights) - sagetile albastre de pe histograme.



Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	scratch4.jpg
Views:	111
Size:	89.9 KB
ID:	2653 

Sa luam ca background o imagine oarecare si sa suprapunem (intr-un strat nou) peste ea pe rind imaginea din stinga si apoi pe cea din dreapta. Transferul are loc cu ajutorul Select All\Moving Tool (foarfeca). Pentru inceput sistemului nu-i va conveni ceva... o imagine alb-negru combinata cu una color... Alegeti OK.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	mask1.jpg
Views:	124
Size:	99.6 KB
ID:	2654 

Dupa resize si "geometrizare" adecvata a stratului cu zgirieturi, sa lasam in pace Opacity (fiindca nu va servi scopului nostru, lasind stratul de background sa "transpara" in stratul cu zgirieturi... incercati numai...) si sa umblam la proprietatile de amestec ale layerului transferat (tabul de Layer Style se apeleaza prin double click pe Layer 1, din tabul de Layers, nu unde scrie Layer 1... OK?). Aici sint mai multe posibilitati. Pentru inceput vom face uz doar de existenta extremelor din histograme si vom mentine totul cum vine functia Layer Style de la mama ei. Cu o singura exceptie: vom deplasa cursorul This Layer din stinga (negru) catre dreapta aproape total. Mare atentie aici, fiindca reglajul este foarte sensibil, daca dorim sa mentinem numai extremele, adica perforatiile. Cu putin efort, si urmarind valorile de pe scala cursorului, puteti chiar intelege ce se intimpla.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	mask2.jpg
Views:	136
Size:	98.6 KB
ID:	2656 

Absolut la fel procedam si cu cealalta masca. De data asta insa vom deplasa cursorul din dreapta (alb) catre stinga.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	mask3.jpg
Views:	123
Size:	98.4 KB
ID:	2657 

Prin acest procedeu simplu, zgirieturile, care contin nivele de gri sint greu de minuit fara ca amestecul sa apara artificial si plin de pixeli aiurea. Puteti observa acest lucru daca va opriti cu cursoarele This Layer inainte de valorile extreme utile.

Pentru zgirieturi Layer Style trebuie sa fie in modul Linear Burn, fara alte mofturi (la masca a doua). Pentru varianta cealalta a mastii, se alege evident Linear Dodge. In functie de contrastul mastilor de acest gen se pot de fapt alege oricare dintre stilurile care va convin: Darken, Multiply, Color Burn sau Lighten, Screen, Color Dodge.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	mask4.jpg
Views:	122
Size:	98.2 KB
ID:	2658 

SOARELE DIGITAL, un mic interludiu, aplicatie a functiei Curves din Photoshop, pricinuit de o fotografie de pe GF aproape perfecta ( https://www.galeriafoto.com/photos/sh...t=2&thecat=999 ), reprodusa aici cu permisiune.

Se Open apoi Layers\Adjustment Layer\Photo Filter si OK.

Se alege Wratten 85 (Warming Filter), in proportie de 25% cu Preserve Luminosity.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	sd1.jpg
Views:	103
Size:	99.6 KB
ID:	2841 

SOARELE DIGITAL, un mic interludiu, aplicatie a functiei Curves din Photoshop, pricinuit de o fotografie de pe GF aproape perfecta ( https://www.galeriafoto.com/photos/sh...t=2&thecat=999 ), reprodusa aici cu permisiune.

Se Open apoi Layers\Adjustment Layer\Photo Filter si OK.
Se alege Wratten 85 (Warming Filter), in proportie de 25% cu Preserve Luminosity.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	sd1.jpg
Views:	103
Size:	99.6 KB
ID:	2841 

Se adauga in alt Layer\New Adjustment Layer\Curves si, in loc de Normal, se alege modul de amestec Overlay. Fara a umbla in nici un fel la curba, se da OK. Imaginea va arata execrabil, dar... guess what... exista posibilitatea de reglaj Opacity, si un 30% ar trebui sa cam fie in regula.
Dupa ce am ales in sfirsit varianta care ne place, Layer\Flatten Image si gata.

FOARTE IMPORTANT: atita timp cit se folosesc numai Adjustment Layers, acestea se pot regla independent si rezultatul poate fi vizibil direct pe screen. Daca in postprocesare se intercaleaza insa un New Layer, reglajele dinaintea intercalarii sale nu mai sint active

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	sd3.jpg
Views:	120
Size:	91.1 KB
ID:	2843 

NOTA (off topic): s-a remarcat la un moment dat ca imaginea avea niste carente in Shadows evidentiate de histograma care incepe clip-uit brusc. Din analiza pe canale se vede ca Blue este vinovatul, dar cum albastrul evident nu apare explicit in fotografie, dar este componenta negrului care ne deranjeaza, optiunea separativa Layer\New AdjustmentLayer\Selective Color\BLUES este exclusa. De asemenea, un reglaj de tipul Image\Adjustments\Highlights/Shadows va strica cu siguranta tot soarele nostru digital (incercati numai).

Solutia care ne ramine este de o simplitate si de o logica dezarmante: Layer\New AdjustmentLayer\Selective Color, aici alegem BLACKS si scadem nivelul cu doar 2-5 procente. Veti vedea cum histograma se deplaseaza de la limita de negru si detaliile, care se credeau pierdute din umbre, apar ca prin miracol. (sagetile gri inchis vor sa sugereze usoara departare a functiilor de la axa "igrecilor".

Daca n-ati dat Flatten Image acolo unde v-am spus, adica inainte de "nota" si ati continuat asa cu "off topic", puteti reveni la toate reglajele ca sa compensati mica cadere de contrast ca urmari a ultimei manevre...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	sd4.jpg
Views:	92
Size:	82.3 KB
ID:	2844 

La aceasta rezolutie nu cred ca apare prea evident ce s-a explicat aici, dar veti vedea voi insiva, daca luati o poza si va jucati putin in felul descris. In final, probabil ca rezultatul optim ar putea fi intre imaginea prelucrata si cea originala, dar din nou, nu asta este important, ci sa va insusiti tehnica aratata in exemplu ca s-o puteti aplica la nevoie. Succes!

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	sd6.jpg
Views:	138
Size:	85.2 KB
ID:	2846

Am mai multe motive sa las pentru moment balta capitolul de "Masti" si sa va propun in alt intermezzo deosebit de practic, mult mai apropiat de fotografie. Una la mina, m-am cam plictisit de computer, de Photoshop, ArcSoft, PictureProject, SilkyPix, Bryce, etc., si cred ca si voi (aici la scoala, capitolul asta este cam tratat cu "dosul" si este voit diluat pe mai multe subiecte). A doua la mina, este toamna, deci sezonul nuntilor si al situatiilor de familie a inceput bine de tot. In consecinta, cred ca v-ar interesa la ora actuala mult mai mult niste considerente practice despre cum sa fotografiati, decit despre cum sa prelucrati. Lasam prelucrarea pentru orele de iarna si, cu multa modestie, am sa atac, pe durata citorva mesaje, aplicatii ale regulilor de compozitie si de iluminare pentru inceput direct la portret, urmind o structurare total neortodoxa, lucru care ar putea sa faca lucrurile astea chiar foarte interesante. In acelasi timp tin sa-mi cer scuze celor avansati pentru ca incerc sa pun o alta ordine in scolastica, dar consider ca, daca incepem din nou de la Adam si Eva, nu facem decit sa indepartam prin plictis pe cei care eventual au un pic de interes sa afle ceva repede, fara prea multe fasoane pseudo-intelectuale. Amanunte tehnice voi da pe parcurs in masura in care consider ca mai sint din cind in cind necesare... in fond este un thread numai pentru incepatori, asa ca... seniorii... am tacut!

Despre surse primare si secundare de lumina am vorbit in alta parte https://www.galeriafoto.com/forums/sh...0335#post10335 la Capitolul 5, anume despre Iluminarea Artificiala, deci consideram ca aceste elemente ajutatoare folosite in exemplele urmatoare (eventual dupa ce recitim rapid acolo) sint lucruri cel putin familiare.
1. Unul dintre marile secrete ale dinamicii unui portret il constituie reperul pozitia barbiei, indiferent daca se discuta de o directie a privirii perpendiculara pe planul filmului, trei sferturi sau profil. Cu camera aranjata evident la nivelul ochilor, a ruga modelul sa scoata doar putin barbia inafara prin aplecarea o idee a capului pe spate, cu privirea concentrata in jos, catre virful nasului va conferi o atitudine de superioritate. Daca cerem sa se indrepte barbia in jos, doar o idee, ochii devin mai mari, mai atractivi. Din punct de vedere al impactului psihologic, prima pozitie este preferata portretului masculin, atribuind o atitudine specific triumfatoare. Cea de-a doua ipostaza se preteaza bine portretelor feminine, in care abandonul languros poate apare provocator si foarte bine subliniat. Desigur ca expresiile astfel dobindite se pot inversa in functie de sex, pentru obtinerea unor efecte paradoxale, prin negarea regulilor perceptiei social-vizuale (eh, spanac, nu luati in seama toate prostiile). Cele mai greu de obtinut, dar si de un impact deosebit sint cele in care subiectele sint copiii mici si foarte mici.

Vorba multa, saracia omului... In primele 5 attachmente (slava Domnului ca se pot posta mai multe poze de-o data, ca pe un site foto adevarat... bravo admin!) am sa va rog sa observati cum se poate accentua si dezaccentua o privire "trufasa", adica cu barbia in sus, prin jocul iluminarii. Sursele folosite:
i. sursa de umplutura (frontala) Promatic FTD5600 zoom head flashgun si fill-in flash. In toate pozele ambele flashuri acestei unitati stau perpendicular pe subiect.
ii. sursa principala (din laterale sau de jos) Vivitar 2800 flash, directiile sint pe rind marcate prin sagetile rosii.

Attachment a: iluminari sensibil egale ... poza de pasaport, fara relief, plata si fara prea multe umbre pe background.
Attachment b: sursa frontala la putere 1:4, sursa principala la putere maxima
Attachment c: aceiasi parametrii ca in attachment b numai ca directia sursei principale e alta
Attachment d: efect exagerat: sursa frontala 1:16 din putere, sursa principala pe computer fast.
Attachment e: efect exagerat: aceiasi parametrii ca in attachment d, directia sursei principale e de jos in sus.

NOTA: de remarcat efectul foarte exagerat din attachment e, dar care subliniaza inca si mai mult atitudinea data de barbia ridicata.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	Passport.jpg
Views:	64
Size:	98.8 KB
ID:	2988 Click image for larger version

Name:	left-up.jpg
Views:	65
Size:	45.1 KB
ID:	2989  Click image for larger version

Name:	right-up.jpg
Views:	52
Size:	91.0 KB
ID:	2990  Click image for larger version

Name:	1to9.jpg
Views:	56
Size:	94.0 KB
ID:	2991  Click image for larger version

Name:	down-1to9.jpg
Views:	64
Size:	96.0 KB
ID:	2992  

In mod logic, ne-am astepta ca la celalalt caz, o iluminare de sus in jos sa produca un efect de exagerare a atitudinii... Ei bine nu se intimpla intocmai asa.

Attachmentul f arata cum de fapt acest gen de iluminare, de la care te astepti sa lucreze bine, nu ajuta prea mult.
Attachmentul g, in care iluminarea principala este facuta lateral, pare sa produca o senzatie mai calda, mai placuta. Nu uitati insa ca aveti de-aface cu forme rotunde, fara detalii de relief (copiii mici sint cazuri deosebit de dificil de fotografiat frumos, din toate punctele de vedere).
Attachmentul h este postat aici doar ca exemplu de atitudine care poate fi sugerata ca urmare a barbiei tinute in piept... iluminarea este: sursa secundara frontal, sursa principala lateral stinga-jos, raportul iluminarilor cca 1:10 (vezi "Disectia", Cap.5, pentru ce-i aia "raportul iluminarilor")

In final am reprodus doua poze dintr-o carte (proprietate personala) in care doresc sa arat tocmai ce am afirmat in prima parte (nu sa scot vre-un ban necinstit):
Attachment i: barbia in jos (o fata)
Attachment j: barbia in sus (un bosorog)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	lowchin_up.jpg
Views:	57
Size:	95.4 KB
ID:	2993 Click image for larger version

Name:	lowchin_lateral.jpg
Views:	50
Size:	95.1 KB
ID:	2994  Click image for larger version

Name:	verylowchin.jpg
Views:	70
Size:	96.7 KB
ID:	2995  Click image for larger version

Name:	lowchin.jpg
Views:	60
Size:	98.4 KB
ID:	2996  Click image for larger version

Name:	highchin.jpg
Views:	69
Size:	97.7 KB
ID:	2997

In final un pic de voie buna... attachmentul "K" a fost cenzurat...

Attachment l... evitati sabloanele... privirea indreptata direct catre camera poate sa apara fie ca o copie la xerox, fie ca o poza de la politie (adica constipata).
Attachment m... nu cereti modelului sa lase jos barbia daca n-are chef si e ocupata cu altceva... poza va iesi confuza ca expresivitate si puteti fi luat prin surprindere si ca incadrare...
Attachment n... adaptati cerintele fizionomiei specifice. In functie de aceasta s-ar putea ca rolurile sa nu se poata inversa... adica ea sa nu arate tocmai languroasa, iar el sa fie oricum un invingator...
Attachment o... atentie, nu sariti cu categorisirile, barbia in jos poate avea si alte semnificatii.
Attachment p... la fel si in cazul semnificatiei barbiei in sus... in special cind elemente din fundal se nimeresc sa ajute din plin simbolisticii si alegoriei... adica sa arate adevarul gol-golut...
Asupra iluminarii vom discuta pe larg, cu scheme cinematice si tot tacimul, dar pentru inceput, cam asta a fost despre "barbie"... Mult succes la experimentat si chinuit lumea...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	L.jpg
Views:	54
Size:	40.2 KB
ID:	3006 Click image for larger version

Name:	m.jpg
Views:	61
Size:	40.0 KB
ID:	3007  Click image for larger version

Name:	n.jpg
Views:	64
Size:	37.2 KB
ID:	3008  Click image for larger version

Name:	o.jpg
Views:	62
Size:	29.2 KB
ID:	3009  Click image for larger version

Name:	p.jpg
Views:	60
Size:	31.2 KB
ID:	3010  

Alte "scuze" pentru ce va urma: in prezent fotografia a scapat practic de multe dintre "frinele" de ordin tehnic. Batalia se da acum mai putin pe calitatea tehnica, a priori si ab initio excelenta. Calitativ s-a atins o standardizare, iar standardele au devenit usor de respectat si sint penibil de universale. Este inca adevarat ca atingerea si mentinerea exigentelor calitative inca mai depinde totusi de cantitatea de bani ce trebuie investita in aparatura, dar aceasta realitate este mult mai usor de compensat decit imposibilitatea cunoasterii si stapinirii tehnologiei de baza. Este deosebit de bine ca macar de retetele de developare, de procesarea de laborator, de postprocesarea avansata si de retouch-ul cu pensula s-a scapat definitiv, gratie programelor digitale. In concluzie toti acesti pasi inainte au dus in sfirsit la dizolvarea, la minimizarea ramurii calitatii de "mestesug" a fotografiei, adica ceea ce era considerata aproape exclusiv pina nu demult. Chiar daca practicantii si admiratorii acestei indeletniciri se straduiau din rasputeri sa o introduca in rindul artelor vizuale, se intimpla extrem de rar, cu talent si cu o munca imensa. Progresul a dus si la cresterea exigentei consumatorilor, publicul de rind nemaicazind in fund la orice peisaj de noapte, la claritatea deosebita a insectelor sau florilor fotografiate macro, la peisaje montane cu cinspe siruri de dealuri si munti, toate la fel de bine conturate, la peisaje marine cu nori de furtuna extraordinar de bine definiti si cu douazeci de nuante de verde atit in cer cit si pe pamint, la figuri de batrini, de fete, de tigani sau de infirmi de o definitie de-a dreptul inpudica. Totul s-a banalizat. Lumea este in cautare de altceva decit de documentarul perfect documentat si impecabil realizat tehnic. Valorile se cern dupa alte reguli... se pare ca dupa reguli in primul rind estetice si, in ultima instanta, artistice. De fapt exact asa cum societatea educata a cernut dintotdeauna valorile. Nimic nou sub soare. Doar ca intre generatiile care se primenesc permanent, cele noi nu au habar de amanuntele prin care au trecut precedentele... poate ca nici nu este necesar...

Inca o idee pe care nu trebuie s-o scapati din vedere la nici o ora din zi si din noapte: natura aseaza in devalmasie privelistile in fata ochilor nostri... unele chestii arata bine, altele nu; unii vad, altii nu; unii pot "decupa" din realitatea inconjuratoare esentialul intr-o maniera, daca vreti fiziologica, ghidati de o chemare launtrica, de un talent nativ, nechinuindu-se prea mult cu conceptele sau dogmele esteticii acceptabile la un anumit nivel istoric si nici cu prelucrari prea elaborate... fie ca acestea vin de la sine si se aplica ca o minusa stilului lor, fie ca acestia reusesc sa le suceasca si sa le invirteasca proprietatile astfel incit rezultatul final sa fie uluitor. Se creaza ipostaze portabile ale realitatii, de valoare artistica necontestabila... adica imagini capabile sa faca pina si pe cei pe care natura nu i-a inzestrat cu acel simt al observatiei sa vada si sa ramina impresionati. Ideea este sa nu incetati vre-o data sa vizionati cit mai mult din ce se creaza valoric superior, in cazul nostru cit mai multe poze, din cit mai multe surse. Numai in acest fel veti izbuti sa izolati si voi la rindul vostru din mediul de fotografiat secventele demne de prezentat si altora, numai pe baza luarii la cunostinta, a infaptiurii si desavirsirii propriei educatii vizuale artistice.

Dupa ce am dat de-o parte aceste ginduri, voi continua cu amanunte care deci nu mai tin de camera, de tehnologie, ci de perceperea justa si eventual de "prepararea" realitatii inconjuratoare, adica a subiectelor de fotografiat pentru a accentua ceea ce trebuie vazut sau a estompa neesentialul. De aceea am inceput seria aceasta de subiecte de la portret.

2. despre "poze" si pozitii. In portretistica fotografica moderna, numai experimentul practic poate lamuri ce avantajeaza si ce dezavantajeaza un subiect. Desigur ca exista criterii obiective de fotogenicitate, dar acestea au de-aface si implica cunostinte aprofundate de fizionomie comparata, si nu fiecare dintre noi poseda expertiza in acest domeniu. In general, lasati in pace, recuziterii si cei care se ocupa de machiaj ar trebui sa fie in stare sa scoata ce e mai valoros dintr-un subiect. Frumusetea fizica este categorisita ca atare dupa numarul de reactii pozitive pe care un subiect il poate provoca in rindurile observatorilor, este trecatoare si relativ greu accesibila nativ opticii fotografice. Infrumusetarea si crearea "pozelor" exclusiv avantajoase este insa un ansamblu de tehnici si de masuri practice care, odata cunoscute si exploatate creativ, pot largi substantial "acceptabilul" in intelesul de masa, accesibil la nivel de expunere limitata publica. La fel stam si cu extrema cealalta... uritul. Totusi nu despre asta vreau sa vorbim. Din nou: ceea ce am sa va descriu in continuare pare la mintea cocosului, dar am sa respect structurarea initiala a materialului, fiindca am observat ca e bine asa.

Daca tot ti-ai atirnat un aparat de git si te-ai apucat sa fotografiezi, cel mai important lucru este sa vorbesti cu subiectul. Oamenii nu stiu in general sa pozeze si de cele mai multe ori nu sint naturali, ba chiar majoritatea sint cu totul altii decit in realitate, daca te ascunzi in spatele unui obiectiv. Chiar daca ai de-aface cu un model profesionist, trebuie sa-i descrii ce anume doresti. Explicatiile politicoase sint intelese aproape intotdeauna. Unii insa gasesc imposibil sa-si traduca exact ce doresti numai din vorbit. De aceea este bine sa le arati tu insuti, sa exemplifici exact poza pe care ai dori s-o afiseze. Mici retusuri se obtin prin mutarea subiectului pina la rezultatul dorit. In acest caz ajuta mult cit de bine te cunosti cu subiectul, cit de multe iti poti permite, adica cu putina regie sa ajungi la ceea ce doresti sa arati prin fotografie.

Attachment 1 un instantaneu care arata ca este citeodata dificil, chiar daca cunosti bine modelul sa te faci inteles prin orice mijloace... in special atunci cind este vorba despre copii. Pina la urma a iesit un portret frontal, realizat cu doua surse de iluminare.

Attachment 2 este o reproducere dintr-un material bibliografic (proprietate personala) a unei fotografii executate de catre Roger Hicks colegei sale fotograf Frances Schultz. Este un portret trei sferturi, bine regizat, realizat cu trei surse de iluminare in care "poza" subiectului mie mi-a placut foarte mult. Este un portret care mie-mi spune ca frumusetea nu are virsta.
Attachment 3 urmareste sa va arate un portret mai putin practicat: portretul profil. Deoarece subiectul este experimentat in fotografie, "poza" ginditoare si-a ales-o singur si nu a fost necesar sa vorbesc cu el. Sursele de lumina sint trei.
Attachment 4 este realizata in aceleasi conditii de iluminare (2x100W tungsten, 90 grade bounce flashgun, iluminare diurna in background). Este o ipostaza de asemenea mai inedita a portretisticii si se numeste portret cu "privirea peste umar" [scuzati traducerea stingace] si este evident provocata de mine prin atragerea atentiei subiectului.
Attachmentul 5 (o singura sursa frontala, flashgun la putere maxima) nu este regizata decit de simpla mea prezenta. Ar intra deci in categoria instantaneelor... nereusite (portret bust, dublu, semiprofil, in prezentare naturala)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ab206.jpg
Views:	56
Size:	97.8 KB
ID:	3038 Click image for larger version

Name:	Frances.jpg
Views:	68
Size:	94.0 KB
ID:	3039  Click image for larger version

Name:	gy465.jpg
Views:	56
Size:	97.1 KB
ID:	3040  Click image for larger version

Name:	gy33.jpg
Views:	62
Size:	99.1 KB
ID:	3041  Click image for larger version

Name:	cozia148.jpg
Views:	73
Size:	98.2 KB
ID:	3042  

CONTINUARE....

La fotografiile tip portret static, considerate full size sau intregi, exista citeva poze pe care le poate adopta subiectul de fotografiat:
i.standing sau stind in picioare. Confera inaltime subiectului in detrimentul latimii. Unghi de incidenta recomandat:30 de grade. Cropul e recomandat 3/4 (na, ca iar m-a luat gura pe dinainte). Recomandati subiectului sa-si tina dreapta coloana vertebrala.
ii.sitting sau stind in fund, pe un scaun sau pe podea. Nu atrageti atentia cu scaune cu spatare sau cu fundaluri incarcate de semnificatii. Unghi recomandat: 45 de grade.
iii.leaning-hacking sau stind in picioare, intr-o pozitie neverticala, sprijinit sau "agatat" de ceva. Unghi recomandat: 30-60 de grade. Poza confera veridicitate, realism. Aplecarea trunchiului inainte face sa dispara pungile de sub barbie.
iv.lying sau stind culcat. Directionati subiectul sa stea pe burta sau pe spate. Totul trebuie sa fie vizibil intr-un fel sau altul, din cap pina in picioare. Miinile joaca un rol extrem de important.
Evident ca in fiecare caz deci se pot aplica abordarile frontal, semiprofil, profil sau altele.

Alegerea pozei depinde de persoana fotografiata, de circumstante si de scopul pentru care faceti fotografia. Am sa dau un exemplu (Attachment 1), care, mie cel putin, la vremea respectiva, acum multi ani, mi-a zguduit din temelii modalitatea de a privi fotografia si mai ales fotografii. Nu am sa-l comentez din punct de vedere tehnic, deoarece la momentul actual o analiza ar depasi in buna masura putinul pe care abia am inceput sa-l articulam (ambele imagini apartin lui Mike Wiley). N-am sa spun decit ca acesta a fost un test psihologic de abordare cit mai justificata a fotografiei pentru diferentierea snapshotului (stinga) de fotografia adevarata (dreapta), utilizind absolut acelasi subiect si elemente de mediu inconjurator.

Attachment 2: sitting
Attachment 3: leaning\hacking (evident exagerat...)
Attachment 4: lying (cer scuze comunitatii, dar sint obligat totusi sa afisez o fotografie nud)
Attachment 5: standing (nu uitati sa cuprindeti aici si incaltamintea)

La modul cinstit, in acest caz nici nu cred ca e nevoie de exemple, fiindca sint convins ca aveti destule. Pozele sint doar pentru amuzament... aici lumea nu e chiar atit de scortoasa ca in Europa. Urmeaza sa va stabiliti voi insiva limitele reale si de bun simt (ca eu pina acum n-am reusit...)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ssph.jpg
Views:	71
Size:	98.0 KB
ID:	3051 Click image for larger version

Name:	sitting.jpg
Views:	75
Size:	97.5 KB
ID:	3052  Click image for larger version

Name:	leaning_hacking.jpg
Views:	78
Size:	93.4 KB
ID:	3057  Click image for larger version

Name:	lying.jpg
Views:	88
Size:	99.1 KB
ID:	3058  Click image for larger version

Name:	standing.jpg
Views:	87
Size:	99.2 KB
ID:	3059  

3. Si, ca sa facem turul complet, vom pomeni si de controversatul point of view, adica de punctul de statie al fotografului. Pai cum adica? N-am postulat ceva mai devreme ca acesta TREBUIE sa fie la nivelul ochilor subiectului, adica drept inainte? Evident, pentru obtinerea unei fotografii cu perspectiva regulata, normala, nu a uneia cu efect special, in care se adauga un interes deosebit. Drumul acesta este foarte alunecos si poate compromite compozitii portretistice foarte usor (da, ati citit corect... aceasta categorie de abordare a fotografiei intra la compozitie, din motive pe care le vom discuta acolo la vremea potrivita), daca se fac exagerari sau nu se accentueaza destul. Unii spun ca pe noi, incepatorii, nici n-ar trebui sa ne intereseze modificarea unghiului de fotografiere in acest stadiu... eu nu sint de acord si consider ca este la fel de important sa cunosti atit regulile cit si modalitatile rationale de abatere de la ele.

i. camera mai sus se realizeaza atunci cind fotograful plaseaza camera deasupra subiectului in plan vertical si acesta este obligat sa priveasca in sus. Aceasta pozitie arata realitatea la adevarata ei valoare: cheliile apar evidente, nasurile mari, la fel. Pozitia diminueaza importanta subiectului flatindu-l pe privitor. Faptul ca se poate vedea mai mult in spate, face ca fundalul sa produca eventual o distractie a atentiei maxima, daca nu este ales corespunzator. Gitul si trasaturile fetei dobindesc eleganta, iar aceasta pozitie ofera posibilitatea includerii unei parti mai mari a vestimentatiei, cu posibilitatea mentinerii unui crop strins. Este o pozitie care se preteaza la elaborarea unul context dinamic, mai curind decit a portretisticii propriu-zise (Attachment 1).
ii. tot camera mai sus se mai poate realiza atunci cind subiectul se afla culcat pe spate si fotograful se plaseaza deasupra, si tine camera in plan orizontal. Datorita actiunii transversale a gravitatiei, rasaturile fetei apar distinse si provocative, din motive lesne de intuit. Formatul "cap si umeri", "bust" sau "trei sferturi" se potrivesc cel mai bine, ca si formatul intreg, pentru anumite genuri fotografice. Pozitia se preteaza exclusiv la portretistica (Attachment 2).
iii. camera mai jos se realizeaza atunci cind fotograful se plaseaza in josul subiectului in plan vertical si acesta este obligat sa priveasca in jos catre camera. Pozitia se realizeaza simplu prin ingenunghiere. Problema fundalului este ca si inezistenta, fiindca cerul sau tavanul sint de obicei la indemina. Pozitia confera dominanta subiectului indiferent de diagonala (hop-si-asa, am tacut...), daca nu se exagereaza astfel incit subiectul sa apara prea departat (Attachment 3, foto nu-mi apartine, este scannata dupa material bibliografic proprietate personala insa).
iv. tot camera mai jos se mai poate realiza atunci cind subiectul se afla peste si fotograful tine camera in plan orizontal. Aceasta este o pozitie mai ciudata si este destul de rar utilizata (Attachment 4).

