Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload


Teorii ale relatiilor internationale - neoliberalismul



TEORII ALE RELATIILOR INTERNATIONALE - Neoliberalismul


Neoliberalismul

Neoliberalii sunt de acord cu neorealistii ca statele sunt actorii-cheie in Relatiile Internationale insa recunosc si existenta altor actori, precum actorii non-statali si organizatiile interguvernamentale, creditati a avea un impact deosebit asupra domeniului. Statul este privit ca un actor unitar si rational care incearca sa-si maximizeze beneficiile in toate ariile tematice ale politicii internationale. Preferintele sale in ceea ce priveste rezultatele interactiunilor internationale pot varia in timp, insa ele pot fi in orice moment ierarhizate de o maniera consistenta, in fiecare dintre aceste arii.



Asemeni realistilor si neorealistilor, neoliberalii considera ca sistemul international are o natura anarhica. Anarhia nu exclude insa existenta unor niveluri ridicate de interdependenta intre state. Astfel, in acest mediu statele pot coopera atunci cand sesizeaza un interes comun. Statul este un maximizator de utilitate, in cadrul unui aranjament de cooperare, fiind interesat strict de castigurile absolute pe care le va obtine de pe urma cooperarii. In calea succesului cooperarii obstacolul principal il constituie nerespectarea angajamentelor de catre unul sau mai multi parteneri. Astfel, pentru a spori sansele cooperarii, statele trebuie sa modifice contextul in care au loc interactiunile, creand institutii si regimuri internationale. Neoliberalii considera ca institutiile si regimurile internationale reprezinta factori independenti care faciliteaza cooperarea, reducand incertitudinea, sporind informatia disponibila in contextul respectivului set de interactiuni internationale, si stabilind si confirmand reputatii de credibilitate pentru actorii participanti. Statele vor aloca resurse si vor da dovada de loialitate fata de normele promovate de institutii, atata timp cat acestea le vor servi interesele. In timp, institutiile internationale pot modela perceptiile liderilor politici asupra intereselor nationale, facilitand astfel cooperarea internationala.

Reprezentantii principali ai neoliberalismului, Robert Keohane si Joseph S. Nye si-au sintetizat opiniile in lucrarea Putere si interdependenta (Power and Interdependence, 1977), propunand sintagma de interdependenta complexa ca model de intelegere a politicii mondiale. Premisele conceptuale principale ale acestui model sunt urmatoarele:

exista canale multiple de conectare intre societati, deschise si intretinute atat de actori statali, cat si de cei non-statali;

nu se mai pune problema ierarhizarii temelor relatiilor internationale;

guvernele nu utilizeaza forta militara acolo unde si atunci cand prevaleaza interdependenta complexa;

Neoliberalul Richard Rosencrance, sintetizand experienta postbelica a Japoniei, care utilizand “arma” comertului si a investitiilor, a devenit o mare putere economica mondiala si o putere de prim rang in Asia de est, a avansat – in lucrarea The Rise of the Trading State (1986) – teza conform careia comertul a luat locul expansiunii teritoriale si puterii militare drept cai pentru asigurarea prestigiului international, puterii si bogatiei.

Pentru neoliberali, cooperarea internationala reprezinta un obiectiv fundamental ce se realizeaza prin intermediul retelei institutiilor internationale – de aici provenind si denumirea alternativa de institutionalism liberal, conferita neoliberalismului. In categoria institutiilor internationale intra organizatii, agentii, tratate si acorduri, precum si practici constrangatoare informale acceptate de state in relatiile dintre ele. Din ansamblul celor din urma fac parte si asa-numitele regimuri internationale – institutii bazate pe principii, norme, reguli si proceduri decizionale acceptate care guverneaza interactiunile actorilor internationali in varii arii tematice.

Spre deosebire de neorealisti, care considera ca statele sunt preocupate de a impiedica alte state de a deveni preeminente pe arena vietii internationale – cu alte cuvinte, ca sunt preocupate de castiguri relative – iar aceasta preocupare deriva din insasi natura anarhica a sistemului international, neoliberalii sustin statele sunt preocupate de maximizarea propriilor beneficii – cu alte cuvinte, ca sunt preocupate de castiguri absolute. Cooperarea, prin avantajele sale, le ofera posibilitatea maximizarii propriilor beneficii si realizarii intereselor lor pe termen lung.

In replica la asumptia neorealista potrivit careia cautarea castigurilor relative reduce drastic sansele cooperarii internationale, neoliberalul Robert Powell arata ca statele sunt preocupate de castiguri relative doar atunci cand, in interactiunile dintre ele, nu poate fi exclusa folosirea fortei. Gradul de cooperare pe care un stat il manifesta fata de castigurile relative este circumstantial si variaza in functie de mediul strategic in care opereaza statul. Daca folosirea fortei nu reprezinta o optiune, castigurile relative nu mai conteaza, iar cooperarea devine posibila.



Document Info


Accesari: 91
Apreciat: hand icon

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )