Clasicii muzicii corale romānesti
Prin activitatea si creatia sa, Dumitru Georgescu Kiriac (1866 - 1928) reprezinta unul din momentele importante ale evolutiei istoriei muzicale romānesti, o personalitate ce si-a adus contributie atāt īn creatia muzicala corala, muzica de camera, muzica de teatru, prelucrari si aranjamente corale īn folclor, īn muzicologie dar mai ales īn īnvatamāntul muzical. Lui Dumitru Georgescu Kiriac īi revine meritul de a deschide noi drumuri īn creatie, interpretare si didactica, fapt ce ne poate īndreptati ca acest mare muzician si pedagog a fost un creator de scoala nationala. Ar fi suficient sa analizam importanta modalismului pe care l-a promovat Dumitru Georgescu Kiriac īn creatie si repertoriul scolar si am constata cāt de imoportanta a fost contributia acestui mare muzician patriot la modernizarea artei si īnvatamānutlui romānesc.
Dumitru Georgescu Kiriac ramāne un clasic al muzicii romānesti fara de care nu s-ar mai fi afirmat creatori precum Gheorghe Dumitrescu, Martian Negrea, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Mihail Andricu si alti compozitori care la rāndul lor au devenit profesorii unei noi generatii. Īn anul 1910, cānd Dumitru Georgescu Kiriac īncepe sa culeaga folclor īn cultura romāneasca muzicala, s-a produs un adevarat eveniment īntemeiat, acest mare folcorist s-a īndreptat spre mediu rural alegānd de acolo cele mai autentice, nestemate ale creatiei populare. Contactul cu muzica traditionala i-a modelat si conceptia sa muzicala īn special īn ceea ce 515b120f priveste lucrarea de melodii culese din diferitele zone ale tarii.
Culegerile sale de folcor s-au adaugat celor lui Anton Pann, Theodor Burada, Dimitrie Vulpian, Ion Andrei Wachmann si au constituit adevaratul izvor al creatiei sale.
Dupa cei 5 ani petrecuti la Paris la Scola Cantorum a revenit īn tara unde si-a afirmat adevaratul sau simt artisic adaptānd īn mod corect armonia clasica la potentialul cāntecelor populare de structura modala. Convins fiind ca muzica cu text este mai apropiata de sufletele iubitorilor de muzica, Dumitru Georgescu Kiriac a compus numeroase piese vocale īn stil popular dar si inspirate lucrari corale pe voci egale. Elocventa pentru conceptia marelui muzician est afimatia urmatoare: "Avem de toate pentru o anume patura a societatii, pentru patura asa-zisa culta: conservatoare, opera, diferite concerte. N-avem īnsa nimic pentru sufletele marii multimi pentru popor, nici chiar societati corale ori instrumentale ca īn alte tari... ce e de facut?"
Tot el raspunde la propia sa īntrebare de mai devreme prin īntemeierea societatii corale "Carmen", societate care avea sa joace un rol deosebit de important īn dezvoltarea muzicii romānesti.
Dumitru Georgescu Kiriac īsi īncepe studiile muzicale la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucuresti avāndu-i ca profesori pe Eduard Wachmann (la armonie si compozitie), Gheorghe Bratianu (la teorie si solfegiu). Dupa finalizarea studiilor la Conservator, acesta pleaca īn capitala Frantei, Paris, unde īsi aprofundeaza studiile muzicale cu profesori ca Bourgault-Ducoudray si Vincent d Indy apoi se īntoarce la Conservatorul din Bucuresti unde va fi profesor de teorie si solfegiu.
Creatia lui este vasta, cuprinzānd, īn special, lucrari pentru pian si voce dintre care cele mai importante sunt: La moara, Cāntecul murgului, Ce mi-e drag pe lume, Buna seara, māndro buna, Dor de duca, Vāntulet ce treci prin flori, Cuculet cu pana sura, Foaie verde lamāita si altele.
Cāntecul Foaie verde lamāita
Īn muzica romāneasca, melosul modal, ritmica deosebit de atragatoare, atāt prin permanenta ei variatie cāt si prin sugestiva ei asimetrie, constituie expresia pregnanta prin care compozitorii au realizat numeroase creatii inspirate din duioasele cāntece si avāntatele dansuri ale poporului. Aceasta nesecata comoara, deosebitul nostru folclor nu poate fi neglijat, chiar daca un cerc restrāns de muzicologi se declara "plictisiti" de folclor si se arata neīncrezatori fata de rolul īnsemnat pe care acesta poate sa īl joace īn arta culta. Rolul compozitorului este de a-si īnsusi folclorul, el trebuind sa tina seama de toate cuceririle tehnice ale artei componistice a timpului, sa le īntrebuinteze printr-o selectie gāndita alegāndu-le pe acelea care īl caracterizeaza, pentru a crea un continut bogat de idei si sentimente, realizat cu o forma noua, la un īnalt nivel artistic.
Pornind de la aceste considerente, se poate afirma ca opera lui Gheorghe Cucu (1882 - 1932) reprezinta un alt moment important īn dezvoltarea muzicii corale romānesti. Muzica sa melodioasa, plina de culori luminoase, conceputa īntr-un stil larg accesibil, ne apare ca o arta impregnata de vitalitate si energie. Creatia lui Gheorghe Cucu se caracterizeaza printr-o expresie de o remarcabila autenticitate, un stil original, cu trasaturi caracteristice, dobāndind o īndeletnicire caracterizata prin fermitate.
Absolvent al Conservatorului din Bucuresti, compozitor interpretat cu succes īn concertele Societatii "Carmen", īnzestrat cāntaret si valoros dirijor al corului bisericii Brezoianu din Capitala, Gheorghe Cucu are prilejul sa-si perfectioneze cunostintele la "Schola Canorum" īntre anii 1908 - 1911. Personalitatea complexa a lui Vincent d'Indy a avut un rol pozitiv īn formatia sa artistica. Īn aceasta perioada a compus o melodie pe versurile lui Ronsard din cunoscuta poezie Ode a Cassandre, o romanta pe poezia lui Jean Richepin si o alta romanta, romāneasca, pe o poezie a lui Hīrjau, tradusa de Bachelin īn limba franceza.
Muzicologul Riegler-Dinu, īn studiul sau Gheoeghe Cucu la Paris , analizānd melodia Ode a Cassandre, afirma : "Stilul tānarului compozitor romān este surprinzator de adecvat poeziei". Semnificative ne apar indicatiile marelui maestru Vincent d'Indy -"d'excellentes choses mais parfois trop de subtilites rythmiques". Desi pe vremea aceea la Paris genul de romanta era la moda, Gheorghe Cucu nu si-a īndepartat activitatea creatoare īn aceasta directie. El a īnvatat de la Vincent d'Indy tehnica componistica a marilor clasici, īn special forma si armonia. Īn anul 1914, se īntoarce īn tara, stapān de acum pe o adevarata maiestrie componistica, dedicāndu-se īn continuare culegerii si prelucrarii pentru cor a meodiilor populare, īmbogatind īn acelasi timp repertoriul coral cu compozitii originale scrise īn spiritul folcloriuuli nostru. Piesele corale pe care le-a scris īn cei 20 de ani de activitate creatoare se impun nu atāt prin numarul lor, cāt datorita calitatii lor artistice deosbite.
Lucrarile sale de gen coral cuprind:
- colinde la doua-trei voci, destinate īn general scolarilor;
- piese pentru cor barbatesc si mixt, īn care melodia populara este
supusa unor oarecare dezvoltari;
- compozitii originale mai amplu dezvoltate, ce folosesc adeseori
forme ale muzicii instrumentale, ca de exemplu cea de rondo,
care sta la baza uneia dintre lucrarile sale corale cele mai
importante, Haz de necaz.
Din categoria lucrarilor scrise pentru cor mixt, fac parte si piesele: Frumosul vine pe apa (pe versuri populare), Craciunul (versuri de I. U. Soricu), Luceferii (versuri de Petre Dulfu), Mincinosul (versuri de I. U. Soricu), Greierul (versuri de I. U. Soricu), Mānia (pe text popular) etc.