4. abordarile intermediare (Attachment 5) sint nelimitate si sint din plin practicate, dar de obicei trebuiesc combinate cu alte elemente de compozitie ca sa se obtina impactul dorit, dar despre asta vom vorbi mult mai incolo.

(exemplele alese in tot acest dialog nu sint dintre cele mai semnificative si nici dintre cele mai reusite, dar sper sa va fi putut face o idee cit de cit despre ce-am vrut sa subliniez)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	upvert.jpg
Views:	80
Size:	99.1 KB
ID:	3065 Click image for larger version

Name:	uphor.jpg
Views:	92
Size:	98.8 KB
ID:	3066  Click image for larger version

Name:	dnvert.jpg
Views:	73
Size:	98.4 KB
ID:	3067  Click image for larger version

Name:	dnhor.jpg
Views:	67
Size:	89.8 KB
ID:	3068  Click image for larger version

Name:	etc.jpg
Views:	77
Size:	99.0 KB
ID:	3069

Trecerea timida catre Compozitie: Primo: in attachment-urile 1-3 s-au strecurat niste confuzii. Unii vor putea tolera pozele, altii nu. Secundo: impactul fotografiei poate fi influentat in mod cert de Crop, mai ales cind telul sedintei de fotografie este documentar si nu artistic... vezi attachment-urile 3 si 4 care isi schimba fundamental "mesajul" dupa crop (nu ca varianta cropuita strins ar avea vre-o valoare, ci doar ca principiu). Acest post NU DORESTE sa va incite sa gasiti greselile, ci doar sa va indrepte sa admiteti pentru sine insiva ca va deranjeaza ceva (sau nu).

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	comp1.jpg
Views:	60
Size:	95.4 KB
ID:	3070 Click image for larger version

Name:	comp2.jpg
Views:	83
Size:	94.1 KB
ID:	3071  Click image for larger version

Name:	comp3.jpg
Views:	66
Size:	99.6 KB
ID:	3072  Click image for larger version

Name:	comp4.jpg
Views:	78
Size:	97.3 KB
ID:	3073  Click image for larger version

Name:	comp5.jpg
Views:	63
Size:	98.6 KB
ID:	3074  

Sugestiile ar fi:

Attachment 11: hotariti-va care dintre fete va place mai mult. Eu nu zic ca fotografia este lipsita de impact, dar, in mod normal, o figura este de-ajuns in cadru. Poza poate fi sucita si invirtita oricum, se alege numai o figura, cealalta paleste ca interes... Deh, conventiile invatarii si deprinderile de observare. Am facut doar un crop extrem de strins aici, dar desigur, pentru a aerisi cadrul, se poate mari Canvas cu un chenar negru si apoi cu Select\Color Range si Fuzziness se nimereste parul...
Attachment 22: daca afurisita aia de mita nu se uita inafara cadrului sa ne atraga atentia de la fetita si sa ne intrebam fara rost "la ce dracului se uita?"... I-am sucit gitul la 180 de grade (Tools\Lasso\marcat capatina\ Edit\Transform\Horizontal Flip si din nou Edit\Free Transform\jucat cu dracia pina se potriveste cit de cit acolo) si apoi corectat totul imprejurul urechilor prin clone ingrijite, nu ca mine... Ca aspect practic, eu folosesc la chirurgia asta intotdeauna un canvas albastru, ca sa vad clar daca si cum am calcat aiurea. Nu-i perfect, dar parca-parca e o idee mai bine asa... cu o expresie ca asta a copilului nu te intilnesti in fiecare zi... barbia in sus, privire plina de grija, dar invingatoare si acuzativa. N-a trebuit sa fac pe regizorul, n-am facut decit sa-i spun ca vreau si eu sa mingii pisica... asta a iesit... E poate ultima data cind recurg si va arat "oficial" "facaturi" din astea la marea repezeala... sint destui care au mincat si inca mai maninca un ban cinstit de pe urma lor, si, drept sa va spun, cred c-ar trebui sa deschida si ei tutoriale, nu polemici stupide, ca nu-i bai si ca eu nici nu-s dispus si nici n-am habar de artele astea ale masluirii graficii realitatii pe calculator... Mie-mi place fotografia, culoarea, aerul liber... Si e loc pentru toti pe pamintul asta!
Viitorul Attachment 33: trebuie sa-l fac pe Wendell sa se uite la mine... Lucrul cu ochii e foarte dificil... daca reusesc, plusez aici attachmentul, ca sa iesim la pace. Cu sursa a treia de lumina care se reflecta in bila rasa proaspat, cu sinusoida de pe perete, precum si cu punctele de pe fata, se rezolva usor...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	comp11.jpg
Views:	65
Size:	86.5 KB
ID:	3075 Click image for larger version

Name:	comp22.jpg
Views:	72
Size:	98.1 KB
ID:	3076  

Inainte sa trecem mai departe, hai sa revenim putin la Masti si sa trecem in revista ceea ce am aflat pina acum:
a. Lucrul selectiv cu masca de strat: cu acest tip de masca am lucrat deja, pe la inceputul acestei pagini, la Ceata departarilor. Se marcheaza diverse suprafete din strat, printr-o metoda oarecare. Se creaza un strat de reglaj (adjustment Layer) cu functia dorita. Se copiaza prin Merge si se aplica valorile functiei si opacitatea dorite mastii de strat. Acest workflow nu produce masti foarte precise. In Attachment este prezentat un exemplu rapid.

1. imagine originala
2. alegerea selectiei
3. stratul nou (Saturation) si valorile alese
4. rezultatul global
5. detaliu de inexactitate a aplicarii mastii

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ms1.jpg
Views:	68
Size:	99.4 KB
ID:	3097 Click image for larger version

Name:	ms2.jpg
Views:	72
Size:	98.9 KB
ID:	3098  Click image for larger version

Name:	ms3.jpg
Views:	64
Size:	99.9 KB
ID:	3099  Click image for larger version

Name:	ms4.jpg
Views:	66
Size:	97.5 KB
ID:	3100  Click image for larger version

Name:	ms5.jpg
Views:	58
Size:	99.4 KB
ID:	3101  

b.Utilizarea mastii de luminozitate a fost pomenita atunci cind am vorbit de Alpha Channel, la Sharpness. Nu este altceva decit masca creata dintr-o imagine grayscale a imaginii color. Un mod de creare este exemplificat pe o imagine (attachment lm1) la care dorim sa reducem Highlights si sa deschidem putin Shadows. Aceste operatii se realizeaza separat de fapt, pe doua Alpha Channel-uri. Daca expunerea este decenta si histograma arata bine, intii o normam, prin Auto Levels.
1. In paleta Channels se creaza o masca de luminozitate, Alpha 1, simplu, prin Load Channel As Selection in RGB si apoi Save Selection (butoanele din josul tabului de Channels). Acest canal se refera la partea dreapta a histogramei, care include Highlights (attachment lm2)
2. Acum dam Select\Inverse. Save Selection va crea a doua masca de luminozitate, Alpha 2. Acest canal se refera la a doua partea stinga a histogramei, care include Shadows (attachment lm3)
3. In continuare dam Select\Load Selection si alegem pe Alpha 1, la care urmarim innegrirea Highlight-urilor. Layer\Adjustment Layer\Curves (Normal), si tragem putin in jos de curba... cum va place... (attachment lm4)
4. Apoi dam din nou Select\Load Selection si alegem de data asta pe Alpha 2, la care urmarim inalbirea Shadow-urilor. Layer\Adjustment Layer\Curves (Normal), si impingem putin in sus curba... dupa gust... (attachment lm5)




Cam asa... Desigur ca se pot face corecturi si reglaje din Opacity la fiecare strat.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	lm1.jpg
Views:	62
Size:	82.9 KB
ID:	3104 Click image for larger version

Name:	lm2.jpg
Views:	51
Size:	95.0 KB
ID:	3105  Click image for larger version

Name:	lm3.jpg
Views:	47
Size:	95.0 KB
ID:	3106  Click image for larger version

Name:	lm4.jpg
Views:	50
Size:	85.8 KB
ID:	3107  Click image for larger version

Name:	lm5.jpg
Views:	52
Size:	86.6 KB
ID:	3108  

c. Folosirea mastii de contrast este implicata ori de cite ori se doreste detalierea Shadows si diminuarea Highlights. Adica mai intotdeauna... Postprocesarea implica crearea unei masti, in adevaratul inteles al cuvintului.
1. Open\Layer\Duplicate Layer si alegeti modul de amestec Overlay. (attachment ct1)
2. Select\All\Image\Adjustments\Desaturate. (attachment ct2)
3. Image\Adjustments\Invert si Opacity cam pe la 80% (attachment ct3)
4. acum, unii recomanda folosirea Filter\Blur\Gaussian Blur cu un Radius intre 20 si 100. Mie personal nu-mi place aceasta alterare, fiindca da niste pete decolorate la limita dintre Shadows si Highlights (sagetile galbene, attachment ct4)
5. altii mai recomanda si un strat Layer\New Adjustment Layer\Curves si elaborarea unui fel de curba "S". (attachment ct5)

Oricum, aste este ideea...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	ct1.jpg
Views:	58
Size:	98.5 KB
ID:	3110 Click image for larger version

Name:	ct2.jpg
Views:	49
Size:	97.5 KB
ID:	3111  Click image for larger version

Name:	ct3.jpg
Views:	56
Size:	93.3 KB
ID:	3112  Click image for larger version

Name:	ct4.jpg
Views:	65
Size:	95.1 KB
ID:	3113  Click image for larger version

Name:	ct5.jpg
Views:	64
Size:	99.3 KB
ID:	3114

d. Mastile de strat sau/si vectoriale, bazate pe zone selectate sint cele mai spectaculoase postprocesari (stefan_foto despre asta vorbeam pe PM)
Masca de strat: are la baza utilizarea pixelilor
Masca vectoriala: are la baza utilizarea cailor (path outlines) catre pixeli. Deci are legatura cu rezolutia si de aceea redimensionarea se face automat, dupa cum cere rezolutia preexistenta unde se aplica masca.

Selectia suprafetei mastii se poate realiza, dupa cum ziceam la "Selection", pe mai multe cai: Select All, Select Rectangle, Select Lasso, Magic Wand, Select\Color Range. In acest caz am dorit sa transfer niste nori, dintr-o poza, intr-o alta poza si am folosit modul de selectare Select\Color Range cu o Fuzziness care sa-mi permita materializarea selectiei. Apoi, in poza sursa, am infiintat un Layer\New Layer (Normal), aici am copiat selectia prin manevra binecunoscuta Alt+left click apoi release Alt si la urma release click. In final am dat Layer\Layer Mask\Reveal Selection (attachment mvm1).

Am selectat din Toolbox, Move Tool, si am adus cursorul pe o portiune a selectiei care era activa. Am mutat selectia in poza noua (attachment mvm2).

Cum un singur rind de nori nu mi-a ajuns, am retetat operatia (attachment mvm3) si, prin Edit\Free Transform, am tras de masca a doua pina ce mi-a convenit rezultatul. Enter.

Foarte important a fost sa scap de portiunile de nori care se suprapuneau peste munti. Am facut aceasta pentru fiecare masca prin reglajul marcat cu sageata rosie (attachment mvm4)

Dupa ce toate masurile de asemanare a straturilor masca cu backgroundul au fost luate, se da un Flatten Image si se lucreaza in continuare pe imaginea combinata.

Nu va uitati la rezultatul meu, este doar pentru exemplificare, e facut la repezeala, neglijent si calitatea este submediocra, dar posibilitatile pe care vi le ofera PS sint infinite.

Succes!

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	mvm1.jpg
Views:	53
Size:	86.0 KB
ID:	3118 Click image for larger version

Name:	mvm2.jpg
Views:	56
Size:	84.0 KB
ID:	3119  Click image for larger version

Name:	mvm3.jpg
Views:	59
Size:	95.8 KB
ID:	3120  Click image for larger version

Name:	mvm4.jpg
Views:	77
Size:	97.8 KB
ID:	3121  Click image for larger version

Name:	mvm5.jpg
Views:	66
Size:	49.0 KB
ID:	3122  

O scurta aplicatie de sezon: Filtrul de polarizare. Aceasta precizare vine dupa multe controverse, la care am participat, dar care acum nu mai exista in forma amanuntita, scrisa pe GF, si este pricinuita de postarea recenta pe galeria proprie a doua poze "Rust of the Past" si "The Pyramid". Aici am folosit intre altele si o functie (Selective Color) care se poate preta la emularea unui filtru de polarizare. Repet ce am spus in citeva rinduri: polarizarea luminii este un fenomen dinamic, care implica coordonata "timp", ori in fotografie tocmai acesta este redus la o constanta. In consecinta integrarea sau derivarea oricarei functii de tip Fourier, pentru o valoare de timp constanta, este strict legata chiar de valoarea functiei, care devine deci si ea tot o constanta. Prin urmare operatiunea matematica nu poate avea un sens si de aceea polarizarea nu poate fi imitata dupa o fotografie surprinsa la un moment dat. Se pot insa aproxima consecintele depolarizarii luminii. Acestea sint in primul rind legate de diminuarea reflexiilor luminii care are sansa sa "scape" de absorbtia coloristica printr-un unghi de incidenta aproape de valoarea brewsteriana. Daca aceste reflexii se diminueaza, ceea ce se produce este o amplificare a culorii, ochiul nemaifiind "orbit" de lumina alba reflectata.

Exista doua instante in care depolarizarea se manifesta foarte vizibil: reflexiile pe suprafete altfel decit metalice (apa, sticla, ceara frunzelor, etc.) si intensificarea culorii albastre a cerului (printr-o alta particularitate extraordinara a moleculelor de apa, asupra careia nu insist acum).

