Ţǎrǎncuta tǎrancutǎ -Dan Spǎtaru
Când iese badea la cosit Pǎi tǎrǎncutǎ cum e ea
Iese si mândra la prǎsit E drept cǎ badei i-ar plǎcea
si la horǎ duminica Dar când îi catǎ vorbǎ el
E toti cu ochii dupǎ ea Ea fuge si nu vrea de fel
si când e joc de alunel Dar într-o zi n-a mai rǎbdat
Mândruta e tot lângǎ el si i-a spus badea supǎrat
R1- Ţǎrancutǎ tǎrancutǎ cu bujori în obrǎjori
De ce-mi cauti tu pricina vrei sa uit cǎ-mi esti vecinǎ
Câd îmi tii calea-n grǎdina
Noaptea când e luna-n nori -bis
Ţǎrancutǎ tǎrancutǎ cu fuiorul prins în brâu
Îti merge vestea de sfioasǎ cǎ te-ncui si ziua-n casǎ
Dacǎ ziua esti fricoasǎ
Ce cati noaptea la pârâu -bis
De data asta mǎi fatǎ
Zi boda-prostii c-ai scǎpat
Dar de te-oi prinde eu altǎ data
Sǎ stii cǎ intru în pǎcat
♫-R1
Ea fraga buzelor i-a dat Trecut-au ani si ani de-atunci
si-apoi l-a luat si de bǎrbat Acolo in satul dintre munti
si-apoi l-a nuntǎ au jucat Gospodǎrie ca a lor
Cu toti prietenii din sat si voie bunǎ ca a lor
si au mâncat si au bǎut Nu mai gǎsesti cât ai cǎta
Trei zile nunta a tinut Nu mai gǎsesti la nimenia
Ţǎrancutǎ tǎrancutǎ ca o ????? de mǎri
Nu mai esti tu tinericǎ dar nici încǎ frumusicǎ
si-ti stǎ bine ca bunicǎ
Cu trei fire albe-n pǎr -bis
Ţǎrǎncutǎ tǎrǎncutǎ cine e ca tine în sat
Ai acum o fatǎ mare si de ea esti mândrǎ tare
Cǎ-i din cap pânǎ-n picioare
Cum erai tu altǎ dat -bis
|