Un loc aparte īl ocupa īn lucrarile sale cu caracter laic, cele cāteva cāntece pentru voce sau voce si pian, unele pe texte romānesti, cum sunt: Cāntecul codrului (versuri de stefan Octavian Iosif), Cāntec (versuri de Calin Moldoveanu), Blestemul (versuri populare), iar altele pe versuri de poeti francezi; melodia acestora din urma se deosebeste, ca structura, īn mod esential de cea a cāntecelor pe texte romānesti, dar mai ales e melodia corurilor sale de inventie proprie.
La fel de valoaroasa ca si cea laica este creatia sa coarala religioasa, constānd, pe de o parte, din prelucrari de autentice melodii bisericesti, pe de alta, din creatii īn īntregime proprii, īntre care, cea mai importanta, figureaza Liturghia pentru cor mixt. Datorita fortei expresive, a originalitatii inventei melodice, care reprezinta o prelucrare personala a cāntecului psaltic, Liturghia lui Gheorghe Cucu poate fi considerata ca punctul culminant al īntregii creatii romānesti de acest gen. Data fiind scriitura prin excelenta contrapunctica a lucrarilor religioase ale lui Gheorghe Cucu, este necesara o comparatie īntre stilul polifon al acestuia si cel al lui Dumitru Georgescu Kiriac.
Īn timp ce Liturghia psaltica a lui Dumitru Georgescu Kiriac si alte prelucrari de melodii bisericesti ale sale, precum si cele de melodii populare sunt caracterizate printr-un stil contrapunctic īn care conducerea vocilor este determinata de anumite considerente armonice, scriitura polifonica a lui Gheorghe Cucu se īnrudeste mai mult cu acea a maestrilor polifoniei vocale a Renasterii. Astfel, ca si īn muzica acestora, īn lucrarile lui Gheorghe Cucu, vocile se desfasoara pe baza unui impuls primar melodic, dar si īn acest caz, īntre vocile suprapuse exista relatii verticale bine definite, care nu au fost stabilite īn mod transcedental, ci sunt rezultatul secundar al conducerii vocilor. Acest mod de a concepe polifonia este plastic caracterizat de catre Gheorghe Cucu īnsusi prin īndrumarile pe care le-a dat discipolilor sai spunānd: "Nu cautati acorduri prestabilite, coincidentele īnsa trebuie sa fie armonice"
Deosebirile īntre scriitura polifonica a celor doi compozitori si modul diferit īn care ei trateaza mai ales melodiile populare se datoresc deosebirilor de atitudine pe care ei o au fata de folclor. Īn timp de Dumitru Georgescu Kiriac manifesta o preferinta pentru melodiile populare de structura modala arhaica, considerānd modalismul ca un semn principal al autenticitatii populare si subliniind specificul modal al melodiilor prin preponderenta specificului vertical-armonic, Gheorghe Cucu alege īndeosebi cāntece populare de tip "modern", ale caror melodii au la baza o gama majora sau minora.
Deprinsi fiind de a considera polifonia mai potrivita pentru tratarea melodiilor modale - care, īn structura lor nu contin decāt vagi indicatii īn privinta armoniei ce se afla inclusa īn mod latent īn melodie - iar acoperirea acordica mai potrivita pentru cele de tipul melodiilor concepute īn modurile major si minor, s-ar parea ca exista o neta contradictie īntre felul īn care cei doi compozitori trateaza melodia populara. Polifonia lui Gheorghe Cucu izvoraste din simtul sau primar melodic, indiferent de structura cāntecului popular sau a celui de strana prelucrat. Acesta īntāietate melodica fata de armonie este dovedit si prin simplitatea, lipsa de varietate a armoniei, fapt care i-a fost reprosat adeseori de catre unii dirijori de cor, care, obisnuiti cu o īnvesmāntare armonica de tip occidental a melodiilor populare, au neglijat din acesta cauza lucrarile corale ale lui Gheorghe Cucu. Īn orice caz, solutiile date cei doi compozitori reprezinta contributii egal de valoroase, dovedind posibilitatile multiple ale tratarii melodiei populare. Astfel devine inutila problema pusa de unii critici ai creatiei lui Dumitru Georgescu Kiriac si Gheoghe Cucu, īntrebandu-se care dintre cei doi compozitori este mai important. Chiar daca am admite ca lucrarile lui Gheoghe Cucu reprezinta o īncununare a eforturilor creatoare ale antecesorului sau, din punct de vedere istoric, Dumitru Georgescu Kiriac are meritul initiatorului, al artistului de mai larg orizont cultural, care, īntelegānd valoarea folclorului, a dat un impuls hotarātor īn promovarea unei arte culte, avānd un caracter national ce izvoraste din valorificarea caracteristicelor muzicii populare.