Primele patru poze atasate va arata intii originalele unor imagini facute prin suprafata apei si apoi rezultatele prelucrarii dupa un algoritm extrem de simplu. De remarcat insa un aspect important: la alegerea fotografiilor pe care doriti sa le prelucrati trebuie sa aveti in vedere ca informatia pe care intentionati sa o scoateti in evidenta, TREBUIE sa existe. Deci atentie la ce poze va alegeti! Trebuie sa se vada ceva in apa aia si cerul trebuie sa aiba atit albastru cit sa orbesti un sobolan macar...

Concret, se procedeaza astfel:

Open
Autolevels (outch! asta doar daca histograma are spatii libere in stinga si in dreapta pina la capete, si de obicei are...)
Layer\New Adjustment Layer\Levels la modul Normal. Mutati cursorul central putin la dreapta, dupa gust.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici se iau la intrebari urmatoarele: Blacks, Black +100%; Neutrals, Black +20%; Whites, Black +3%. Acum incepe sa arate bine, dar nu va opriti aici.
Layer\New Adjustment Layer\Curves la modul Normal. Aici trebuie sa lucrati curba sa va arate cam ca in ultimul attachment. Daca imaginea arata prea chioara, dati totusi OK, intoarceti-va la primul layer (Levels) si mai mutati de cursorul din mijloc catre dreapta inca un pic. Fiti cu ochii pe histograma ca pe butelie! Cautati sa clip-uiti (pierdeti) cit mai putin din extreme. Reveniti la ultimul strat.
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 40%.
Contemplati-va bine capodopera si faceti ajustarile de rigoare acum, ca dupa asta nu mai puteti reveni decit prin History si pierdeti deci ce-ati facut de-aici incolo.
Layer\New Layer la modul Luminosity
Layer\ right click Merge Visible + Alt\ eliberati right click\ eliberati Alt (figura leului, OK?)
Filter\Sharpen\Unsharp Mask cu Amount 500, Radius 1, Threshold 4 (pentru o poza intreaga, 3000x2000)
Opacity intre 20 si 50% si Fill pe la 90%
Layer\Flatten Image
File\Save for Web...

NOTA: uitati care e treaba: aici, adica la mal, s-ar putea sa vi se intunece imaginea cam nasol. Atunci, inainte de a-i da Flatten Image, introduceti un Layer\New Adjustment Layer\Brightness and Contrast si dati-i o Brightness cam de 30-40%. Nu va uitati acum la histograma ca e de jale, dar imaginea va apare pe web cam cum ati avut-o pe monitoare inainte de Save for Web.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	normalreflex1.jpg
Views:	60
Size:	96.4 KB
ID:	3266 Click image for larger version

Name:	reflexpol1.jpg
Views:	69
Size:	96.3 KB
ID:	3267  Click image for larger version

Name:	normalreflex2.jpg
Views:	62
Size:	97.9 KB
ID:	3268  Click image for larger version

Name:	reflexpol2.jpg
Views:	67
Size:	99.1 KB
ID:	3269  Click image for larger version

Name:	cvs1.jpg
Views:	47
Size:	98.0 KB
ID:	3273

In cel de-al doilea caz, adica pentru apa din cer si culoarea albastra, se procedeaza astfel:

Open
(de Autolevels nu aveti nevoie, fiindca imaginea voastra ar trebui sa aibe o histograma beton, numai ca cerul este cam chior, dar nu siclam sau indigo, ci doar nu indeajuns de albastru... tehnica asta nu poate face minuni, daca expunerea ati facut-o cu picioarele... adica cum este in poza din attachmentul al patrulea)
Layer\New Adjustment Layer\Levels la modul Normal. Mutati cursorul central putin la dreapta, dupa gust.
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 20%.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici modificati urmatoarele: Blues, Black +100%; Cyans, Black +100%.
Aici s-ar putea ca, daca aveti mult prea putin albastru in cer, sa trebuiasca sa repetati operatiile ultime de citeva ori. Incercati sa nu depasiti o suma a Saturation de 40%, adica, de exemplu:
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 10%.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici modificati urmatoarele: Blues, Black +100%; Cyans, Black +100%.
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 5%.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici modificati urmatoarele: Blues, Black +100%; Cyans, Black +100%.
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 5%.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici modificati urmatoarele: Blues, Black +100%; Cyans, Black +100%. Si gata! In attachmentul ultim se vede o poza postprocesata astfel, in care albastrul a lipsit aproape cu desavirsire si care, evident, a iesit o porcarie... care nu mai are legatura cu polarizarea luminii.
Layer\New Adjustment Layer\Curves la modul Normal. Aici trebuie sa lucrati curba sa va arate cam ca in attachmentul al treilea. La fel, daca imaginea arata inca prea diluata, dati totusi OK, intoarceti-va la primul layer (Levels) si mai mutati de cursorul din mijloc catre dreapta inca un pic. Reveniti la ultimul strat.
Continuati eventual cu:
Layer\New Layer la modul Luminosity
Layer\ right click Merge Visible + Alt\ eliberati right click\ eliberati Alt
Filter\Sharpen\Unsharp Mask cu Amount 500, Radius 1, Threshold 4 (pentru o poza intreaga, 3000x2000)
Opacity intre 20 si 50% si Fill pe la 90%
Layer\Flatten Image
File\Save for Web.


Este de remarcat ca, pentru un ochi cit de cit versat in fotografia de polarizare, diferentele dintre fotografiile facute cu filtru si cele emulate pe computer apar evident, ca si in cazul infrarosu, in primul rind prin prezenta unor tipuri de artefacte specifice. Totusi intentiile si rezultatele obtinute prin aceasta tehnica simpla sint destul de aproape de realitate (cu putin noroc... si ingaduinta).

Dupa cum observati din enumerarea si alcatuirea pasilor postprocesarilor din cele doua cazuri, si dupa parerea mea, nu exista nici un impediment in calea folosirii in paralel, cu putina logica, a succesiunilor operatiilor din ambele etape descrise. Blacks, Neutrals, Whites nu se calca pe picioare cu Blues si Cyans (aaa, ma rog...). Doar pe la imparteala Saturation si la stratul de ajustare final, de Curves, aveti doar un pic de judecat... Va ramine sa incercati pe poze care contin atit cer (cu ceva urme de albastru), cit si reflexii optice de suprafata (pentru a evita Lasso Select, reflexiile nu trebuie insa sa contina albastru...). Ceea ce discutam odinioara, Claudiu, adica despre programul de polarizare vindut de Nikon, care am dovedit ca nu putea face nimic in cazul reflexiilor, ar putea fi revizuit in lumina acestei tehnici.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	normalsky1.jpg
Views:	55
Size:	98.7 KB
ID:	3270 Click image for larger version

Name:	skypol1.jpg
Views:	52
Size:	99.9 KB
ID:	3271  Click image for larger version

Name:	cvs2.jpg
Views:	35
Size:	97.6 KB
ID:	3274  Click image for larger version

Name:	forced.jpg
Views:	49
Size:	98.8 KB
ID:	3276  Click image for larger version

Name:	forced4x.jpg
Views:	55
Size:	95.8 KB
ID:	3277  

O aplicatie a deplasarii pixelilor, dar nu sub forma de Blur, este crearea umbrelor artificiale, Artificial Shadows, atunci cind acestea nu exista, sint anemice sau sint indreptate in alte parti decit dorim. In poza folosita ca exemplu am dorit sa incheg o dinamica oarecare pe diagonala ascendenta si pentru asta am creat o umbra artificiala.

Attachmentul 1 arata de la ce am pornit: o jogodie amarita, fotografiata prin comuna Voluntari, pe o zi cu nori.

Deci Open (dupa care se face toaleta de rigoare... geometrie, atribute, etc...)
Layer\New\Layer via Copy, apoi am largit canvasul ca sa vad cit mai bine limitele pozei, pentru ceea ce urmeaza.

Edit\Transform\Distort. Astfel voi crea silueta viitoarei umbre. Incerc sa mentin picioarele din spate ale ciinelui cam in aceiasi pozitie pe copie, iar cu capul merg pina acolo unde am spus, in coltul din dreapta sus al pozei. In acest moment nu vad prea bine ce se intimpla, vezi attachment 2.

De aceea voi modifica modul de amestec al celor doua straturi (double click pe Layer 2 in zona albastra) de la Normal la Darken (in primul rind sa scap de fundalul din acest strat), voi modifica Opacity si Fill, precum si proportiile de amestec ale cele doua straturi din tabul de Layer Style... valorile se vad concret in attachment 3.

Acum vad clar umbra si faptul ca nu ajunge pe unde vreau eu. De aceea:
Select All\Edit\Transform\Warp si ma joc cu planul ei pina ce totul se potriveste cit mai bine, cam asa, ca in attachment 4. Aveti grija ca umbrele sint liniare, iar cu functia Warp puteti curba suprafetele... Pentru cine n-are Warp se poate folosi si Skew in combinatie cu Clone, dar e munca multa, bani putini...

Un ultim mic detaliu... umbra noastra este colorata si are si tot relieful 3D al catelului. Pentru ca sa aducem lucrurile la normal, ne ducem la Image\Hue and Saturation si desaturam totul. Apoi din Levels, reglam umbra ca sa piarda toate detaliile. Dupa aia, din Image\Brightness and Contrast (ca e doar o umbra acolo...), reglam nivelele ca sa apara cit mai verosimila pe fundalul pe care cade. De eventuale detalii de margine se scapa prin Filter\Blur, pe citiva pixeli de Gaussian Blur.

Flatten Image
Save for Web

NOTA: daca acum examinati poza cu atentie, veti observa ca parca fundalul s-a inviorat, parca a capatat stralucire, parca este scaldat in soare... Eu va asigur ca primul strat, din care provine fundalul, a ramas neschimbat. Este o perceptie subiectiva a calitatilor unei suprafete, in care creierul presteaza o munca mai substantiala decit ochiul. In mintile noastre ne spunem: e o umbra foarte bine definita, deci imprejur nu poate fi decit soare. Aceste perceptii false, bazate pe intrepretari induse ale realitatii, se numesc iluzii, categorii la care fotografia recurge in mod constant. Despre aceste subiecte si mecanisme insa vom vorbi cind vom relua discutiile pe threadul "Cu fotografia pe masa de disectie", adica foarte curind.

N-am lucrat prea curat pe exemplul dat, fiindca poza e cam cretina de felul ei si este aleasa doar ca sa va faceti o idee sumara despre cam ce-am vrut sa spun. Voi desigur veti lucra mult mai ingrijit si, in consecinta, efectele va vor iesi mult mai frumoase.

Succes!

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	shade1.jpg
Views:	61
Size:	99.0 KB
ID:	3281 Click image for larger version

Name:	shade2.jpg
Views:	50
Size:	98.2 KB
ID:	3282  Click image for larger version

Name:	shade3.jpg
Views:	63
Size:	97.4 KB
ID:	3283  Click image for larger version

Name:	shade4.jpg
Views:	40
Size:	99.1 KB
ID:	3284  Click image for larger version

Name:	shade5.jpg
Views:	62
Size:	99.8 KB
ID:	3285  

Uite ca sar de la una la alta iarasi... se cheama "fuga de idei" si este caracteristica unor afectiuni ale transformatorului de linii... Ma uit la chestia aia cu efectul pseudo-infrarosu, de care am pomenit mai inainte, si vad ca am disparut ca magaru-n ceata cind incepuse treaba mai interesanta. Pai efectul asta nu este prezent numai in alb-negru. Exista filtre si filme special fabricate pentru a fi sensibile in acea zona a spectrului energetic. Filmele cele mai la indemina sint alb-negru, dar exista si color. Eu am experimentat secolul trecut cu un film minunat care s-a chemat Kodak Aerochrome, in niste conditii cu totul si cu totul... Astazi, datorita iscusintei digitale, este posibil sa imitam si acest tip de fotografie color in infrarosu.

Intii si-ntii, vad ca am descris acolo o tehnica mai putin ortodoxa de simulare IR alb-negru, desi de mare efect. Toti smecherii** se complica insa si fac astfel:

Open (attachment 1)
Layer\New Layer\Channel Mixer. Aici se alege Green +200% (deci cam ce-am facut si noi cu eyedropper-ul), Red -50% si Blue -50%. La urma se bifeaza Monochrome si se da OK. Asta este infrarosul alb-negru, cam chior bine, pe care-l mai regleaza omul putin din Levels, miscind catre interior (clipping) cele doua cursoare extreme. Fantastic de frumos... (attachment 2)

Pentru IR color se procedeaza exact cum am zis pina acum (d-aia am descris modul asta de lucru, nu ca-s io mort dupa metoda...), dar ne oprim inainte de a bifa Monochrome. Specialistii de la Adobe admit existenta a doua tipuri de efecte IR in color si ele se deosebesc prin aspectul final a pozelor. Eu, la folosirea filmului Aerochrome, n-am bagat de seama decit niste deosebiri in functie de filtrele folosite, si in tot cazul nu prea aratau cum zic specialistii, dar, ma rog... ce stiu eu...

Deci dupa ce-ati dat +200 Verde, -50 Rosu si -50 Albastru in Channel Mixer, dati
Layer, New Layer (Normal) si tiriti Background-ul acolo. Pardon, m-a cam luat gura pe dinainte: duceti-va pe Background, ziceti Layers\Duplicate Layer. Veti obtine astfel un nou strat, Background Copy, pe care-l tiriti tocmai sus ca sa ajunga ultimul... asa. Acuma schimbati modul de amestec in Overlay. Culorile sint cam puternice, de aceea micsorati Opacity la pe la 50%. Buna ziua: asta este primul efect IR color (attachment 3).

Al doilea efect se obtine pornind de la Background Copy.
Layer\New Adjustment Layer\Channel Mixer. Acuma faceti din nou treaba care-ati mai facut-o o data: +200% Green, -50% Red si -50% Blue si dati OK. Asta-i (attachment 4).

In attachment 5 este o aiureala obtinuta intr-un mod similar, favorita mea in simulare IR color. Concluzia personala: in digital toata aproximarea asta nu-mi place de fel, fiindca seamana cu tot felul de duotonuri patetice si nicidecum cu ce se obtine in realitate.

