BALADA PENTRU EMINESCU

BALADĂ PENTRU EMINESCU.

Te-au slăvit în cărti si în poeme

si te-au înăltat iconoctas,

Ca să fulgeri tânăr peste vreme,

Cu vecii de cremene sub pas.

Te-au văzut vo 323o1418d evodând voroave,

Ciobănind genune si zăpezi,

Potcovar de fum bătând potcoave

Negurilor strânse în cirezi.

Te-au crezut gigantic Sfarmă-Piatră

Care sparge piscul viforos,

si fierar înfierbântând pe vatră,

Mările călite sub baros.

Împărat, ti-au scris pe tâmple steme.

Făt-Frumos, ti-au pus în mâini hanger.

si-au cules, din pana ta, blesteme,

Viscole si răzvrătiri în cer.

Ci, netrebnic, eu adulmec zării

Pasii tăi pe unde te-au fost dus

si-nsetat pe drumurile Ţării

Dibui urma ta de blând Iisus.

Caut picurii de sânge, nestersi încă,

A crucificării pe furtuni

si sărut lumina lor adâncă

si-i ating cu mâini de rugăciuni.

Trist Iisus cu umbra de tămâie

Dăruind azur din mâini subtiri,

Sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,

Scânteind, înalt, din răstigniri.

Frânt de-o stea si-ngenuncheat de-o floare,

Biruit de ramuri de arin,

Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,

Ars ca Nesus în cămasă de venin.

Nu, tu nu esti mesterul, ci cneazul,

Nu esti înstelatul împărat.

Sfâsiat ti-i pieptul si obrazul.

Tu esti marele însângerat !

Te-ncrustăm, zadarnic, în agată

si-n icoane noi pe flori de crin.

Crinii nu vor stinge, niciodată,

Umbrele cununilor de spini.

Eu nu-ti pipăi steme si nici lauri.

Numai rănile mă plec si ti le strâng

si le fac medalii mari de aur, -

În genunchi, le-nchid în inimă si plâng.