Ca si alti mari artisti romāni - George Enescu, stefan Luchian, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Constantin Brāncusi - valorosii compozitori erau perfect constienti ca poporul si adevarata arta īsi au o noblete a lor, mult mai profunda īn comparatie cu opiniile de circumstanta si ca muzica romāneasca nu poate avea nimic īn comun cu moda trecatoare sau cu acel respingator "mimetism creator".
Dumitru Georgescu Kiriac a juct un rol imens īn dezvoltarea muzicii romānesti. Cānd afirmam acest lucru, nu ne referim la doar la activitatea sa componistica ci si la aceea de admirabil si entuziast dirijor de cor, muzicolog, pedagog, folclorist, organizator si fondator al Societatii corale Carmen .
Muzicologul Geoarge Breazul, īn prefata scrisa la volumul Opere alese, un omagiu adus de contemporaneitatea marelui artist, spunea urmatoarele: "Concertul de inaugurare dat de Carmen , Societatea corala pentru cultivarea si raspāndirea muzicii īn popor, sub directia lui D.G.Kiriac, a avut loc īn seara de 18 decembrie 1901. Programul artistic īntrunea , alaturi de numele lui Palestrina, Haydn, Gevaert si Gastinel, numai nume romānesti ca: Ion Vidu, Timotei Popovici, Constantin Dimitrescu, George Stephanescu si īn trei din cele zece puncte ale acestui program, Dumitru Georgescu Kiriac cu colinde si cāntece populare romānesti armonizate. Public destul de numeros - relateza presa de specialitate a timpului - desi high - life- ul nu s-a īnjosit sa onoreze cu īnalta-i prezenta un concert, īn care avea sa auda cāntāndu-se īn romāneste cāntece romānesti".
La al doilea concert, interesul publicului a crescut, iar cāntecele nationale au fost reproduse numai de cor barbatesc. Publicul nu a īncetat cu aplauzele, vazānd cum melodiile noastre nationale au iesit din umbra locuintei rudimentare si au urcat treptele scenei. Pianistul spectacolului, Dimitriu, un fost profesor de la Conservator, a executat la acest concert o gavota de Johann Sebastian Bach si un preludiu de Felix Meldelssohn Bartholdy. El a fost rechemat de public si i s-a cerut sa cānte o hora.
Adresāndu-se unui public numeros si dornic sa asculte o arta cu un accentuat spirit popular, Societatea corala Carmen īsi alcatuia repertoriul pe baza unui continut educativ, cu texte literare cuvenite, destinate nu numai ascultarii ci si pentru a fi redate īn bune conditii de catre melomanii de toate vārstele si din toate paturile sociale.
S-au enumerat multe din realizarile societatii corale Carmen, precum si punctele unui program de activitate, sustinuta īn vederea promovarii creatiei autohtone, inclusiv cea a folclorului national spre care se īndrepta, cu o remarcabila constiinciozitate, īntreaga atentie a lui Dumitru Georgescu Kiriac.
Dupa moartea sa, Ioan D. Chirescu (1889 - 1980) a condus cu succes concertele date de acest excelent ansamblu vocal si a continuat popularizarea unui mare numar de creatii din muzica clasica si contemporana, bineīnteles punānd accentul pe traducerea īn sonoritate cāt mai expresiva a muzicii autohtone.