Sa mai stiti ca multe depind de poza de la care porniti. Nu ma-njurati pa mine daca lucrurile nu va ies exact ca aici. Este de asteptat ca de la virsta asta sa puteti sa minuiti un pic si din alte botoane.
_____ _______ ______ ____________
** - tehnici inspirate de dupa Photoshop User (revista scoasa de NAPP), numarul Noiembrie/Decembrie 2006 (ca sa n-avem vorbe... care este ele)



Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	attachment1.jpg
Views:	63
Size:	97.7 KB
ID:	3298 Click image for larger version

Name:	attachment2.jpg
Views:	52
Size:	99.2 KB
ID:	3299  Click image for larger version

Name:	attachment3.jpg
Views:	46
Size:	99.0 KB
ID:	3300  Click image for larger version

Name:	attachment4.jpg
Views:	55
Size:	99.2 KB
ID:	3301  Click image for larger version

Name:	attachment5.jpg
Views:	65
Size:	98.2 KB
ID:	3302  

Tot un rateu din memorie, de data asta de pe vremea cind vorbeam de claritate: High Pass Sharpening. Este o metoda care, ca aspect final, se aseamana mult cu lucrul cu mastile si anume cu Finding Edges, este foarte elastica si are un mecanism care de obicei este lasat la o parte din explicatii, fiind considerat complicat, "advanced" (??).

Open (attachment 1, "Acasa la prietenul cu serpii")
Layer\Duplicate Layer
Filter\Other\High Pass. Aici, in functie de marimea pozei, aplicati o raza nu mai mare de 4 pixeli. Mod de amestec Soft Light (scopuri stiintifice, pentru detaliu extrem, foto la microscop, de-un exemplu) (attachment 2). Operatia se poate eventual repeta cam pina la de trei ori, dupa care efectul High Pass nu mai actioneaza (attachment 3). Daca de prima data vi se pare ca nu este de-ajuns, schimbati modul de amestec la Hard Light. Cred ca puteti sa mergeti pina la Overlay, care va produce cel mai pronuntat efect, dar cu distorsiunile de rigoare... Puteti folosi in aceste cazuri Opacity 75% sau 50%, respectiv (attachments 4-5).

Ma scuzati, dar nu prea am chef de vorba astazi...

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	attachment 1.jpg
Views:	82
Size:	50.7 KB
ID:	3318 Click image for larger version

Name:	attachment 2.jpg
Views:	66
Size:	55.1 KB
ID:	3319  Click image for larger version

Name:	attachment 3.jpg
Views:	47
Size:	61.5 KB
ID:	3320  Click image for larger version

Name:	attachment 4.jpg
Views:	38
Size:	60.9 KB
ID:	3321  Click image for larger version

Name:	attachment 5.jpg
Views:	72
Size:	58.2 KB
ID:	3322  

Ziceam sa va mai plictisesc cu un mic amanunt: cum se scapa de HARD EDGES... In urma unor postprocesari, care implica selectia zonala, unele contururi apar distorsionate. Desi transformarile au loc bine, pe suprafete mari, la granitele de separare, contururile apar ca niste cartoane colorate prost, cu pixelari care deranjeaza si strica aspectul final al procesarii. Poza aleasa (attachment1) a plecat din start cu un mare handicap de contur datorat aparaturii si conditiilor de contrast existente in teren, asa cum se poate vedea in detaliu (attachment2). Poza a fost supusa la urmatoarele:

Select\Color Range\ pipeta pe cer, cu Fuzziness cam de 70.
... apoi smecheria descrisa mai jos, cu Expand...
Image\Adjustments\Levels si s-a inchis cerul din cursorul median.

Rezultatul final se vede in detaliu (attachment3)

Acest aspect urit al finisarii este greu de adresat prin procedee care implica mouse, iar altceva nu exista. Nu am pretentia ca ceea ce va voi spune in continuare va ameliora efectul nedorit in totalitate, dar il va estompa cu siguranta.

Este esential sa va alegeti care portiune din imagine va este mai usor si mai eficace de transformat, dupa ce ati facut selectia dorita cu Mouse, Magic Wand sau, de preferat, cu Color Range. Cum aproape niciodata nu se poate lua o decizie justa si fara pareri de rau, este recomandabil sa se execute doua copii, prima cu Select si a doua cu Select Inverse, si sa se decida la urma care dintre prelucrari a reusit mai bine.

Acum, in functie de alegere, ziceti Select\Modify\ Expand sau, respectiv, Contract si alegeti 1 sau doi pixeli. Dupa asta ziceti Select\Feather si alegeti nu mai mult de 0.5 pixeli. Dupa ce-ati facut smecheriile astea, aplicati transformarile dorite. Un rezultat global se poate vedea in detaliu (attachment4), unde am facut atit Expand (cum am descris mai sus), cit si Contract (si m-am jucat putin cu Levels la balaur) in doua straturi diferite, evident in detrimentul calitatii transformarilor, dar pentru a vedea ce se intimpla cu contururile. Trebuie sa va jucati putin in jurul acestor valori, totul functie de detaliul si de specificitatea imaginilor voastre. Cu putina rabdare si exercitiu, veti obtine rezultate de-a dreptul uimitoare.

Succes!

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	cartoons1.jpg
Views:	55
Size:	95.8 KB
ID:	3323 Click image for larger version

Name:	cartoons2.jpg
Views:	55
Size:	99.6 KB
ID:	3324  Click image for larger version

Name:	cartoons3.jpg
Views:	58
Size:	94.0 KB
ID:	3325  Click image for larger version

Name:	cartoons4.jpg
Views:	68
Size:	98.8 KB
ID:	3326  

FOR ABSOLUTE BEGINNERS
In aceasta serie de note informative, am sa prezint subiecte legate mai mult de fotografie decit de softurile de postprocesare. Luati-le ca pe un fel de sfaturi practice pentru posesorii de DSLR, care sper sa foloseasca in special incepatorilor adevarati, pentru formarea deprinderilor corecte in acest mestesug. Am sa "presar" aceste note scurte printre cele legate de software in speranta de a nu va plictisi prea mult cu nici una dintre categorii. Unele dintre ele se vor impleti si cu partea de postprocesare, daca subiectul se preteaza la asa ceva.

1 - Obtinerea expunerii corecte... din prima
Camerele moderne au moduri de expunere automata, care produc rezultate excelente in multe conditii. Totusi, daca vreti ca pozati peisaje care contin ceruri, obtinerea unei expuneri corecte nu este de loc simpla, iar camerele nu sint in stare sa faca fata onorabil in modul automat. Cerul apare de un albastru-verzui sau un mov spalacit in cele mai bune cazuri, adica atunci cind nu apare pur si simplu alb. Trebuie sa interveniti in expunere astfel incit cerul sa nu fie supraexpus (ars, fara detaliile norilor) in conditiile in care planul de interes inregistreaza toate detaliile. Folosirea filtrului gradual gri are si el un dezavantaj, fiindca acum aparatul citeste o medie de iluminare mai mica, ceea ce duce inevitabil la supraexpunerea planului apropiat, de interes. Cea mai buna metoda de aproximare a expunerii, recomanda masuratea "spot", dupa eventuala stabilizare a polaritatii, si ajustarea ulterioara. Daca aveti nevoie sau anticipati un instantaneu, atunci masuratorile preliminare, insotite de bracket-are, sint o conditie necesara a reusitei. Simplificat vorbind, treceti pe modul manual, spot, ochiti o zona luminoasa de pe cer, ajustati exponometrul (folosind timpul de expunere, diafragma sau ISO) astfel incit sa va indice cam +2 EV, puneti pe bracket-are si sinteti gata de facut poze. In nici un caz nu va bazati doar in indicatiile exponometrului, trageti una-doua si examinati histograma, pentru a constata imediat calitatea expunerii (cit mai multi pixeli la mijlocul graficului, cit mai putini la extreme) si modificati parametrii pina cind ajungeti la profilul bun. Daca aveti timp, faceti aceasta inainte de a concepe fotografia finala. De fapt este primul lucru pe care trebuie sa-l executati in teren, dupa ce v-ati dat jos din masina, tren, avion sau mai stiu eu ce si trebuie sa va intre in reflex. Din attachment 1 va puteti face o idee asupra unui loc de masurare (pentagonul din cer), care va aduce rezultatele cele mai bune de expunere.

O problema aparte sint apusurile si rasariturile, precum si cerul de noapte. Aceste cazuri particulare, pe care fotografii le evitau in trecut, au capatat, odata cu era digitala, o accesibilitate fara precedent. Fotografia de rasarit si de apus poate furniza imagini de o frumusete deosebita si in aceste cazuri cel mai important este sa se capteze culorile si toata informatia din highlights. Cautati ca prin masurare "spot" sa obtineti (din pacate prin incercari, care pot merge pina la zeci de secunde, la diafragme medii) o histograma care sa nu aibe nimic (sau aproape nimic, in cazul in care soarele este inca vizibil) in zona extrema din dreapta. Asta va muta zonele luminoase catre centru, acolo unde le este locul, si umbrele total la stinga, dar detaliile de-acolo, dupa cum am aratat in alta parte, sint, una la mina, relativ usor de restaurat si, a doua la mina, nu intotdeauna necesare. In attachment 2 este prezentata o poza, executata dimineata (de fapt n-ai cum sa stii asta...) dupa cum am descris, prin inspectia histogramei. Anticipez doar foarte putine alterari necesare in postprocesare.

Daca fotografierea soarelui propriu zisa apartine fotografiei cu caracter stiintific si documentar (NU PRIVITI NICIODATA SOARELE PRIN APARATUL FOTOGRAFIC, INDIFERENT DE SISTEMUL OPTIC DE CAPTARE A IMAGINII), fotografia de noapte nu este chiar atit de exclusivista, daca nu vorbim de astrofotografia in vizibil (fotografia astronomica), si poate constitui un subiect aparte atit in lumina artificiala cit si in cea naturala. In attachment 3 este aratat un exemplu tipic. Prezenta lunii in cadrul de interes aduce un plus de dificultate in fata fotografului. In acest caz (atentie, folositi cel mai mic ISO posibil), expunerea pe astrul noptii (la luna plina si fara diafragma) poate sa atinga viteze de 1/400 sau chiar 1/1000, pentru obtinerea detaliilor suprafetei, vitezele scazind cu focala obiectivului sau dispozitivului optic folosit. In consecinta, tot ce se afla inafara cercului lunii va deveni invizibil din cauza lipsei de iluminare. Daca totusi se doreste prezentarea detaliilor terestre in prezenta detaliilor lunare, exista o singura solutie onorabila. Facatura, minareala, care reuneste doua expuneri, prima pe luna, executata asa cum am descris, si a doua, mult mai lunga, pe componentele terestre luminate de luna, ambele in attachment 4. Cele doua layeruri de crop-uiesc si se amesteca dupa unul dintre procedeele descrise anterior si un rezultat exagerat si lamentabil se vede in attachment 5.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	An-American-in-Berlin.jpg
Views:	77
Size:	97.8 KB
ID:	3333 Click image for larger version

Name:	Mosquito-Land.jpg
Views:	62
Size:	95.7 KB
ID:	3334  Click image for larger version

Name:	One-Man-Church.jpg
Views:	65
Size:	95.9 KB
ID:	3335  Click image for larger version

Name:	LOHI.jpg
Views:	64
Size:	99.6 KB
ID:	3336  Click image for larger version

Name:	att5.jpg
Views:	67
Size:	93.2 KB
ID:	3337  

In regula... sa revenim la sectorul "incepatori"... (nu "absolut incepatori") la vremea cind discutam despre curbe, ziceam ca vom mentiona despre alegerea punctelor extreme (cu pipeta, eyedropper), adica in cadrul nivelelor de negru si de alb prestabilite intr-un mod oarecare. Inafara de corectarea stralucirii, aceste manevre ajuta in cele din urma la obtinerea optimului de culoare. Reiterarea concreta a acestor etape de postprocesare este ocazionata de un thread, care eu consider ca nu a rezolvat problema propusa de participanti, https://www.galeriafoto.com/forums/sh...4405#post14405 , transformarile facute avind un caracter profund aleator si subiectiv, normal pentru o procedura ne-standard. Iata ce workflow propun unii autori (descrierea are 9 pasi si ii voi lua incet-incet pe toti la rind):

Pasul 1. Corectarea expunerii: se poate realiza in mai multe feluri. Se recomanda folosirea functiei Curves si am sa va spun de ce. Pentru lucru de calitate, Autolevels este exclusa, din cauza aproximarilor foarte grosiere pe care le face la capetele curbei de stralucire (histogramei). In attachment 1 se prezinta o fotografie facuta astazi, in Princeton, linga hangarul cu schifuri al universitatii. Expunerea este facuta 1/125, f/8, iso 100, polarizare si, evident, +2 EV, dupa cum am mentionat inainte, pentru cer. Deci ceva foarte simplu, care te-ai astepta sa iasa perfect. Histograma arata insa ca nu prea am pixeli catre alb (ceea ce am si vrut prin cei + 2EV). Attachment 2 arata cit de dezastruoasa ar fi folosirea Autolevels, care, desi mi-ar aduce pixeli rezonabili in highlights, mi-ar taia (clip-ui) o cantitate semnificativa din cei din shadows (sagetile verzi). Trebuie deci sa o normez manual, n-am de ales. Prin folosirea Levels (attachment 3, si valorile descrise mai jos), pot face treaba buna la capete, am si un punct in mijloc cu care ma pot juca de voie. Folosirea Curves insa imi furnizeaza o multime (de fapt vreo 255, teoretic) de puncte intre capatele histogramei, in fiecare canal de culoare... inspaimintator, nu-i asa? Trebuie sa-mi determin niste limite, si aceasta se face usor. In primul rind ma duc pe histograma cu mouse si, la fiecare canal imi masor nivelul din dreapta de la care imi apar pixeli semnificativi. Apoi iau valoarea cea mai ridicata, ca nu cumva sa clipuiesc ceva important. In cazul pozei mele, canalul rosu imi stabileste limita highlights pe la 204. Evident, fac acelasi lucru si in shadows, unde cam totul imi spune sa incep de pe la 1. Acum imi deschid Curves in modul Normal si imi stabilesc aceste doua puncte introducind valorile 204 (attachment 4) si 1 (attachment 5) in cele doua cutiutele de Input (care sint traduse pe axele orizontale... pe axele verticale avem Output-urile), care apar cind apasati cele doua patratele (sus-dreapta si jos-stinga pe graficul functiei Curves) marcate cu verde (echivalentele celor doua cursoare din levels). Asa v-ati corectat cit se poate de bine expunerea, si aveti ce-ati obtinut cel mai bun din teren. Acum, odata ce v-ati stabilit marginile "gazonului" puteti incepe jocul.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	attachment-1.jpg
Views:	58
Size:	96.1 KB
ID:	3346 Click image for larger version

Name:	attachment-2.jpg
Views:	49
Size:	98.2 KB
ID:	3347  Click image for larger version

Name:	attachment-3.jpg
Views:	41
Size:	98.1 KB
ID:	3348  Click image for larger version

Name:	attachment-4.jpg
Views:	55
Size:	96.8 KB
ID:	3349  Click image for larger version

Name:	attachment-5.jpg
Views:	45
Size:	74.4 KB
ID:	3350  

Pasul 2. Intunecarea la fata: va rog sa ma credeti ca am stat foarte mult in cumpana daca sa dezvolt sau nu pasul acesta si am hotarit sa nu o fac inca, cel putin nu in acest moment, cind nu am vorbit despre corectiile tonale, si nici despre "Tone". Aici de fapt se termina asemanarea si echivalenta cu functia Levels. Ma voi rezuma sa spun decit atit: intunecati imaginea numai putin, de la asa cum apare in attachment 1, deplasind un nou marker de pe curba, aflat la Input=64 si Output=64, pina la valorile Input=85 si Output=53, asa cum apare in attachment 2. Aceste valori sint folosite doar ca exemplu, evident ca voi puteti folosi orice valori vi se par adecvate pentru o intunecare usoara, dar de obicei cam aici se situeaza socoteala. Nu va trece mult pina va veti obisnui cu acest mod de abordare a corectiilor si va veti stabili "intunecarile" necesare pentru portret in diferite iluminari, pentru peisaj cu soare sau cu nori, pentru poze de interior, etc. Acesta este un pas deosebit de important, pe care trebuie sa il tratati ca atare. Trebuie sa aveti grija ca un nici un caz sa nu modificati Highlights in vre-un fel. Vom reveni la aceasta etapa, eventual.

Pasul 3. Aflarea punctului de alb: aceasta etapa urmeaza in mod normal acum si are rolul sa protejeze din nou Highlights. Mergeti la Image\Adjustments\Threshold. Tiriti cursorul total catre dreapta, pina ce imaginea devine neagra total, si apoi reveniti cu el pina ce incep sa va apara primele zone de alb. Plasati pipeta pe una dintre aceste zone albe. Dati Shift+click, ca sa adaugati virtual un alt marker (nr. 1, aici la 165) la graficul de Curves. (attachment 3)

Pasul 4. Aflarea punctului de negru: se executa in continuare, pe acelasi grafic al functiei Threshold (adica "prag", limita). De data asta mutati cursorul catre stinga pina la capat, cind imaginea devine alba. Reveniti apoi catre stinga, pina ce primele zone negre apar. Plasati pipeta pe una dintre aceste zone si dati Shift+click. In felul asta ati adaugat virtual un alt marker nou (nr. 2, aici la 10) la acelasi grafic de Curves. (attachment 4)

Dupa asta dati Cancel la tabul de Threshold, ca nu mai avem nevoie de el, nu care cumva sa dati OK! In acest moment imaginea trebuie sa va arate cam ca in attachmentul 5, cu cele doua puncte marcate clar.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	attch-1.jpg
Views:	30
Size:	99.6 KB
ID:	3356 Click image for larger version

Name:	attch-2.jpg
Views:	36
Size:	99.9 KB
ID:	3357  Click image for larger version

Name:	attch-3.jpg
Views:	36
Size:	98.2 KB
ID:	3358  Click image for larger version

Name:	attch-4.jpg
Views:	33
Size:	94.2 KB
ID:	3359  Click image for larger version

Name:	attch-5.jpg
Views:	37
Size:	99.1 KB
ID:	3360  

Pasul 5. Corectia cu pipeta: deschideti functia Curves din nou. Cu mouse, mergeti la pipeta alba, dati click, mergeti pe punctul nr. 1 de pe poza si dati click si aici. Noua limita de alb da o imagine ca in attachment 1. Apoi, mergeti la pipeta neagra, dati click, mergeti pe punctul nr. 2 si dati click. Noua limita de negru influenteaza aspectul imaginii astfel incit, dupa acest pas, ea arata ca in attachmentul 2. Dati OK.

Pai stai asa bai, nenicuta, ce faci tu aici? Dupa ce ai marcat terenul de joaca te-apuci sa tai din el? Nu, doar marchez mai bine limitele, cu vopsea... sa n-avem vorbe dupa aia... Mda, se cheama pierderi planificate, tunderea extremelor, stabilirea punctelor dupa care practic nu mai poti distinge nimic, nici in Highlights, si nici in Shadows. De obicei, daca expunerea si intunecarea s-au facut corect, nu ai (prea mult) de "tuns" (clip-uit) si punctele de alb si de negru nu difera (substantial) fata de ce-ai ales la normarea histogramei. Ca si normarea, clip-uirea este si ea necesara. In cazul pozei mele, cele doua puncte au fost intentionat alese exagerat, adica mult dupa ce zonele de alb (de la 204 tocmai la 165) si cele de negru (de la 1 la 10) aparusera, pentru a accentua efectele. In tot cazul, neclaritatile coloristice ("color cast") sint aproape total eliminate la acest nivel al postprocesarii. Totusi, in final, sint necesare alte citeva corectii importante.

Modul de alegere a valorilor ce vor fi introduse in functia Curves sint doar un exemplu. Desigur ca exista explicatii exhaustive pentru fiecare mutare, dar nu este aici locul sa insist asupra lor. In principiu, cine a facut laborator color analog, poate intui mai usor eventual ce se intimpla, dar nu asta este covirsitor de important in acest moment. Este important sa ne reamintin ca hirtia color nu avea grade de contrast, acesta se obtinea din combinatii mestesugite ale iluminarii si filtrarile de pe canalele de culoare...

Pasul 6. Reduceti verdele: deschideti din nou Curves, alegeti canalul Green. Fixati-va exact in mijlocul curbei (128,128) si trageti in jos diagonal, pina pe la (138,118). Aceasta manevra are ca scop pina la urma "incalzirea" imaginii prin reducerea verdelui in midtones. (attachment 3)

Pasul 7. Reduceti albastrul: schimbati canalul la Blue si faceti acelasi lucru, de la 128,128 la 138,118. Manevra are menirea sa reduca albastrul, dar, ce-i mai important, va introduce galbenul, caldura, in midtones. (attachment 4)

Pasul 8. Adaugati albastru la Highlights: tot aici, unde va aflati, adica in canalul albastru, mergeti la punctul 255,255, din dreapta-sus si introduceti 245,255. (attachment 5)

Aici se vede ca toate aproximarile facute de mine mai inainte fac ca poza sa promita a nu arate prea bine pina la coada... din nou, nu asta-i important. Fiecare isi va preciza valorile proprii, in functie de cazurile pe care le are de postprocesat.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	at1.jpg
Views:	32
Size:	87.6 KB
ID:	3362 Click image for larger version

Name:	at2.jpg
Views:	28
Size:	89.3 KB
ID:	3363  Click image for larger version

Name:	at3.jpg
Views:	33
Size:	99.7 KB
ID:	3364  Click image for larger version

Name:	at4.jpg
Views:	28
Size:	99.4 KB
ID:	3365  Click image for larger version

Name:	at5.jpg
Views:	45
Size:	99.2 KB
ID:	3366  

Pasul 9. Adaugare de rosu: schimbati canalul in Red. Blocati curba in highlights si in shadows prin adaugarea punctelor echidistante fata de extreme la 192,192 si la 64,64. Dupa asta luati un punct in midtones, la 128,128 si impingeti-l pe la 118,138. Asta-i... dati in sfirsit OK functiei Curves.

(ideile expuse aici nu imi apartin, ele apartin domeniului public de cunostinte)

Ce v-am spus eu? Comparat cu originalul, rezultatul arata jalnic... mult prea exagerat la contrastul culorilor. Data viitoare va fi mai bine...

Postprocesarea a fost descrisa cu valori fixe, in gradiente de cite 10, ceea ce, in viata de toate zilele nu este practic si nici realizabil. Valorile Curves pe diversele canale se regleaza bineinteles la ochi (sau analizor de culoare, in trecut). Odata reglate capetele si doua canale, reglajul celui de-al treilea canal va aduce numai o variatie de luminozitate, dar in digital este extrem de greu sa lamuresti lumea se lucreze doar cu doua canale... afara de asta... nu costa nimic.

Postprocesarea a fost prezentata in modul monostrat. Este de preferat sa se lucreze in straturi, bineinteles. Am sa transcriu mai incolo o Action (succesiune de etape de postprocesare) care se poate aplica oricarei serii de poze, in loc sa se aplice jdemii de pasi, aceiasi, la fiecare imagine in parte... nu de alta, dar s-ar putea sa lamurim ce-i aia "batch", lot, sarja, serie... asa, fara sa vrem neaparat asta...

FOARTE IMPORTANT: la lucrul in straturi, pe linga faptul ca puteti regla "cantitatea de modificare" pe care o efectuati prin opacitate, daca, in tabul de layers, dati double click pe primul icon (vezi attachmenturile 2 la 5), va vor apare schimbarile pe care le-ati efectuat, inclusiv curbe, scale, procentaje, texte, etc., si, deci, puteti interveni ulterior in straturile succesive de reglaj

_____ _______ ______ ________
* se porneste de la attachment 2, o poza obtinuta deja la capitolul Darkroom - black and white - toning, si apoi postprocesata sumar. Se alege stratul de Hue and Saturation, se double click in zona incercuita cu rosu, pe stratul respectiv. Apare tab-ul de Hue and Saturation, cu valorile initial alese (attachment 3), si se efectueaza schimbarile dorite, de la aspectul de tonare cu saruri de cupru bivalent la aspectul de tonare saruri de fier bivalent (attachment 4), adica, pe romaneste, de la roscat la verzui. Si cum intotdeauna in mod subiectiv verdele este mult mai transparent la lumina decit rosul (atit in reflexie cit si in transmitanta), se intuneca un pic imaginea prin reajustarea stratului de Levels (attachment 5)

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	a1.jpg
Views:	43
Size:	95.9 KB
ID:	3367 Click image for larger version

Name:	expert-tip1.jpg
Views:	39
Size:	88.9 KB
ID:	3396  Click image for larger version

Name:	expert-tip2.jpg
Views:	34
Size:	99.5 KB
ID:	3397  Click image for larger version

Name:	expert-tip3.jpg
Views:	29
Size:	96.3 KB
ID:	3398  Click image for larger version

Name:	expert-tip4.jpg
Views:	39
Size:	99.5 KB
ID:	3399  

Pentru iubitorii aspectului grafic al fotografiei, am sa mentionez citeva lucruri (dupa Kelby si Nelson) legate de obtinerea combinatiei vectorial - natural. Este una dintre tehnicile folosite in cinematografia reclamei in special, cunoscuta sub numele de Walking Life si/sau Scanner Darkly. Alegerea pozei este foarte importanta pentru ca efectul mentionat sa aibe un impact ridicat. Compozitiile cadrelor au aspect "ilegal", incadrarile centrale fiind cele mai preferate, fiindca atit fundalul cit si subiectul propriu-zis pot deveni la fel de captivante in observatia ulterioara a produsului final. Vorba lunga...

Open (attachment 1)
+ citeva transformari oarecari, un Blur ceva, etc... apoi
Toolbox\Lasso, selectati zona dorita pentru transformarea vectoriala (attachment 2)
Control+J - aceasta comanda va infiinta automat un nou strat in care va pune selectia aleasa anterior
Filter\Artistic\Poster Edges si aici alegeti, de exemplu, Edge Thickness=1, Edge Intensity=2 si Posterization=1. Dati OK. (attachment 3)
Apasati D ca sa va readuceti Foreground-ul la negru
Edit\Stroke si aici alegeti o valoare peste 5 pixeli si Center (attachment 4). Dati OK. Aspectul de "desen animat" se va accentua inca si mai bine.
Dati click pe "f", acolo unde arata sageata, pentru a adauga un nou stil de amestec strat (attachment 5).

Aici posibilitatile sint infinite. Pentru o mica umbra, de exemplu, alegeti Drop Shadow, dati o Opacity de cam 40%, Distance 78 si Size 5. Dati OK.

Mie nu mi-a placut efectul (de fapt nu-mi place grafica pe calculator absolut de loc) si nu m-am mai obosit sa deschid un alt post pentru un nou attachment final, dar voi desigur ca ati inteles ideea.

Attached Thumbnails

Click image for larger version

Name:	a1.jpg
Views:	63
Size:	98.6 KB
ID:	3528 Click image for larger version

Name:	a2.jpg
Views:	31
Size:	98.2 KB
ID:	3529  Click image for larger version

Name:	a3.jpg
Views:	57
Size:	99.4 KB
ID:	3530  Click image for larger version

Name:	a4.jpg
Views:	35
Size:	97.9 KB
ID:	3531  Click image for larger version

Name:	a5.jpg
Views:	74
Size:	99.6 KB
ID:	3532  

FOR ABSOLUTE BEGINNERS

2 - Obtinerea compozitiei corecte... din prima. Este relativ greu sa admiti si sa poti reproduce o compozitie universal corecta, cind esti pus in fata operelor atit de variate ale creatiei naturii. Cel mai simplu este sa cunosti regulile principale, sa cauti sa descifrezi si sa adaptezi matrice preexistente in mediul inconjurator si, in final, prin operatii de "inramare", de cropuire directa sau prin pasi inainte sau inapoi, prin zoom si cu ajutorul vizorului camerei, sa desprinzi, sa decupezi, compozitii cit mai aproape de regulile estetice sau psihologice de observare. Unii vad mai repede, altii mai lent, dar educatia asupra a ce trebuie sa vezi si sa cauti incepe bineinteles cu a sti ce se cere. La inceputul secolului al XIX-lea, in Lumea Noua, se puneau bazele Esteticii si Compozitiei fotografice. Pictura avea multe de spus in aceasta privinta, iar modelele compozitionale erau preluate exclusiv de-acolo (ca peste tot, in toata lumea, dealtfel). Acum, epoca digitala inlesneste tot mai mult apropierea de pictura, prin libertatile de a corecta natura, preexistentul, prin usurinta adaugarii sau stergerii fara dificultate a unor elemente care pot deranja obtinerea in final a unei compozitii de valoare. Fara a cadea in manierism si nici in similitudine vom incerca sa reiteram aceste reguli de baza, cu exemplificari ample din modesta fototeca proprie (deci scuzele mele din nou...). Autorii acelor timpuri imparteau materialul scolastic in trei capitole: peisagistica, portretistica si stapinirea iluminarii. Sa vedem daca ne vom putea rezuma doar la atita, dupa aproape 150 de ani...