Īn alte centre ale tarii, formatiile corale, poate cu un rasunet mai modest, au depus o activitate importanta, animate fiind de aceleasi nobile idei si sentimente. Corul mitropolitan al lui Gavriil Musicescu la Iasi, corul lui Ioan Vidu la Lugoj, corurile de la Brasov, Sibiu, Resita pot fi citate drept marturii graitoare ale apostolatului muzical.
Īntr-o epoca cānd artistii nu se bucurau de conditiile prielnice de azi, Societatea corala Carmen a facut sa rasune cāntecul romānesc īn toata tara, fiind un simbol al luptei dusa de artistii romāni pentru afirmarea sentimentului national.
Ca si scoala Ardeleana sau generatia de aur a luptatorilor de la 1848, ca si societatile artistice si literare din diferite regiuni ale tarii, Societatea Carmen a contribuit temeinic la construirea maretului edificiu, care azi se īnalta majestuos ca un fluviu linistit.
O alta formatie care si-a propus sa contribuie la educarea publicului meloman a fost Societatea corala Cāntatea Romāniei care, la numai cāteva luni de la īntemeierea ei, a reusit sa se impuna si sa paseasca cu hotarāre spre telul propus. Aceasta deosebita formatie a fost īnfiintata īn anul 1919 la 27 septembrie, īntrunind un numar īnsemnat de iubitori de frumos, care au avut o remarcabila contributie atāt profesional, moral cāt si material.
Sufletul formatiei fost Marcel Botez, un muzician bine pregatit si serios īn toate actiunile īntreprinse, dotat cu elan si cu o forta de munca rar īntālnite. Pentru meritele sale deosebite a fost numit inspector al īnvatamāntului muzical, precum si director al corului societatii.
Pe alta parte revista Muzica din acea vreme, a devenit, la un moment dat, organul oficial al Societatii Cāntarea Romāniei, aceasta revista avea importanta misiune de a tine la curent publicul cu dezvoltarea si intentiile pe care societatea le urmarea īn educarea muzicala a poporului.
Corala Cāntarea Romāniei a īntīmpinat multe greutati, luptānd cu lipsa de īntelegere a oficialitatilor. Datorita lui Marcel Botez, au fost prezentate un mare numar de conferinte, cu un pronuntat caracter muzicologic. Īn mai putin de 6 luni numarul lor s-a ridicat la 17. Dintre subiectele tratate amintim: Menuetul prezentata de Marcel Botez, Muzica de camera de Dimitrie Cuclin, Cāntecele de Craciun de Marcel Botez, Dansurile vechi si forma suitei de Marcel Botez, Muzica lui Mozart de prof. I. stefanescu, O seara de doine de G. Mugur, O seara de lieduri de D.Cuclin, Muzica veche italiana din secolele XVI-XVIII de prof. stefan Sihleanu, Compozitori ronāni de G. Mugur etc.
Un considerabil numar de cāntareti de prestigiosi interpreti s-au alaturat cu timpul acestei entuziaste formatii artistice. Pentru a avea o imagine fidela asupra seriozitatii cu care se muncea, este destul sa amintim doar cātiva din autorii ale caror piese au fost īnscrise īn repertoriul coralei, cu ocazia prezentarii primelor concerte: creatori flamanzi din secolul XIII, creatori francezi ca: Tessier, Guedron, Rameau, creatori italieni ca: Gesualdo da Venosa, Pierluigi da Palestrina, Allegri, Anzalone, clasicii vienezi Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven si o serie de autori de coruri populare romānesti: Heinrich Schutz.
Formatia īsi va continua cu succes activitatea concertistica nu numai īn tara dar si īn strainatate,obtinānd unanima apreciere a multor personalitati proeminente īncurajānd astfel aceasta ramura a culturii noastre.
Ramāne o īndatorire a muzicologiei de a dedica studiile ample si amanuntite acestei minunate corale si conducatorului Marcel Botez, cel care a īnscris o pagina luminoasa īn istoria muzicii romānesti.
|