A. Peisagistica
Gustul cultivat afirma ca diversele reprezentari ale peisajului, obtinute prin metode grafice, pot avea un efect satisfacator asupra intelectului numai daca se supun unor conditii generale a caror enuntare ia forma unor reguli. Acestea este bine sa fie bine cunoscute. Supunerea la ele sau abaterea voluntara sint decizii menite sa serveasca fotografului la atingerea expresivitatii maxime cu mijloacele limitate ale mestesugului sau.
Dreptele directionale si Echilibrul: modul vizual de analiza a unei imagini cuprinde miscari ale globilor oculari (sacade) care se efectueaza pe directii definite de linii mai scurte (de sprijin) sau mai lungi (directionale). In mod natural, ochiul si creierul observatorului se vor simti bine daca in imagine exista linii, bine definite sau chiar implicite. Liniile directionale, care se intersecteaza cu alte linii trebuie sa se "sprijine" una pe alta, de regula cea mica o va sprijini pe cea mai mare, dar nu neaparat. Si aceasta sprijinire trebuie sa apara clar, sa simuleze in echilibru cit se poate de firesc. Daca liniile apartin aceluiasi plan (departat sau apropiat) sau daca apartin unor planuri diferite, este irelevant.
Si, daca voi credeti ca aceasta prima regula este usor de sustinut, examinati-va colectia de poze si alegeti pe cele in care constatati ca ati respectat-o. Veti ramine usor surprinsi... Am sa caut sa gasesc niste linii in doua fotografii, in care am incercat incadrare portret, respectiv peisaj.





Nu ma astept sa fie mare brinza, doar totul pare atit de simplu, liniile sint atit de clare, de previzibile...


Nu merge si gata... In primul rind ca nu pot preciza care-i linia directoare si care este cea de sprijin, si apoi ceva ma deranjeaza rau de tot la echilibrul liniilor, totul, in loc sa se sprijine, pare sa alunece intr-o parte sau in alta. Parca incadrarea peisaj pare sa fie mai de tolerat, dar, pe bune, oricit as vrea eu, nu ma atrage nimic la poza.
Hai sa mai incercam si alte exemple, sa vedem cum stam cu liniile astea (numai atit, pentru acum)...

Imaginea urmatoare este o frumoasa perspectiva de pe riul vecin, expusa destul de bine de-altfel...


... dar daca analizam putin liniile directionale, observam sus linia podului, bine definita, si o linie de sprijin desemnata de copacii de pe insula. Acestea doua par a fi intr-o armonie perfecta... asa, ca la carte...



Dar cam atit, intre celelalte linii prezente in imagine e o brambureala de nedescris. Echilibrul e dat si el peste cap total, linia mea directionala, care ar face un pic de sens si ar conferi un pic de echilibru, prin paralelismul cu linia apei si prin sustinerea pe piloni, e asezata mult prea sus in cadru. Cred ca un crop, o taietura foarte drastica ar ajuta nespus... Poate ca atunci, din doua poze ar iesi ceva...

Acuma sint in Jeep si vad o priveliste extraordinara... Costa Rica, aproape de ocean. Insfac aparatul si trag ce-mi iese in cale... am grija ca linia orizontului sa fie cit mai aproape de orizontala si sa pastrez verticalitatea prin folosirea reperelor din cadru (stilpi, margini de cladiri, copaci, etc.), desi poate ca scap basma curata caci, din cauza dealurilor de departe, orizontul nici nu se observa. Trag o gramada de poze cam ca asta:


... evident fara nici o valoare, inafara de senzatia mea pe care incerc sa o transmit in disperare... nimic nu se leaga, incerc linii peste linii, dar se pare ca orice as face nu pot sa le conving sa se sustina una pe alta, nici macar pe doua dintre ele... un rateu de masa, lamentabil (dar pe care ti-l poti permite cind ai patru digitale si o photobank de 2X80GB cu tine si fo trei de cite 600GB la baza).



Atunci iau hotarirea sa casc ochii mai bine, sa frinez si sa caut un loc care sa-mi ofere cit de cit ceva, nu mare lucru, asa macar ca o ilustrata de concediu, cu care sa rup gura americanilor astora... colegilor mei. Uite-aci, la nici 50 de metri...


Am si gasit nici mai mult nici mai putin decit trei linii directionale respectabile si, culmea, am gasit si perechile lor de sustinere... offf, daca soarele m-ar fi ajutat un pic! Atunci n-ar fi plouat fierbinte, n-ar fi batut vintul si n-ar fi fost abur peste tot... se ducea dracului toata atmosfera...



Cusurul ultimei poze este incarcatura, detaliile mult prea numeroase, chiar daca are ea linii cit de cit echilibrate, parca e prea obositoare... asa, exact ca o vedere din alea care te calca pe nervi, facuta de "profesionisti".

Ia sa incerc sa fotografiez ceva mai simplu si cu mai multa grija... hopa sus pe platforma din spate a masinii intre toate gizele pamintului... ia sa-mi caut eu o compozitie liniara... Mda, se pare ca nu-i asa de simplu. Ia sa vedem ce-avem aici...



Ei, parca incepe sa semene cu ceva "legal", ca o axa de coordonate rasucita... ce sa fie, ce sa fie? E liniar si nu e... Pai, dac-ar fi fost numai omul, calul si umbra lor, ar fi fost o compozitie liniara curata, cu doua linii directionale frumos perpendiculare. In natura insa nu e chiar asa de simplu, mai ai si drumul ala, unghiuri, culori, pomi, cerul albastru... ba nu , de ala am scapat... Acum inteleg eu de ce le place unora sa se joace in studiouri cu zecile de ani... pot sa scape de toate complicatiile lumii reale si au senzatia ca controleaza totul prin simplificare... ei, dar ce ma bag eu unde nu-mi fierbe oala? Fiecare e liber sa cistige un ban cinstit asa cum il ajuta mintea si talentul mai bine.... Atunci ce-i rau daca altii stau cu anii in fata computerelor si nici nu au habar ce-i pe-afara? Nu stiu, cred ca nu-i nimica rau, dar mai cred ca ne indepartam rau de subiect... in general vorbind, adica de fotografie, de scrierea cu lumina, apropiindu-ne de grafica si pictura cu pixeli bine controlati de functii si fractale, unde nici nu mai are importanta de la ce-ai plecat, daca ai plecat de la ceva, ca nu mai seamana oricum cu nimic stiut de simtul vazului, odata ce ai deschis stratul al cincilea in CS2 sau CS3 - pentru doua zile de crima si viol...


Am mai tras eu (si am "uitat" sa sterg) niste linii albe si una neagra acolo... nu va faceti inca probleme... complicatiile de-abia de-acum urmeaza, cind incepem sa distingem mai multe linii drepte... pentru acum, nici macar nu ma deranjeaza atit de tare spatiul gol, fara nici o semnificatie, din stinga, parca special lasat acolo pentru cazul in care omului ii vine pe chelie sa se intoarca din drum... si iata o poveste deja (ieftin ca braga... parca prea ieftin si parca totusi prea devreme...)

Daca in compozitie exista linii cu aceiasi directie, chiar daca nu tocmai paralele, apare necesitatea unui balans, a unei echilibrari. Daca aceasta nu exista si ochii nu o pot subintelege, atunci apare senzatia de dinamism, de deplasare in acea directie, de nazuinta (reach out) sau de alunecare, de cadere sau de ascensiune, dar despre asta... imediat, pe la diagonale... (va rog sa nu uitati o clipa ca, de la momentul trecerii in revista a acestor jaloane si elemente de estetica a vizualului, fie aiurea, fie de catre un erudit ca Mathew Carey Lea, mai avea sa treaca aproape un veac pina ce Umberto Eco se va fi nascut si inca o jumatate de secol pina ce-si va fi luat toate Magnele Cum Laude de pe la onor universitatile lumii pentru punerea bazelor organizate a intelegerii a ceea ce omenirea stia de mii de ani... semnele... vizuale si... de alta natura)

Reach Out (lateral idea)



Cadere, coborire



Urcare, inaltare (frontal idea)




La liniile paralele repetitia directiei este la modul general neplacuta, cu cit mai multe linii, cu atit mai neplacuta, mai ales daca nu-ti gasesti drepte de sprijin (ma rog, cel putin asa se spune... sa nu aveti senzatia, privind poza de mai jos ca estetica este asa... ceva tot atit de necesar ca si, cum sa va zic, ca si bicicleta pentru pesti... invatarea si apoi negarea regulilor poate aduce si lucruri pozitive, dar extrem de rar, trebuie sa ai mare bafta...)



Daca acestea sint dispuse vertical, observatorul poate cit de cit sa se impace cu ideee redundantei, fiindca natura o tolereaza si ea (ideea cresterii pe verticala, pomi, iarba, cladiri, mersul biped, etc)... Totusi este mai greu de digerat o imagine ca aceasta...



...decit una doar un pic mai haotica:



Daca insa liniile directionale paralele sint orizontale e mult mai dificil. Procesul de educatie ne structureaza astfel incit analiza vizuala orizontala sa fie mult mai drastica, mai pragmatica, adica mai in detrimentul unitarului, incepind cu cititul si terminind cu impiedicarea privirii, a continuitatii analizei vizuale in perspectivele paralele.



Lumile par sa fie mai usor separabile prin orizontale, iar, pentru a le mentine impreuna, trebuie sa furnizezi argumente compozitionale serioase, ceea ce de cele mai multe ori este imposibil:


Aici am folosit culoarea intre cer si apa, o insula ca elemente de legatura, dar tot nu ma pot lega cum trebuie de varza de jos... Poate o gaina sau doua pe cer acolo ar fi facut o treaba buna... da' de un' sa le iau... poate de prin alta poza...

Iluzia de paralelism este tipic utilizata pentru inducerea ideii de distanta (doar atit, fiindca despre perspective vom vorbi in alta parte...). In imaginea urmatoare, toata lumea este constienta ca liniile individuale, autobuzul, cladirile, strada, sint de fapt paralele, daca vietuiesti si te deplasezi, adica iti schimbi permanent in timp sistemul de referinta, desi proiectia plana statica, atemporala, incepe cu divergenta si se termina cu o convergenta aproape perfecta, distorsionind viata (intocmai ca o imagine alb-negru a unei portocale.. nu stiu cum are dl. dr. neobrazarea sa-mi spuna ca aia e o portocala... mie mi se pare mai curind ca e luna de pe cer... o portocala trebuie sa fie prin definitie portocalie, nu gri, ce v-ati timpit cu totii?). Poza de mai jos este exemplificarea cea mai la indemina a axiomei care ne postuleaza ca liniile paralele nu se intilnesc niciodata, sau ca, mai precis, se intilnesc la infinit, alta licenta poetica a matematicienilor, menita sa ne bage pe toti in ceata cit mai repede si cit mai fara drept de apel. Eu vad ca par sa se intilneasca toate alea intr-un punct... ma faceti sa rid, bai desteptilor... ce legatura are punctul, chestia aia fara nici o dimensiune, cu enormitatea infinitului? Silogisme la fel de logice ca si teoremele claselor de resturi in modulo 7, 7 simturi, 7 minuni, 7 zile, 7 neveste, 7 mari si 7 tari, 7 ceruri, precum si alte basme populare asimptotice la numarul 7.



Am pomenit mai inainte de linii paralele oblice, de dinamism... Un concept deosebit de important in estetica imaginii este congruenta conceptionala a acestora in directii, in vectori. Acestia se pot asimila pentru o intelegere mai simplista cu liniile diagonale, primul concept serios al compozitiei unghiulare.

Indiferent daca unora le convine sau nu, intr-un cadru plan exista doua diagonale si respectiv patru directii. Din punct de vedere psihologic, toate cele patru directii au semnificatii aparte, bine definite si fara nici un echivoc. In ultimele decade totusi, poate datorita simplificarii salbatice a teoriei compozitiei sau poate datorita faptului ca unii au uitat pur si simplu de existenta psihologiei, se mentioneaza tot mai mult chestii ciudate precum diagolala ascendenta - adica din stinga jos catre dreapta-sus si diagonala descendenta - adica din stinga-sus catre dreapta-jos. Ia sa analizam noi putin corectitudinea acestor principii de excluziune... care este motivul faptului ca culturile de origine europeana socotesc ascendenta si descendenta dinamicii si miscarii fizice asa cum o socotesc.

Educatia este un proces social si societatea este scindata pe mai multe criterii. Pe primul loc sta diferentierea sexuala in femei, barbati si "i'm not sure". Imediat urmeaza segregarea pe rase. Apoi ajungem la miezul problemei: limba. Cea vorbita este mai putin importanta in analiza noastra cu caracter vizual. Limba scrisa, de fapt maniera asternerii caracterelor sau ideilor in cuvinte si fraze dicteaza in continuare modul de abordare psihosociala a dinamicii vizuale. Aici nu avem prea multe posibilitati: ori scri de la stinga la dreapta, ori invers, ori te-apuci sa desenezi de alte chestii pe verticala. Aici e cheia, dupa pareri cvasi-unanime. In ciuda a ceea ce afirma societatea educationala americana, nu este indiferent daca scrii normal, cu mina dreapta sau daca esti stingaci. Scrierea cu mina stinga este adecvata pentru scrisul de la dreapta la stinga, si slava domnului, multe limbi si popoare fac asta. Nu este covirsitor de important acum sa stabilim care pe care. Important insa este sa fim constienti ca se poate in ambele feluri la fel de bine. Daca insa impui o libertate de alegere si tolerezi (sau mai bine zis neglijezi corectarea) folosirii miini celei mai putin potrivite pentru scrierea in limba respectiva, adica mina care-ti permite sa si vezi ce scrii, ajungi sa observi mecanisme cinematice de scriere, de asezare a paginilor si de pozitii ale corpului, capului si ochilor de te crucesti! Vorba aia: lasate-n voia lor, lucrurile merg de la rau la si mai rau... Daca ati fi expusi numai pentru o zi la scoala americana de exemplu, care afirma ca este indiferent cu ce mina scri limba engleza (de la stinga la dreapta, adica) ati vedea cita dreptate au pedagogii care afirma justetea corectarii tendintelor incomode din copilarie frageda. Poti sa faci orice altceva cu ce mina doresti, dar, dupa ce te schimonosesti o viata intreaga sa-ti privesti scrisul care-ti iese de sub creion, vin unii si-ti afirma ca exista doar doua sensuri diagonale demne de luat in considerare, incercind de data asta sa aplice regulile scrisului si cititului la vazul general, care nu are practic de-aface cu limba scrisa. Adica sa-ti spuna ca actiunea trebuie sa inceapa din stinga si sa se termine in dreapta, precum sirul cuvintelor generate cu alfabetul latin... Pai, dati-mi voie sa nu fiu de acord absolut de loc cu acest concept. Scarabeul, saracul de el, impinge la bucata aia de balega fara sa stie ce-i aia nord sau est, sus sau dreapta. Oameni buni, natura ne-a facut simetrici, cit de cit... degeaba incercam sa punem noi gramada lucrurile rele in stinga originii si sa mai si inventam nume pentru ele, sau semne, care se folosesc chiar si pe GF... Sa nu dea dracu' sa ma enervati sa vin sa va fur zeroul ala prapadit de-acolo si sa vi-l ascund, de sa nu mai stiti nici gravitatia ce este... sa va mut axa de intersectie a spatiului, sau macar sa v-o deplasez doar un pic, atit cit sa n-o mai vedeti toata ziua, buna ziua in fata ochilor, in pozitia corecta politic, putin catre stinga jos, asa ca sa apareti voi intotdeauna catre pozitiv...

Deci, fara prea multa discutie, am sa trec la enumerarea conceptelor psihologice asociate cu directiile diagonale... da, da toate patru si cu exemplificari pe poze... Sa-mi spuneti voi dupa aia daca toti astia din care va lecturez sint chiar total tembeli... Sa-mi spuneti ca inca nu intelegeti de ce asiaticii au un fel "aparte" de arta, de care noi nu sintem "in stare"... Dupa aia mai vorbim si alte chestii.

Dar inainte de toate sa ne dixstram un pic cu diagonalele... nu de alta, da' ca sa fim pusi in garda cu privire la puterea lor...

https://www.dailymotion.com/video/xtb...multiplication


Sa continuam cu citeva idei simplificatoare:

1. in atestarea directiei diagonale trebuie sa tinem seama de felul in care este dispus relieful, sau mai bine zis cum anume este acesta redat in imagine. Daca relieful este redat oarecum "din profil" (negru), atunci unul dintre sensurile diagonale este si cel prezis de canoanele estetice... Acum, sa nu-mi vina mie careva sa-mi spuna ca un deal privit din profil trebuie sa se situeze intotdeauna in stinga-sus, ca ma stric de ris... Mama natura face dealuri si pe stinga si pe dreapta, iar pe noi ne aseaza te miri pe unde... Daca insa relieful se asterne intr-ul fel in plan, adica daca observatorul se situeaza deasupra imaginii (indigo), directiile diagonale par sa se inverseze reciproc, dar tot in perechi ramin... Din desenul de mai jos un singur lucru este demn de retinut: diagonalele impart forma statica, a dreptunghiului, in doua triunghiuri, forme prin excelenta dinamice.


2. este gresit sa concepem diagonalele unei imagini ca simple linii in plan. Ginditi-va ca de fapt cind fotografiati nu doriti sa pierdeti posibilitatea de a reda spatiul. De aceea, diagonalele noastre sint de fapt niste triunghiuri, care se sprijina pe cateta lunga perpendicular pe planul proiectiei imaginii. Mai concret, sa presupunem ca stam pe un deal, la capatul catetei scurte, si ca privim cu aparatul foto catre in jos spre satul din vale, pe directia ipotenuzei. Hai sa incercam sa ne plasam pe rind cu dealul nostru in cele patru colturi ale ramei fotografice si sa lasam camera de fotografiat unui observator care ramine tot timpul in fata ramei, in fata adica. Noi vom privi in jos, adica descendent, indiferent unde ne vom plasa, ca doar privim la vale. Observatorul nostru insa va privi si el tot descendent numai daca ne vom situa cu dealul fie in coltul din stinga sau din dreapta jos, adica unde este si el.


Daca ne vom muta pe colturile din stinga si dreapta sus, atunci el se va uita in sus, ascendent catre noi astia de pe deal...


Din punct de vedere psihologic, oricine priveste in sus isi asuma o idee de aspiratie, de la pozitia actuala, implicit joasa, catre o pozitie mai inalta, acolo unde te duc ochii cu privirea. Depinde de educatia si de expunerea sociala a fiecarui neam cum se reflecta in subconstient daca privesti in sus catre dreapta sau catre stinga si nu cred in speculatiile care asociaza stinga cu trecutul si dreapta cu viitorul, decit poate in civilizatiile europene... poaaate. La fel sta treaba si daca te uiti in jos... pentru unele tipologii este consemnata semnificatia de denigrare, nimicnicie, dar poate ca si voluptatea fricii de inaltimi, sau satisfactia sosirii, a trecerii liniei de finis. Aici, daca stinga inseamna "mai mult ca perfectul" si dreapta e un fel de "future in the past", depinde din nou de valorile dobindite si doborite prin procesul de devenire umana. Nu-i asa ca-i minunat ca sintem atit de diferiti?

3. in ultima analiza insa, indiferent de cum incarcam de semnificatii si de sensuri diagonalele noastre, nu trebuie sa uitam un lucru. Daca porti ochii omului catre undeva, daca-i momesti atentia catre ceva, pai sa fii sigur ca, daca acesta nu primeste o rasplata acolo unde i s-a oprit privirea, a doua oara nu se va mai uita la creatiile tale. De aceea se zice ca liniile diagonale trebuie sa se sprijine pe cite un punct de interes ("ruling point"), care practic reprezinta un amanunt, un detaliu al imaginii, eventual plin de semnificatie, care se afla la capatul cercetarii vizuale. In pictura, daca acest amanunt covirsitor lipsea din peisaj, era adaugat (cu mare mirsavie) de artist. O gaina, un catel, o cioara, o pisica, o frunza, un nor acolo... De aceea am afirmat ca, prin "Cut & Paste", postprocesarea digitala a inceput se se apropie tot mai mult de pictura... fotografia analoga nu pernitea luxul adaugarii amanuntelor decisive, cum faceai poza, asta era... in digital, evident, mai ai o sansa sa te faci interesant. Sa nu ma intelegeti gresit, nimic nu este obligatoriu, iar obiectul de interes poate fi situat la fel de bine si la inceputul diagonalei, dar, in acest caz, avem de-a face cu mestesuguri compozitionale mult mai subtile.

4. formele gen "/\" sau "\/", adica jumatati de diagonale pot fi dispuse atit pe latime, pe lumgime cit si pe diagonalele spatiale ale imaginii. Ideea de sudura, de coeziune, sau de ruptura, discontinuitate poate transpare din aceste linii. Poate vom reveni aici alta data.

Si totusi pentru a aborda lucrurile mai simple, liniile drepte, diagonalele si directiile, este necesar sa ne situam in haosul si complicatia vietii reale. Sa luam un exemplu extrem de simplu al unei dileme vesnice. Daca mentin proportiile (2:3 (1.50) sau "de aur" (1.62)), unde este cel mai bine sa bag foarfeca? Si mai ales cum as putea sa aflu din ce directie "bate vintul" prielnic. Nimic mai simplu...

imi iau o poza neprelucrata la care vad eu ca ceva "nu merge", da' nu stiu ce...



... aplic si eu ce-mi da prin cap ca ar fi mai bine (vezi aici, ceva mai departe*)



... ma joc cu Free Transform pina ce se potriveste cel mai bine totul...



... marchez, scap de matrice si dau un crop meserias...



... dar acum revin la dilema mea din mesajul celalalt, cu autobuzul: care-i mai atractiva, asta sau astalalta?...



Numai eu stiu ca ala este Pacificul, ca e ora care este, ca soarele nu poate bate decit intr-un fel si ca tipul vine de la campus, nu se intoarce. Dar atita timp cit nimeni nu poate preciza care-i stinga si care-i dreapta (afara de ceasul ala de la mina), unde e inainte si unde e inapoi, povestea mea, care am fost acolo, este irelevanta, ar trebui ca povestile voastre sa fie echivalente si pozele sa fie si ele la fel... Si, fiindca de fapt nu-mi place nici una, o sa mai zabovim si o sa ne mai jucam un pic pe-aici...

__________ ______ ____ _____________

* Pai stai asa, bai nenicuta... cine-ti da tie dreptul sa te arunci asa la "sectiunea de aur" si alte zmecherii din astea... si mai vad ca nici "inramarea" nu este chiar 2:3... pare si aia un pic "aurita" initial... Cine te crezi matale? Pai nu ma cred decit un nimeni, si iata ce aveti de facut ca sa va jucati si voi pe imaginile voastre la fel cum m-am jucat si eu in "analiza de compozitie" a pozei de mai sus (sper sa nu-mi rupa picioarele astia mai avantati ca va arat din secretele cele mai secrete...)

1. Open "imaginea voastra". Aici trebuie ca in prealabil sa-i fi corectat grosier cel putin geometria, orizontalitatea, verticalitatea, perspectiva, un mic crop justificat ceva, o clonare de cer sau de iarba, daca va fi fost cazul, etc., stiti voi mai bine...
2. Analizati-o cu ochii, cit se poate de superficial, ca sa vedeti cu ce aveti de-aface si care dintre matricile compozitionale ar fi mai potrivita (despre semnificatiile lor... urmeaza). Dac-ati fotografiat la plesneala, probabil ca nu vi se va potrivi nici una, decit daca sinteti dati dracului de talentosi...
3. Open "matricea preferata"
4. Select\All
5. Control+C
6. Click pe imaginea de analizat
7. Layer\New Layer in Normal si Color None
8. Control+V
9. in tabul Layers, mergeti pe stratul ultim, in care tocmai ati copiat matricea, si Right Click pe dreapta, in zona albastra. Alegeti din down-menu linia "Blending Options". Cind se deschide, mergeti in jos, la This Layer, si deplasati cursorul sau din dreapta catre stinga pina ce va convine transparenta matricei. In felul cum vi le-am postat eu, o mica miscare (chiar numai de la 255 la 254) ajunge.
10. Edit\Free Transform si va dimensionati matricea cum vi se potriveste mai bine pe imaginea voastra, cum se suprapun mai ca lumea liniile de forta, de zonare, de aur din matricile cu care ati decis sa va jucati. Enter. Repetati operatiile cu alte matrice si decideti-va la cea care implica cel mai bine intentia fotografiei. De fapt, atunci cind ati facut poza, presupun ca ati avut ceva in cap si acum doar vreti sa aflati cum s-ar putea crop-ui mai exact si mai justificat. A merge acum la nimereala nu o sa va aduca prea multa lumina intr-o compozitie care a fost facuta fara intentie sau total aiurea din capul locului. Deci sinteti acuma tare pe pozitie cu matricea la locul ei,
11. din Toolbox luati unealta nr. 1, Rectangle si descrieti conturul marginilor matricei, cum a devenit ea dupa ce-ati aiurit-o voi cum ati vrut.
12. Image\Crop
13. mergeti din nou in tabul Layers, pe stratul ultim si Right Click pe dreapta, in zona albastra. Alegeti din scroll-down menu Delete Layer, OK.

Deci asaaa...

Iata in continuare matricile cele mai reprezentative pentru compozitie (foto, pictura si desen). AVETI ASENTIMENTUL MEU SCRIS CA LE PUTETI COPIA DIRECT DE PE ACESTE SCREENURI. Adica, dupa ce dati F11, dati right click pe fiecare dintre imagini, apoi Save Image As, alegeti extensia JPG, daca va intreaba cineva, si spalati-va pe cap cu ele... Bafta!

1. pentru a va obtine matricea cea mai de baza, treimile, indiferent de format, va puteti seta Photoshop-ul astfel:
Edit\Preferences\Guides/Grid & Slices... mergeti la Grid, si introduceti la Grid Every "33.33" si "percent" iar la Subdivisions "1". OK. APOI va duceti la View si bifati Extras si apoi din nou tot acolo mergeti la Show si click-uiti pe Grid. Aceasta imparteala va va insoti peste tot, indiferent de formatul de crop.


2.

grila cu media de aur si taietura 3:2

grila cu media de aur si taietura de aur (1.6)



4 & 5.

grila cu diagonala ascendenta si taietura 2:3

6 & 7.

grila cu diagonala descendenta si taietura 2:3


Uitati care-i treaba: dimensiunile povestilor astora pentru taietura 2:3 sint 900X600 pixeli, sau foarte aproape. Ca sa va obtineti taietura de aur dati-le un free transform si micsorati dimensiunea verticala pina la 900X555 si aveti o buna aproximare


8, 9, 10 & 11.

grila cu triunghiurile de aur si taietura de aur (1.6)


De data asta v-am exemplificat pe diagonala ascendenta si pe taietura de aur, la 900X555 pixeli, sau foarte aproape. Ca sa va obtineti taietura 1.5, in loc de 1.6, dati un free transform si mariti dimensiunea verticala pina la 900X600 pixeli. In acest caz obtineti TRIUNGHIURILE ARMONIOASE, adica alea care arata ciudat rau de tot, fiindca nu au unghiurile de 90 de grade (si unii nici nu putem sa intelegem la ce servesc de fapt si de drept, ca nu par a avea nimic de-aface cu estetica, dimpotriva). De asemenea, daca doriti si variantele descendente, dati la fiecare cite un flip... orizontal sau vertical, nu conteaza.










Document Info


Accesari: 1890
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )